Actorii din Numai iubirea

Numai iubirea a rulat din nou pe micile ecrane, la Acasă Gold , poate căutând noi generații de privitori, poate mulțumind pe cei care caută confirmarea unor trăiri, poate confirmând nevoia din păcate azi neîmplinită de ficțiune românească . Au trecut mai bine de 10 ani de la lansarea serialului și mă simt îndrituit să privesc înapoi cu emoție…ce mai fac azi colaboratorii de atunci, actorii care s-au străduit să dea viață unor personaje, unor idei, unor valori? Pentru Alexandru Papadopol, actor înzestrat, am scris multe scenarii, începând cu sitcomurile 2+2 sau Căsătorie de probă iar rolul „fratelui rău„ din Daria …i-a ieșit de minune, ca și partitura din Lacrimi de iubire- filmul. Mă bucur să văd că joacă în filme sau pe scena de la Odeon, că participă la pregătirea viitorilor actori, sunt sigur că noi succese îi vor marca viitorul. De asemenea mă bucur că și-a găsit perechea…Ioana Ginghină juca roluri obscure la Creangă când a venit la castingul pentru NI . eu și Iura Luncașu am fost plăcut impresionați de verva ei și, de ce să n-o spun, de avantajele fizice, așa că a primit rolul lui Ildiko ulterior în Lacrimi arătând ce poate ca actriță. Cei doi au un copil frumos, botezat de Ruxandra, „mama telenovelelor”, am remarcat că o preocupă educarea micuților, problemele de sănătate totul denotând maturizare. Partenera din serial a lui Papi, Bianca Neagu este acum majoră, o adevărată domnișoară, studentă la Psihologie. Corina Dănilă își continuă cariera artistică, face pe moderatoarea la TVR, face politică în PSD…din păcate nu am auzit lucruri bune despre viața ei personală, s-a despărțit de tatăl fetiței ei Rianna care era un bebeluș simpatic când mi-a venit ideea să o invit în serial cu mama ei pe post de mătușă…

Despre Oana Zăvoranu nu retrag nimic din ceea ce am spus și scris, am colaborat excelent la NI, chiar și la Păcatele Evei, am apreciat seriozitatea ei contrastantă cu nonșalanța și tupeul pe care le afișa, am regretat că firea ei voluntară, încrederea nemăsurată de sine  a câștigat partida iar cariera ei artistică s-a încheiat în postura de „vedetă” a tabloidelor, încercarea de a supraviețui muzical fiind un eșec. Ca și personajul Deea – atât de tipic acelor ani și nu numai, când multe tinere căutau să parvină trecând prin paturile unor bărbați importanți- Oana nu avea voce, prostioara pe care am scris-o „Tu ești soarele meu…” chiar dacă a devenit șlagăr era o parodie iar ideea ei de a cânta pe bune, pe atunci presupun că la îndemnul lui Pepe și cu ajutorul tehnicii, nu a dat rezultate. Continui să cred că Oana, dacă ar fi avut încredere într-un manager, un impresar serios care să se ocupe de cariera ei ar fi performat în continuare…acum e prea târziu. Am vrut să-i scriu un rol și în a treia mea lucrare, Daria…dar mi s-a spus că a rupt legăturile cu ProTv pentru că nu voia să accepte un contract de exclusivitate. Nu este exclus, ProTv avea această tendință a „legării de glie„, oarecum firească în lupta cu concurența, tot așa cum ca scenarist trebuia să accept cedarea drepturilor de autor ceea ce a făcut ca pentru numeroasele reluări sau difuzările peste hotare, inclusiv vânzarea de formate, să nu fiu remunerat …așa am ajuns să figurez pe o mulțime de site-uri est-europene din Turcia în Rusia, sau să aflu pe internet că sunt scenaristul serialului Tylko miloscz, adaptat de polonezi după NI. M-am obișnuit…așa că toate e-bookurile mele sunt gratuite…Cu 2-3 ani în urmă, înainte ca „fabrica de seriale„ de la Acasă Tv să se închidă, am imaginat un proiect menit să resusciteze genul, o adaptare pornind de la ”Steaua fără nume” cu Oana Zăvoranu și Dan Bordeianu ca protagoniști, proiectul s-a materializat doar într-un roman…Pentru Dan Bordeianu, de asemenea, îmi exprim regretul că a fost eliminat fără milă într-un moment când era tot mai multă nevoie de protagoniști, variantele încercate în diferite telenovele dând evident greș. E drept că Dan, actor de talent, e un tip incomod, profesional vorbind nu mi-a plăcut adesea comportamentul lui dar nu pot să nu-i recunosc calitățile și regret dispariția lui din seriale chiar dacă obrăznicia sau nestatornicia l-au „scos„ de la inima multora. Aparițiile lui pe la diferite televiziuni ca și pe scena de la Nottara sunt importante dar prea puțin  pentru ceea ce e în stare să ofere ca meserie. Despre Adela Popescu am scris multe rânduri pentru că o consider marea mea reușită în conceperea unor personaje de serial de la NI la Lacrimi…și la Îngerașii. De la provinciala timidă de 18 ani care ne-a impresionat la casting prin autenticitatea și prospețimea ei la vedeta de azi, acum actriță cu diplomă, n-a trecut mult timp dar Adela a avut destule împliniri ca actriță și cântăreață iar acum când face 30 se pregătește să devină mamă…

