Cum sa ajungi actor

Cum poti sa ajungi actor sau actrita de film sau Tv…? In paginile tabloidelor cu fete sumar imbracate citesti adesea visurile lor de implinire..cele mai multe isi doresc sa fie actrite, sa joace in filme mai ales la Hollywood, sunt si unele mai modeste sau realiste care s-ar multumi cu o croaziera de lux, recte cu un amant cu bani. Daca e sa ma uit la dezastrul artistic numit Gina Pistol e bine ca asemenea fete sa mearga in croaziere.
Cine vrea sa ajunga pe ecran trebuie sa-si puna doua intrebari esentiale…cum si unde?
Dati un clic pe Google si veti afla cate scoli de actorie pentru copiii si adulti sunt numai in Bucuresti , sunt multe afaceri injghebate de cunoscuti, mai putin cunoscuti sau deloc cunoscuti meseriasi…banul sa iasa! ..Exista si destule agentii de casting…Pana la urma castingul e cel mai bun drum pentru debutanti asa cum el functioneaza perfect pentru consacrati …potrivirea cu tipul de personaj /sau dimpotriva surpriza de a juca impotriva tipologiei initiale/ gandit de creatori este decisiva, abilitatile produse de scoala sunt pe plan secund. Dar dreptul fiintei umane de a visa, de a spera e intangibil…A alege interpreti potriviti rezolva jumatate din succes si nu are legatura cu abilitatile individuale ale celor implicati, poti fi un mare actor dar nepotrivit rolului sau invers…Un actor prost distribuit, spunea cineva, incearca sa atraga atentia asupra sa in detrimentul povestii, regiei, celorlalti actori…
Am asistat la destule castinguri si dupa atatia ani stiu ca marea lovitura s-a dat cu Adela Popescu, pe atunci avea 18 ani, prospetime si i se intuia talentul dar mai ales se potrivea viziunii autorilor despre rol, asa cum alta ne- profesionista, Oana Zavoranu, se potrivea altui rol…Desi asemenea potriviri reusesc rar nu exista cale mai buna de a-ti asigura distributia dorita.…
A doua mare intrebare, unde? …ramane esentiala. Orice comparatie cu tarile in care se produc mari cantitati de filme, seriale etc, fie ca e vorba de Hollywood, Bollywood sau Televisa e inutila atunci cand de la an la an productia noastra saraceste amenintand sa dispara cu desavarsire. Scoala, casting, vise..pentru ce? Mie mi se pare ca boomul nostru a sfarsit prea repede. Filmul romanesc are cateva frumoase reusite –desi incapabil sa abordeze realitatea actuala- dar seriale, teatru Tv, telenovele, sitcomuri se produc tot mai putine spre zero. A explica declinul prin criza financiara generala e usor dar eu cred ca a fost vorba mai ales de o criza a valorilor , s-au risipit bani pe proiecte moarte din fasa iar arbitrariul a luat locul profesionalismului. Lipsa de calitate a dus firesc la reducerea cantitatii si implicit oferta de joburi s-a subtiat, oricate scoli ar exista sperantele nu tin loc de roluri…
Poti cauta si „Cum sa ajungi actor la Hollywood” Reteta pare simpla: la cea mai frageda varsta, un copil frumusel, nazdravan, simpatic si dezinvolt este dus de mana de catre parintii sai la un casting pentru o reclama. Dupa cateva aparitii tv se trece la etapa urmatoare: castingul de film. Am sa va citez din opiniile avizate: Casting for type means casting someone because they seem naturally right for the part in some way, whether they look the part, or behave just like your character in real life, or have the same profession your character has. Casting for type can work well, especially if the person happens to also be a fine actor. With non-actors, since they don’t necessarily have the skill to perform anything other than themselves, casting for type is the only way to go. But again, one should be careful that the non-actor doesn’t suddenly change once the camera is turned on them.
Imi pare rau dar nu sunt optimist pentru viitor. Imi pare rau inclusiv pentru oameni care au demonstrat talent ,au performat si ar merita sa ramana in prim plan nu sa reziste prin partituri obscure…inclusiv pentru Adela si Oana de care am pomenit. Nici pe Iura Luncasu, regizor care a elaborat minutios atatea seriale, nu-l mai vad pe piata…
Sigur, a visa este o hrana esentiala a vietii dar sa reusesti sa penetrezi in lumea aceasta si sa te trezesti la tinerete ca n-ai ce face cu visul tau nu mai e prea placut. De la distanta varstei mele , de unde vad mereu disparand in eternitate colegi de generatie…nu pot insa decat sa le spun tuturor: nu cedati, nu dati inapoi, nu renuntati la a visa….intotdeauna exista o speranta si ea moare ultima. Sau asa se presupune.

