Fata morgana

FATA MORGANA

 

1

În seara aceea a avut loc un accident grav, o  mașină a intrat brusc într-un refugiu cu pietoni, nici unul din oamenii aflați acolo n-au avut timp să reacționeze, au fost loviți în plin și, la început, nu se știa soarta răniților. Imediat cel mai apropiat spital a intrat în alertă ,victimele urmau să fie aduse aici cu ambulanțele SMURD, nu se cunoștea încă nimic precis, câți erau răniți, care era starea lor, telefoanele sunau în neștire în toate direcțiile dar nimic nu se limpezea. Să fie vorba de un atentat terorist? Ar fi fără precedent în Capitala noastră …Doctorul,Matei Basarab se afla la acea oră în brațele iubitei, făceau sex când a sunat telefonul, era spitalul, știa că trebuie iar să plece, știa și Carmen acest lucru chiar dacă nu-i convenea așa că n-a protestat …

2

Se pare că se petrecuse un accident provocat de un bețiv, așa se vorbea pe coridoarele spitalului după ce alerta medicală fusese rapid rezolvată. Practic nu era vorba decât de trei răniți, două femei și un bărbat mai în vârstă care deja se aflau în afara oricărui pericol.  Nu se vedeau ca în cazuri similare ziariști, reporteri sau operatori de televiziune, nu solicita nimeni declarații deși directorul își schimbase cămașa și purta o cravată proaspăt călcată. Nici un moment ideea unui atentat terorist nu apăruse în discuții, de ce să fi fost un atentat la noi? Doar doctorul Horia Baciu, coleg și prieten cu Matei, chirurg și el, abia ieșit din rezidențiat, punea întrebări la care nimeni, nici măcar el însuși, nu avea răspunsuri…

:„ Totuși unde e șoferul, ce se știe despre el, de ce n-a fost adus la spital, care e identitatea lui, a murit, a fost arestat?„ Horia a sunat alți doctori pe care-i cunoștea de la alte spitale, nimic, nici o veste, nici măcar nu auziseră de incident.

„Suspect, foarte suspect…

„Iar începi cu teoriile tale?

„Nu încep, continui. Crezi că doar noi mușamalizăm asemenea chestii? Tonul l-au dat cei mari din UE, ideea e să nu inflamăm popoarele, să nu dăm apă la moară extremiștilor…sanchi. Iar când nu mai poți ascunde adevărul orice știre se înăbușe…De ce nu-l întrebi pe tata ce știe sau n-ai curaj să deschizi gura în fața lui?„

Doctorul Alexandru Basarab era nu numai tatăl lui Matei dar și directorul spitalului. Horia a insistat.

„ Întreabă secretara dacă l-a căutat cineva de la SRI„

„ De ce de la SRI?

„De aia, doar nu face RATB-ul ancheta…erau polițiști aici azi noapte.

„ Și unde au dispărut?

„Nu înțelegi, la noi nu e voie să se întâmple asemenea pocinog, ar speria populația…noi vorbim doar de imigranții morți pe mare, răsturnați dintr-o barcă amărâtă sau de imigranții prinși pe la frontiere…în timp ce alții fug de mama focului. Mă rog, săracii lor vin în masă în Europa de mă întreb săracii noștri unde se duc? Că Trump nu prea îi mai primește…„

A continuat după un timp, deși Matei nu prea avea chef de asemenea discuție:

. „Tu știi că în Tunisia, acolo unde mergem, a fost acum câțiva ani, chiar în miezul verii, un masacru în care au murit zeci de turiști englezi, iar gărzile de la hotel n-au putu face nimic, mai ales că n-aveau voie să fie înarmați iar poliția a ajuns în 45 de minute în loc de 3, asta nu te sperie?„

„Păi dacă ți-e frică rămâi acasă…și lasă-mă să-mi fac meseria…

3

Era de gardă în noaptea aceea și nu s-a mai dus acasă nici măcar să se schimbe, se mai întâmplase. Pe coridoare plutea liniștea, totuși câțiva civili, probabil rude, se adunaseră în fața salonului și se pregăteau să ia o cină  târzie întinzând un ziar pe ciment ca să-și taie parizerul… Matei n-a avut puterea să aștepte, a intrat în camera de gardă unde se afla deja o asistentă somnolentă, o cunoștea, era Kati, o internistă prea grăsuță pentru gusturile lui și pe deasupra măritată, ceea ce ar fi fost poate un avantaj. Matei era un bărbat tânăr și arătos, pieptănătura lui aparent neglijentă, ochii albaștri care-i dădeau o aură specială fiind brunet, tenul ușor arămiu care  nu se datora vreunei ședințe de bronzat artificial îl făceau atractiv pentru femei iar Matei nu se dădea în lături de la mici aventuri,  ba chiar nu ocolea colegele de spital, doctorițe sau asistente. În ciuda repetatelor opinii care interziceau legăturile sentimentale la locul de muncă și în ciuda exageratelor acuzații de hărțuire care deveniseră o modă. Dar cu Carmen avea o relație specială care dura de mult timp, poate prea mult. Amicul lui, Horia nu reușea să țină pasul cu toate că-și lăsase o bărbuță subțire și frumos modelată pe bărbie, ba chiar apelase la o armă modernă, un tatuaj misterios care se întindea de pe umărul stâng spre ureche și ar fi trebuit să stârnească repede curiozitatea dar nimeni nu-l întreba ce reprezintă, mai ales femeile, ale căror priviri se opreau mai mult pe începutul lui de chelie. Din păcate. Pe Carmen Matei o cunoscuse la banca unde lucra și el își deschisese un cont, mai mult ca să prelungească întrevederile lor , apoi a acceptat insistențele ei să ia un credit de care n- avea nevoie și în cele din urmă au sfârșit în pat. Iar Carmen a devenit tot mai posesivă pe măsură ce relația lor a evoluat și nu era vorba decât de câteva luni, poate patru, poate trei…sau cinci? Desigur, Carmen era o femeie tânără și frumoasă, înaltă, cu un corp plăcut, blondă naturală, cu buze senzuale și fără pic de intervenții artificiale, nu că ar fi avut nevoie la vârsta ei   ..dar pe Matei îl impresiona mai mult purtarea ei firească, fără fițe, ținând cont de cât suferise în viață. Orfană de părinți, crescută de o mătușă în vârstă cu tabieturi învechite Carmen avea în suflet o suferință tăcută care te impresiona și nu te lăsa să te desprinzi de ea ceea  ce nu însemna că Matei era dispus să-și schimbe modul de viață.

Gândurile i s-au risipit deodată pentru că a apărut un medic de urgență, cu ambulanța…s-a uitat mașinal la ceas, era 1 și jumătate noaptea. Adusese o femeie  care vomita întruna, avusese diaree, dureri puternice de abdomen și pe care medicul a lăsat-o pe targă după ce i-a dat o morfină. Era vorba de un infarct și Kati, obișnuită cu asemenea cazuri, nu s-a grăbit să ducă la laborator fiolele cu sânge pentru analiză, știa ea mai bine că femeile când fac infarct au adesea simptome gastrice. Era primul caz de urgență al nopții, ca de obicei urmau multe altele, spre  ziuă, dar Matei era capabil să le facă față. De altfel la  urgență era întotdeauna haos, la început Matei se speriase de abundența de sânge care curgea din răni, de amalgamul de victime ale unor accidente sau întâmplări violente pe care ambulanțele îi aduceau fără întrerupere…Se obișnuise și cu rudele sau prietenii insistenți ai pacienților care pătrundeau pe coridoare deși nu era voie, încercând să-i vadă pe ai lor, vociferând,  stânjenind personalul. Dar obișnuința se câștigă repede, la fel cum se întâmplase în studenție când a văzut prima dată un cadavru. Oricât ai fi de pregătit să faci asemenea meserie pentru un tânăr e un șoc să te apropii de un trup fără viață care, deși a fost îmbălsămat, pare a nu mai avea nimic uman. Totuși, se gândea Matei ca și fiecare student, omul a fost probabil un tată de familie, cu nevastă, copiii, datorii la bancă, poate suporter al unei echipe de fotbal, iubitor de muzică sau drumeții, poate…Cu timpul se obișnuiseră toți, mâncau sandviciuri sau bucăți reci de pizza lângă cadavre și spuneau bancuri deochiate cu voce tare, nu mai exista respectul și discreția aceea de la început când se vorbea în șoaptă.

Ambulanța aduse alți pacienți și Matei nu se mai gândi la nimic.

4

A doua zi trebuia să meargă la vizita de dimineață, șeful secției, doctorul Gavrilescunu tolera absențe,  și Matei n-a mai plecat acasă, avea întotdeauna ustensile de bărbierit la el și rutina s-a întors…Cu tatăl lui n-a apucat să vorbească,  l-a întrebat în trecere dacă se pregătește de plecare și Matei  s-a mirat.

„Totuși plecăm?

„Cum adică totuși? Matei, te iau la un Congres internațional, abia ați terminat rezidențiatul tu și prietenul tău Baciu iar destui doctori din spital mormăie că e nepotism, că v-am făcut o favoare.

„Și nu e așa?

„Ba e și ce dacă? Eu sunt director aici și până una alta se execută tot ce spun fără șovăială. Cine mârâie să plece!

N-avea rost să-l contrazică, mii de doctori tineri plecau din țară lăsând goluri de neocupat totuși nu se întâmpla nimic, nici o îmbunătățire a condițiilor din spitale. Cei care dețineau puterea o foloseau în continuare, discreționar, și asta era prima și cea mai importantă lecție pe care Matei o învățase. Doctorul Basarab era invitat la un congres medical ce se ținea la Tunis și aveau să-l însoțească mai tinerii Horia Baciu și Matei, fiul lui. Cine avea ceva de comentat? Cu siguranță Carmen…Diseară va trece pe la ea cu o sticlă de vin să reia petrecerea de unde o întrerupseseră și o va potoli, o absență de câteva zile nu e mare lucru…și apoi o bună partidă de sex vindeca totul…

4

Prânzul era frugal ca de obicei…dar noroc că nu trebuia să mănânce pe scări, în timp ce alerga la vreo urgență unde-l chemau când ți-era lumea mai dragă. Dr Horia Baciu  era la curent cu toate știrile și comentariile așa că îl informă de la început, în loc de bine te-am găsit că din nou se încearcă mușamalizarea incidentului.

„Poftim?

„N-ai văzut comunicatul oficial? După ei a fost vorba de un accident provocat de un descreierat care a greșit fatal dând buzna cu mașina în mulțime…

„Poate că era beat…

„Nu se spune nicăieri că ar fi avut ceva alcoolemie…Moșule, ăștia ne iau de proști, uită că de multă vreme nu mai credem în poveștile cu barza…

Horia insistă deși se vedea că pe prietenul său nu-l prea pasionează subiectul.

„ Eu  nu cred în explicațiile cu nebuni, cu psihopați…ce dacă nu strigă Allah akbar…nu sunt de luat în seamă?

„Tipul era musulman?

„Mister, secret de stat, poate era oltean sau extraterestru sau mai știu eu ce, nici măcar un nume, Costică, Vasile, Mahomed, nimic, cert e că incidentul n-a stârnit interesul jurnaliștilor care mai curând caută să afle culoarea chiloților Biancăi Drăgușanu…

„Poate trebuia să curgă mai mult sânge…

„Un singur lucru e de spus…mașina era condusă, se pare, de o femeie.

„Ei și? Mă lași cu teoria că femeile sunt șoferițe proaste?

„Adică asta ar trebui să scoată din ecuație jihadul? Moșule, ăstora li s-au cam terminat luptătorii și adesea transformă în bombe ambulante femeile…sau copiii. Martirilor li se promiteau că în paradis îi așteaptă nu știu câte fecioare…pe muierile-bombă cine le așteaptă? Puiul ăsta e ațos, îți rămâne printre dinți…

De multe ori la prânz mâncau din ceea ce se gătea la spital și puiul era, cam rar ce-i drept, vedeta meniului, în rest cartofi, paste, ciorbe de zarzavat, ca și mulți dintre pacienți personalul medical își aducea pachete de acasă sau cumpăra de la bufetul de la parter. Horia mesteca fără poftă dar își vedea de ideile lui.

„Nu…nu ni s-a servit nici o informație serioasă, credibilă, se fac cercetări, atât se spune și ca de obicei n-o să mai aflăm nimic. Ce au de cercetat, cine a fost dintâi, oul sau găina? Există oare nebuni sinucigași ? Uite de ce eu cred asta, pentru că asemenea incidente se petrec peste tot în Europa dar prea multe guverne și mai ales ștabii de la Consiliul Europei care pretind să ne conducă neagă orice implicație cu jihadul chiar dacă ăia revendică faptele! De ce au revendicat..ca să se dea mari și atotputernici, revendică nenorocirile produse de un descreierat, haida de fugiți cu ursul!….

„ Horia, mă lași cu teoriile tale conspiraționiste? Sunt în spital de 24 de ore, ba nu, de 36, n-am dormit, nu m-am spălat ca lumea, nu am mâncat omenește și tu mă sâcâi cu prostii.

Era o răcoare binevenită in ziua aia, răcoare în miezul verii. Ca sa ajungi la salon trebuia sa aștepți in fața liftului in timp ce pe scări, de jur împrejur, oameni urcau cu papornițe si cu pungi de iută, murdari, cenușii, întunecați, mirosind a transpirație. Brusc pe coridor a apărut doctorul Alexandru Basarab, directorul spitalului.

„Ce faceți aici, bârfiți ca niște babe? Marș la locurile voastre de muncă…chiar dacă plecăm nimeni n-o lasă mai moale.

L-ar fi întrebat pe șef dacă știa amănunte despre incidentul de ieri dar n-au îndrăznit, fiecare s-a îndreptat în tăcere spre locul lui de muncă. Nu intrai în dialog cu doctorul Basarab care cu fiul lui era poate mai exigent decât cu ceilalți medici din spital. De altfel toată viața fusese exigent cu el, uneori lui Matei i se părea că-l terorizează ca în situația când îl presase să nu se apuce de fumat dar de tendința tânărului de a înșira cuceririle feminine nu comentase, poate și pentru faptul că dr Alexandru Basarab era el însuși un amator de aventuri galante. Unul din motivele divorțului de mama lui Matei, Doina.

5

Venind seara în micuțul apartament al lui Carmen îl aștepta inevitabila ceartă de despărțire..

„ Deci…acum pleci? Asta e vestea pe care mi-o aduci, cu o sticlă de vin ca să nu mi se aplece? atacă de la început femeia.

„E un vin de colecție.

„Îți bați joc de mine? Matei, știu că un doctor are mii de obligații față de cariera lui dar eu chiar nu contez, sunt doar o păpușă bună să te culci cu ea când ai un minut liber..și nu-mi spune ce nebunie e în spital că nu mă interesează. Taică-tău e ditamai director acolo și ar trebui să te protejeze nu să te trimită la mama dracului în Tunisia…

„Tata e șeful delegației, eu și Baciu îl însoțim…e vorba de câteva zile…de ce aș refuza șansa?.

„Matei nu e vorba de faptul că lipsești câteva zile de lângă mine că tu ești oricum absent…gărzi peste gărzi, doctori puțini, pacienți mulți, știu placa dar n-am de gând să renunț…sau poate vrei să ne despărțim? Îți trebuie o pauză sau ți-ai găsit altă favorită?

„ Carmen, exagerezi ca de obicei.

„ Și tu ca de obicei ești evaziv și alunecos…Ai nevoie doar de o parteneră de sex…caută-ți alta, dacă eu nu corespund!

„Bine.

„Ce bine? replică ea descumpănită.

„Am să vin altădată când o să fii mai bine dispusă, răspunse el îndreptându-se spre ușă.

„Să nu îndrăznești! Deodată tonul ei deveni dulce și ademenitor. Crezi că am să las un bărbat atrăgător ca tine să se piardă în natură?

„Acum sunt atrăgător?

„ Și sexi…Nu pot să-ți rezist, o să continuăm cearta altădată…dacă așa e destinul meu am să-l accept…

„Uite ce e eu n-am nici o vină că ai fost violată în copilărie…

„ E adevărat…poate tu ai violat pe altele…

„Niciodată n-am forțat o femeie să….

„Taci!

Erau amândoi cu mâinile pe trupul celuilalt ca înaintea unei încleștări, a unei lupte corp la corp dar nu putea fi vorba de luptă între ei

„De ce pui mâna pe mine?

„Ca să te mângâi..

„Dar mă doare..

 

6

Bine că nu e geloasă,își spuse Horia la plecare.

