Reforma la TVR? Imposibil

Am lucrat în TVR 26 de ani, ca realizator, redactor șef, director la, e drept, „cenușăreasa„ instituției, programele pentru copiii, am lucrat 11 ani pentru ProTv așa că încerc unele idei.Cred că nu se poate face o reformă la TVR. Soluția este adoptarea, chiar cu întârziere, a variantei franceze, existentă din 1987 și anume privatizarea TVR 1 și formarea din TVR2 și 3 a televiziunii publice, deținută de stat. Studiourile Române de Televiziune ar trebui și ele privatizate devenind o instituție de prestări servicii pentru oricine plătește. Astfel se rezolvă problema datoriei – care se împarte între entități- a taxei –care va reveni doar posturilor de stat și a reformei de personal. Cu ce s-ar alege publicul…pentru că asta e problema esențială, audiența nu e interesată de economii, restrângerea cheltuielilor, organizare etc. ci de calitatea programelor? Am avea sigur un TVR1 mai bun. Posturile de stat s-ar putea dezvolta- la francezi, de pildă, France 4 e specializată în teatru, drama, operă dar și în programe pentru tineri, similar lui BBC 3 cu sport, sitcomuri, artă, muzică, entertainment  iar France 5 merge pe probleme sociale – sănătate, educație, cultură, documentare, talk-showuri. S-au mai vehiculat soluții, s-a vorbit de desființarea temporară. ERT –televiziunea greacă/și la ei susținută de o taxă de 4,74 euro plătită pe factura de electricitate/ a fost închisă în 2013 și redeschisă în 2015 după un scandal permanent și o luptă sindicală cruntă…mă rog, credeți că acum e mai bună? Să nu mai vorbim despre micile încercări de relaxare fiscală de acum cu sistări de programe, reducerea zilelor de lucru etc. care nu rezolvă nimic. Dimpotrivă, austeritatea, în cazul programelor tv e clar păguboasă, ții în viață cu orice preț un mamut, un elefant care produce șoricei. S-a mai vorbit despre intrarea în insolvență și numirea în fruntea instituției a unui specialist – gen Remus Borza- care ar putea redresa finanțele TVR dar calitatea programelor va crește? De când știu eu TVR a tras cu ochiul la BBC, acum e prea târziu să-i copiem –la copiat suntem tari- dar un exemplu mai potrivit, dincolo de cel francez, al fi fost RAI. Italienii au avut de înfruntat ascensiunea canalelor lui Berlusconi și concurența i-a întărit invers ca la noi…RAI, deținut de Ministerul Economiei și Finanțelor trăiește din taxă și publicitate și a ales calea diversificării de conținut. Există astăzi 3 canale generaliste, Rai 4 și Rai Premium-Fiction, Rai 5-cultură, muzică, documentare, Rai Gulp și Rai yo yo –pentru copiii, Rai Movie, Rai 24 news, Rai scuola, Rai Sport – 2 canale…Dar de ce să nu ne uităm mai bine în curtea unor vecini cum ar fi Polonia, țara pe care n-am vrut sau n-am fost în stare să o urmăm…Acum e târziu și o reformă reală a TVR nu poate avea loc decât în varianta prezentată la început, bazată pe privatizare. Cine ar putea cumpăra TVR1? Ei bine, sunt sigur că se vor găsi investitori și, în zona media, îmi vine în minte numele lui Zoltan Tesari care a făcut din Digi o afacere viabilă dincolo de partea financiară rămânând calitatea programelor de știri, sport, poate și a documentarelor. O să zică unii că iarăși ne-am asocia cu ungurii? Mai bine cu ungurii decât cu turcii, părerea mea. Dar brandul TVR e destul de puternic pentru a atrage amatori, problema e dacă există voință politică. Mă tem că mulți politicieni n-ar da din mână televiziunea publică nici dacă ar ajunge cu audiența aproape de zero.

E nevoie de Numai Iubirea 2 ?

