Regrete

Ce mari au crescut copiii telenovelelor…am văzut câteva fotografii cu Bianca Neagu, Alexandru Barba, Jenifer Dumitrașcu, Lili Sanboeuf și Ionuț Bora, copiii când jucau în serialele pe care le scriam, astăzi adolescenți frumoși, mă bucur că am trăit să-i văd mari așa cum i-am văzut mari pe cei cu care am lucrat cu generații înainte …Dorina Chiriac,Andrei Duban, Diana Cavaliotti, Andreea Caranda, Dana Rogoz, Geo Morcov….ei au crescut dar telenovelele românești au murit. Nu mai există, au fost îngropate de interese meschine. Dar de ce să plâng eu dispariția serialelor când s-a ajuns în situația că autorii aduc bani de acasă ca să realizeze filme!? Sigur, producția de film independent e importantă dar nici chiar așa, să te scotocești prin buzunare pentru câțiva euro, doar entuziasmul nu e suficient. Inclusiv oameni talentați cu care am colaborat, cum e Adrian Sitaru, au ajuns să se chinuie cu o producție independentă, gen „Illegitim„, care e ca lumânarea, arde frumos dar se stinge repede. Și definitiv. Am urmărit zbaterea frumoasei și talentatei actrițe Alina Grigore deși, în treacăt fie spus, a blamat ca un compromis participarea ei la 4 telenovele, nu cred că și-a găsit locul deși s-a zbătut să scrie, să producă, să joace, a fost un timp și prin America, face comentarii în presă. Soțul ei, actorul Bogdan Albulescu – tot în treacăt fie spus, dintr-o familie înrudită cu mama mea, ceea ce nu m-a împins să-l sprijin pentru un rol în „Îngerașii„, n-a ajuns să-și nege trecutul pentru că în afară de telenovelele în care a jucat nu e nimic. Mulți tineri talentați nu reușesc să performeze pe terenul artei, caută alte soluții, participă la proiecte, fac clipuri de publicitate, școli de actorie etc pentru că nu sunt roluri, nu sunt producții, nu sunt bani. Avem o sumedenie de canale Tv dar în majoritatea ele se umplu cu vorbe, discuții, taclale. Nimeni nu mai e interesat de seriale și pe acest loc gol producțiile turcești câștigă fără concurență. Dar dacă filme se mai pot face cu bani de acasă, seriale nu se pot face. Ba se pot…aud că se pregătește un serial despre geți al cărui autor pare că a reușit să intereseze o televiziune, ce-i drept de rangul 2. Atitudinea „elitistă„ care a însoțit debutul genului la noi, după care telenovela e o subspecie, o însăilare de prost gust destinată unui public necultivat, a recidivat. E mai sigur să faci sitcomuri în care oamenii râd, de bine de rău. Când scriam că marele succes al lui „Suleyman„ care a deschis piața turcilor poate fi și pentru noi un impuls, un serial despre viața lui Cuza, plină de intrigi, amoruri, politică și ce mai vreți nu  m-a auzit nimeni, deși nu era vorba despre vreo melodramă în gen sud-american, atât de blamată acum. Recent a câștigat Globul de Aur „The Crown„, un serial despre începuturile domniei reginei Elisabeta a II-a, un serial bine făcut deși cam factual, și iar mă gândeam cum ar arăta un serial despre viața unui personaj precum Regele Mihai care reprezintă aproape un secol de istorie a României și a Europei. Printre visele mele pe care am încercat să le transform în realitate după 1990 a fost acela de a deveni scenarist, truda mea la „Arlechino” și ”Abracadabra”, sitcomurile, serialele începute din 2004 cu ”Numai iubirea” reprezintă modesta mea contribuție la cultura tv de care sunt mulțumit. Ce puteam face mai mult când m-am apucat de „Numai iubirea„ la 60 de ani iar acum sunt destul de bătrân ca să nu mai nutresc vise…Dar am voie să regret și mă doare sufletul să văd că s-a ales praful de efortul meu și al colegilor talentați și inimoși care au construit în anii 1990-2000 o viziune proaspătă și de succes a programelor pentru copiii despre care acum în România nu pot spune decât că au dispărut aproape total. Lucrând la seriale m-am iluzionat că se deschide o eră, că va crește oferta, cererea de creatori, de scenariști tineri va spori și mă pot retrage liniștit. Nu s-a întâmplat așa. Și nici nu sunt șanse să se întâmple prea curând