Exista o colegă la spital care dăduse de la început semne că-l place, o rezidentă dar poate doar se punea bine pe lângă fiul directorului. Doctorul Alexandru Basarab era o somitate, autoritar, respectat, n-avea nimeni nici interesul nici puterea de a-l contrazice. Oare de ce blondele sunt mai atrăgătoare, se gândi la Miki, la trupul ei plin de rotunjimi amețitoare… plin de plăceri tainice..Ce prostie…atâtea se vopsesc…dar ea e blondă naturală…peste tot. I se dăruise fără mofturi sau fițe …iar acum, când o văzu la ieșirea din spital încercă să treacă pe lângă ea cu o privire neglijentă ca și cum ar fi fost preocupat de probleme existențiale mult mai importante. L-a salutat pe Sile, portarul care făcea adesea pe brancardierul pentru un bacșiș, mic dar obligatoriu. i-a adresat chiar câteva cuvinte dar Miki l-a așteptat zâmbitoare.

„Te prefaci că nu mă vezi? Ți-e rușine că te-ai culcat cu mine…nu-ți face griji, tot spitalul știe deja.

Matei a aruncat o privire spre  ghișeul de la recepție unde erau două asistente care păreau indiferente dar nu-i scăpau din ochi, în fond, Matei și Miki făceau o pereche frumoasă, chiar dacă relația lor nu părea de durată. . „

„Te mai întorci?a întrebat ea brusc.

Desigur, tot spitalul știa despre plecarea lor la Congresul din Tunisia dar Matei prefera să stea departe de bârfe.

„Să nu-mi spui mie că nu te interesează banii și nici că ai de gând să trăiești o viață sub pulpana babacului…Știi la fel de bine cât câștigă un medic în Germania sau în Anglia sau în Franța…și știi de ce găsești locuri libere acolo? Pentru că și nemții, englezii pleacă unde sunt câștiguri mai grase, de aia! Bla bla-urile cu jurământul lui Hipocrat, cu dragostea de oameni cărora lupți să le alini suferința lasă-le pentru creduli. Ce fel de dragoste poți să ai pentru tot felul de nenorociți care-și varsă mațele pe halatul tău și-și scuipă bojocii în…

„Termină! Miki …tu ești rezidentă, ai făcut facultatea ca să te căpătuiești.

„Am făcut-o ca să cunosc un doctoraș sexi ca tine cu care să mi-o pun când am chef..te sărut pe gură!

Și l-a sărutat, spre amuzamentul greu ascuns al asistentelor de la recepție și al lui Sile, portarul…Sau era brancardier? Miki a ieșit lăsându-l să-i admire pletele blonde atârnând pe umeri și posteriorul frumos rotunjit iar Matei a rămas un timp în cumpănă. De ce se întorsese la spital…doar era liber?  De ce nu s-a dus după Miki, era o cucerire pe care greu puteai s-o ții mult timp.

Se gândi acum că în copilărie fusese un timid, prima lui prietenă, o colegă de clasă, nu se alesese de la el decât cu câteva săruturi deși probabil i-ar fi plăcut mai mult. Avea un complex de inferioritate sau poate era vorba de o timiditate prelungită. Când se pregătea pentru medicină a cunoscut-o pe Lori, o brunetă splendidă, cu părul lung și piept abundent, un pic mai în vârstă ca el dar pe care nici nu visa să o atingă, Lori care i s-a dăruit simplu și fără șovăire vindecându-l pe vecie de timiditate. Spre uimirea lui femeile erau mult mai puțin sclavele prejudecăților decât credea.  De atunci ceea ce se numește îndeobște curte romantică, bilețele, întâlniri repetate, flori sau mici cadouri au fost eliminate din arsenalul lui de cuceritor, a atacat, a mers direct la țintă și, culmea, când a fost refuzat n-a insistat. Dar, vorba lui Carmen, de ce să refuzi un bărbat atrăgător și sexi? Cu toate că ea nu era nici pe departe un exemplar din acele femei care se predau repede, cum se obișnuise Matei, dar nici nu apela la trucuri și fițe pentru a amâna deznodământul…

 

7

Carmen, iubita lui, era funcționară de bancă..Intrase într-o zi în sucursala băncii când a observat o funcționară nouă, înaltă, cu părul blond natural strâns la ceafă,  cu un aer profesional și o ținută fără nimic provocator. L-au atras aerul ei extrem de serios, tristețea din priviri, răceala cu care i-a vorbit, toate socotindu-le o provocare pentru a o cuceri. Dar n-a fost ușor…Abia după o vreme a aflat secretul felului ei de a se purta care la început respingea orice apropiere. Carmen era orfană, ambii părinți erau decedați de mult și ea fusese crescută de o mătușă ,doamna Tina Murgu prescurtare nu se știe de unde,de la Cristina poate …Tina era o femeie ciudată, trăia din artizanat gen mărțișoare și alte nimicuri, creștea pisici răsfățate pe care era mai bine să le ocolești..Carmen avea un frate Barbu care a fost luat spre creștere de o rudă din provincie, după accidentul în care și-au pierdut viața părinții .. frate de care a rămas atașată , un tânăr cu soție, copil, angajat la o companie din Ploiești după ce absolvise Institutul de petrol și gaze.…De fapt drama lui Carmen pornise de la al doilea soț al mamei care o hăituise pe micuță și o violase până când fratele ei Barbu a intervenit. Nici el nu era cu mult mai mare, avea 16 ani pe atunci și s-a ales cu o scatoalcă de părea că i se varsă creierii pe pereți. Acum Carmen a închiriat un apartament modest, avea vârsta când nu mai era obligată să suporte insistențele Tinei care nu scăpa vreun prilej să o mângâie, să-i atingă sânii, să întârzie cu mâinile pe coapsele ei, a trebuit să refuze categoric să se lase spălată pe spate în cada de baie ba chiar s-a creat o ușoară altercație când mătușa Tina a insistat să o dezbrace…totul i se părea nepotrivit mai ales că femeia avea un amant…domnul Octav , un bărbat înalt și cu mustață grizonantă, care venea în fiecare săptămână probabil de la serviciu, într-un costum impecabil, cu cravată, geantă de funcționar, deloc vorbăreț, îi zâmbea scurt fetei apoi se închidea cu mătușa în camera acesteia. Degeaba a încercat Carmen să tragă cu urechea, nu se auzea nici un zgomot, până și pisicile fuseseră scoase afară…după un timp nu foarte îndelungat domnul Octav ieșea, la fel de înțepat și tăcut și își vedea de drum iar pisicile fericite se năpusteau miorlăind în camera stăpânei. Niciodată Carmen nu a comentat sau a pus vreo întrebare, nici Tina n-a insistat s-o pipăie mai apăsat sub pretextul că-i alină depresia suferită în copilărie. Acum se agăța cu toate puterile de legătura ei cu Matei Basarab, o legătură oarecum firavă ținând cont de faptul că tânărul nu părea a avea gânduri serioase. Dar relația lor o ajutase enorm pe Carmen, aveai impresia că se vindecase de tristețea, de reținerea în care trăise, că își eliberase spiritul, că învățase să râdă, să se bucure, să viseze. Pentru asta îl iubea pe Matei și nu concepea că ar fi putut să se despartă, trebuia să-l păstreze cu orice preț….acum și-a refăcut moralul după anii când nu mai suporta atingerea vreunui bărbat, cuvântul dragoste ieșise din mintea ei pentru multă vreme .

„Cuvântul dragoste sau cuvântul sex ?„ o întrebase el cândva, între două îmbrățișări.

„ De ce mă torturezi? M-am apropiat de tine cu teamă dar m-ai făcut să-mi înfrâng inhibițiile, frica…chiar groaza….sunt cu totul altă persoană, altă femeie și vreau să știi un lucru, dacă mă părăsești nu am de gând să-mi caut consolarea în altă parte…

„Dar ce ai să faci?

„Nu știu.

„Mai e fratele tău în apropiere să te consoleze?

„Barbu?

L-a privit într-un fel ciudat.

8

Matei a intrat în salonul medicilor cu telefonul la ureche. O sunase pe mama lui Doina ca să-și ia rămas bun. Se vedea destul de rar cu ea, după divorț femeia își refăcuse viața cu un avocat celebru dar relațiile dintre noile familii nu erau nici reci nici prietenoase, erau inexistente. Tatăl lui, mult prea orgolios, parcă uitase că a avut cândva o soție cu care a trăit alături aproape 20 de ani, mă rog, în răstimpul când nu frecventa câte o amantă iar Doina a suportat o viață insipidă până l-a văzut student pe Matei. Sau cel puțin așa pretindea femeia pentru că Matei nu-și amintea să fi fost obiectul vreunei atenții speciale. Dar era mama lui și legătura lor prin telefon devenise o obișnuință.

Horia își făcuse și el bagajele..totul era pregătit, îi spuse,  „am vorbit cu secretara…biletele de avion sunt luate,avem escală la Istanbul, de fapt schimbăm avionul, camerele de hotel așteaptă, la Tunis vom fi întâmpinați ca niște boieri, sunt convins că taică-tău cunoaște o grămadă de somități locale, am auzit că Facultatea de medicină din Tunis e una din cele mai importante din Africa..Da, mergem în Africa, moșule, ce zici de asta?„

L-a lăsat să vorbească, în fond nu-l interesa prea mult Congresul ăsta și cu atât mai puțin o călătorie în Tunis. Dar Horia insista, încercând să-l tachineze …

„Vrei informații la zi? Bine…Acolo sunt 100 de grade la umbră…dar nu există umbră…găsești câte o femeie după fiecare copac…dar nu există copaci…ai voie să aduci o gagică în camera de hotel dar dacă nu e soția ta ți se taie capul…„

„Mă plictisești cu glumele tale..

„Ce-ai zice dacă aș da buzna în biroul lui taică-tău strigând Allah Akbar!

„ S-ar putea să se ofenseze cei care cred în Allah….plus că tata  sigur îl cunoaște pe directorul de la Spitalul de nebuni. Vezi că am dreptate?

Horia părea obsedat de problema migrației, practic declarase că i-a pierit cheful să hoinărească în vacanțe pe la Paris sau Londra, dar și Barcelona din cauza atmosferei de frică…el prefera capitalele, marile orașe, nu era din cei care-și rezervă hoteluri all inclusive pe plaje exotice, nici să hoinărească prin jungle sălbatece . Deși tânăr, abia ieșit din rezidențiat, Horia fusese însurat cu o colegă de liceu și divorțase după numai un an de conviețuire dar niciodată nu făcea destăinuiri despre viața lui, părinții îi erau în Ardeal, mai mult fugise decât alesese Bucureștiul pentru facultate în detrimentul institutului de altfel faimos din Târgu Mureș.

„Am un ghid de conversație în arabă, știi cum se spune la „pâine?”

„Ai de gând să cumperi pâine la Tunis?

„Nu, dar e o chestiune de principiu, când vii într-o țară străină din respect, din politețe, trebuie să te poți înțelege în limba localnicilor.

„Dar în Tunis se vorbește franceza!

„Nu toți știu…..Uite, când la granița noastră dau buzna tot felul de străini care nu-și vorbesc bine nici propria limbă ce trebuie să facem…să căutăm translatori, să-i plătim ca să întrebăm pe domnul imigrant cum îl cheamă? Nu frate, afară!

Brusc Matei a ieșit din cameră, pălăvrăgeala prietenului îl obosea. Nici nu voia să se angajeze în dispute contradictorii pe subiecte care nu prea îl interesau.

9

Carmen îi lăsase un mesaj neașteptat pe telefon, „trebuie să vorbim, am ceva important să-ți spun, înainte de a pleca„ Sigur, gândi Matei, e neapărat necesar să-mi spui că mă iubești cu pasiune, ca și cum n-aș ști. Totuși o sună, n-avea rost să se dea dispărut, de la Tunis nu va avea sigur timp să stea cu ea la taclale. Carmen era o vorbăreață, poate anii petrecuți în singurătate se răzbunau.

„Nu mai suferă amânare ce ai să-mi spui?

„Nu. Trebuie să ne vedem.

„N-am timp, avionul pleacă dis de dimineață iar eu aștept vizita de după amiază după care mai am câțiva pacienți sub observație și așa Gavrilescu mârâie că rămâne fără noi dar n-are curaj să-l înfrunte pe tata…stăm de vorbă când mă întorc, poți aștepta câteva zile, nu? A, și mai voiam să-ți spun ceva…te iubesc!

După ce închise telefonul Carmen rămase gânditoare…Oare i-a mai adresat vreodată asemenea cuvinte?  Ce i s-a întâmplat în copilărie îi revenea în minte cu o limpezime supărătoare, practic tot ce se străduia să uite plutea în amintirile ei fără să poată așterne o perdea de uitare. Imaginea tatălui ei vitreg, un bărbat înalt, colțuros, cu cearcăne apăsate în jurul ochilor, poate de la oboseală, poate de la băutură, apăru în dreptul ușii. Maică-sa lucra până târziu la un supermarket iar bărbatul  intrase brusc în camera unde Carmen dormea, îndreptându-se hotărât spre patul ei, trăgând cu un gest pătura subțire care o acoperea „Hai, desfă-ți picioarele și să nu țipi!..i-a acoperit gura cu palma scotocind printre așternuturi …Hai, nu face nazuri că te calc în picioare! Desfă-ți picioarele, n-auzi?” De atunci venea de câte ori mama lucra până seara târziu și Carmen nu îndrăznea  să crâcnească…acum își dădea seama că tatăl ei vitreg semăna cu domnul Octav care o vizita periodic pe mătușa Tina, aceiași privire de gheață……Barbu era singurul care a aflat, a văzut-o plângând înăbușit și cum ea nu voia să spună nimic a stat la pândă și a dat buzna în cameră. A rămas uimit, nu înțelegea nimic, avea doar 16 ani……Bătaia încasată nu l-a făcut să dea înapoi pe băiat I-a spus totul mamei care i-a ars și ea o palmă” Să nu mai umbli cu minciuni de astea„…Și apoi s-a întâmplat nenorocirea… Au avut un accident groaznic, el obișnuia să se urce băut la volan….Anii care au trecut au fost cenușii, cu puține amintiri plăcute și cu o accentuată retragere a fetei în singurătate, lectura rămânând principalul rost care o ajuta să rămână la suprafață. Inclusiv ținuta ei era dacă nu neglijentă cel puțin indiferentă, nu-și îngrijea prea mult înfățișarea și nici nu se îmbrăca modern, ca alte fete. Ani de zile n-a ieșit din blugi și bluze demodate dar când Matei și-a făcut apariția la bancă totul s-a schimbat. Brusc Carmen a simțit nevoia să fie cochetă, și-a schimbat pieptănătura, și-a cumpărat haine la modă și suficient de sexi, a simțit că poate recupera anii pierduți. Se îndrăgostise sau era doar reacția firească a femeii ascunse înăuntrul ei care găsise prilejul de a ieși la suprafață? Dintr-odată devenise posesivă, îl căuta cu insistență pe Matei la telefon, îi trimitea mesaje fără nici un motiv anume și nu o deranja aparenta răceală cu care el o trata, o punea pe seama preocupărilor lui profesionale, un doctor e adesea cu gândul la pacienții lui și problemele de rezolvat. Fratele ei Barbu a venit de la Ploiești, cum o făcuse în atâtea rânduri, de obicei venea singur pentru că soția lui trebuia să se îngrijească de cei doi copiii mici. Prezența lui Barbu îi susținea întotdeauna moralul și se bucura să-l vadă.

„ Matei pleacă la un Congres în Tunisia, cu taică-său…

„Sper că nu v-ați certat…

„ Carmen, aș vrea să te văd căsătorită, ai nu numai vârsta potrivită dar în situația ta un eșec ar fi fatal…

„De ce crezi asta? M-am schimbat, Barbu, și mai ales datorită ție…

10

Avionul plutea deasupra mării pregătindu-se de aterizare…, deodată se văzu un colț de pământ ca un istm…apoi orașul , portul, un pod  …în sfârșit pista aeroportului, mai multe avioane Tunis Air dar și de la alte companii, autobuze pentru pasageri. Când au coborât i-a izbit căldura care depășea orice încercare de a fi ținută în frâu prin sisteme de aer condiționat. Nu părea că îi așteaptă nimeni, așa cum era de presupus și după ce au zăbovit suficient în aglomerația și agitația din sală, mulți își aprindeau țigările deși teoretic fumatul era interzis,  au ieșit în fața aeroportului unde se întâlneau cu altă agitație. Tot felul de indivizi se ofereau să le găsească taxiuri, sau să „help you„ cu bagajele în schimbul unui mic bacșiș dar cei trei doctori erau instruiți să ignore totul și să se îndrepte spre linia de taxiuri galbene. Avuseseră prevederea de a schimba bani pe aeroport, oficial un euro valora 2,42 dinari tunisieni dar fuseseră siliți să accepte un curs defavorabil, exista eventualitatea de a lua singuri un taxi și până în centru i-ar fi costat 7 dinari dacă desigur șoferul ar fi fost convins să pornească aparatul de taxat. Oare de ce n-a venit nimeni să-i întâmpine? Ba da…un bărbat scund, cu părul rar și ochelari groși se apropie agitat de ei.

„Vous etes de Roumanie?

„ Oui monsieur.