Nu, nu e nevoie. Răspund unor fani care au trimis mesaje probabil după ce au găsit romanul meu „A fost odată numai iubirea„ pe elefant.ro sau pe siturile americane. În 2014 când se făceau 10 ani de la premiera serialului am scris cartea știind că nu va deveni și scenariu, chiar dacă Oana Zăvoranu, căreia i-am trimis-o, credea că ProTV va fi interesat. Nici vorbă, era prea târziu. Dacă Adela Popescu ar fi strălucit ca de obicei Oana nu mai putea fi și nu va mai fi niciodată protagonista unui serial. E drept, cu ani înainte, încercasem un proiect care bănuiam că ar putea revigora tele-serialul românesc aducând împreună doi „abandonați„ dar adorați de public, Oana Zăvoranu și Dan Bordeianu în 2 roluri inspirate de „Steaua fără nume„. Ba chiar amestecasem în acel proiect destinul unor personaje din „Lacrimi de iubire„, cele interpretate de Mihaela Bărluțiu-care sigur ar fi venit din Los Angeles la filmări- Nicoleta Luciu, Dorian Boguță, Augustin Viziru. Dar producătorii cu care lucram nu mai aveau drept de decizie …și proiectul a devenit roman. Așa cum o carte a fost „Schimb de vieți„ – cea mai căutată de cititorii de e-books- scrisă după un proiect abandonat din vina mea, pentru că nu am înțeles că se dorea realizarea unui vehicul muzical pentru câțiva adolescenți. La 71 de ani sunt prea bătrân să mai sper în resuscitarea serialului autohton dar mai am destulă putere să scriu și voi veni în curând cu o nouă carte, „Destinul unei femei„ concepută fără să mai mă gândesc la micul ecran. De fapt cine ar putea readuce creația românească în fața publicului? ProTv a fost ani de zile postul-fanion, după plecarea lui Adrian Sârbu, îmi pare rău să o spun ProTv se transformă pe zi ce trece în ceva ambiguu, chiar nociv. Sigur că înțeleg politica unor multinaționale de a subordona totul profitului dar ignorarea creației românești /„Las Fierbinți„ e doar un alibi/ are și va avea o influență nefastă asupra publicului prezent și viitor. Antena 1 nu se clintește din poziția sa de imitator, când rivalii au încetat producția de seriale Antena a renunțat și ea, brusc, întrerupând o producție abia lansată. Kanal D a profitat de situație impunând telenovela turcească, acum găsești peste tot seriale turcești și nu e de mirare că vom avea o moschee la București. În fine Prima TV ar fi singurul post care ar putea face ceva dar nu are forță, nu o țin curelele. Desigur, cine s-ar cuveni să fie în fruntea creației românești de film, serial, teatru ar fi Televiziunea Română, care însă nu există –sau nu contează, ceea ce e același lucru. Să fie o soluție renunțarea de a numi în fruntea TVR un scriitor, cineast, jurnalist, politruc etc în favoarea unui specialist în insolvență?  Poate că da. Am citit recent părerile lui Remus Borza – un nume de reținut- despre cum s-a distrus sistemul de irigații din fostul „grânar al Europei„ și cum o politică de refacere a sistemului poate îngloba capacități de producție latente, descoperind o viziune amplă pe care ar fi trebuit s-o aibă guvernul. De asemenea oameni e nevoie peste tot. Violul din „Numai iubirea„ a șocat mii de telespectatori, violul de la Vaslui a zguduit o țară întreagă, dovadă că viața bate filmul, uneori. Dar dacă nu avem filme deloc e mai bine?