Distribuția de la NI a inclus mulți actori de marcă pentru care am avut onoarea să scriu cât m-am priceput roluri cu oarece substanță. Tora Vasilescu, o doamnă adevărată , venea cu experiența unor ani buni de film ..Îmi amintesc că la prima repetiție de lectură s-a mirat că un scenarist în vârstă – aveam deja 60 de ani- știe limbajul șmecherilor de tip Terente, dar fiecare cu meseria lui..Pe Sebastian Papaiani nu l-am recunoscut din prima…Marele actor, cu care am avut onoarea să colaborez la trei seriale succesiv, merita de la noi mai mult decât a primit. Tora Vasilescu, gazdă desăvârșită ne-a invitat odată în grădina ei de atunci din Băneasa, la un grătar cu pâine proaspătă de casă, eu, soția mea Lucia, familia Papaiani, Sebastian și doamna Marcela. Un actor cu o carieră extraordinară, cu zeci de filme din 1963 cam până prin 87…acum avea alt look, nu mai era tânărul simpatic și descurcăreț, nici Păcală nici plutonierul Căpșună, ceea ce spune multe despre impactul ecranului asupra publicului și mai ales al absenței de pe ecran….Vlad Rădescu, un actor cu personalitate puternică și un intelectual deosebit a făcut o bijuterie din rolul avocatului, deși deranja pe unii din echipa de producțție care au căutat să mă convingă să-i reduc sau elimin rolul, dar nici n-am vrut să aud și bine am făcut. Iurie Darie reprezenta pentru mine o situație aparte…colaborasem cu dânsul la TVR, ultima oară după 89 reînviind cuplul care făcuse deliciul copilăriei multora, Iura și Mihaela….ne mai vedeam în familie , venea cu Anca Pandrea la regretatul Cezar Tabarcea… Plănuiam chiar ca momentul din serial când Iura și Anca se căsătoreau să devină realitate dar n-a fost să fie. Iura –care deja avea greutăți în rostirea replicilor din cauza auzului a avut mari probleme de sănătate și am fost chiar silit un timp, cu regret, să-i reduc partitura, apoi și-a revenit și a jucat rolul până la capăt ca un adevărat profesionist ce era. Dar a fost ultimul său rol…a trăit până în 2012 fără să mai poată juca așa cum și-ar fi dorit. Am avut neșansa să-i scriu rolul de adio așa cum mai târziu am făcut-o și pentru Adrian Pintea. Păcat. Mă înclin în fața memoriei unor mari actori…

Carmen Ionescu – de asemenea a primit trei roluri diferite și de la serial la  serial a dovedit că e o excelentă profesionistă…Pavel Bartoș a fost …Pavel Bartoș, în căutarea unui mare succes care a venit odată cu intrarea în postura de prezentator. Altă actriță de bună calitate, Ana Maria Moldovan, care are la activ multe prezențe în filme din 1999 până azi merita poate mai mult de la noi, a fost o vreme când mă gândeam că propunerea cuiva care o cunoștea mai bine de a încerca rolul Anei n-ar fi fost o exagerare, iar în Daria a arătat o perfectă trecere în registrul comic. …Oliver Toderiță originar din Piatra Neamț era vocea postului Acasă, mai puțin prezent în meserie, mă bucur pentru el că are o familie frumoasă, copiii frumoși…îmi amintesc că pe atunci ne-a invitat de ziua lui la un club de pe Dacia și l-am apreciat pentru delicatețea și generozitatea lui. Adrian Ștefan era încă student la Hyperion – și avea necazuri pentru că lipsea din cauza filmărilor. A debutat în NI, a jucat în Lacrimi… unde recunosc autocritic că i-am oferit un rol asemănător dar n-a putut face pasul înainte când în Daria… a primit rolul de protagonist în condițiile în care eu m-am opus categoric distribuirii lui Lucian Viziru. Știu că Lucian se credea actor însă închipuiți-vă că în Lacrimi…el și  Dan Bordeianu ar fi făcut schimb de roluri… Nici un regret, Adrian a fost corect și prezența sa a făcut bine filmelor. Pentru Cristina Cioran am scris mult, încă de la Dădacă la 2+1, am agreat chiar o colaborare la Cu dădaca în bucătărie unde apărea ea cu Papi care, să recunoaștem, habar n-avea ce i se întâmplă…La NI și-a făcut debutul cu rolul Laurei dar ulterior n-a performat deși   a avut destule roluri în teatru – chiar un musical- sau apariții la diferite posturi Tv…poate a contribuit și despărțirea de prietenul cu care fusese mulți ani împreună. Octavian Strunilă e un tânăr extrem de activ, are talent cu carul, a jucat  în multe seriale, a făcut regie, a scris scenarii și aștept să dea lovitura într-un viitor apropiat chiar dacă, poate din motive financiare, acceptă apariții nesemnificative în showuri.

Câteva cuvinte despre neprofesioniști…care s-au descurcat meritoriu după mine.

Lili Sandu se consideră azi actriță, cântăreață, a umblat pe la Hollywood în căutarea succesulu și promitea o carieră fulminantă care însă n-a mai avut loc . Tulceanca lansată la ”Școala vedetelor” a debutat cu rolul Casandrei și repet ceea ce cred, i s-a potrivit de minune așa cum rolul următor din Păcatele Evei unde a fost promovată protagonistă și „primă amoreză” a fost un eșec, dovedindu-se că la tinerii fără experiență dacă nu găsești „emploi„-ul potrivit, dacă rolul scris nu-i vine „mănușă„ nu performează. Adevărul e că- dacă nu ești Marcel Iureș sau Maia Morgenstern- nu reușești, multe femei frumoase își visează o carieră la Hollywood și rămân până la urmă cu scurte apariții, eventual o trecere prin cadru dezbrăcată, dacă au ce arăta, eu n-am cunoscut decât un singur creator de talent care s-a afirmat acolo, prozatorul Petru Popescu dar fostul meu coleg plecase cu un mare atu, stăpânea limba engleză! În fine, Doru Todoruț a rămas pe muzică, unde se pricepe, dar felul în care s-a achitat de un rol nu prea ușor merită remarcat. Am avut și un turc adevărat în serial, Cihan Unal, absolvent de Academie Economică, un om delicat și simpatic care trebuie amintit pentru caracterul lui deosebit. Am destule amintiri frumoase de la Numai iubirea, am scris mult despre un serial care ar fi trebuit să rămână uitat în istorie dar iată că se reia mereu și pare la fel de proaspăt ca la premieră. Personal îl consider cea mai bună lucrare a mea și nu mă rușinez să scriu neîncetat despre acei ani în condițiile în care nu se mai produc seriale, cu excepția lucrărilor de comedie. Dar cum și eu am debutat cu sitcomuri…încă aștept.

Reclame

Televiziune publică fără public ?