„Sunt doctorul Mehdi Rihani și vă cer scuze că am întârziat, sunt de neiertat…Bienvenue a Tunis!

Bienvenue adică welcome, își zise amuzat Matei care nu le prea avea cu limba franceză în schimb engleza îi era familiar, mai ales că majoritatea lucrărilor medicale pe care le consulta srau scrise în această limbă.

Au pornit spre centru…tot într-un taxi

11

Era vară, sezon slab pentru turism din cauza căldurii excesive , hotelurile nu erau pline dar parcă plutea în aer amintirea incidentului din 2015 când un salafist a tras cu un AK-47 ascuns într-o umbrelă și a ucis 38 de turiști, majoritatea britanici de la un hotel de 5 stele.  Securitatea hotelului era chipurile asigurată de câțiva tineri scheletici , neînarmați, care preferaseră un astfel de job decât să vândă fructe ieftine pe plajă…E drept că pentru Congres existau profesioniști adevărați, bine hrăniți și bine înarmați, probabil trupe speciale ale statului. Congresul se desfășura în sala de conferințe a hotelului și engleza era preferata participanților. E drept, în afară  de arabă istoria a impus franceza ca a doua limbă a tunisienilor deși foarte puțini o vorbesc …și mai puțini, în special tinerii din școlile de elită, deprind engleza. Dar la Congres gazdele erau în minoritate.

În pauză invitații serveau o cafea sau un ceai la bufetul special amenajat și doctorul Rihani îi invită pe cei 3 oaspeți într-o zonă în care nu se fuma, chestiunea fumatului în locuri publice fiind încă discutabilă.

„Eu am terminat aici, școala noastră medicală nu e mai veche de 1964 dar e de calitate , am mai studiat și în Franța, la Aix en Provence …pe decanul actual, doctorul Maherzi, l-ați cunoscut, și el e pediatru…

Era un domn impunător cu un început de chelie și ochelari imenși dar privirea lui Matei se îndrepta mai mult spre un grup de fete din apropiere. Mehdi le-a zâmbit…

„E fiica mea Anija cu prietena ei Nadia care studiază la Marseille, a venit pentru eveniment…A făcut un semn și fetele s-au apropiat. Să vă prezint oaspeților noștri…Anija e în anul pregătitor la medicină, vreau să creez și eu o tradiție în familie…continuă tunisianul cu un glas evident pătruns de mândrie…știe și engleza, adăugă, evident înțelesese stinghereala lui Matei în a vorbi franceza.

„Remarcabil, aprobă dr. Basarab. Dacă Matei a devenit doctor nu știu să fi fost o obligație de familie dar educația…mediul în care a trăit…desigur au influențat…

„Sigur, sigur…și eu sper ca Anija să îndrăgească meseria dar e atât de tânără…

„Mai aveți copiii?

„Mai am un băiat, Youssef…lui îi plac mașinăriile, mecanica…lucrează la un auto-service

Anija era o fată înaltă și delicată…avea trăsături specifice arăboaicelor, era o brunetă cu părul mătăsos, ochi negri, sprâncene arcuite, dar se îmbrăca precum  europencele, cu pantaloni de culoare neagră, cu bluze colorate fără decolteu și cu mâneci lungi ceea ce nu împiedica ochiul să-și închipuie prospețimea unui bust tânăr…Fata avea.o finețe aparte, de parcă trăsăturile ei erau desenate cu un penel măiastru și Matei nu se putut opri să gândească la faptul că toate astea nu s-ar fi văzut ascunse sub un văl musulman, ar fi fost ca si cum peste chipul Monei Lisa așterneai o pătură.  . Pe prietena fetei, Nadia, nici nu o băgă în seamă, genul minion nu-l atrăgea.

„Mă bucur să vă cunosc…spuse doctorul Basarab. Mehdi, fiica ta e deosebit de frumoasă. Înțeleg că Tunisia e cea mai liberală din țările musulmane și asta se vede din costumație…

„Nu doar atât, zâmbi tunisianul, la noi poligamia e interzisă așa că eu n-am decât o singură nevastă! Cu toții râseră, dar fetele nu interveniră în discuție și tot profesorul Basarab încercă să anime atmosfera

„Aniya, parcă așa te cheamă, cum îți surâde viitorul ca doctoriță?

„Îmi place, răspunse ea cu o voce deloc sfioasă. Nadia e deja în al treilea an și îmi povestește lucruri frumoase…

„Să nu crezi în povești draga mea…medicina e o meserie grea și urâtă dar dacă o faci cu dăruire devine perfectă, cea mai frumoasă meserie din lume….

„Tot încerc să o conving pe Anija să vină la Marseille dar n-am reușit…interveni Nadia.

„ Răbdare…interveni Mehdi, vom vedea după ce termină anul pregătitor dar facultatea de la noi mi se pare foarte bună…

 

12

În camera de hotel Horia trecu la atac

„Te-ai hlizit ca geamgiul la geamul spart.

„Ce-am făcut?

„ Când ai să te potolești tu, moșule?

„Poftim?

„Ți-a plăcut fata, te cred, dar să te holbezi la ea ca la o statuie de muzeu nu e decent și, să-ți spun părerea mea, e contraproductiv. Am venit în Tunis pentru puține zile și deja vrei să-ți treci o nouă cucerire în palmares?

Era un gen de discuție pe care Matei n-o agrea, prietenul său avea acest obicei de a sări calul și reușea să-l enerveze, la urma urmei ce atâta preocupare pentru viața lui privată? Desigur, dintre toți colegii de la spital Horia îi era cel mai apropiat și adesea era nevoit să-i accepte agresivitatea, alți doctori fie nu mai erau de vârsta lor, fie nu doreau să se spună că îl cultivă prea mult pe fiul directorului fie erau …femei.

„Tu nu ești în toate mințile…de unde scoți că-mi doresc o aventură cu arăboaica?

„Ba tu nu ești în toate mințile…

„Bine, recunosc, îmi place. Și?

„Nadia?

„Ei, Nadia…Aniya!

”Quod erat demonstrandum…!

Horia nu a dat înapoi, dimpotrivă s-a apropiat apucându-l de gulerul hainei

„Cu mine nu încerca să faci pe dezinteresatul moșule, îți place Aniya și vrei să i-o pui, doar că sunt câteva piedici majore în calea intențiilor tale, unu, timpul e prea scurt, luni plecăm, doi, e musulmană, trei…

„Uite ce e amice, știu aversiunea ta față de musulmani dar aici e o lume care a depășit fanatismul, vezi și tu cum se îmbracă, cum vorbesc…

„Da, da, primăvara arabă, revoluția iasomiei…mă lași? Hai să vedem ce se întâmplă mâine dacă te duci la doctorul Rihani sau cum îl cheamă și îi ceri fata în căsătorie?!

„Așa, nitam, nisam? N-am de gând să mă căsătoresc cu nimeni.

„De ce, la viteza supersonică la care lucrezi tu Casanova azi îi faci curte, mâine o săruți, poimâine o ceri, luni plecăm, OK?

Începuse să se simtă agasat, insistența cu care i se aminteau cuceririle amoroase nu-i convenea chiar dacă venea de la un prieten, reputația care i se crease în spital nu-i plăcea dar ce să faci dacă existau atâtea ispite prin preajmă?

„ Ai de gând să mă lași în pace?

„Vrei să pariem?

Matei l-a privit cu uimire

„Cum adică?

„Pui pariu că n-ai să poți să o cucerești…mă rog, până luni.

L-a privit cu superioritate

„Să pun pariu cu tine care ești un looser…fie!

„Te prinzi, pe bune? zâmbi Horia întinzând mâna gata să pecetluiască înțelegerea

„Pe ce pariem?

„Îți organizez eu petrecerea burlacilor…cu Anișoara de la recepție.

„Grăsana aia care urmează să iasă la pensie? Bine, accept.

„Să știi că nu glumesc, pariul e pariu!

„Cu o condiție, să dispari, să te topești în peisaj, să nu te mai încurci printre picioarele noastre…OK?

„Dacă Nadia e disponibilă…am să dispar

„Termină cu visurile!

Profesorul Basarab avea după amiaza o serie de întâlniri așa că Matei, însoțit de Horia, s-a gândit să viziteze în fugă orașul. Le-au invitat pe Anija și Nadia care, spre ușoara lor mirare, n-au refuzat.

„Stați atât de puțin, ar fi păcat să nu vizitați orașul nostru.

Și aveau ce vedea. Peste tot erau clădiri nu foarte înalte, cu balcoane de fier stil franțuzesc..impresiona în special avenue Bourguiba, larga zonă pietonală bordată de copaci îngrijiți..cu trotuarele pline de cafenele unde dominau tinerii, adolescenți în geace de piele, dar vedeai și familii cu mai mulți copii unde doar mama purta hijab, de  fapt alternau, multe fete tinere îmbrăcau blugi negri, umblând cu capul descoperit alături de prietenele lor în ținuta tradițională . Anija le-a explicat că de obicei femeile își acoperă capul și trupul cu un fel de văl alb, safsari iar bărbații poartă ceva ce seamănă cu niște șalvari, adesea un caftan lung pe deasupra și tradiționalul fes roșu dar nimic nu e bătut în cuie, tunisienii se îmbracă mai modern sau mai tradițional la alegere, în funcție de educația sau veniturile lor.

Au ajuns în Medina. Cine n-a văzut un bazar oriental nu-și poate închipui multitudinea și diversitatea de obiecte scoase la vânzare acolo într-o aglomerație obositoare, vânzătorii și meseriașii care te îmbie, bogăția de culori a hainelor, strălucirea oglinzilor în rame migălos alcătuite, atmosfera de 1001 nopți, aromele dulci care îți mângâiau nările. Medina nu este însă un bazar ci un oraș, miezul vechi originar al urbei, o piață, un souk imens, unde se amestecă după o logică doar de ei stăpânită vânzătorii de mirodenii, meșteșugarii care lucrează în piele, lemn sau piatră dar aici vei găsi și palate luxoase, moschei, madrasas, mausolee, celebrele porți ale orașului, câte și mai câte. Practic pătrunderea celor doi doctori în această lume cu totul neașteptată a fost scurtă, mai mult n-au înțeles explicațiile fetelor dar au rămas fermecați de pulsația vieții de aici. Era greu de comentat și s-au întors spre hotel, locul de desfășurare a Congresului cu unul din taxiurile galbene, bărbații nu mai aveau decât euro pe care șoferul n-avea voie să-i primească așa că Nadia a achitat cursa cu dinari.

Pe doctorul Basarab aveau să-l găsească în hol la inevitabilul ceai cu Mehdi Rahani care i-a întrebat zâmbind ce părere au despre orașul lui iar Matei n-a reușit decât să emită câteva banalități

„E foarte interesant…

„Stați la noi foarte puțin timp, a spus Mehdi, și e greu să ne cunoașteți, dar eu vreau să vă invit mâine seară la mine acasă, să vedeți cum trăiește o familie tunisiană…

„Nu vrem să deranjăm, a încercat Horia să intervină dar Matei l-a întrerupt

„Mulțumim de invitație, acceptăm cu plăcere…nu-i așa tată?

A privit spre tatăl său dar i-a aruncat o privire și Anijei care a zâmbit

„O să ne pregătim să vă primim cum se cuvine.

„Așa să faci, fata mea. Poți pleca chiar acum, spune-i mamei tale că vom avea oaspeți din Europa…soția mea Mariam e mai de modă veche dar îi place să fie gazdă, de fapt mâine cred că vine și fratele ei de la Hamamet, Aziz e un tip isteț, o să vă placă.

Pentru Matei nu conta decât faptul că până a doua zi n-avea să o mai vadă pe Anija. Dar înainte de a pleca fata a apărut din nou în holul hotelului, singură.

”Am crezut că te-ai dus acasă să anunți vizita oaspeților.

„Nu era nevoie, l-am sunat pe fratele meu

„Mă bucur că ai rămas, aș fi vrut să mai vorbim, Aniya.

„Despre ce să vorbim, Matei…e numele tău, nu-i așa? Ești sigur că te interesează felul în care gândesc fetele musulmane? Sau voi europenii ne considerați înapoiate fiindcă nu purtăm fuste scurte și nu umblăm cu sânii pe afară?

„N-a fost nevoie de mult timp să constat că Tunisia nu e deloc înapoiată

„Poate…dar cultura noastră, întreaga civilizație de aici e total opusă Europei…

„Știi ce mi-a spus Horia? Să merg la tatăl tău și să te cer în căsătorie, să vedem ce se întâmplă. Brusc fata s-a încruntat și l-a privit cu ostilitate.

„Ți-ai propus să–ți bați joc de mine, de familia mea?

 

„Iartă-mă, glumeam…

 

„Teoretic aici e simplu să te căsătorești, n-ai nevoie decât de o copie de pe pașaport și un certificat de celibatar, dar dacă ai face prostia asta tata s-ar încăpățâna să se lege de cele mai absurde datini și tradiții, ești mult prea naiv doctore…

„Încă odată te rog să mă ierți…

O supărase. Nici el nu-și dădea seama de ce îi vorbise așa iar acum trebuia să suporte răceala instalată în ochii ei, ce-i drept Anija era cu atât mai frumoasă cu cât se supăra mai mult. Iar acum sună și telefonul lui, prilej pentru fată să-i facă un semn de rămas bun și să se îndepărteze. Privi nervos displayul telefonului, era Carmen. O rugase să nu-l sune în timpul zilei, nu știa cât va fi reținut la lucrările Congresului dar acum pe seară n-avea nici un motiv să nu răspundă, mai ales că nu îi telefonase deloc ca să-i spună cum a fost călătoria.

„Alo, Carmen?

 

„Iubitule, credeam că ai uitat de mine…

 

13

 

Casa din cartierul vechi era în stilul multor locuințe berbere..un adevărat labirint de încăperi dar avea o curte interioară căptușită cu dale colorate de ceramică, un fel de  mozaic…în mijloc era o fântână decorativă, iar o mulțime de arbuști răspândeau în jur răcoarea și mirosuri plăcute, bougainvillea /sau jahanamiya în lumea arabă/ , hibiscus…smochini    …Totuși la intrare erau instalate aparatele de aer condiționat, semn al epocii moderne.

Soțiile și fetele mai vârstnice din vecini au sosit să prepare masa pentru invitați, îmbrăcate în rochii lungi din materiale colorate, cu capetele acoperite, de altfel și Aniya purta o rochie lungă și pe cap un safsari… Încăperile erau încărcate cu coșuri pline mirosind a mirodenii exotice…în special harissa care oferă iuțeală sosurilor, chimen negru, apă de trandafiri sau de iasomie…câte și mai câte…Matei nu se putea abține de la o admira pe Anyia, silueta ei delicată se desprindea limpede de celelalte femei dar nu se putea obișnui cu felul în care vălul de pe cap îi acoperea imaginea. Brusc se gândi că și la noi, mai ales la țară, femeile nu vin niciodată la biserică fără o basma pe cap, o broboadă, își aminti că văzuse la televizor o coadă imensă la expunerea unor moaște și toate femeile de acolo, nu doar cele vârstnice, aveau capul acoperit. Desigur obiceiul ținea peste tot de credință iar apropierea între ținuta călugărițelor și datinile musulmane nu era întâmplătoare.

L-au cunoscut pe unchiul Aziz care se ocupa de turism la Hammamet acolo unde se organizau diferite safaris, atât de prizate de oaspeți.

„…e mai ușor cu jeepuri dar poți închiria și cămile…preciză Aziz care era un bărbat în floarea vârstei, scund, cu părul rar și încărunțit înainte de vreme. . Matei nu-l pierdea din ochi pe Youssef, fratele mai mare al Aniyei nu afișa aceiași bunăvoință în a-i primi pe europeni. „Băiatul acesta ne-ar sfâșia dacă ar putea„ șopti Horia în românește

Înainte de a pleca de la hotel avuseseră o dispută privind cadourile. Rezolvată rapid pentru că profesorul Basarab fusese inspirat, adusese de acasă diferite obiecte de artizanat având grijă să nu conțină nimic ce ar putea ofensa gazdele, mai ales semnificații religioase. .Nu luaseră din precauție nici o sticlă de vin românesc deși știau că  există țări musulmane liberale, Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt, Iordania, Liban și Turcia, unde sunt permise atât producția de alcool, cât și consumul  iar vinul tunisian avea deja un renume. Informațiile citite prin ghidurile turistice sau pe internet își dovedeau acum valoarea.