Fata bună și fata rea în seriale

Există concepția că rolurile negative sunt de preferat celor pozitive în seriale. Chiar și Adela Popescu crede asta, ea care a căpătat notorietate cu două roluri de fată bună în NI și LDI…Nu e adevărat! În telenovele a făcut școală motivul ”cenușăresei”, fetișcana săracă, modestă dar cu fire puternică, în stare să se ia la trântă cu bogații, să învingă nedreptatea, personaj jucat perfect atunci de Thalia care se impunea prin identificare. Milioane de adolescente dar și de femei mai în vârstă care nu reușiseră asemenea victorii se identificau cu personajul dar, atenție, cu personajul jucat astfel de o actriță dotată.            Cheia succesului e în mâna interpretului și în capacitatea lui de comunicare. Iată, la NI rolul surorii „bune” a căpătat contur și s-a lărgit pe parcursul serialului pentru că Adela l-a făcut credibil, a reușit să facă publicul să se identifice cu personajul. E valabil și pentru rolurile de „fată rea” ! E valabil și pentru protagoniștii masculini..de pildă, la LDI, puteți alege între personajele interpretate de Bordeianu și Bebe Cotimanis? Actorul sfințește locul, cred asta cu tărie. Iar când scenaristul nu crede în actorul desemnat pentru un rol, se vede…Îmi pare rău să evoc din nou numele Corinei Dănilă dar la NI, serialul la care țin mult, felul în care ea a jucat rolul fetei bune și felul în care eu l-am scris au marcat neîmpliniri, au fost verigile slabe…După ce vizionasem proba ei –își dorea rolul negativ dar era neconvingătoare și, regret s-o spun, părea mai grasă pe ecran decât în realitate- am găsit-o în biroul producătoarei generale și n-am ezitat să-mi exprim rezervele. În cele din urmă Oana Zăvoranu a strivit orice concurență pentru rolul „fetei rele„ dar Corina, fiind de-a casei, a primit rolul protagonistei „bune„ insă  datele ei personale – vârsta, aspectul, experiența- nu mi-au permis sau n-am fost capabil să o fac o „cenușăreasă„ cum intenționam. De aici poate neîmplinirile textului pe care mi le asum dar nici jocul actriței nu ne-a salvat pentru că, accentuez cheia, nu era credibilă, făcea pe doamna atunci când trebuia să fie modestă, era rece atunci când trebuia să fie dulce, îngăduia iubirea, nu o trăia. Într-un serial de 100 sau mai multe episoade asemenea aspecte sunt esențiale pentru că publicul nu te iartă iar oricât feedback ai primi nu poți schimba peste noapte totul. La NI am avut norocul reușitei Adelei, identificarea publicului cu personajul, de fapt cu felul în care Adela juca personajul, ajutând la transformarea practic a „perechii secunde„ în protagoniști. Din nou subliniez, să nu ne lăsăm furați de faptul că „personajul negativ„ are la îndemână la suprafață un arsenal bogat de gesturi și acțiuni – minte, fură, bate, omoară etc., până la urmă e mai greu și mai profesional să joci personajul „bun„ să exprimi, să comunici trăiri interioare profunde. Din păcate seriale nu se mai produc iar a impune personaje gen Rață, Brânzoi sau Aspirina ar fi penibil. E nevoie de actori buni, și avem, în seriale bune, dar nu avem. Poate peste câțiva ani producătorii se vor trezi că nu mai au „celebrități” cu care să-și populeze showurile și se vor sătura să apeleze la eternii Augustin, Dorian, Vica/?/, Doinița și alți neica-nimeni care au devenit ”vedete„ la înghesuială în timp ce actorii adevărați, de talent, se chinuie să supraviețuiască din reclame și alte expediente sau, măcar, se agață de puținele scene unde se mai joacă teatru, și acolo cu mii de probleme și impedimente.

2015 -10 ani de la LACRIMI DE IUBIRE

Desigur,după succesul neașteptat de mare cu Numai Iubirea trebuia să continuăm și nu oricum, cu un serial de o durată dublă, 200 de episoade! Au trecut zece ani de atunci….

Era o perioadă de emulație, ratingul mult peste așteptări de la NI a adus un plus de încredere, s-au investit mai mulți bani și, deodată, s-a pornit la lucru pe 2 fronturi, protagoniștii au fost și ei împărțiți, Adela și Dan au rămas la LDI, Papadopol și Oana Zăvoranu au trecut la „Păcatele Evei”, scris la început de o tânără pe nume Veronica Cara de care nu-mi amintesc altceva decât o podoabă capilară abundentă…Din păcate „Păcatele” au fost un eșec din start devenind  o frână în ceea ce vedeam ca o impunere a genului …culmea e că în Imdb –Internet Movie Data base-am fost mult timp creditat ca autor deși doar am ajutat, după episodul 10- la salvarea serialului. Dar asta e altă poveste. Ca de obicei la început, mi-am conturat personajele, ele asigură substanța serialului și, dacă sunt bine elaborate, capătă propria viață și își cer singure acțiunile și cuvintele potrivite, având obiceiul să mă trezească noaptea din somn ca să-mi spună ce și cum să scriu.