Acum că „Spotlight„ a câștigat Oscarul poate ne gândim că „Spotlight„ înseamnă „Reflector„ și pe vremuri TVR avea un asemenea program de anchete menit să investigheze ceea ce nu merge în societate. A fi o televiziune publică nu înseamnă a fi în serviciul statului – guvern, parlament, partide- ci a îndeplini cerințele publicului care de fapt  te plătește, dacă o faci ai putea eventual să pretinzi mărirea taxei. Nu exemplul altor țări unde taxele plătite pentru televiziunea publică sunt mai mari contează ci felul în care-ți faci datoria. TVR –serviciul public autonom de interes național, cum se autodefinește, privește publicul ca o sumă de indivizi pentru care are redacții și, desigur, emisiuni separate, există programe pentru agricultori, militari, unguri, preșcolari, olteni, ortodocși, rockeri, handbaliști, polițiști, businessmani, dansatori, tătari, penticostali, automobiliști ….Toți ar trebui să fie mulțumiți dar practic nimeni nu e mulțumit, se pare că doar 5 persoane din 100 se uită la TVR. Desigur sunt mari probleme financiare, ca în toate instituțiile statului, există dezbateri, sindicatele se luptă să păstreze intact numărul de lucrători /ceea ce nu se va putea/, ni se spune că mari profesioniști se află  încă acolo. Păi dacă ar fi așa de ce nu se vede? De mult timp de când TVR își plânge de milă n-am înregistrat nici un efort de a promova vreun program notabil, de mare audiență, care să te oblige să spui iată ce păcat ar fi ca asemenea valori să dispară! O televiziune publică se poate defini doar prin asumarea interesului publicului și care ar fi acesta? Ce-și doresc oamenii? Pe primul loc, vă spun sigur, e să fie sănătoși. Să aibă locuri de muncă, salarii decente, să-și crească bine copiii…Oriunde te uiți ai să vezi multe farmacii și apoi destule bănci, supermarketuri, case de amanet, săli de joc.  Asta nu spune nimic? Se rezolvă problemele prin abundența de reclame la medicamente sau suplimente alimentare? /care devin grețoase prin apelarea la tot felul de imagini și animații care mai mult te îmbolnăvesc/ Am vorbit la început de „Reflector„ pentru că mi se pare că televiziunea publică ar putea să facă din investigarea „bubelor„realității noastre principala sa sursă de audiență. Tot așa cum marile concursuri interjudețene care țineau cândva interesul local și național la cote înalte ar fi benefice, mai ales în pragul regionalizării. Sigur, TVR nu are bani să cumpere formate faimoase gen ”Vocea României” dar are propriile branduri verificate în timp ale unor concursuri de talente ca „Steaua fără nume”„Floarea din grădină” „Tip Top Minitop”. Într-o vreme în TVR se primise ordin să se lucreze câte o premieră de teatru pe săptămână, acum nu se mai produce deloc. Poate teatrul tv e prăfuit ca gen/deși eu mă îndoiesc/, filmul de televiziune i-a luat locul, dar nici acesta nu se produce. Câtă vreme nu se va umbla la conținutul programelor, eliminând balastul și concentrând producția pe câteva linii de mare interes potențial aducătoare de audiență TVR va rămâne o gaură neagră, similară cu atâtea mari întreprinderi de stat care trăiesc din datorii și din umilirea în fața diverșilor politicieni la putere. A spune că misiunea publică poate fi îndeplinită indiferent de audiență, ba chiar împotriva ei, e o gugumănie care costă. Mai nou aflu că se vor face emisiuni care să dezbată starea precară a televiziunii în loc să se facă emisiuni care să o scoată din fundătură, citesc că „Liviu Mihaiu se întoarce la TVR pentru a realiza de luni până joi o serie de ediții speciale ale emisiunii Între bine și rău despre soarta Televiziunii Române”…Asta e reacția mult așteptată a TVR ca să-și justifice existența, o dezbatere despre criza prin care trec? Nu mai bine ar fi să facă măcar un program de mare succes, o emisiune care să adune audiență și aprecieri, măcar una? Cu atâția profesioniști cu care se laudă nu sunt capabili să facă măcar un program de top, orice are fi el, piesă de teatru, film, concurs…Să fie liniștiți, bani au să primească, statul nu-și lasă de izbeliște copiii chiar dacă nu-s buni de nimic…dar măcar să arate că pot! De ani de zile doar vaiete și șantaj dar la realizări n-am reținut nimic. Auzi colo, Liviu Mihaiu se întoarce…de parcă ar fi „Abracadabra se întoarce”! Măcar s-ar bucura copiii…Eu personal am lucrat acolo ani buni, vreo 26, poate am opiniile mele despre responsabilitățile și cauzele căderii dar mi se pare mai important să se facă acum, imediat și nu mâine, acele programe care să atragă iarăși publicul iar acest lucru nu se poate ignorând interesele primordiale ale publicului. Sau nefiind în stare să pătrundă în esența problemelor. Nu e datoria unor posturi private care totuși o fac și atrag audiență…ProTv are „România te iubesc„, Digi 24 are campanii extrem de interesante plus emisiunile lui Moise Guran în timp ce TVR ne delectează cu bucătăria lui Dinescu care e gustoasă dar parcă așteptăm mai mult. Jurnaliștii din „Spotlight„, filmul de Oscar, s-au luptat cu pedofilia din Biserica Catolică și au câștigat. Nu au cu ce se lupta jurnaliștii în societatea noastră pentru a obține rezultate de răsunet? Veți spune că am nostalgii din anii când lucram acolo…nici vorbă. Știu că peste 50 la sută din populație oftează după vremurile trecute dar nu e vorba de vreo pasiune pentru comunism ci pur și simplu o reacție la felul în care s-a distrus țara asta și vinovații se cunosc. Iar noi dacă acceptăm starea de fapt suntem la fel de vinovați. Cât despre trecut…nu știu câți l-ar mai vota azi pe Ceaușescu dar Vlad Țepeș cu siguranță ar câștiga alegerile. La una din emisiunile de la Digi 24 despre care aminteam, „Kilometrul 0„ se vorbea cândva că sondajele făcute nu sunt despre România lui Ceaușescu ci despre România de azi „  când oamenii se simt frustrați, se simt mai săraci, mai singuri. Ei se uită înainte de 1989 pentru a arăta un cartonaș galben guvernanților. Aceasta este explicația” Poate și TVR ar trebui să intre în bătălia asta…Când „reflectorul„ va ajunge la fel de temut ca DNA înseamnă că și-au făcut misiunea și, implicit, au scăpat de criză. Televiziune publică fără public e un non sens.