Mai întâi au vizitat casa imensă ..de la început i-a frapat coloristica, fiecare încăpere era decorată în întregime, pereții, tavanul, podeaua, mobila totul se asorta cu o culoare dominantă, bazată pe nuanțe de roșu, auriu, ocru, portocaliu…Laolaltă covoarele, canapelele, pernele moi abundent distribuite dădeau o senzație de romantism și fantezie laolaltă, creau o atmosferă oarecum mistică. Le-a plăcut, au admirat, fără să insiste prea mult asupra explicațiilor primite despre influențele mediteraneene, italienești, grecești, provensale, chiar marocane. În partea din spate erau câteva încăperi încuiate și Mehdi le-a explicat cu un firesc evident „Musulmanii cred că Alah a plămădit omul din lut, …jinnii sunt făcuți din foc, ziua sălășluiesc în obiecte dar după ce se lasă întunericul…bântuie..se pare că aici și în Maroc e o formă de religie berberă tradițională, veche   scrie și în Koran …Nu sunt stafii ci demoni, e bine să nu-i deranjăm …sunt camere pustii lăsate special așa…

Și-au scos pantofii , și-au spălat mâinile în bolurile aduse și s-au așezat, tradițional masa aici e mai joasă …mâncarea e adusă în castroane mari și se cuvine să mănânci ceea ce se află în fața ta, se folosește mâna dar există și tacâmuri, inclusiv linguri pentru cuscus. Meniul era interminabil,  lablabi, o supă groasă făcută cu năut și usturoi, dar și cunoscutul cârnat de oaie merguez, foarte picant, răspândit deja în Europa ca și couscousul… Brik, tajin, salate, tocănițe de miel sau vită, kifta, shakshouka, un fel de ratatouille,  nu lipseau vinurile tunisiene sau boukha, lichiorul de smochine..  Era un adevărat regal culinar dar discuția încinsă în jurul bucatelor nu se dovedea la fel de plăcută. …Matei , nedumerit că femeile nu mâncau odată cu bărbații nu era expert în franceză iar Horia o rupea mai bine totuși intervențiile sale sufereau din cauza nestăpânirii limbii

„`E adevărat, incidentul de acum câțiva ani a dat înapoi turismul, spus unchiul Aziz, dar ne-am revenit, clienții fac rezervări fără oprire…

„Asta înseamnă că sunt destule locuri de muncă…

„Suficiente…

„Atunci de ce lumea pleacă? atacă Horia care abia aștepta prilejul. Pe ruta mediterană migrația e în floare

Cel care avea răspunsul pregătit era mai tânărul Youssef

„Motivele sunt ca la voi, am auzit că românii sunt pe locul doi la migrație, după sirieni…se duc după joburi, după un trai mai bun…

„Deci nu e nici o diferență?

„Ba e. Aziz nu se grăbea, își cântărea bine cuvintele..Diferența e în puterea credinței. Să mă contraziceți dacă credeți că n-am dreptate …Cu sute de ani în urmă Imperiul Roman s-a prăbușit pentru că decăzuse, putreziciunea îl cuprinsese, au năvălit barbarii, adică non-creștinii care au adus sânge proaspăt și moravuri mai curate. Acum situația se repetă în Europa și nimeni nu se poate împotrivi

„Ce înseamnă după voi putreziciune, decădere?a întrebat dr Basarab și răspunsul l-a dat Youssef, Mehdi, gazda, prefera să stea în expectativă

„Totul,  exces de alcool, pornografie, exploatarea femeii…da, dacă voi numiți democrație felul în care puneți femeile să se exhibe pe stradă sau la televizoare, asta e eliberare sexuală? Ca și promovarea sodomiei sau, mai nou, apariția unui așa zis sex neutru, al treilea…serios, nu sunteți sănătoși, unde vă va duce toate astea?

„E vina religiei, adăugă Aziz.. .a bisericilor voastre care au abdicat de mult de la propria lor menire, unde sunt cele zece porunci, de ce păcătoșii sunt iertați după ce mărturisesc greșelile dacă spun de câteva ori rugăciuni, gata, păcatul dispare? Îi place asta Dumnezeului vostru? Așa cum i-a plăcut pe vremuri inchiziția, un pogrom împotriva ereticilor, sfârșit prin vinderea indulgențelor…lăcomia de bani a șters orice urmă de dreptate a credinței. Noi sau voi suntem înapoiați?

Profesorul Basarab a încercat să stopeze o discuție care amenința să deraieze

„Să știți că suntem conștienți de problemele noastre așa cum și voi ar trebui să fiți conștienți de ale voastre. Astăzi lumea musulmană e extrem de complexă, există seculariști și conservatori, reformiști, liberali, fundamentaliști și jihadiști violenți deci ar fi bine să nu exagerăm…E drept Europa a adoptat globalismul deși există destule opinii contrare…așa cum spunea cineva, viitorul e inevitabil…

„În casa asta, interveni și Mehdi, fiecare e liber să-și exprime părerea.

„Nu vă cred, spuse deodată Horia. De ce o persoană educată ca Aniya nu are dreptul să stea cu noi la masă și să-și spună opiniile?

„Opiniile Anyiei nu contează, mormăi Youssef.

„Ba contează dar ea nu vrea să vorbească…Aniya, vino aici, stai jos și spune-le domnilor în ce fel tratăm noi musulmanii femeile?

„Aici în Tunisia sau în toată lumea musulmană?

„Poate ne explică și ieșirea penibilă a egipteanului care îndemna la violență împotriva femeilor care-și arată trupul mai mult decât e voie, nu se lăsă Horia.

„Decât e decent, îl contrazise Aziz. Să-i lăsăm pe egipteni să-și rezolve singuri problemele lor…aici s-au făcut pași mari spre emanciparea femeii, în legislație mai întâi iar schimbările se vor vedea și în mentalități…

„Poate, zâmbi Anyia, dar cred că mama suspină încă la vremurile când se întâlnea la baia publică cu prietenele și punea la cale alegerea ginerilor, noroc că eu eram prea mică pe atunci. Matei o privea, conversația se purta în franceză și el nu reușea să țină pasul dar acum putea să o admire în voie pe fată si nu îi păsa că ceilalți vor observa ținta privirilor lui.

„Lasă că nici acum n-ai să te măriți de capul tău, punctă Youssef.

„Mai serviți puțin vin? Este un Muscat de Alexandria excepțional…

14

La plecare Aniya i-a strecurat în palmă un obiect moale și fragil la atingere dar Matei n-a avut curajul să privească până ce taxiul i-a lăsat la hotel.

„Știu ce întrebări vă stau pe buze dar la ora asta nu mai am chef de vorbe, a spus profesorul Basarab, mă duc să mă culc. În orice caz, e limpede, știm prea puțin unii despre alții, aici e problema. Noapte bună.

În cameră Matei a desfăcut palma și a privit darul primit de la Aniya, era o floare albă de iasomie.

„Miroase nemaipomenit, se grăbi să comenteze Horia și…uite, trebuie să recunosc că am fost înfrânt, e dovada că fata te iubește.

„Acum ești expert în limbajul florilor?

„Nu mă crezi,moșule…poftim…Horia a deschis telefonul pe internet și a căutat repede semnificația florii de iasomie…ia uită-te jasmin flower înseamnă love adică, să-ți traduc? Iubire, dragoste, amor…

„Dar mai înseamnă și beauty, good luck, purity…pace și o grămadă de alte lucruri..

„Corect…exact asta ți-a urat Aniya, pacea să fie cu tine…Vezi că petalele florii seamănă cu margaretele  noastre, ai curaj să le numeri, mă iubește nu mă iubește?

„Du-te și te culcă, mâine avem o zi încărcată, n-am de gând să lipsesc de la niciuna din secțiile Congresului…refuză Matei să intre în conversația care apucase o cale glumeață…

Dar în dimineața ultimei zile, la micul dejun, Matei i-a spus tatălui său că el și Horia ar vrea să mai rămână la Tunis câteva zile,

„Adevărul e că n-am putut vedea mai nimic și e păcat, nu-i așa Horia?

„Desigur, s-a bâlbâit colegul , eu mi-am cumpărat și un ghid, ar fi superb să putem închiria o mașină și să bântuim peste tot. Plus că vreau să fac poze, o grămadă de poze…

„Bine, bine, înțeleg, nu e nevoie să insistați. Vreți să mai rămâneți, nu e nicio problemă, dar nu mai mult de două zile…

„Două zile? repetă Matei oarecum dezamăgit.

„Atât. Sunteți doctori, lucrați la un spital sau ați uitat? Dacă întârziați mai mult de două zile n-aveți decât să vă căutați de lucru aici, eu nu vă mai primesc. O să pun să aranjeze cu avioanele…Matei, fă-ți damblaua și după ce rezolvi cu fata vino acasă..

„Cum vine asta să rezolv…?

„Tu îți imaginezi că fetele de aici sunt diferite decât ale noastre, că au cine știe ce comori în vagin? Sau te-ai săturat de blonde cum e Carmen?

„Și Miki e blondă interveni Horia..

Profesorul Basarab se ridică

„Mă duc să-mi pregătesc intervenția, voi mai beți o cafea și bârfiți în voie, nu vă mai deranjez.

Rămas singur la masă cu Horia Matei parcă fierbea…

 

„Ce crede tata despre mine e total aiurea!

 

„Lasă, taică-tău te cunoaște bine…vrei să i-o pui arăboaicei, n-ai decât, după care te întorci mulțumit la spital.

„Anija nu e arăboaică…

„Deci am dreptate. Un lucru pot să-ți spun despre ea fără să o dezbrac…n-are nici un tatuaj ascuns, musulmanele n-au voie să se tatueze..Despre un blow job n-am informații dar presupun că e interzis de Coran. Sau nu e?.

„Ești obsedat sexual, Horia sau ce? Tu cine crezi că sunt eu?

„Habar n-am dar dacă mă iau după reputația ta…

„Ce reputație am?

„Păi să o întrebăm pe Miki, sau pe Gina de la pediatrie, mai era și asistenta aia care a plecat în Germania, Gina…din păcate pe Carmen nu mi-ai prezentat-o .

„Tu crezi că o femeie se reduce la sex?

„ Poate tu crezi asta…sigur, femeile au și ele visuri, idealuri înalte, uite, idealul lui Miki e destul de înalt, vrea să se culce cu taică-tău, nu te-ai prins?

„Nu mai pot discuta cu tine, ești văzduh

„Vrei să-ți spun de ce am divorțat eu?

„Pentru că nu făceai față în pat

„Exact. Idealul meu de a învăța, de a da examene ca să ajung medic, de a cheltui banii pe cărți de medicină nu se potrivea defel cu idealul ei care…îți închipui ce era. Scuze, știu, am idei puține dar fixe

„Nu, ai idei puține dar proaste! exclamă Matei ridicându-se de la masă

„Nu mai bem o cafea?

 

 

15

Acum urma să rămână amândoi în Tunis și primul lucru pe care-l urma să-l facă de dimineață e să caute o mașină de închiriat. Nimic mai simplu, Matei  închiriază o mașină Peugeot 304 iar omul de la agenția de închirieri îi atrage atenția că străzile sunt înguste, nu prea găsești parcare, adesea din lipsa trotuarelor pietonii circulă pe carosabil fără să se sinchisească de mașini dar Matei era obișnuit cu traficul de la București și nimic nu-l speria. Horia ar fi pariat care e itinerarul pe care și l-a propus colegul său dar nu l-a întrebat nimic, nici măcar n-a scos ghidul turistic pe care-l cumpărase pentru a-i face vreo propunere. Știa că sunt atâtea lucruri de văzut chiar și pentru un turist grăbit, se aflau pe un teritoriu berber care fusese controlat de fenicieni, romani, arabi, otomani, spanioli sau francezi astfel că existau destule vestigii și puncte de atracție, pe el l-ar fi sedus ruinele Cartaginei dar era convins că singurul obiectiv de care se interesa Matei era casa lui Mehdi. Și acolo s-au dus, Matei șofa cu lejeritate, nu avea nevoie de indicații și au ajuns repede în fața porții.

„Acum că ai ghicit ești mulțumit…poți să pleci

„Nici gând, vei avea nevoie de un tovarăș de plimbare, Aniya nu va veni singură să te însoțească.

„Crezi tu..

„ Iar trebuie să punem pariu?

N-au trebuit să aștepte prea mult de parcă exista o cameră ascunsă care le semnalase prezența, din curte a ieșit un bărbat cu barbă și costum tradițional care a început să vorbească repezit în arabă, era probabil un paznic dar în nici un chip nu se puteau înțelege cu el. Noroc că foarte repede a apărut Youssef, fratele fetei, cu care se cunoșteau iar acesta nu a părut deloc uimit de prezența celor doi europeni.

„Nu trebuia să fiți în avion spre casă? întrebă brusc Youssef și atitudinea sa tăioasă nu lăsa loc la îndoială, nu erau bineveniți.

„Aniya ne-a promis că ne duce la Hamamet…adică ea și Nadia, încercă Matei să explice, într-o franceză aproximativă.

„Nadia s-a întors la Marsilia, o aștepta soțul ei…Anyia nu vă duce nicăieri iar eu vă sfătuiesc să luați un avion de seară, fetele noastre nu sunt obiecte de uz personal pentru turiști..

„Dar nici vorbă de așa ceva, Aniya…

„Domnule doctor eu v-am vorbit cu frumosul

A urmat un schimb de priviri care putea să ucidă. Horia nu a ieșit din muțenie, el atât de volubil în alte ocazii se mulțumea acum să asiste tăcut la confruntarea dintre cei doi bărbați în care, evident, Matei era în dificultate. De fapt Aniya nu promisese nimic. Încercase să comunice cu ea pe Messenger dar fără nici un rezultat. Scrisese un mesaj lung în care-i spunea că va mai rămâne două zile în Tunis și doar ea îl putea ajuta să vadă și să cunoască mai bine locurile, nu folosise nici o aluzie lacrimogenă, doar atât..„Mi-ar face mare plăcere să te revăd„

Lipsa oricărei reacții din partea ei nu-l descurajase dar acum avea de a face cu ostilitatea fratelui.

„E o amenințare?a întrebat.

„Nu vă ameninț, vă previn, spuse ferm Youssef . Legile noastre se mai schimbă dar noi avem argumentele noastre, pe care le folosim din străbuni. Scoase din vestmântul lui un cuțit a cărui lamă străluci brusc în soare, atrăgând privirile, era arcuit, cu zimți în partea dinspre mâner și o apărătoare ciudată,  gravată cu inscripții sau desene complicate , cu un mâner de lemn vopsit în oranj și roșu…Horia, care se informase amănunțit, avea să-i spună mai târziu că starea de urgență introdusă după atacul sinucigaș contra unui autobuz al gărzii prezidențiale  era încă în vigoare, ceea ce nu oprise un radical înarmat cu un cuțit să forțeze intrarea în Parlamentul tunisian. Youssef să fie și el un asemenea radical?

Telefonul sună, salvându-l pe moment pentru că Matei nu știa ce atitudine să adopte…era chiar Aniya…

”Știu că sunteți la poartă… Acum nu pot dar veniți după prânz, pe la 2, spuse ea simplu și închise. Nu avea nevoie de mai mult.

După amiaza când s-au apropiat de casa lui Mehdi cu mașina Aniya îi aștepta în stradă, îmbrăcată în aceiași pantaloni negri și cu o bluză neagră închisă la gât…A urcat fără să spună o vorbă și Matei a demarat, îndreptând mașina spre centrul orașului. Nimeni nu spunea nimic.

„Ce i-ai spus lui Youssef? întrebă fata după un răgaz.

„I-am spus că ne-ai promis să mergem la Hamamet, la unchiul ..cum îl cheamă…

„Aziz

„Așa, Aziz

„E o idee, acolo putem merge pentru un safari…Hamamet e cel mai atractiv oraș turistic de la noi, dar e cam departe, vreo 40 de mile..

„Nu e chiar departe…

„Dacă vreți voi, mergem, pot să-i dau un telefon să ne aștepte.

„O clipă…Horia coboară aici.

„ Eu? Cei doi vorbeau engleza și acum era rândul lui Horia să se chinuie cu înțelegerea dialogului.

„Da, n-ai spus tu că vrei să mai vizitezi Medina, poate cumperi și niște cadouri pentru colegi, doar ai schimbat atâția bani? Poți să faci și o mulțime de poze…

„Dacă vrea să mergem împreună…începu Anija dar Matei o întrerupse brusc

„Nu vrea, Horia coboară…uite ce lucruri drăguțe sunt la vânzare, spuse el arătând spre tarabele cu diferite obiecte colorate care umpleau strada

 

16

„Unde se plimbă îndrăgostiții în Tunis? o întrebă Matei.

„De ce întrebi, te-ai îndrăgostit de mine? Se plimbă la ruinele Carthaginei….dar noi n-o să mergem acolo.

„De ce nu?

„Turiștii care stau doar câteva zile vizitează mai întâi orașul vechi…

„Eu am fost..și nu sunt turist. Știi ce mi-aș dori cel mai mult?

„Da.

„Chiar știi?

„Să mă săruți. Poftim, fă-o…

Invitația a rămas neonorată, nu-și dădea seama cât de serios vorbea Aniya și dacă nu era pe cale să se distreze pe seama lui. Nu-i plăcea să stea de vorbă în mașină pentru că nu-și putea privi partenera iar comportamentul ei i se părea neobișnuit. Dar la ce s-ar fi așteptat, o adolescentă timidă, cu ochii în pământ?