Dacă premiera „Lacrimilor„ a fost în toamnă am început proiectul și am scris primele episoade încă din primăvară așa că preproducția putea porni din timp…chiar dacă titlul, provizoriu, era unul oribil…„Îngerul răzbunării„!!??  Când s-a încheiat „Numai Iubirea „ și caravana care adunase zeci de mii de fani prin țară a poposit în Piața din fața Parlamentului am fost și eu invitat la gala finală. La sediul ProTv din Pache se înghesuiau cu toții, actorii, echipa, așteptând marea sărbătoare dar deja castingul pentru T2 –așa cum era desemnat noul serial- se apropia de finalizare. Am niște amintiri amestecate despre ziua aceea de vară, orgoliul meu a dat în fierbere văzând că, pe rând, interpreții și producătorii luau loc în limuzine pentru a ajunge la scenă traversând covorul roșu în aclamațiile fanilor…Am ajuns și eu cu un microbuz însoțind cele 3 frumoase fete care urmau să joace în LDI – Nicoleta Luciu, Mihaela Bărluțiu, Nicole Gheorghiu, se pare că misiunea mea era să le prezint pe scenă publicului dar până atunci m-am învârtit fără rost prin culise unde se amenajase un cort. Iura Luncașu, la fel de stingher ca și mine, propunea la un moment dat că ar fi mai bine să plecăm la o bere. Poate era mai bine…Din spate se simțea reacția publicului, NI plăcuse…eu n-am reținut decât vocea Oanei Zăvoranu care-și urla „șlagărul” pentru care scrisesem câteva versuri strîmbe iar Iura le inventase o „muzică„…„Ești soarele meu, ești viața mea, ești aerul pe care îl respir…” fragmentul parodic pe care de multe ori l-au reluat Cârcotașii chipurile „pe  bune„…

Apropo de casting doar puține lucruri…Al doilea rol feminin de „subretă„ a fost dificil de distribuit, pe probele vizonate eu optam pentru Nicole Gheorghiu dar o vreme a fost antrenată pe aceiași partitură și Simona Ștefănescu. Nicole nu a dezamăgit, deși nu avea vârsta personajului –era mai mare- exact invers ca în cazul Mihaelei Bărluțiu care a înfruntat un rol complicat, peste vârsta ei, dar s-a descurcat excelent…Mai greu a fost cu personajul care trebuia să apară doar în primele episoade și să „moară„…s-au pronunțat nume mari, gen Sergiu Nicolaescu, Dorel Vișan dar a acceptat Florin Piersic cu care am colaborat de parcă eram prieteni din tinerețe. Lui Florin i-a plăcut mult și ar mai fi jucat iar eu m-am conformat și i-am inventat un personaj de lungă durată, fratele geamăn venit din Canada. Dar greul urma să cadă pe umerii Adelei și ai lui Dan Bordeianu. Adela Popescu fusese o revelație în NI prin prospețimea și naturalețea ei pe care i le-am regăsit intacte la ultima noastră colaborare cu „Îngerașii”.  În vacanța dinaintea filmărilor, pe o plajă din Grecia, Adela aproape a cedat nervos de teamă că nu va putea înfrunta complexitatea personajului Alexandra. N-a fost așa, a muncit și a izbutit dar scrupulele ei o onorează, cu adevărat și-a construit o carieră de profesionistă și aș revedea-o oricând cu plăcere într-un film…