E nevoie de Numai Iubirea 2 ?

Nu, nu e nevoie. Răspund unor fani care au trimis mesaje probabil după ce au găsit romanul meu „A fost odată numai iubirea„ pe elefant.ro sau pe siturile americane. În 2014 când se făceau 10 ani de la premiera serialului am scris cartea știind că nu va deveni și scenariu, chiar dacă Oana Zăvoranu, căreia i-am trimis-o, credea că ProTV va fi interesat. Nici vorbă, era prea târziu. Dacă Adela Popescu ar fi strălucit ca de obicei Oana nu mai putea fi și nu va mai fi niciodată protagonista unui serial. E drept, cu ani înainte, încercasem un proiect care bănuiam că ar putea revigora tele-serialul românesc aducând împreună doi „abandonați„ dar adorați de public, Oana Zăvoranu și Dan Bordeianu în 2 roluri inspirate de „Steaua fără nume„. Ba chiar amestecasem în acel proiect destinul unor personaje din „Lacrimi de iubire„, cele interpretate de Mihaela Bărluțiu-care sigur ar fi venit din Los Angeles la filmări- Nicoleta Luciu, Dorian Boguță, Augustin Viziru. Dar producătorii cu care lucram nu mai aveau drept de decizie …și proiectul a devenit roman. Așa cum o carte a fost „Schimb de vieți„ – cea mai căutată de cititorii de e-books- scrisă după un proiect abandonat din vina mea, pentru că nu am înțeles că se dorea realizarea unui vehicul muzical pentru câțiva adolescenți. La 71 de ani sunt prea bătrân să mai sper în resuscitarea serialului autohton dar mai am destulă putere să scriu și voi veni în curând cu o nouă carte, „Destinul unei femei„ concepută fără să mai mă gândesc la micul ecran. De fapt cine ar putea readuce creația românească în fața publicului? ProTv a fost ani de zile postul-fanion, după plecarea lui Adrian Sârbu, îmi pare rău să o spun ProTv se transformă pe zi ce trece în ceva ambiguu, chiar nociv. Sigur că înțeleg politica unor multinaționale de a subordona totul profitului dar ignorarea creației românești /„Las Fierbinți„ e doar un alibi/ are și va avea o influență nefastă asupra publicului prezent și viitor. Antena 1 nu se clintește din poziția sa de imitator, când rivalii au încetat producția de seriale Antena a renunțat și ea, brusc, întrerupând o producție abia lansată. Kanal D a profitat de situație impunând telenovela turcească, acum găsești peste tot seriale turcești și nu e de mirare că vom avea o moschee la București. În fine Prima TV ar fi singurul post care ar putea face ceva dar nu are forță, nu o țin curelele. Desigur, cine s-ar cuveni să fie în fruntea creației românești de film, serial, teatru ar fi Televiziunea Română, care însă nu există –sau nu contează, ceea ce e același lucru. Să fie o soluție renunțarea de a numi în fruntea TVR un scriitor, cineast, jurnalist, politruc etc în favoarea unui specialist în insolvență?  Poate că da. Am citit recent părerile lui Remus Borza – un nume de reținut- despre cum s-a distrus sistemul de irigații din fostul „grânar al Europei„ și cum o politică de refacere a sistemului poate îngloba capacități de producție latente, descoperind o viziune amplă pe care ar fi trebuit s-o aibă guvernul. De asemenea oameni e nevoie peste tot. Violul din „Numai iubirea„ a șocat mii de telespectatori, violul de la Vaslui a zguduit o țară întreagă, dovadă că viața bate filmul, uneori. Dar dacă nu avem filme deloc e mai bine?

Povestea ”îngerașilor”

În 2015 se împlinesc 10 ani de când a apărut ”Lacrimi de iubire” dar Acasă Gold îmi face surpriza să reia, imediat după ”Daria…” ultimul meu serial, ”Îngerașii” așa că  am să încerc să-mi amintesc câte ceva. Destul de greu pentru că un obicei mai vechi al producătorilor de la Acasă și al PR-ului protevist face ca scenariștii să rămână ignorați așa că pe tot felul de situri alții se dau drept creatori. În cazul de față Ruxandra Ion mi-a cerut să scriu o poveste despre o mamă tânără care angajează ca dădacă un  bărbat și se îndrăgostește de el, un subiect  extrem de original…sau nu? Trebuia să fie o comedie romantică dar a ajuns un hybrid, după injecția cu scheme telenovelistice dar cel puțin în partea pe care am scris-o eu, până la episodul 117, compromisul a funcționat. Difuzat din toamna lui 2008 la ora 19,30-oră care s-a dovedit bine aleasă pentru acest gen- “Îngerașii” a însemnat pentru mine plăcerea de a scrie un serial agreabil cu Adela Popescu revenind ca protagonistă, cu Marian Rîlea, în sfârșit mai scriam pentru Magician, cu Rodica Popescu Bitanescu, un dublu rol, cu Ioan Isaiu, Dana Rogoz, Alina Grigore sau Dana Dembinski. Mai întîi câteva cuvinte despre Adela. După NI și LDI ea și Dan Bordeianu au primit rolurile din  ”Iubire ca în filme”, o adaptare după un serial sud-american, ”Como en el cine”, 2001, cu Lorena Rojas și Mauricio Ochmann. Ce se întâmplase? Și eu, ca și alții, inclusiv mulți fani, consideram că perechea Adela-Dan trebuie să ia o pauză ca protagoniști, să joace eventual cu alți parteneri pentru a nu suprasolicita succesul de public. Am preferat să scriu alt scenariu iar producătorii au oferit cuplului adaptarea cu pricina…pe timpul filmărilor însă s-a produs despărțirea, încheierea relației dintre ei care transferase substanță și succesului artistic. Dan Bordeianu a fost îndepărtat din serialele Acasă deși cu toate păcatele lui lumești și caracterul dificil este un actor de mare talent a cărui  absență, cred eu, n-a putut fi suplinită. Adela, prin ricoșeu, a trecut o vreme în umbră, în ”Războiul sexelor”a avut o apariție nesemnificativă ..aveam misiunea de a o aduce din nou în prim plan ca protagonistă și cred că am reușit. Ce a urmat? Adela nu a mai avut pe micul ecran un partener cu care să lege o ”chimie” artistică adevărată iar Acasă Tv nu a mai găsit un protagonist care să se impună deși au încercat cu Denis Ștefan, Ioan Isaiu, Mihai Petre, Bogdan Albulescu….Cât despre Adela …a mai primit un singur rol de protagonistă, în ”Aniela” , un eșec ambițios care a anunțat din 2010 ultimii ani ai serialelor românești iar în „Iubire și onoare”, tocmai când se înfiripa relația ei cu Radu Vâlcan juca un rol secundar în timp ce în față fusese împinsă o fătucă de care n-a mai auzit nimeni, Mădălina Drăghici …Păcat.  Adolescenta timidă care a ridicat audiențele cu două roluri grele în „Numai iubirea” și „Lacrimi de iubire” merita o carieră importantă în ficțiunea românească și timp mai este. Deocamdată cântă pentru că producția autohtonă de seriale a căzut din păcate. Când scriam scenariul NI am auzit întâmplător că Adela are voce și am pus-o să cânte un colind de Crăciun, apoi a cântat un șlagăr al Nataliei Oreiro…abia ulterior am aflat că fusese remarcată din copilărie pentru vocea ei dar Adela are o sensibilitate artistică, o prospețime în joc care ar fi păcat să rămână în umbră. Film sau serial – iată terenul pe care îi doresc să se întoarcă și așa se va întâmpla, chiar dacă n-am să apuc să-i mai admir evoluția. Succes, Adela!