„Vrei să bem o cafea sau un ceai?

„Mai curând un capuccino…dar nu aici, e prea multă agitație…

Ieși pe o stradă laterală părăsind bulevardul pe care se aglomerau tramvaie, taxiuri galbene și automobile de diferite culori, nu trecu mult și întâlniră o stradă mai liniștită, dar populată cu cafenele și tarabe de street food..

„Aici?

„De ce nu?

Opri mașina încercând să o parcheze deși nu prea exista loc, dar Matei era obișnuit cu problemele de trafic ale Bucureștiului. așa că alese să rămână în fața unei cafenele micuțe  unde erau așezate câteva scaune și o masă care abia se mai ținea pe picioare. Cu totul altceva decât eleganta Cafe de Paris de pe Avenue Habib Bourguiba…Dar capuccino care li se oferi era cu adevărat extraordinar!

„Nadia mi-a spus că în Franța, dacă ceri un capuccino barmanul izbucnește în râs. Dacă tu ești obișnuit cu stilul Starbucks să știi că avem și noi…

Acum putea să o privească în voie și Aniya nu-și ascundea defel ochii, amestecul de europenism și tradiții musulmane pe care-l găsise în Tunisia nu încetase să-l uimească iar felul ei de a i se adresa fără ocolișuri era cu adevărat plăcut.

„Nu te-am întrebat niciodată, ești căsătorit? îl întrebă ea cu același ton deschis, poate îndrăzneț, deloc obișnuit cu ceea ce își închipuise Matei că ar fi comportamentul unei fete musulmane.

„Nu, a răspuns

„Poate ai o iubită

„Dar tu, ești căsătorită, poate logodită?

„Arăt eu a femeie măritată?

„De ce nu sau..te pomenești că ești fecioară

„Poate că sunt

„Iartă-mă, a fost o obrăznicie din partea mea…nu sunt căsătorit dar am o prietenă…

„M-aș fi mirat să nu ai…

„De ce?

„Pentru că ești un bărbat…atrăgător

Din nou același ton poate ușor agresiv, poate sincer, greu să îi pui o etichetă fetei dar Matei era din ce în ce mai mult atras de felul ei de a fi, extrem de deschis, niciodată limitat de vreo etichetă rigidă.

„Cum ai să-i explici prietenei tale că mi-ai făcut curte mie?

„Eu nu ți-am făcut curte…adică…Acum a început să se bâlbâie de parcă ea îl intimida…Adevărul e, Aniya, că îmi placi foarte mult

Răspunsul n-a întârziat, Aniya l-a privit în ochi fără pic de reținere și a spus

„Și tu îmi placi. Hai să o luăm de la început…așadar ce ți-ar place să faci?

„O baie în Mediterana…știi vreun un loc retras, undeva la marginea apei…nu-mi plac plajele aglomerate…

„Adică vrei un colțișor romantic? Nu e greu de găsit…dar nu am costum de baie la mine.

„Nici eu.

Au urcat din nou în Peugeot și au pornit…dar după inscripțiile rutiere Matei părea derutat

„Totuși mergem la Carthagina?

„Nu, la Sidi Bou Said, sunt vreo 20 de kilometri în aceiași direcție …e orașul artiștilor, totul acolo e vopsit în alb și albastru, o minunăție…o să-ți placă

„Eu mi-aș fi dorit o baie în mare…

„Uite marea..dacă vrei, oprește aici. Poți să admiri peisajul dar nu e cazul să faci baie, nu e o plajă adevărată…

„Cum zici tu…

Erau la marginea orașului și zona părea neprimitoare sau pur și simplu comună dar lui Matei nu-i păsa, ochii lui nu se dezlipeau de pe silueta ei fragilă și la un moment dat se opri. Am devenit obsedat de fata asta sau ce? Poate cel mai bun lucru ca să-mi acopăr frustrarea ar fi să o iau în brațe și s-o sărut, la felul cum se comportă nu cred că m-ar respinge…S-a apropiat dar Aniya era deja la marginea apei.

„M-am gândit de atâtea ori să plec…spuse ea privind valurile. Acolo undeva departe e Europa…nu atât de departe…

„Prietena ta Nadia te-a invitat în Franța?

„Nu e vorba de asta, pur și simplu vreau să plec…acum am încă un motiv pentru care aș pleca, trebuie să plec…repetă ea ca și cum ar fi dezvăluit un vis secret.

„Care e motivul?

„Tu

Din nou l-a privit și Matei a început să se simtă intimidat. Am să dau în bâlbâială, își spuse, niciodată nu m-am simțit așa în fața unei femei, inferior, stângaci, poate umilit…Rosti:

„M-ai întrebat ce-i voi spune prietenei mele…

„Cum o cheamă?

„Carmen. Am să-i spun că totul s-a terminat între mine și ea…a fost o aventură fără jurăminte, fără promisiuni, ca între adulți…Oricum ea va ști, femeile întotdeauna presimt despărțirile…

Nici un răspuns, nici un comentariu. După un timp ea a reluat șirul vorbelor care păreau că sunt desprinse dintr-un vis interior nedezvăluit până acum cu voce tare, ca o hipnoză…

„Privesc apa mării și văd soarele pe cale să apună…,mă apropii de țărm…ating pământul…sunt în Europa, rosti ea fără să se miște din loc. Tu poți să vezi asta?

„Da

„Înseamnă că mă aștepți, nu departe de țărm…

„Italienii nu mai sunt atât de amabili cu emigranții…

„Nu-mi pasă. Am să fug, cu voia ta sau nu. De ce mă privești așa?

„Vreau să te sărut.

„Și ce aștepți?

A sărutat-o dar buzele ei păreau indiferente, acceptau sărutul dar inima nu era acolo…răsuflarea i s-a accelerat puțin iar când Matei s-a desprins de trupul ei fragil i s-a părut că nu există de fapt nici o comunicare între ei. Dar deodată brațele Aniyei s-au mișcat și l-a cuprins strâns de umeri, lipindu-se cu putere de pieptul lui iar buzele ei i-au căutat gura într-o sărutare fără de sfârșit care părea mai curând o mușcătură, o încercare de a-i sorbi vlaga…Au rămas un timp îmbrățișați, nici unul n-avea curajul să spună ceva, poate nu existau vorbe care s-ar fi potrivit fără să pară banale, lipsite de sens.

Apoi el a rostit:

„Chiar vrei să vii în Europa?

„Tu de ce nu rămâi aici, ți-ai găsi ușor un loc de muncă, medicii sunt căutați oriunde.

„ Și familia ta m-ar accepta, așa, fără condiții? Din păcate eu nu sunt prea religios dar nici să trec la islamism nu-mi surâde.

Ea zâmbi.

„Habar n-ai cum suntem noi…du-te acasă în România, Matei…o să mai vorbim…Probabil…

„Sincer, Anija, tu crezi că putem avea un viitor împreună?

Singur rămase uimit de vorbele lui, niciodată în relațiile cu o femeie nu vorbise, nici măcar nu gândise la viitor, de ce a făcut-o acum? Ce-i venise să pună întrebări despre obiceiurile locale de căsătorie? Întâmplător multe fete de aici se îmbracă europenește, îi spusese Horia, dar tu tot curios ești așa cum ai fi dacă ele ar purta hijabul negru care acoperă totul…poți fi sigur că și ele au două țâțe și un fund ca toate celelalte…Ce tâmpit! Aveau să plece acasă și totul va rămâne în urmă, se va risipi ca fumul unui foc care s-a stins înainte de a apuca să se consume.

O va conduce înapoi la locuința ei, își va lua rămas bun, civilizat, și totul se va sfârși. De fapt, nu se întâmplase nimic, nu începuse nimic, ce trebuia să se sfârșească? A fost o escapadă copilărească de care el însuși se mira și atât. Mai rămânea să se plimbe pe țărm ținându-se de mână, admirând marea și recitând poezii, noroc că Matei nu avea ținere de minte la versuri iar situația în care se trezise i se părea acum ridicolă. De ce a insistat pe lângă tatăl lui să mai rămână în Tunis, de ce nu se întorsese acasă unde-l aștepta Carmen, nerăbdătoare, întotdeauna dispusă să-i facă toate plăcerile, să-l răsfețe și să-l iubească. Până la urmă Horia avea dreptate, era prea curios și se știe, curiozitatea a omorât pisica, adică motanul.

 

17

A doua zi trebuia să-și facă bagajele dar gândurile lui Matei erau în altă parte. Acum simțea că între el și Anija se declanșase o apropiere cu rădăcini mult mai puternice decât presupune un sărut sau o îmbrățișare. Încercase de mai multe ori să trimită mesaje, dar nu primi nici un răspuns deși Aniya era declarată „activă„online . Horia a venit de două ori în camera lui dar nu l-a întrebat nimic, în schimb i-a povestit cu lux de amănunte periplul lui prin oraș. Cumpărase o mulțime de nimicuri cu care să se laude la întoarcere, făcuse o mulțime de fotografii și afișa o veselie incapabilă să-l molipsească

„Merită să revenim, tunisienii sunt oameni de ispravă și ai ce vedea în țara lor, spuse Horia ca o concluzie, așteptând o aprobare, eventual un răspuns care să-i potolească bănuielile dar Matei preferă să se prefacă mut. De fapt, nu avea mai nimic de povestit, niente, nada, nothing…

„Am luat și o cravată pentru șefu, nu cred că a avut timp de shopping, nici tu n-ai prea avut, insistă Horia încercând să-l tragă de limbă și atunci se auzi o bătaie scurtă în ușă .

„Nu e room service, sunt eu, spuse Anija intrând și acum zâmbea, același zâmbet limpede și curat care-l fermecase din clipa când o cunoscuse. Matei își dădea acum seama că adolescenta cu ochi mari și zâmbetul feciorelnic nu doar că-l atrăgea irezistibil dar i se strecurase în suflet, frumusețea ei se dubla de o aură pe care nu ți-o putea oferi decât o inteligență vie.

„V-am adus niște cadouri de plecare …sunt niște borsete mici de piele, la noi pielăria e un meșteșug cu mari tradiții..

Matei simți din nou că e pe cale să se bâlbâie, noroc cu Horia care știa să fie amabil și isteț deopotrivă așa că, după ce rosti câteva banalități de mulțumire completate cu întrebări despre sănătatea familiei fetei se eclipsă fără prea multe pretexte. Matei și Anija rămaseră singuri, față în față iar el din nou se simți încurcat, nu știa ce să spună, ce să facă, palmele îi transpiraseră iar vorbele se încăpățânau să nu iasă din gură.

Era aproape de el și îi simți mirosul fin și dulce al pielii. Își fixase privirea în ochii lui.

„ Matei, sărută-mă. Nu spune că nu mă dorești…

Matei își aminti  brusc de cuvintele lui Carmen înainte de prima lor seară de dragoste, erau aproape identice și se blestemă la gândul că imaginea iubitei sale de la București îi venise în minte tocmai acum. Acum când a venit lângă Aniya, a luat-o în brațe fără nici un cuvânt, buzele lor s-au găsit nerăbdatoare. Fata purta același gen de bluze închisă la gât, cu mâneci lungi dar el își regăsise îndemânarea așa că inițiativa trecu de partea lui,  îi desfăcu bluza și o mângâie în tăcere, cu gesturi domoale.

Au făcut dragoste cu pasiune, ca și cum s-ar fi cunoscut și așteptat de mult unul pe altul. Se împlinise oare o dorință secretă, adânc înăbușită în subconștientul ei? Dar el, asta își dorise, o experiență exotică și mai ales…o virgină? Oare de ce simte pentru ea acea atracție specială care îți inhibă voința și îți dezarticuleaza gesturile, facându-te vulnerabil.

„Aniya…

„Ai spus ceva?

Glasul ei a spart tăcerea care închidea în ea atâtea gânduri nerostite și emoții tainice

„Anija, am să mă întorc…am să vin să te iau de aici…

Oare de ce îi spusese asta? gândi, în timp ce îi mângâia rotunjimile , încercând cu palmele și cu buzele să soarbă și să înțeleagă minunea trupului gol, proaspăt și supus care i se oferise.

Pentru că ea fusese virgină?

Pentru că i se dăruise cu atâta naturalețe?

Sau…pentru că undeva în străfundul sufletului simțea că e pe cale să se îndrăgostească de această fată fragilă …

Poate chiar s-a îndrăgostit.

18

Bucureștiul i-a întâmpinat cu traficul infernal obișnuit pe care nici un edil nu era în stare să-l reglementeze. De altfel Horia, care se pricepea la toate, avea o teorie proprie de rezolvare a infernului, el insista că Primăria Capitalei, care are un buget anual de miliarde, trebuia odată să aloce majoritatea banilor rezolvării transportului în comun, vehicule noi, linii de tramvai renovate, organizare modernă. Numai având un transport în comun performant puteai pretinde să reglezi traficul dar în nici un caz cum se proceda, anulând linii de tramvai proaspăt schimbate în favoarea unor autobuze poluante…

La spital sosise o echipă de control dar tatăl lui nu se sinchisea, n-avea nici măcar timp să-i primească.  Doctorul Alexandru Basarab părea imun la tracasări și avea un motiv important, spitalul pe care îl conducea nu ducea lipsă de medicamente sau auxiliare, contractele pentru dezinfectanți sau pentru mâncarea zilnică se executau la timp, directorul însuși monitoriza curățenia, pe ansamblu se descurca mai bine decât alte spitale deși existau destui bani care se scurgeau în diferite buzunare dar nu în ale lui! Era greu să clatini manageriatul pozitiv al unui spital care funcționa mai bine decât altele iar pe Basarab nu-l puteai prinde cu ilegalități pentru că nu făcea. Desigur, nu totul era sută la sută legal sau corect dar rezultatul atârna mai mult în balanță.

Spre uimirea lui Matei nici măcar Horia care altădată nu-l slăbea cu comentariile nu părea curios să afle cum se sfârșise aventura lui africană. Dar era o aventură? Matei era obișnuit să primească din partea femeilor cadouri neașteptate, frumuseți la care jinduise îi căzuseră în brațe fără efort, poate tocmai pentru că nu exagerase cu insistențele, cu încercările de seducție, cu curtea îndelungată. Pur și simplu culegea fructul copt și se bucura dar acum parcă era altfel. La fel dar altfel. Ceva în străfundul ființei lui se clintise, o emoție adevărată îl cuprinsese și n-avea cum să scape de ea… În prima zi se purtă ca un somnambul, intrând în banalul cotidian și nu găsi suficient curaj să o sune pe Carmen așa cum promisese..

Dar, lovitură de teatru, Carmen văzând că el nu-i răspunde la telefon ,disperată ,se duse la spital și, întors de la vizita prin saloane, o găsi așteptându-l în cabinetul doctorilor, de vorbă cu un coleg care trebuia să revină la program.…

„Ce faci aici?

„Deranjez? Carmen tăcu până când colegul ieși din cabinet dar nici nu se închise ușa bine în spatele acestuia că izbucni:

„Matei, sunt însărcinată!

„Poftim?

„Vom avea un copil împreună…sunt atât de fericită…

Nu se aștepta și nici nu știa cum să reacționeze când realitatea îi pătrunse în creier. Avea vreun rost să o întrebe dacă e sigură, cum s-a întâmplat, de ce nu a luat precauțiile necesare, totul ar fi sunat fals…

„În ce lună ești?

„În luna a treia. Înseamnă că s-a întâmplat mai de mult, când abia am început relația noastră…dar ce importanță are?

Aveau deja trei luni de relație…care lui i se păruseră mai multe, patru, poate cinci? ..Așa e, n-avea nici o importanță dar Matei știa că nu poate mima o fericire pe care de fapt nu o simte, era conștient că pe figura lui nu se poate citi decât descumpănire și cu adevărat era descumpănit, vestea sosise pe neașteptate și practic nu-și putea aduna gândurile. Ce să-i spună femeii, cum să se poarte, ce să facă? Brusc își aminti de Aniya, îi spusese că relația lui cu Carmen e pasageră, o aventură neimportantă și se vor despărți fără regrete imediat ce el se întoarce și acum? De fapt chiar asta simțea, între el și Carmen nu exista o legătură statornică, solidă, femeia fusese una din cuceririle lui la care ținea exact atâta timp cât erau împreună și mai ales în pat. Iar acum ce trebuia să facă, să se căsătorească? Să-i plătească un avort? O privi în tăcere. Ușa se deschise și în cabinet intră Miki…

„Te-ai întors doctore, cum a fost în Tunisia? Tu și Horia ați mai rămas două zile în plus, nu v-a ajuns timpul să terminați toate femeile? Pardon, ea nu pare o pacientă, nu cumva…

„Carmen, dânsa e doctorița …Miki…

„Mihaela Ionescu…

„Carmen Sandu. De fapt pe Carmen o chema în acte Săndulache, un nume care nu-i plăcea așa că prefera să-l scurteze. Dacă aveți de lucru eu plec, continuă..Matei, te aștept diseară acasă, cum scapi de aici vii, da?..