Moartea creatorilor

Încă un creator a trecut prea devreme în lumea umbrelor, Titus Munteanu. N-am avut onoarea să lucrez cu el dar am fost mult timp colegi la TVR în Departamentul Divertisment condus de Mitică Moroșanu…alături de altă admirabilă profesioniistă, Marioara Murărescu. Printre multele omagii –adesea de circumstanță- aduse acestui om deosebit singurul care îl particularizează l-a publicat Corina Cosmescu in Adevarul unde citează multe din opiniile teleastului: „Formatele străine sunt, pe de o parte, foarte scumpe, iar pe de alta, este greu de lucrat cu ele, pentru ca vin cu o sumedenie de restricţii“„La noi nu erau aceste formate de import. Ele au apărut după 1990. Făceai o emisiune, apoi o luai de la zero şi făceai alta. Tot timpul eram nevoiţi să creăm. Nu luam formate internaţionale, formatele le făceam noi. Asta am învăţat de la Tudor Vornicu“ „Când gândeşti o emisiune, trebuie să vizualizezi totul, de la decor la prezentator, de la etapele emisiunii, la public “. „Telespectatorul trebuie mereu surprins cu idei noi şi în cadrul aceleiaşi idei, să apară noi lucruri interesante. Privitorul trebuie captat permanent la nivel vizual. Dacă nu încerci acest lucru, pierzi partida, pentru că omul se plictiseşte foarte repede“
Am mai scris pe acest blog că profesionistii Tv se impart in doua categorii:creatori si executanti. Oricat ai afirma ca succesul vine din munca si iar munca, fara talent nu se poate. In general,aportul creatorilor e nesocotit. Fie ca sunt putini fie ca nu exista incredere in succesul financiar si de audienta ei lasa locul executantilor care pot aduce imitatia la rang de arta! Desigur,formatele internationale verificate la public si adaptate la noi sunt binevenite pana la un punct.Showuri,concursuri,reality,seriale si filme Tv sunt executate astfel cu mai multa sau mai putina rigoare ceea ce nu ma poate impiedica sa regret trecerea creatorilor in umbra, a celor capabili sa inventeze, sa aduca un ceva original. Iată că unii chiar trec dincolo de lumea umbrelor unde tuturor ne vine rândul…
O veste frumoasă ne-a spus acum ceva timp că formatul programului „Mi-a fata de la țară” de la PrimaTv a fost vândut, deci se poate ca și noi să inventăm nu doar să cumpărăm și să executăm fidel /sau mai puțin fidel cum dovedește „Roata norocului” batjocorită de o televiziune din Româniaî/dar se pare că tabloidizarea tot mai accentuată e mai sigură, ca și fabricarea de starlete care par a avea mai multe șanse dacă sunt declarate copii după celebrități… Marilyn, Beyonce sau Pamela de România. Încetul cu încetul a murit și serialul de ficțiune abandonat în favoarea unor imitații gen „Tanti Florica” sau a unor înjghebări cu amatori, teatrul Tv promis mereu de TVR continuă să fie inexistent iar a vorbi despre autori originali și creativitate se va rezuma în curând doar la trecut. Iată de ce, omagiind un creator de calibrul lui Titus Munteanu nu pot decât privi cu neîncredere viitorul. Păcat…Până la urmă e vorba de valori pe care nu vrem sau nu știm să le cultivăm. Fără un proiect coagulat și de perspectivă nu poți produce televiziune de calitate cum nu poți nici guverna o țară fără să șrii unde te îndrepți. Întâmplător am văzut la TVR 2 un program pentru copiii –credeam că dispăruseră – „În grădina bunicilor” /titlu ce mi-a adus aminte de un roman al lui Ionel Teodoreanu/ și mi-a părut rău de formalismul și lipsa de autenticitate dovedite acolo de o fostă colaboratoare a mea, Claudia Nicolau. Dacă ne întoarcem la formule învechite, la educația dirijată nu avem nicio șansă . Nici dacă le punem iarăși la gât copiilor cravatele roșii…