Dar să mă întorc la povestea „Îngerașilor”. Am avut câteva revelații, asistând la casting… simpatica Jenifer, puștoaica minune, Ioan Isaiu ,un profesionist deosebit…Jenifer Dumitrașcu făcea parte din trupa de copiii păstoriți cu dragoste și talent de Brenda Petre care a fost producătoare atât la „Super Abracadabra” cât și la o bună parte din ”Numai iubirea”. Brenda avea chiar la ea acasă un puști minune, pe Achi, și dezvoltase o pasiune din educarea artistică a copiilor iar Jenifer făcea bună dovadă. Despre Isaiu numai de bine….doar că dintotdeauna l-am văzut mai puțin potrivit  în postura de ”june prim” și mai expresiv în compoziții /de altfel perechea care o face cu Diana Dumitrescu, tată și fiică în ”Aniela” reprezintă una din puținele părți bune ale serialului/  Mi l-am închipuit, peste ani, într-un personaj de genul celui creat de Cotimanis în LDI, un magnat mai tânăr și mai rafinat într-o remodelare a unui subiect superb, ”Steaua fără nume, altfel” care nu a apucat să fie transpus pentru micul ecran și a devenit un roman….Apoi, „cazul” Mihai Petre. Mihai se făcuse celebru la “ Dansez pentru tine” și era pe val. Nu știu ce intenții avea dar Mihai părea că a venit la casting la întâmplare…nici prin cap nu ne-a trecut că ar reprezenta o variantă pentru rolul de partener al Adelei! Și totuși…Acasă, soția mea Lucia mi-a sugerat să inventez un rol pentru vedeta pe care o admira și așa a debutat Mihai ca actor…dar personajul lui era dansator! Poate, dacă ar fi existat chimie între el și Adela, pe parcurs, puteam duce relația mai departe…Mai târziu l-am văzut cu uimire protagonist-amorez, alături tot de Adela, o îndrăzneală asupra careia prefer sa spun doar ca a făcut parte din eșecul numit „Aniela„..Alina Grigore mă impresionase pentru talentul și delicatețea ei așa că i-am imaginat un personaj deși nu fusese la casting. Nici Dana Rogoz nu era în intențiile inițiale dar prestația Abramburicăi a fost excelentă …Regret că nu a fost cooptat în distribuție Andrei Aradits, un actor dotat care a ales apoi să treacă în echipa Antenei 1. În fine, fiind vorba de o comedie romantică filonul comic voiam să-l asigur cu Marian Rîlea pentru care am gândit un personaj cameleonic, un detectiv particular care apela des la deghizări. Tot pe filonul comic apărea și Lucian Ifrim cu povestea lui de amor cu Flavia Tronca. Aceasta cîștigase un concurs de interpretare la AcasăTv și s-a descurcat onorabil printre profesioniști…De ce să-i uit pe Rodica Popescu Bitănescu, Dana Dembinski, eternul meu amic Cătălin Cățoiu, pe Răzvan Fodor, Rodica Lazăr, pe micuța Lili Sanboeuf…