„Da, da, sigur…am să vin.

„A mai rămas să întrebi ce să cumperi, ce șampanie preferă, roze, prosecco…? rosti Miki imediat ce ușa se închise în spatele femeii. Ea e blonda ta permanentă, cea care te face tată…pe când nunta?

Matei simți că se bâlbâie

„Ce tot vorbești? Nu e nici o nuntă, nici un copil!

„Sigur? Bine…mie așa mi s-a părut. Atunci…zâmbi și se apropie de el, era  suficient de înaltă să ajungă până la chipul lui, își mișcă buzele ușor, parcă în așteptare dar nimic mai mult.

„Ascultă Miki, tu ești sigură că n-ai greșit bărbatul, poate aștepți un sărut drăgăstos și restul de la tata.

Femeia se dădu puțin înapoi oarecum derutată dar nu era genul care să se intimideze repede:

„Uite ce e doctore, dacă crezi că am nevoie să-mi pui o pilă, o vorbă bună, ceva, să mă recomanzi tatălui tău de ce nu scrii o rețetă?

„Dacă vrei, scriu…bună la pat, să se ia totuși cu precauție, eventual cu o lingură de ulei de ricin…e bine?

„Du-te dracului!

„Ia-o tu înainte!

Miki a ieșit, mai puțin zâmbitoare dar Matei a rămas căzut pe gânduri…Diseară va cumpăra un buchet de flori, eventual o sticlă de șampanie și se va duce în apartamentul lui Carmen. Realitatea e mai aproape decât iluzia.

19

Aniya nici nu și-a închipuit că scandalul va începe acasă imediat. Tatăl ei, Mehdi ca și Youssef, mai furios ca niciodată au judecat-o cu asprime.

„Cum de a avut tupeul să te caute aici, la casa noastră pe care a dezonorat-o cu privirea lui spurcată, necredinciosul?!  Te-ai lăsat amăgită de vorbele lui păcătoase, te-ai destrăbălat cu el, spune adevărul sau vei fi crunt pedepsită, așa cum o cere Allah și profetul lui!

Mehdi, care părea multora un moderat, explodase. Ca întotdeauna acasă îmbrăca ținuta tradițională musulmană iar fesul roșu părea una cu fruntea lui înroșită de furie.

„Ai fost la el la hotel..spune drept, mai ești fecioară?. Mă rog, n-ar fi nimic, asta se poate repara cu o mică operație dar vreau adevărul!

„Nu..n-am fost femeia lui..a șoptit Aniya, intimidată

„Să nu mă minți!

„Minte, tată, s-a dus la hotelul în care locuia! interveni Youssef dar intervenția lui fu respinsă cu un gest

„Recunoști că te-a atras în păcat? insistă Mehdi…Vei fi pedepsită amarnic, să știi, te retrag de la facultate, te vei mărita cu  un bărbat potrivit, pe care-l vom hotărî noi, familia,așa cum se cuvine…vei avea grijă de gospodăria și de copiii lui! A, bineînțeles, să nu te mai văd în hainele astea, să te îmbraci și tu ca maică-ta, ca toate femeile decente…să porți văl …ce, crezi că așa zisele drepturi pe care vi le-a acordat guvernul vă fac să vă îndepărtați de preceptele sfinte ale islamului? Vrei drept de vot, bine,îl ai, dar ai să te duci îmbrăcată cum cere decența!

Aniya fusese luată pe neașteptate, ea își făurise un plan de plecare, nu o interesa să aștepte până îmbătrânește reforme care nu mai veneau iar actuala putere părea că dă înapoi, revenind la legile și tradițiile trecutului. Ar fi vrut să meargă în vizită la Nadia, ea și soțul acesteia puteau să-i trimită o invitație ca să obțină pașaport dar certificatul de naștere se afla printre actele familiei, planul ei de a ajunge în Europa înfruntând toată birocrația ce însemna pașaport, viză ..chiar dacă nu mai avea 16 ani ca să fie nevoie de acceptul scris al părinților era tot mai greu de îndeplinit. Ar fi putut să fugă dar cum, fără nici un ajutor, fără nici un contact util?  Multă lume deja credea că viitorul Europei ca și al lumii va fi islamic, dar cum să aștepți până atunci, mai ales că pretinsul Califat Islamic se prăbușise în Irak?

Femeile obținuseră în Tunis mai multe drepturi cum ar fi respingerea poligamiei și repudierii , divorțul, își pot găsi joburi, pot avorta dar deși anumite reglementări seamănă a liberalism, te duc cu gândul la egalitatea între sexe țara rămâne musulmană, bazată pe legea islamică. Femeia trebuie să respecte tradițiile și obiceiurile locului iar asta e scris în lege. Chiar dacă oficial portul hijabului sau vălului în oficii publice a fost interzis partidul Enahda a revenit cu noi reglementări și tot mai mulți bărbați interzic femeilor să poarte fuste și le obligă să se întoarcă la tradiții. Există o presiune în familie dar și în societate care nu poate fi ignorată iar atitudinea tatălui ei nu o mai mira. Cât despre Youssef știa foarte bine că e un fanatic.

„Dă-mi telefonul tău…ceru brusc Mehdi și fata îi întinse mobilul, învinsă…

„Ia să vedem…Youssef, tu știi să umbli în telefon mai bine ca mine, există vreun mesaj nepotrivit?

„Sigur că există, răspunse tânărul. Poftim, uite ce îi scrie ….În messenger se păstra  mesajul lung în care Matei îi spunea Aniyei că va mai rămâne două zile în Tunis și doar ea îl putea ajuta să vadă și să cunoască mai bine locurile…„Mi-ar face mare plăcere să te revăd„…se încheia mesajul iar fata avu răgaz să-și adune puterile și să  protesteze:

„Ei și? Ce reprezintă asta, niște vorbe amabile și atât!

Dar tatăl ei era neînduplecat, strecură telefonul în buzunarul lui și replică tăios:

„Nu mai ai telefon! Iar în legătură cu școala…mai mă gândesc…dar ai grijă să nu întreci măsura!

„Ai auzit?adăugă și Youssef. Spune da să n-avem dubii..

„Da, da…

Ar fi trebuit să lupte dar nu știa cum. Planul de evadare pe care și-l făcuse nu mai putea fi dus la îndeplinire cu ușurință…cel puțin deocamdată.

20

Matei a reușit să o mulțumească pe Carmen fără o promisiune de căsătorie, cel puțin deocamdată. Îi trecuse șocul, supărarea de moment, se calmase la gândul că, deși femeia nu-i spusese la timp pruncul acela se forma și creștea în pântecul ei datorită lui. E drept, crezuse dintotdeauna că părinții trebuie să cadă de acord la conceperea unui copil dar nu mai rămânea nimic de făcut, poate în precipitarea primelor lor întâlniri amoroase neglijaseră orice precauție. Despre un avort nici nu se putea vorbi. Dar o altă eventualitate i-o dezvălui brusc Horia. Colegul și prietenul lui aflase despre sarcina lui Carmen după ce Miki lansase știrea în spital ca un zvon. Sigur, tatăl lui Matei avea să afle și el cât de curând iar o confruntare părea iminentă, însă o nouă idee lansată de Horia îi pătrunse în suflet ca un cuțit.

„Dacă Aniya e însărcinată la rândul ei?

O afirmație pentru care nu exista răspuns.

„Știi, continuă Horia, fecioarele adesea rămân gravide după deflorare,…doar n-ai să negi că te-ai culcat cu ea atunci la hotel, când m-ați dat afară din cameră…sau nu era fecioară?

„Nu te-a dat nimeni afară…

„Așa e, am plecat eu, după ce frumusețea locală ne-a dăruit borsetele din piele, tu, desigur, ai fost curios să afli cât de catifelată este pielea ei, moșule, pe bune, n-aș vrea să fiu în pielea ta. Deci..te-ai bucurat de o virgină…s-ar putea ca nota de plată să fie cam piperată…

Aniya, însărcinată?

Prefera să nu se gândească la o asemenea situație mai ales că presiunea din partea lui Carmen creștea iar el trebuia să ia o hotărâre. L-a chemat la ea unde venise fratele ei Barbu, din nou singur, fără soția și copiii rămași la Ploiești. un bărbat nu prea înalt, cu părul creț și deschis la culoare și cu o barbă scurtă care-l îmbătrânea mai degrabă decât să-i acorde distincție. Matei știa că legătura dintre frați era extrem de puternică, Barbu încercase să intervină pe când amândoi erau minori iar tatăl vitreg îndrăznise s-o violeze, fusese alături de ea în dificila perioadă de recuperare, de vindecare a rănilor sufletești de aceea nu-l miră însuflețirea cu care acesta îl felicită pentru copil. Totuși îl deranja faptul că Barbu i se adresa deja cu „cumnate„…

„Cumnate, acum pot fi liniștit…adică pentru Carmen…dacă ai ști câți ani a suferit, câte lacrimi a vărsat ferm convinsă că ea nu mai are nici un drept la fericire, că viața i s-a încheiat …

„Barbu, nu te entuziasma atât, i-a oprit Carmen efuziunile, Matei nu m-a cerut…

„Cum, nu ai cerut-o…încă? Dacă vrei îți arăt eu cum se face, continuă Barbu…pui un picior în genunchi, îi iei mâinile fetei și cu ochii în ochii ei o rogi frumos „vrei să te măriți cu mine” iar ea n-are încotro și acceptă….dar nu reuși să provoace hazul scontat așa că renunță.  Mă rog, eu mă bucur și vă felicit…o să fiți o familie frumoasă…acum fug spre Ploiești să nu mă apuce noaptea pe drum…șampania data viitoare!

Până la urma prezența lui Barbu și entuziasmul lui de circumstanță fuseseră de folos, Matei nu luase nici o hotărâre.

„Miki a umplut deja spitalul cu zvonuri, spuse…va trebui să stau de vorbă cu tata. Nici pe mama nu pot să o las deoparte…

„Nu înțeleg, Matei, răspunse calm femeia. Nu ești major și vaccinat, n-ai dreptul să iei o decizie din capul tău? Ai nevoie de sfaturile părinților..de aprobarea lor? Tatăl tău, care e și director, te dă afară din spital? Ochii lui Carmen erau deja în lacrimi:

„Să nu plângi, nu mă ajuți deloc…

„Te rog să mă ierți că am rămas gravidă fără știrea ta, e adevărat, nu ți-am spus de bănuielile mele decât atunci când am fost sigură dar nici măcar nu mi-am pus problema că tu nu vrei acest copil, că tu nu mă iubești…

„Tragi concluzii aiurea…

„Poate. Un lucru știu sigur, am să păstrez copilul acesta orice ar fi…e copilul meu și va reprezenta marea mea realizare în viață, indiferent că va crește fără tată …

„Carmen, e prea mult…ești patetică și nedreaptă…nici un moment nu te-am respins, recunosc că m-ai luat prin surprindere și asta pentru că nu eram pregătit, amândoi suntem foarte tineri, avem joburi care ne mănâncă majoritatea timpului…taci, știu ce vrei să spui, realitatea nu poate fi negată, copilul există, acolo în pântecul tău și…deja mișcă, bate din piciorușe? Întinse mâna spre mijlocul ei ca și cum ar fi vrut să o mângâie…

Carmen descoperi brusc că iubitul ei nu era atât de insensibil cum păruse în ultima vreme, poate presiunea care căzuse ca o povară pe umerii lui îl făcuse inapt de o reacție normală.

„Matei, tu ești medic, nu știi că bebelușul se mișcă abia după 18 săptămâni? Zâmbi. Dar sex putem face de oricâte ori dorim…Amator?

21

N-a fost nevoie să-i ceară tatălui său o întrevedere, profesorul Basarab îl anunță prin secretară să-l aștepte seara acasă, va trece pe la el să stea de vorbă. Subiectul discuției nu era greu de ghicit dar Matei primi vestea cu emoție, între el și tatăl lui rămăsese o distanță, poate o răceală, un zid greu de definit. Încă din copilărie Matei fusese mult mai apropiat de mama lui, Doina, i se păruse că tatăl e prea exigent, prea pretențios, îi cere perfecțiunea în toate, mai ales la școală, că încearcă să-i dirijeze viața pe principii austere, poate valabile dar învechite. Și asta în timp ce austerul profesor schimba amantele cu o ușurință de neînchipuit iar el era obligat să fumeze pe ascuns până la intrarea în facultate.

A intrat și s-a așezat pe un fotoliu fără să scoată o vorbă, abia într-un târziu a spus:.

„Știi, ăia cu controlul s-au cărat, a fost un fâs ca de obicei…

„Tată, dacă te întrebi cât de adevărate sunt zvonurile cu care Miki a umplut spitalul să știi că sunt adevărate, Carmen e însărcinată..

„Nu-mi oferi o cafea? a fost răspunsul celuilalt. Cine e Carmen?

„Iubita mea…

„Aha…eu credeam că te-ai înamorat de micuța arăboaică…

„Aniya nu e arăboaică….

„Dar ce, tunisienii sunt papuași?

Discuția nu se desfășura defel așa cum își imaginase Matei, tatăl său îi descoperise de la început punctul slab și probabil aștepta să-și exprime atitudinea, chiar opțiunea. Sau pur și simplu îl acuza că se risipește în mai multe aventuri amoroase conform principiului că așchia nu sare departe de gard. Ceea ce urmă îi confirmă gândurile:

„Doctorița Ionescu…cum îi zici tu, Miki…nu ți-a trecut prin pat? Merită?

„Se zice că aspiră la promovare, i-ar conveni mai mult în patul tău, contraatacă Matei încercând să devieze cursul discuției care începuse să-l deranjeze.

„Sfatul meu e să te gândești bine dar să știi că orice hotărâre ai lua eu te sprijin…

„Mulțumesc, tată…cred că acasă nu trebuie să-ți spun „domnule director„…

„Mai e ceva important, spuse profesorul, ridicându-se. .. să nu uiți să te asiguri că tu ești tatăl copilului..

„Poftim?

„Femeia aceea, cum i-ai spus, Carmen, e oare însărcinată cu copilul tău? După ce te lămurești poți, eventual, să-mi mai ceri sfaturi…dar să ai cafeaua pregătită din timp…

22

Aniya avea un nou telefon, ce e drept o marcă mai puțin performantă, cumpărat pe ascuns la mâna doua, îl ținea mereu închis când era acasă pentru ca sunetul lui să n-o dea de gol iar noul număr nu-l avea decât Nadia în Marsilia și foarte puține prietene. Dar pe Matei l-a sunat imediat ce a putut.

„Trebuie să găsesc o soluție să plec de aici, i-a spus imediat ce i-a auzit vocea, acasă nu mai pot trăi, vrea să mă retragă de la facultate, să mă mărite..

„ Cu cine?

„Găsesc ei…Tata parcă a înnebunit..O clipă, tu poți să vorbești, nu ești într-o operație?

„Abia am terminat vizita, sunt în cabinet…pot să vorbesc dar…

Nu l-a lăsat să continue :

„Vrei să ne vedem în Europa? Spuneai că ai un prieten în Italia?

„Ți-am spus? E vorba de Dragoș, am fost colegi la Institut, mă rog, el e mai mare puțin…acum lucrează la o clinică la sud de Roma…

„Cum se numește orașul?

„Albano …știi,ca pe cântăreț…

„Poate ne vedem pe acolo…

„Dar tu…chiar poți să călătorești atât de ușor?

„Matei, nu mai pune întrebări, am să te mai sun dacă e cazul și dacă îți face plăcere. Ce mai face prietena ta, Carmen?

Dintr-odată parcă a fost adus cu picioarele pe pământ.

„Carmen? Ei, nu prea am mai văzut-o, adică nu știu, ne-am despărțit.

„Nu trebuia.

„Cum nu trebuia? .

„ Matei, nu ai de ce să simți vreo obligație față de mine, m-am dăruit ție pentru că așa am vrut, nu înseamnă că o să se mai întâmple..

„Dar…

„Repet, poate ne mai vedem într-o zi dar până atunci să aștepți telefonul meu…presupun că un doctor poate fi sunat oricând.

„Așteaptă, Aniya….vroiam să te întreb…adică…altceva nu trebuie să-mi spui?

„ Nu înțeleg…Ba da…te temi că am rămas însărcinată? E prea devreme să știu dar…cred că nu…

23

Nu se gândise serios că ar putea lucra în Italia, desigur fostul lui coleg l-ar ajuta deși nu ar fi fost o problemă dificilă, sute de medici români emigrau dar situația sa în spitalul condus de tatăl său nu-l deranja. Pe de altă parte acum simțea că se afundă în minciuni și nu voia să continue cu jocul pe mai multe planuri. Cea mai bună soluție ar fi să o vadă din nou pe Aniya, să se lămurească dacă legătura lor are viitor pentru că emoția nelămurită dinlăuntrul lui stăruia…se îndrăgostise cu adevărat?