Lucruri frumoase am de spus și despre alți actori cu personalitate care ne-au ajutat să construim un serial puternic …Bebe Cotimanis, Sebastian Papaiani, Carmen Tănase, Elvira Deatcu, Rodica Negrea…Am avut din păcate și o reacție neplăcută din partea Cezarei Dafinescu, nemulțumită că personajul ei a fost „suprimat„  Desigur, lucrul la un serial înseamnă mult și pentru un actor, oricâtă carieră ar avea în spate sau în față..prezența pe sticlă, extrem de importantă și nu în ultimul rând banii. E oare vina lor că din salariile oferite de teatre ca și din pensiile primite după ani de strălucire pe scenă nu se poate trăi? Cu oarece ipocrizie în acei ani a avut loc un fel de controversă, „puriștii„ considerau o decădere să joace în telenovele – mai ales că nu erau invitați. Am ajuns să citesc în presă declarația unui actor onorabil –nu-i mai spun numele pentru că între timp s-a stins din viață- care afirma sus și tare că a refuzat să joace în LDI pentru că i se pare o degradare a meseriei. Mirat l-am întrebat pe Alex Cseh, producătorul nostru, dacă maestrul respectiv primise vreo ofertă de la noi, ei bine, nu, nici vorbă! Apoi s-au înmulțit ofertele, mai multe posturi tv au produs ficțiune si nemulțumiții s-au risipit, oare astăzi cand nu se mai produce mare lucru e mai bine?

Apropo de suprimarea personajului interpretat de Cezara…Recunosc că am cedat cerinței producătorilor și am „omorât-o„ mai devreme decât prevăzusem dar asta face parte din „frumusețea„ meseriei de scenarist…

De la serial la roman si film

Tot despre LDI…nici nu realizam că trebuie să ajung la 200 de episoade…aveam atâtea personaje încărcate cu probleme care-și cereau dreptul la acțiune. Astăzi revăzând „Clona!, un serial  din 2001 care rămâne un blockbuster strângător de audiență datorită originalității unor abordări, mă irită lungimile evidente, în partea „musulmană„ personajele parcă n-au altă treabă decât să dea petreceri interminabile și să danseze, în partea „catolică” combaterea drogurilor a permis introducerea exagerată a documentarului în ficțiune….Cum să ajungi la capătul poveștii evitând repetițiile și lungirea peste măsură a unor acțiuni? Prima soluție este introducerea, treptat, a unor noi personaje și acest lucru m-a ajutat din plin în LDI mai ales când aceste apariții noi erau jucate de Florin Piersic, Gh Visu, Ioana Ginghină, Ilinca Goia …Condiția este însă ca noile personaje să fie integrate cu adevărat  în povestea principală și să nu rămână simple apariții decorative. Alt secret profesional ar fi…descoperirea pe parcurs, mai ales spre final, a unor legături nebănuite între personaje – relații de rudenie, de dragoste sau dușmănie etc- sau a unor fațete ascunse ale personalității lor pe care nu le bănuiai– cazul ”Combinatorului ”din LDI-jucat perfect de Gelu Nițu, actor cu un stil discret care mă va fermeca și în „Daria…”, al trecutului criminal al Amaliei etc.