Atâția ani ținta mea principală a fost să impun scenaristul ca profesionist. E o meserie care nu se învață la  școli, nicăieri în lume, cere talent dar și experiență, are reguli scrise și nescrise, nu oricine visează noaptea „povești„ le poate și transpune în realitate artistică. Când am părăsit orice altă activitate de producție pentru a scrie doar scenarii am crezut că boom-ul va continua, multe televiziuni investeau în ficțiune, dar n-a durat mult. Și cum cerere nu e nici meseria nu se va statornici. Ce-i drept e riscant să experimentezi cu începători pe un serial cu buget mare. Avântul declanșat de NI putea să dea roade, de pildă, cu ”Păcatele Evei” unde fusese atrasă să scrie o tânără scriitoare, Veronica Cara și i se oferise o distribuție de zile mari cu Oana Pellea, Răzvan Vasilescu, Mihai Constantin etc…și nu în ultimul rând Papadopol sau Oana Zăvoranu, abia ieșiti din baia de succes de la NI. Eșecul a fost dureros și producătorii, Ruxandra Ion și Andrei Boncea, au decis să rezilieze contractul cu domnișoara nici după 10 episoade. Contează mai puțin că am fost chemat să ajut colaborând cu cele două scenariste care au preluat filmul –cu Sorina Ungureanu mai lucrasem, era script editor la mine și vedeam în ea un scenarist de viitor, ceea ce s-a confirmat. Dar asemenea experimente pot falimenta orice intenții bune. Sigur, puteam să mai prelungesc colaborarea cu producătorii mei dar n-am reușit, nici eu nici ei, să trecem peste orgolii la „Îngerașii„. Recunosc, după succesele cu NI și LDI, prin 95, orgoliul meu crescuse…mi-am permis să mă aliez vocilor care spuneau că pentru a fi protejați Adela și Dan nu  trebuiau să mai joace  împreună în următoarea producție, am preferat să vin cu alt proiect – „Daria, iubirea mea” în timp ce în ”Iubire ca în filme” cei doi au rămas protagoniști chiar dacă, ironia sorții, relația lor s-a frânt brusc. Și la ”Daria…”m-am băgat mai mult decât se cuvenea insistând să nu scriu pentru un Lucian Viziru care nu mă convinsese în LDI. Poate că Adrian Ștefan n-a strălucit dar era actor și serialul n-a ieșit deloc rău deși a fost programat aiurea…Dar abia la ”Îngerașii” a avut loc controversa care m-a făcut să renunț și să mă retrag. Regulile scrise și nescrise ale comediei romantice și nu numai impun ca pe la 80-85% din lungimea filmului separarea protagoniștilor să se încheie precipitând finalul fericit. Nu-mi plăcea să respect regulile și în NI nici vorbă de așa ceva iar LDI l-am terminat cu un bad end care a revoltat fanii ducând spre un film de reparație. La ”Daria” am respectat schema și împăcarea celor doi îndrăgostiți s-a produs în episodul 105 din 110.…În cazul scenariului la ”Îngerașii” s-a produs mai repede pentru că nu-mi propusesem să scriu mai mult de 130-135 de episoade…dar realitatea a arătat altfel.

Practic, nu reușeam să găsesc o continuare de substanță a poveștii mai mult de 130-135 de episoade dar serialul fusese bugetat pe 175 și mi se cerea să mă supun. Nu am făcut-o pentru că mi se părea mai important adevărul  dramaturgic, nu îmi plăcea să lungesc „pelteaua” mai ales că acceptasem destule concesii. Între mine și Ruxandra Ion a fost o colaborare și prietenie de durată, am avut încredere în ea când am angajat-o la TVR, am scris aproape toate scenariile de la Abracadabra și pe mâna ei am venit în ProTv unde, după ce s-a încheiat Abracadabra, ea m-a păstrat consilier , am scris sitcomuri, am ajutat formatul de la  ”Cu dădaca în bucătărie” /își mai amintește cineva de emisiunile culinare cu Cristina Cioran?/  după care au urmat  telenovelele din anii 2004-2009.   Relația producător-scenarist a fost excelentă…Dar… când Bianca Popescu – numită „producător creativ” – o aberație care ascundea consultanța pe care ea i-o oferea Ruxandrei, de mulți ani, devenind un fel de interfață a șefei- m-a anunțat că unele episoade „au ieșit mai scurte„  și să fiu de acord ca altcineva să cârpească găurile am făcut această concesie și am greșit, secvențele adăugate când și colo erau lungimi lipsite de miez. ….Producător creativ? Creația nu e a Ruxandrei Ion, cum scrie pe site-ul din Wikipedia? Mă rog…Apoi s-a trecut la reașezarea episoadelor ceea ce presupunea că finalul episodului intervenea când se epuiza timpul, ce rămăsese se raporta în episodul următor ceea ce e o aiureală, distruge cu totul construcția. Iar am greșit și n-am protestat. Mi s-au cerut secvențe multe și mărunte, așa ca fiecare episod să aibă ca pagini minim 30-32. Cu cântarul ca la piață…sau cu metrul… Singura mea formă de protest, ca să nu explodez, a fost să trimit episoade super-lungi că și așa le tăiau ca la frizerie. Orgoliu de autor, fără îndoială, dar scrisesem  până acum mai bine de 500 de episoade pentru diferite seriale, credeți-mă că știam să stăpânesc raportul cu timpul! Cei care nu știau erau regizorii! Iar acum, ca bomboana de pe…tort a venit și disputa pe tema unui personaj secundar pe care am vrut să-l suprim ceeace nu mi s-a permis. Aici e cheia. Are scenaristul drept de viață și moarte asupra personajelor create de el?  Cazul mamei jucate de Cezara Dafinescu în LDI e un exemplu că NU. Producătorii au cerut, au impus dispariția personajului, eu m-am supus. Acum eu am propus ei nu au acceptat. Producătoarea „creativă” a observat la un moment dat dispariția personajului și eu am recunoscut că, într-un exces de orgoliu, l-am suprimat. Actorul bătea câmpii de mult, nu respecta ce scriam și mai ales juca la fel, în același stil bonom, jemanfișist dar superficial cu care abordase și personaje anterioare, toate erau la fel, o apă și un pământ, iar bâiguiala replicilor dovedea superficialitate și, după mine, lipsă de respect față de autori și față de public. De mai multe ori mi-am permis să-i atrag atenția prietenește, l-am sfătuit și pe regizorul Brătilă să-l țină mai în pielea personajului…Degeaba.  Mi s-a replicat că omul nu face decât să respecte indicațiile regizorale – aiurea!- și, în plus, are copiii de crescut, argument contondent care m-a dat gata.  Trecând peste lupta de orgolii trebuie să recunosc că întotdeauna cine are pâinea și cuțitul are și dreptatea de partea lui. Cert e că după „Îngerașii” am încetat să mai scriu scenarii Tv, la 5 ani după succesul cu „Numai iubirea”…au mai trecut 5 ani și fabrica de seriale de la AcasăTv a trecut în istorie, cu bune, cu rele. Poate de aceea, cu anumite îndoieli, am cutezat să „dau din casă„ ceea ce ați citit mai sus. Meseria de scenarist de ficțiune n-a reușit să se impună la noi, decât pe ici pe colo și sunt destule aspecte pe care le povestesc cu gândul că vor folosi, că vor fi judecate în viitor…Dar când interesele personale sau financiare sau de altă natură primează creația nu poate decât suferi. Iar faptul că întrega dispută scenarist-producători s-a consumat de la distanță, prin mailuri, mi-a lăsat un gust amar. Când le-am transmis că mă retrag nimeni nu m-a chemat să stăm de vorbă, pur și simplu s-a trecut mai departe de parcă abia așteptau să scape de mine. Poate aveau dreptate și, cu trecerea anilor, devenisem prea conservator, învechit. Dar să nu așteptați să recunosc. …Nu știu de ce dar mi-am amintit atunci de plecarea mea din TVR în 1998 când Stere Gulea practic nu a vrut să mă primească semnând doar hârtia prin care cerusem transferul și eram totuși cogeamite directorul. Noroc că în România, ca și în America, există zeci și sute de scenariști talentați, pregătiți să ocupe locurile goale.
“Ingerașii” a reprezentat momentul retragerii mele, în iarna lui 2009 am depus actele de pensie și am lasat ultimele vreo 50 de episoade pe seama altora care au apelat la singura soluție posibilă..noi personaje și o nouă linie de acțiune. Descoperisem o hipertensiune de care nu știam și care provenea din stres, am preferat să mă retrag. E greu de crezut că un om care lucrează acasă în fața computerului, își face programul cum vrea și nu se ceartă cu nimeni decât cu nevasta se plânge de stress. Dar în această meserie sursele de stress și nemulțumire sunt multe și o spun ca învățătură pentru alții.