O discuție cu mama lui ar fi fost poate de mai mult ajutor. Doina divorțase de câțiva ani buni de tatăl lui, locuia în vechea lor casă din Dorobanți și-l primi cu drag, ca de câte ori își amintea să o viziteze, ceea ce se întâmpla de obicei la diferite aniversări. I-a vorbit despre Carmen, despre complicația ivită dar n-a suflat o vorbă despre Aniya, ar fi fost prea mult.

Doina s-a mirat că fiul ei și iubita n-au fost în stare să prevină sarcina dar nu mai era nimic de făcut.

„Situația nu e nouă, îi spuse ea, problema e dacă o iubești.

„Pe Carmen?…Ezitarea lui era atât de ciudată încât stârnea bănuieli.

„Nu cumva tu te-ai îndrăgostit de altă femeie? Nici un răspuns așa că mama a continuat:

„Presupun că nu se pune problema avortului.

„Și dacă s-ar pune?..

„Atunci tu n-ai fi existat , Matei! Eu am procedat la fel ca iubita ta, femeia ta, mă rog…am rămas însărcinată deși nu eram sigură pe dragostea tatălui tău. Ne-am căsătorit, erau ani când nu putea fi vorba de un scandal, el își putea periclita cariera, partidul de la putere se erijase în moralist că biserica n-avea cuvânt. Te-ai născut, te-am crescut cum am putut în condițiile în care un chirurg are prea puțin timp pentru familie, mai ales un director, am închis ochii la escapadele lui…până te-am văzut mare. Atunci am divorțat.

„ Tata a spus că ai divorțat pentru că ți-ai găsit un..partener.

„E adevărat, a intrat alt bărbat în viața mea dar Alexandru a avut în tot acest timp sumedenie de femei și eu n-am zis nimic. E viciul lui, nu bea, nu mai fumează dar îi plac fetele tinere și are de unde să le întrețină. Deocamdată. Ești fiul lui, vrei să-i calci pe urme, atunci însoară-te, copilul nu trebuie să sufere.

„ Asta mă sfătuiești tu?

„Sigur, e obligația ta să te însori cu Carmen, pentru copilul care se va naște, atât contează. Restul e trecător…iubiri, planuri, vise…totul se înclină în fața realității iar un copil e o realitate…

Într-un fel se aștepta, n-avea rost să ceară sfaturi în dreapta și în stânga, el era cel care trebuie să hotărască iar întrebarea cheie fusese pusă, o iubește sau nu pe Carmen? Deocamdată copilul nu avea formă, era un fel posibilitate virtuală, subțire ca o adiere de vânt, realitatea era alta, se simțea pregătit să-și trăiască viața alături de Carmen? Da sau nu?

Îi povestește totul lui Horia mai mult pentru a-și confrunta îndoielile și acesta se grăbi să răspundă în stilul lui ironic:

„ Are dreptate maică-ta, poți să te însori cu Carmen după care o aduci pe Anija aici, te convertești la Islam și poți avea două neveste.

„Ești idiot. Îți bați joc.

„ Tu s-ar putea să-ți bați joc de viața ta, moșule…ba chiar mai mult ca sigur o faci!

Carmen avea probleme cu sarcina, dureri abdominale și lombare sporite, sub forma unor crampe care o chinuiau, avea și puține sângerări de natură mai mult să o sperie și s-a grăbit să-l cheme pe Matei. El nu se pricepea la ginecologie și nu știa ce să-i spună dar văzu pe masă tot felul de tuburi cu pastile și deveni curios:.

„Cine ți-a recomandat să iei astea?

După nedumerirea de pe figura ei înțelese.

„Nu te lua după prostiile medicale de pe internet sau după reclamele tâmpite, mergi fată la medic!…Să știi că automedicația nu tratează  cauza doar ajută la alinarea durerilor, renunță la Google și alte prostii!…Cine e ginecologul tău?

„Doctorița Tănase , dar n-am mai fost la ea, ultima dată mi-a spus s-o caut în caz de dureri și mi-a recomandat să mă feresc de stres și repaus…fizic dar și…sexual. ..

„Doctorița Tănase…n-am auzit. Dacă vrei vorbesc cu tata, el îi cunoaște pe toți medicii importanți, te poate ajuta să te internezi la o clinică renumită și în câteva zile se rezolvă…vrei să riști să pierzi sarcina?

„Matei, ajută-mă, mi-e frică…

24

Pentru Aniya ideea salvatoare a venit de la Fatima, cunoștiința ei din piață, vânzătoare la o tarabă cu fructe. Fatima avea un băiețel deși nu era căsătorită pentru că iubitul ei Khaled găsea rar de lucru și o duceau greu. Acum Fatima plângea iar Aniya nu a trebuit să insiste prea mult pentru a afla motivul, Khaled vroia să plece, să fugă în Italia, pe mare….

„Sigur, el spune că odată ajuns acolo ne va aduce și pe noi dar eu nu-l cred…L-am pierdut…N-am altă soluție decât să mă fac iar virgină și să mă mărit…

Exista paradoxal asemenea situație, de altfel întâlneai și alte cazuri de femei cu copiii care redeveniseră virgine printr-o operație nu prea complicată, virginitatea era cerută imperativ de tradiții la căsătorie iar o femeie necăsătorită în lumea musulmană, neapărată de nimeni, nu avea nici o șansă. Aniya a întrevăzut o posibilitate. Mai ales după 2011, după ceea ce s-a numit primăvara arabă, foarte mulți tunisieni luaseră calea exilului încercând să traverseze Mediterana, aproape 30.000 la început, 35.000 între 2011 și 2012 din care mai mult de 5000 au murit în diferite naufragii totuși emigrația deși s-a diminuat drastic n-a încetat. Conform unui solid principiu, dacă închizi un drum se deschide altul și nici o măsură luată de europeni nu a putut stăvili fenomenul mai ales că Tunisia nu era, așa cum mulți cred, o țară de tranzit pentru cei din Africa sub-sahariană ci o țară de origine a migrației. Drept care înțelegerile dintre guvernul italian și Libia nu operau aici. Criza economică, salariile mici, lipsa locurilor de muncă, corupția, decăderea industriilor tradiționale alimentau valurile de emigranți care căutau refugiu în Italia. În ciuda cadavrelor care pluteau pe apele Mediteranei…

Aniya l-a găsit pe Khaled cu o sticlă de bere alături, adormise. A ridicat sticla goală și a scăpat-o pe jos, sticla s-a spart cu zgomot și bărbatul s-a trezit

„Tu…tu cine ești?

„Khaled, am aflat că vrei să pleci…ia-mă și pe mine!

„Unde?

„În Italia

Singură, Aniya nu știa pe ce căi să găsească oamenii potriviți sau ambarcațiunile pregătite să traverseze Mediterana, pe de altă parte într-o asemenea aventură protecția unui bărbat era necesară și se pregătise să plătească orice preț. Khaled a privit-o cu atenție și fără îndoială i-a plăcut ce vede deoarece s-a ridicat de pe sofaua pe care ațipise și și-a aranjat ținuta:

„Tu…vrei să pleci  în Europa?

„Cât mai repede.

„De ce?

„E voia lui Allah…Un răspuns care interzicea alte amănunte…

„Ai părinți, rude, te ajută cineva?

„O să mă ajuți tu iar eu am să plătesc, am să…am să fac tot ce-mi ceri…Aici glasul i s-a încordat, era oare gata să treacă drept nevasta acestuia, s-ar fi culcat cu el dacă i-ar fi cerut-o? Un moment se gândi să ia pe ascuns cuțitul de care fratele ei Youssef era atât de mândru, desigur i-ar fi fost de folos.

„Nu te pot lua …mormăi bărbatul.

„N-ai încredere? Nu primi răspuns așa că urmă: Pot să plătesc și pentru tine…cât m-ar costa?

„Cu totul cam 2000, răspunse el cam grăbit

„Dinari?

„Ce să faci cu dinarii…? Euro…spuse și lăcomia i se citea în ochi dar fata n-avea timp de asemenea observații.

„Bine, se grăbi ea să răspundă deși nu dispunea de nici un ban, cu atât mai mult de o sumă atât de mare. Dar, vorba aceea, fiecare problemă trebuie rezolvată când îi vine rândul.

Desigur, Khaled mințea, ceea ce cereau traficanții de persoane care umpleau niște ambarcațiuni nenorocite cu disperați era mult mai puțin dar fata părea bogată. Și la urma urmei de ce voia să plece? Poate era însărcinată, poate  se îndrăgostise de un european și fugea la el, ascunzându-se de părinți, da, asta trebuia să fie…Dar Aniya visa la plecare mult înainte de a-l cunoaște pe Matei, oare de ce? Citise cândva pe internet vorbele unei femei abandonată de fiii ei care luaseră calea aventurii ca să aibă și ei slujbe mai bune, telefoane mobile, haine la modă, băutură la discreție, o motivație ce i se păruse derizorie. Ea provenea dintr-o familie înstărită, se pregătea pentru medicină, o meserie cu greutate oriunde în lume, de ce se gândea să evadeze părăsind tot ce avea pentru un viitor incert? Să fi contribuit apariția neașteptată a lui Matei în viața ei, un bărbat căreia i se dăruise dintr-un impuls necontrolat?…Exista dragostea la prima vedere și dacă da, chiar i se întâmplase ei? Fugea ca să alerge în brațele lui  sau era doar un pretext să ajungă în libertate, să dispună de viața ei așa cum credea mai bine, să se dezlege de orice legături și tradiții care o sufocau, o înăbușeau, îi creau senzația că trăiește într-o închisoare? Dar acum apărea un nou obstacol, banii. De unde să facă rost de bani? Unchiul Aziz avea desigur un cont important în bancă, afacerile lui cu turismul la Hamamet erau înfloritoare…dar cum să-l păcălească? Aziz era mai radical decât toți din familie și numai dacă ar fi bănuit planurile ei s-ar fi declanșat o adevărată tragedie, cine știe ce ar mai inventa ei, s-o țină încuiată în casă, s-o sechestreze…Ce-ar fi să-i ceară un împrumut sub pretextul că vrea să-și cumpere o mașină? Greu de crezut că Aziz nu l-ar alerta imediat pe vărul său…mașină? Ce prostie…

Pe de altă parte să-i ceară banii lui Matei ar fi fost o umilință pe care o respingea cu putere, ce ar crede despre ea? În mod sigur călătoria n-ar putea costa atât, Khaled încerca să facă rost de bani pe seama ei, poate când îi va cunoaște pe adevărații organizatori va putea negocia o sumă realistă, necazul era că acum ea nu dispunea de nici o sumă iar de la Khaled nu aștepta informații… Mai existau oameni care respirau încă aerul plin de promisiuni al revoluției, sperând la o viață mai bună.

Din nou se gândi la Matei, dacă i-ar cere lui s-o ajute s-ar pune într-o situație imposibilă…Nu se putea ca el să nu fi aflat de obiceiul local…căsătoria cu fata deflorată reparând onoarea familiei…o cutumă musulmană care produsese destule drame și fusese subiect gras pentru o grămadă de filme sau cărți, numai că realitatea nu era așa de simplă. Trebuia să inventeze ceva.

 

25

Profesorul a vorbit cu amicul său de la clinica privată și Carmen a fost imediat internată iar mai mulți medici s-au îngrijit de ea. Se pare că pericolul de a pierde sarcina prematur nu exista, totuși a rămas sub supraveghere, practic n-a stat în clinica privată decât două zile dar Matei a vizitat-o cu brațele încărcate de cadouri, mai ales ciocolata care-i plăcea nespus de mult.

Văzu pe măsuța de lângă pat un buchet de flori frumos aranjat și zâmbi când ea îi spuse mândră:

„De la tatăl tău…

O privea cu gândurile aiurea, se bucura că femeia nu mai suferă, că sarcina evoluează bine dar totodată i se părea că e străin de necazul ei, că nu e implicat sufletește în drama prin care Carmen a trecut. Acest sentiment de neimplicare, de detașare față de frământările celei cu care împărțise patul nu i se părea firesc dar nu știa să-l alunge. Mai mult, acum era hotărât…va merge la Roma la Dragoș …să vadă care e situația la clinica din Albano, măcar un timp ar putea lucra acolo…Important e să nu știe nimeni intențiile lui, absolut nimeni.

Carmen i-a căutat mâna iar el i-a strâns ușor degetele, zâmbind. Dezgustător, stătea alături de cea pe care o numise iubita lui și care era pe cale să-i dăruiască un copil și se gândea la altă femeie…își făcea planuri să fie alături de Aniya? Judecă și acționează greșit, era conștient de asta dar nu se putea împotrivi, ce va fi va fi…

Trebuia să-și ia două zile libere de la spital, dar cum, ce scuză să inventeze? Un chirurg cu un deget fracturat nu era de imaginat…Să ceară libere de la șeful de secție nu implică aprobarea directorului, e foarte posibil ca acesta nici să nu afle iar pe Horia o să-l țină în ceață, cu gura lui mare sigur o să-l dea de gol. Curse pentru Roma sunt destule și …Românii n-au nevoie de viză pentru Tunis,la urma urmei de ce să nu se repeadă o zi să o vadă pe Aniya? Se grăbi să caute pe telefonul mobil. Erau pe internet o grămadă de zboruri ieftine Roma-Tunis incluzând și o rezervare de hotel …de pildă Fiumicino-Tunis 11,45-13 întoarcerea 9,20-10,45 cu o noapte la Hotel Diplomat făcea mai puțin de 300 de euro și existau legături bune cu Bucureștiul pentru revenirea acasă. Va pleca, se va duce cu orice risc. La urma urmei dacă tatăl lui nu-l mai primește înapoi la  spital, cu atât mai bine, va lucra în Italia, ca atâtea sute de medici români, într-o comunitate românească de peste un milion de oameni. Sau sunt două milioane?

Da, așa va face, trebuia să știe dacă farmecul  fetei fusese doar un miraj, o capcană în care căzuse sau între ei doi se închega ceva cu adevărat profund, un sentiment trainic și nu pasager. Aniya voia libertate, voia să-și construiască un destin în Europa după visurile și idealurile ei, de asta era conștient, întrebarea era dacă-l alesese pe el ca un mijloc de folosit pentru obținerea acestei independențe sau chiar se îndrăgostise. Pentru că Matei se convingea tot mai mult că e îndrăgostit. O clipă l-a fulgerat o bănuială pe care a respins-o imediat ca absurdă, aflase și el de obiceiul fetelor tunisiene de a-și aranja o nouă virginitate și se întreba dacă Aniya nu mai cunoscuse bărbați înainte de a apărea el…O prostie, firește

Albano nu era departe de Roma, putea închiria un Fiat banal…nici nu era nevoie să treacă prin Capitală, mergea pe A 90 și vreo zece kilometri pe un drum secundar, ocolind aglomerația orașului, știa dintr-o vizită anterioară că traficul în Roma e dificil în special datorită străzilor vechi și înguste. Albano era situat pe dealurile din jurul lacului cu același nume fiind centru comercial al faimoaselor Castelli Romani, de altfel nu departe era reședința papală de la Castelgandolfo. O localitate tipic italienească, având un centru istoric și numeroase vestigii ale trecutului dar clinica în care lucra Dragoș arăta perfect, renovată, bine utilată, strălucind a curățenie, cu un personal amabil, mereu cu zâmbetul pe buze încât Matei se simțea stânjenit de parcă greșise adresa. Dragoș lăsase vorbă să-l aștepte și o fată înaltă și plăcută la înfățișare îl servi cu un ristretto dar Matei, care de obicei nu scăpa prilejul de a face curte, măcar cu câteva cuvinte, femeilor interesante parcă nici nu o băgă în seamă.

„Ai cunoscut-o pe Diana, zeița noastră? se auzi deodată o voce în românește iar prietenul său se grăbi să-l îmbrățișeze.

Dragoș era un tânăr nu prea înalt dar suplu, cu un început de chelie și cu aerul preocupat al unui om care nu-și vede capul de treabă, sosirea neașteptată a lui Matei  părând să-l bucure:

„Te-ai hotărât, în sfârșit?! Să știi că aici vei fi primit cu brațele deschise, avem întotdeauna nevoie de oameni, mai ales chirurgi, așa că așteaptă-te să te pună la treabă din prima zi, le-am vorbit atâtea despre tine…

„Dragoș, încercă Matei să-i tempereze avântul, n-am venit să rămân…

„Cum adică?

„Mai întâi…să stăm de vorbă, să aflu condițiile, să…

„Să ceri aprobare de la tata, înțeleg. Cât stai aici?

„Până mâine dimineață

„Până mâine…înțeleg…mormăi Dragoș, evident dezamăgit. Mă bucuram să mai am un coleg român aici, în alte spitale din zonă lucrează o mulțime dar la Albano sunt singurul…Și dacă nu reușesc să te conving până mâine dimineață?