Câteva cuvinte despre finalul serialului, cartea și filmul care au urmat… Mai fusesem îndemnat să scriu un roman și înainte  dar nu mi-am putut gospodări timpul, mi-ar fi trebuit cam 3 luni libere dar nu le aveam. Totuși, în anii mai ușori dinainte de “NI” scrisesem un roman pe care nu l-am mai publicat, ”Ploaia de vară” din care am folosit din plin personaje și situații in primele mele 2 telenovele.  Acum se punea problema finalului serialului. Era ”Lacrimi de iubire” o telenovelă tipică? Eu zic că nu.  “Cine se mulțumește cu un final in care eroii și-au găsit fericirea intr-un sărut sau o nuntă ar fi bine să afle ca au de a face nu cu un sfărșit ci cu un nou început” mi-am permis să scriu in postfața carții ”Lacrimi de iubire”. Uram finalurile pline de falsitate cu nunta ca încununare a iubirii?! Cu Ruxandra Ion am cazut de acord că succesul LDI merita urmat de un film de lung metraj și o carte iar sfârșitul serialului să fie o poartă deschisă spre film. Astfel, cei doi protagonisti, în serial Adela și Dan, se regăseau la malul mării, locul unde se înfiripase iubirea lor . Țin mult la acest final și îl citez așa cum apare in roman:  “Alexandra se opri brusc pentru că simți prezența cuiva care îi tulbura liniștea. Își șterse o lacrimă și ridică ochii. Atunci il văzu pe Andrei la câțiva pași de ea, privind-o in tăcere, era el și nu o iluzie, era chiar Andrei iar pe obrazul lui se zărea o boabă de lichid cristalină. Poate era o picătură rătăcită de ploaie. Poate erau lacrimi de iubire”. Ideea ca ei doi să termine ultimul episod in tăcere, nemișcați, privindu-se unul pe altul mi s-a parut expresivă și suficientă dar am avut un șoc privind ce ieșise la Tv…cei doi își intorceau pur și simplu spatele, plecând in direcții opuse. Nu mai exista nicio rază de speranță, cat de mică și pe bună dreptate fanii au explodat pe forumuri, strigându-și nemulțumirea. Pe de altă parte din nou regia dovedea că nu stăpânește și nu valorifică adevăratul atu al ecranului, figura umană, expresivitatea imaginii și nu a vorbelor.. Chipurile era o soluție de promovare a filmului menit  să aducă la lumină dragostea dintre cei doi și să ii trimita spre o posibila nuntă…dar serialul e o lucrare de sine stătătoare și merita sa nu aiba un final dezamagitor. Happy endul nu e obligatoriu chiar după 200 de apisoade. Plecarea celor doi in direcții opuse, decisă fără să fiu întrebat, mi-a lăsat și mie un gust amar. Cât despre film…a fost destul de banal,excepție fiind câteva prestații savuroase, Bebe Cotimanis, Carmen Tănase și Elvira Deatcu, îndeosebi, Mirela Oprișor într-o secvență micuță, fermecătorulPapadopol ….Și totuși am avut o premieră personală…am pășit prima dată pe covorul roșu…cu toate că nu sunt deloc mândru de scenariul în care și-au băgat contribuția mai mulți  binevoitori știuți sau neștiuți…S-a terminat aici povestea celor doi tineri acum alergând pe motocicleta spre…viitor? Cine știe? Poate s-au căsătorit, au copiii și se vor iubi pana la adânci bătrâneți. Poate căsătoria n-a mers, ținând seama de antecedentele lor sentimentale, poate au și  divorțat, fiecare perseverând pe cariera lui de succes. Poate nu s-au căsătorit…Poate au avut un accident…Cea mai plauzibilă variantă ar trebui să se sprijine pe caracterele personajelor. Forumiștii, și LDI a avut 51.000 de postari…obișnuiau să-și imagineze mereu alte soluții comentând, criticând, propunând acțiuni, atitudini pe care, în general, le citeam din curiozitate. Dar …fiecare imaginează povestea așa cum vrea el, scenaristul prezintă povestea lui.…feedbackul e folositor dar există un singur serial nu o multitudine, cel care acum împlinește 10 ani de istorie.

E adevărat că și lipsa de viziune regizorală și-a spus cuvântul adesea dar câți adevărați regizori de film avem și câți au lucrat pentru serialele tv? Cei mai mulți sunt la bază actori neîmpliniți și asta se vede în tratarea cadrelor, în efortul chinuit de a da de lucru ceva actorilor ca să le creeze mișcare a corpului sau a mîinilor, în preferința pentru cadrul general „de scenă„, în necunoașterea expresivității prim planului sau detaliului. Eu am fost foarte rar la filmări și atunci n-am spus nimic, e adevărat, dar anumite reacții am avut către producători, fără succes. De pildă, la „Îngerașii”, faptul că episoadele ieșeau prea scurte se datora după mine viziunii preponderent teatrale, lipsei de tratare cinematografică a relației dintre personaje. Cei care au lucrat mereu în platouri, actorii, operatorii de imagine, tehnicienii pot cel mai bine evalua prestația regizorală și au făcut-o, dar puțini cu voce tare. Pe de altă parte…să nu exagerăm. Serialele noastre, câte au fost ele, au avut și alte vulnerabilități…