Oana Zăvoranu în război cu ea însăși.

….

Greu de reprodus cuvintele pe care Oana le scrie la adresa mamei sale după ce ani de zile s-au bălăcărit una pe alta ca apoi să se pupe cu foc. Regret enorm felul în care această persoană a decăzut. Am lucrat excelent la Numai iubirea, am colaborat și la Păcatele Evei, singurele ei performanțe actoricești de la care au trecut 10 ani! Era stridentă ades dar nu-și bătea joc de roluri, de colegi. Pentru serialul pe care l-am început în 2005, Daria iubirea mea, îi gândisem un rol pe măsură dar când am deschis gura să-i pronunț numele mi s-a spus că Oana refuză un contract în exclusivitate și deci nu va mai juca. Nu știu amănunte, dacă a fost așa înseamnă că deja se declanșase criza de orgoliu care a costat-o cariera. S-a lipit de Antene și am citit cu stupoare că așteaptă ca Lazarov să-i facă o telenovelă inspirată din viața ei! S-a ales praful de proiect, ba chiar l-a porcăit pe bătrânul teleast, totul denotând o escaladare incredibilă a orgoliului și aroganței. A prefera circul televizat și ani de zile viața ei cu divorțuri, iubiți și scandaluri a luat locul unei cariere artistice. Mi s-a părut, și am scris asta, că oscilațiile și excesele ei sunt rezultatul unor frustrări, a neputinței de  a se focusa pe ceva important în absența unei îndrumări profesionale….cum ar fi un impresar. Mai curând însă i-ar fi trebuit un psihiatru… Încăpățânat, prin 2013 mi-am închipuit că revenirea ei alături de Dan Bordeianu într-un serial inspirat de ”Steaua fără nume” ar fi fost benefică, inclusiv ei, ajutând-o să se adune. Până la urmă am scris o carte, „Necunoscuta,sau Steaua fără nume altfel”.  Acum vreo 2 ani i-am trimis cartea…i-am spus și despre ideea de a scrie continuarea la NI și s-a arătat încântată. Scria că e o plăcere și onoare pentru ea să vorbească cu cel cărora surorile Damaschin le datorează destinul. Mulțumesc. Acum găsesc  pe FB o postare înfiorărtoare în care o face albie de porci pe maică-sa. Mă obișnuisem cu postările ei în care, alături de insistența de a-și arăta trupul ca nu cumva să creadă lumea că după 40 de ani s-a fleșcăit se războiește cu tot felul de neprieteni,e stilul ei de ieși în piața publică și a-și da poalele peste cap. Păcat. Acum renunț la toate amintirile bune. Trebuie să-mi dau seama că e o ființă irecuperabilă din punct de vedere al meseriei de actriță, că va trăi cu realitatea unei cariere începută în forță acum  zece ani dar prăbușită repede. Cu toată forța vitală de care dispune Oana și-a risipit nu doar ambițiile ci și calitățile cu care era dotată pentru a fi o vedetă care are un cuvânt de spus nu doar în tabloide. Oare ce a provocat drama, despărțirea de Pepe, trecerea implacabilă a anilor până după pragul de 40 fără să mai fi clădit ceva serios în urmă? Nu cred că e vorba numai de caracterul ei nărăvaș care a preluat puterea în tot ce spune și face. Dar îmi pare rău, sincer.

Reforme la TVR ?

La începutul lui 2001 când s-a pus capăt producției SuperAbracadabra la Protv echipa s-a destrămat, fiecare și-a căutat un alt job, în meserie sau aiurea…așa ceva e de neconceput la TVR. Contractul colectiv de muncă, sindicatele apără miile de angajați ai statului, ceea ce nu e rău în sine. Doar că schema de programe a instituției publice e făcută  ca să justifice personalul! Reforma în TVR nu înseamnă reducerea personalului / ce s-a făcut sub conducerea lui Săftoiu a fost un circ, evident că mulți își vor recâștiga posturile prin tribunale/ nici suplimentarea bugetelor / Ar fi nevoie de bani, de o mărire a taxei…credeți că atunci ar crește calitatea, s-ar îmbulzi publicul? O opinie de pe net a lui Mircea Radu= „ Din pacate, atata vreme cat TVR va functiona in baza unei legi de acum 20 de ani (societatea era alta, lumea era alta, noi eram altii, sau mai plastic, dumneavoastra va mai vine un costum pe care il imbracati acum 20 de ani?) televiziunea va fi condusa de oameni pusi politic fara nicio experienta si/sau performanta in domeniu. In concluzie, de unde viziune si performanta la ei si la TVR?„ . Vechea organizare pe redacții  nu mai există , avem o Casă de Producție, dar asta nu a desființat fărămițarea și compartimentarea . Să mă refer la sectorul unde am trudit atâția ani, programe pentru Copiii…După 1998 când am plecat la ProTv a apărut concurența…Colega care mi-a luat locul, Oana Ionescu Firică, a desființat emisiunile existente preferând un singur program..Kiki Riki Miki, care să se difuzeze săptămânal și să reziste succesului pe care Abracadabra îl avea la ProTV unde de asemenea se producea săptămânal.. Se trecuse la o etapă nouă, necesară, dar evoluția bună n-a durat mult. Puteți să-mi spuneți ce produce  azi TVR pentru copiii, cine a luat locul personajelor devenite idoli interpretate de Marian Râlea, Mihai Gruia Sandu, Eugen Cristea, Horia Brenciu? Emisiunile fără continuitate, aflate în schemă pentru a bifa anumite comandamente reale sau închipuite rezistă cu greu la impactul cu masa publicului. Cu timp în urmă Consiliul de programe  discuta, de fapt prezenta, cu ce se umpleau spațiile repartizate redacțiilor devenite un bun propriu, nu conta audiența –mai ales înainte de a apărea posturi private-  ci popularea acelor spații cu ceva care să justifice plata personalului prea numeros.  Dacă faci programe pentru a-ți asigura subzistența, dacă nu investești în conținut, n-ai nicio șansă. Iar reforma se poate realiza în primul rând la nivelul conținutului. Cineva se întreba dacă TVR nu are cumva obligația să producă  filme, seriale, teatru, ficțiune românească pentru că are mijloacele să o facă – nu și oamenii, se pare. TVR avea tradiții de care a  uitat complet și rău face…Teatrul a constituit ani de zile un pilon de program care a acumulat prestația unor mari actori și regizori, mulți dintre ei dispăruți. Acum așa zisul Teatru național de televiziune dă reluări, în ciuda faptului că teatrul, ca mod de tele-expresie  pare desuet, structura publicului și tradițiile noastre i-ar cere revigorarea. Un canal public de știri, reportaje, dezbateri este exact ceea ce mi me trebuie! Ceea ce nu exclude investigația, analiza realității. Săptămânal România te iubesc de la ProTv atracă probleme grave ale prezentului, oare tradiționalul Reflector nu s-ar putea întoarce, ca idee, aducându-ne zilnic câte o anchetă? În fine, dacă e să vorbim tot de tradiții pentru că la TVR există și e păcat să le îngropăm, divertismentul avea formate  gen Floarea din grădină, Steaua fără nume, Cine știe câștigă, concursurile interjudețene..aici importantă ar fi dimensiunea  națională, antrenarea /inclusiv prin studiourile teritoriale/ masivă a valorilor din toate regiunile țării. Nu cere nimeni  TVR să facă Cântarea R…nici măcar a Grădinii Carpaților….dar dacă un concurs de talente îmi promovează dansatoare la bară, bicicliști sau mentaliști – tot aia- de ce nu s-ar căuta și alte formule?

Câtă vreme nu se va trece la producții ample, ambițioase, pe formate proprii sau cumpărate /dacă a mai rămas ceva important pe piață/ cu accent pe ficțiune, divertisment , concursuri naționale TVR nu se va reforma. Dacă pe un copac doar câteva ramuri sunt viguroase cele care se usucă trebuie îndepărtate fără milă. Luăm degeaba exemplul BBC, mai bine ne-am raporta la RAI …italienii ne sunt mai aproape ca mentalitate iar canalele RAI sunt și ele supuse de mult concurenței unor posturi private puternice. Reforma TVR e o temă la care merită să medităm…

Tu esti soarele meu

Tu ești soarele meu/ești viața mea/ești aerul pe care îl respir!…aceste ”versuri” tâmpe le-am scris pentru personajul Oanei Zăvoranu în Numai Iubirea.Regizorul Luncașu le-a învelit într-o melodie și ceea ce era o parodie în stilul celor făcute de Marin Sorescu a devenit hit! Unii le-au luat în serios,alții s-au prefăcut,unii le-au folosit ca să o atace pe Oana fără să facă distincția dintre ea și personaj.
Oana Zăvoranu a făcut o probă de casting atunci în 2004 care ne-a convins pe toți.Personajul Deea Damaschin,crucial pentru serial,nu-și găsise încă interpreta iar Oana nu ne-a dezamăgit.Am asistat la câteva filmări și m-a impresionat seriozitatea ei.A făcut o mică virtuozitate din scena când Deea,după accident,își scoate pansamentul de pe față,se vede în oglindă,se îngrozește,sparge oglinda. S-a filmat dintr-un foc,fără duble,totul era spontan și curat!
Oana a făcut rolul vieții ei,s-a spus și poate e adevărat.Practic am creat persomajul împreună pentru că a avut delicatețea să-mi ceară permisiunea să adauge la text iar eu,observându-i unele clișee verbale,le-am folosit din plin.E drept pretenția cam absurdă a soțului ei de atunci,Pepe,de a nu se săruta și a nu avea secvențe tandre cu alții în film a părut uneori că o stânjenește,nu o lasă să se desfășoare…
Mai târziu am mai colaborat când mi s-a cerut să resuscitez un proiect aproape mort,Păcatele Evei. Mă gândisem la un nou rol pentru ea într-o altă telenovelă dar între timp Oana s-a despărțit de trustul Media Pro. A încercat o carieră pe cont propriu mizând pe talk-showuri,pe muzică,a visat o telenovelă inspirată din viața ei tumultoasă.Nu i-a ieșit iar anii au trecut.Imi pare nespus de rău pentru că s-a pierdut timp prețios în care Oana ar fi putut face roluri importante,în stilul ei controversat.
Acum un timp am cochetat cu ideea să o aduc,împreună cu un alt talent abandonat de realizatori,Dan Bordeianu într-o adaptare după ”Steaua fără nume!”,a ieșit un roman dar nu s-a concretizat altceva.
Poate de vină pentru această risipire e firea Oanei,poate nu a avut pe cineva să o sfătuiască,să o ajute să facă alegerile corecte în carieră,un impresar,un agent,un producător.S-a luptat singură cu valurile,supraestimându-și forțele și a pierdut ca Don Quijote.Părerea mea.
Oana Zăvoranu,cu bune și rele,nu merită valul de dușmănie și invidie pe care l-a stârnit. Va reuși ea să revină în prim planul meseriei,în al doisprezecelea ceas?