26

Doctorul Alexandru Basarab află repede despre escapada fiului său, șeful de secție pomenise în treacăt că Matei a cerut libere iar directorul n-a comentat în nici un fel dar imediat l-a chemat pe Horia Baciu în biroul lui. Nu era atât supărat pentru că nu i se ceruse voie cât îl intrigau oscilațiile, ezitările în care acesta se complăcea.

„Chiar nu știi nimic, Baciu…amicul tău a dispărut de pe fața pământului? Nu se poate …

Horia nu fusese informat de planurile lui Matei și se cam bâlbâia, pe de o parte era furios că prietenul său îl ocolise, pe de alta cam bănuia ce se întâmplă. Alese răul cel mai mic:

„ L-am auzit vorbind la telefon cu un fost coleg, unul Dragoș…

„Dragoș Popa?

„Nu știu, posibil…

„Da, îmi amintesc, spuse dr. Basarab, a absolvit medicina înaintea lui Matei, un băiat de ispravă, cred că acum lucrează la…nu știu exact unde… Mulțumesc doctore, ești liber…

Așadar în Italia, își spuse Horia. Unde era mai aproape de …Tunis. Îi era greu să-și înțeleagă prietenul, avea o iubită însărcinată, evident se derobase de a o cere în căsătorie dar nu avusese curajul să rupă o relație destul de fragilă. Carmen urma să aibă un copil…ei și…micuțul nu va duce lipsă de nimic, poate doar de prezența unui tată, nu era singurul caz pe lume. Dar să pleci astfel arăta a lașitate și Horia nu-i cunoștea lui Matei această latură a caracterului, să fi plecat pur și simplu, rupând toate firele care-l legau de familie, de prieteni, de slujba lui? Greu de crezut…Faptul că directorul îl privise cu neîncredere nu-l deranja dar ce va face dacă înnebunită că nu-și găsește iubitul Carmen va năvăli peste el, la figurat desigur. Ce va putea să-i spună femeii, ce explicații să inventeze? Mai încercă odată la telefon numărul lui Matei dar nu i se răspunse, în mod clar „abonatul„ era indisponibil. Când va suna prima dată fără rezultat Carmen își va închipui că Matei e într-o operație, desigur cu toții își închideau telefoanele când se aflau la muncă, dar ce va crede a doua oară, a treia oară. N-avea decât o soluție…să-și închidă și el telefonul! După care îl deschise repede la loc, își aminti că trebuia să-l sune Laura, o brunețică după care umbla de mai multă vreme și care acum părea să cedeze la avansurile lui. La urma urmei nu era Matei bărbatul secolului….

27

Înainte de a-l însoți pe Dragoș în apartamentul lui, așteptându-l să termine încercă să stea de vorbă cu Diana care stătea la recepția clinicii.

„Cum e pe aici?

„La ce te referi?

„Iartă-mă…nu prea știu italiana…

„Nici eu. Sunt din Polonia…zâmbi fata privindu-l în ochi

Familiaritatea ei îi plăcu, motiv să o privească mai atent, dar atunci apăru Dragoș din salonul unde fusese, în ținuta lui albastră de medic…

„Vreau să vii puțin cu mine…am nevoie de părerea ta…

De fapt avea nevoie de ajutor sau era o stratagemă pentru a-l convinge să rămână, desigur Matei își iubea meseria și odată prins în mrejele ei nu se mai gândea la altceva. Era un pacient operat de Dragoș care intrase în sepsis, urmat de insuficiență hepatică acută. În anamneză apărea o călătorie în Asia de Sud-Est unde nici el nu știa bine ce aiureli mâncase dar burta îl durea îngrozitor iar medicii îl priveau cum moare sub ochii lor fără să înțeleagă ce se întâmplă. Matei a propus să se facă o sonografie abdominală, pacientul avea o colecistită acută și trebuia scoasă fierea. În caz că omul nu se vindeca urma să fie transferat la un centru de hepatologie din Roma dar urgența medicală i-a ținut ocupați până noaptea târziu. Matei a mers să doarmă în apartamentul prietenului său, avea avion dimineață și voia să se odihnească.

„Mai pleci? Te întorci acasă așa repede?

„Nu merg la București ci la Tunis.

„La Tunis?

Trebuia să-i spună lui Dragoș adevărul, avea nevoie de ajutorul lui în perspectivă așa că era mai bine ca omul să fie informat, orice ar crede despre prietenul lui. Avea să-i vorbească despre Aniya dar trecu sub tăcere povestea lui cu Carmen, își dădea seama că lanțul minciunilor se lărgește dar nu se simțea capabil să înfrunte adevărul. Da,adevărul…Ce s-ar întâmpla dacă i-ar spune Aniyei adevărul? Cum s-ar putea așeza relația lor pe minciună…sau poate nu aveau o relație? La telefon ea păruse hotărâtă să plece și să trăiască alături de el în Europa…În Italia, ca niște fugari? Va fi posibil să o ducă vreodată în România, s-o prezinte deschis părinților lui? În fond ea nici măcar nu i-a spus că îl iubește. Dar el..s-a îndrăgostit oare? Dacă ar renunța la drumul spre Tunis și ar petrece o noapte…să zicem cu Diana? Poloneza era o fată înaltă, cu ochii mari, cu sânii proeminenți…oare de ce îi rămăseseră pe retină sânii ei?…

Adormi fără să ia o decizie, se simțea mult mai bine după ce-i spusese lui Dragoș povestea lui adevărată, dar cum va reacționa Aniya dacă îi va vorbi despre copilul pe care i-l va naște Carmen, după ce afirmase că se despărțise de aceasta?

Nu găsi nici un răspuns.

28

Primăvara în Tunis e festivalul florilor ceea ce nu înseamnă că vreun anotimp e nepotrivit, citea  Matei pe telefon, oricând se pot trimite buchete de flori , descoperi chiar o ofertă specială numită „Fugi în lume cu mine„…trandafiri albi și roșii..Zâmbi. Avea nevoie de vreun prilej? Nu știa când e ziua ei sau altă aniversare și puțin îi păsa…dar cel puțin o floare de iasomie putea să-i trimită chiar dacă era toamnă. Dar cum de casa familiei nu se mai putea apropia iar noul telefon al fetei era mereu închis, nu reușea să o găsească. Acum, pe aeroport, se făcea îmbarcarea pentru zborul spre Tunis și trebuia să închidă mobilul, nu știa cum va reuși s-o întâlnească pe Aniya într-un timp atât de scurt. O clipă și-o închipui așteptându-l la aeroport, veselă, cu brațele desfăcute pentru o îmbrățișare. Chipul ei delicat îi apărea permanent în minte și nerăbdarea de a o revedea devenea chinuitoare fiind conștient că ea nu aflase de vizita lui, dacă era plecată din oraș, dacă era la Hamamet la unchiul ei sau în altă parte?  Încercă să-și amintească ultima lor conversație telefonică, i-a vorbit despre clinica de la Albano și prietenul său Dragoș dar ce-i spusese ea despre amenințările familiei, să o retragă de la facultate, să o mărite cu un localnic ceea ce o forța să se gândească la plecare era mai important. „Matei, nu ai de ce să simți vreo obligație față de mine, m-am dăruit ție pentru că așa am vrut, nu înseamnă că o să se mai întâmple..„…erau cuvinte de foc rămase întipărite în mintea lui. Dar acum nu mai descifra în vorbele fetei nici o promisiune de viitor, dimpotrivă, i se părea că relația lor scurtă și fierbinte se stinsese deja. Pur și simplu regreta că se afla în avionul cu destinația Tunis, sigur se grăbește, sigur ar fi fost bine să vorbească mai întâi cu Aniya.

Nici când ajunse la hotelul situat pe o stradă în care se mașinile se aglomerau pe ambele sensuri, amintindu-i de București, nu știa ce să facă. Luă în primire camera austeră, mobilată sumar, se așeză pe patul acoperit de o cuvertură de culoare bej , deschise din nou telefonul și sună. De data asta avea noroc, i se răspunse:

„Eu sunt.

„Matei, de unde vorbești, din spital?

„Nu…sunt în Tunis, la un hotel

„Poftim? Unde?

Se aștepta ca Aniya să reacționeze cu uimire dar n-a fost așa.

„Mi-am dorit atât de mult să te văd încât dorința mi s-a îndeplinit. La ce hotel ești, vin imediat…

Dar Aniya nici nu închise bine telefonul, strecurându-l în buzunar când intră mama ei Mariam însoțită de două femei care ajutau la treburile casei, cu un teanc de rochii și accesorii în brațe

„ Am adus haine potrivite, draga mea, alege ce-ți place mai mult…

N-a protestat, nu i-a spus că vremurile s-au schimbat, se grăbea și n-avea rost să creeze un lung subiect de discuție. Culorile rochiilor aduse erau bleu, fucsia, verde pal, culori agreate de femeile locale, rochiile așteptându-și broderiile bogate pe care tradiția le cerea duceau cu gândul la ținutele pentru marile ocazii gen outiyya sau nuntă…Desigur, nu asta era intenția mamei sale care practic îndeplinea cerința de a-i schimba garderoba dar cine știe?

„Dezbracă-te ca să probezi sau…Te grăbești, pleci undeva? Unde?

Aniya nu a răspuns dar s-a grăbit să se dezbrace apărând la vedere într-o  pereche de bikini albi și un sutien alb care o arătau extrem de sexi..Doamna Mariam și-a admirat fata dar nu s-a oprit să comenteze:

„Te crezi Rym Saïdi? Era vorba de un celebru manechin tunisian, considerată una din cele mai frumoase zece femei din lume… Porți o lenjerie provocatoare, se pare că Mehdi are dreptate, trebuie să te mărităm…

„Ce-ați adus voi e foarte frumos dar trebuie făcute o grămadă de modificări, spuse Aniya încercând o rochie verde exagerat de lungă și bineînțeles largă încât i se părea că e înveșmântată într-un giulgiu. N-avea cum să explice că se grăbește și de ce…

„Îmi place..dar eu pregătisem altceva.

Practic singura concesie făcută tradiției de moda actuală erau tunicile lungi până la jumătatea coapsei, cu mâneci lungi și văl asortat, adesea o eșarfă brodată care acoperea tot pieptul. Și, desigur, pantaloni. Exact cum voia să se îmbrace Aniya care alesese o tunică de culoare roz deschi… cu care maică-sa în cele din urmă căzu de acord. Mai ales datorită vălului.

Dar tocmai atunci căzu din buzunarul pantalonilor  telefonul și una din femei îl ridică în grabă:

„Ce e asta, Zohra, dă-mi să văd…Doamna Mariam întinse mâna, cu o privire furioasă.

29

Când în cele din urmă Aniya ieși din curte scandalul se mai potolise dar rămăsese și fără al doilea telefon. Nu o puteau opri cu forța iar mama ei nu era suficient de puternică să domine situația așa că Aniya plecă, trăgându-și valul pe frunte. Îl va transforma mai târziu în eșarfă…trebuia să ia mai întâi un tramvai spre centru, hotelul unde se cazase Matei era pe Avenue Hedi Chaker, în zona de nord a orașului, în afara Medinei dar nu prea departe de miezul orașului… va ajunge destul de repede. Se îndreptă spre stația tramvaiului dar la un moment dat i se păru că e cineva în urma ei, întoarse capul să vadă mai bine și un bărbat care semăna cu Youssef era undeva mai departe în spatele ei, amestecat cu mulțimea. O clipă se gândi să se oprească, să-l aștepte și să-l înfrunte dar poate nu era el…semăna doar cu Youssef și se speriase degeaba. Urcă în tramvai nu prea convinsă că e în siguranță așa că decise să coboare la prima stație, trebuia să se convingă dacă e urmărită sau nu.

Coborî și rămase în stradă, privind cu atenție în jurul ei. Lumea pestriță a străzii în care se amestecau localnici și turiști, familii cu copiii, dominând ținutele europene, o acapară. Un șir de mașini galbene, evident taxiuri, se strângeau pentru nu se știe ce acțiune de protest, câteva aveau la bord steagul roșu cu semiluna și steaua în cerc alb, simbolul național. Nu i se mai părea că e urmărită.

La hotel Matei era neliniștit, totul părea atât de simplu la început dar orele treceau implacabil și Aniya nu apărea așa cum promisese. Se gândise la un moment dat să comande la room service o sticlă de șampanie, flori, poate un buchet de iasomie dar ideea nu-i mai plăcea, era de un romantism ieftin..Sună telefonul și se repezi să răspundă în speranța  că Aniya îl deschisese iar pe al ei dar era Horia de la București

„Unde te afli, moșule, pe ce meleaguri?

„Ce vrei?

„Ușor..nu fi agresiv.  Taică-tău pare că s-a prins că ai șters-o în Italia, probabil îl va suna pe amicul tău, Dragoș Popa se pare că-l cheamă, poate va vorbi și cu directorul clinicii din Albano…șeful e o personalitate în lumea medicală, are relații peste tot…

„Nu sunt în Albano

„Atunci unde…la Tunis?

„Bine, recunosc, sunt în Italia, am găsit o puștoaică foarte picantă, o poloneză cu țâțe mari, o cheamă Diana și…luni mă întorc.

„Sigur nu ești în Tunis?

Începu să se enerveze și închise telefonul. Cine urma la rând să-l sune, Carmen? Miki, a cărei insistență îl deranja acum? De tatăl lui nu se temea, ce-ar fi putut să facă? Dar nu-și putea închide mobilul, Anyia putea să-l sune oricând, pe neașteptate. De fapt ce însemna emoția, neliniștea care-l cuprinsese, nu cumva chiar se îndrăgostise?

Matei era nerăbdător, se hotărî să coboare în fața hotelului să o aștepte acolo pe Aniya care nu mai apărea iar telefonul ei era tot închis…își dădea seama că se poartă ca un adolescent la prima întâlnire dar nu-i păsa. Deodată o zări, în tunica roz pal, cu eșarfa strânsă în jurul gâtului, venind grăbită spre el…răsuflând puțin precipitat și când ajunse în fața lui se opri de parcă nu știa cum să reacționeze. Dar nici un zâmbet nu-i lumina fața, ochii ei negri, frumos arcuiți, nu purtau  nici o rază de căldură…Ar fi vrut să o ia în brațe, să o sărute dar se abținu cu greu,  nu știa dacă se cuvine să facă așa ceva pe stradă…A întins mâna și a cuprins-o pe a ei, întinsă către el în același timp, i-a mângâiat puțin degetele în tăcere și, ca și cum atingerea ar fi fost fermecată, ochii Aniyei prinseră viață și lumină.

„Uite o cafenea aici, nu vrei să bem un capuccino?

S-au așezat la o masă liberă pe terasa ferită de soare cu câteva umbrele groase. De aici se vedea bine aglomerația de pe bulevard, alături se așezase un cuplu cu trei copiii care se învârteau gălăgioși printre mese.

„Mi-ar plăcea să am copiii, spuse ea.

Apoi își aminti că discuția nu era potrivită pentru situația prin care trecea el

„Eu aș vrea miere în loc de zahăr, replică Matei.

Din nou tăcere.

„Te-ai îmbrăcat frumos

„Îți place culoarea?..

Oare va trebui să ne spunem doar banalități, gândi Matei care nu-și imaginase astfel revederea lor. Trebuia să facă primul pas.

„Am făcut un popas la Albano, ieri..

„Te angajezi la clinica de acolo? Ai un prieten care te ajută?

„Nu pot, încă nu pot să mă angajez în Italia.

„De ce?

„Deoarece…Aniya, te-am mințit, n-am putut să mă despart de Carmen pentru că e însărcinată.

Adevărul. Numai el ne izbăvește, ne ajută să mergem înainte și pe măsură ce povestea Matei simți că i s-a luat o greutate de pe suflet. Nimic nu se poate întemeia pe minciună iar dacă dragostea pe care simțea că i se adună în suflet îi va fi împărtășită poate aveau un viitor, el și Aniya.

Se însera ușor când s-au ridicat de la masă iar el încă nu știa cum îi va fi primită mărturisirea. O relație în urma căreia o femeie rămăsese însărcinată nu era o glumă nicăieri în lume dar cine știe ce obligații morale speciale existau aici, în cultura tunisiană, ce impuneau tradițiile locului. Fii liniștit, eu nu sunt însărcinată, îi spusese la un moment dat Aniya dar el ar fi preferat ca tocmai frumoasa femeie din fața lui să rămână gravidă și nu Carmen. Încercase să-i găsească iubitei de la București unele circumstanțe, povestise ceea ce știa din relatările acesteia despre copilăria plină de umilințe, despre violul la care o supusese vreme îndelungată tatăl vitreg creindu-i o îndelungă depresie în care refuza cu silă atingerea oricărui bărbat până când a apărut el, care se purtase firesc, fără exagerări sentimentale… Nu a citit în privirea Aniyei nici o reacție, nici înțelegere nici respingere, poate doar compătimire pentru soarta celeilalte. Dacă i-ar cere acum să se întoarcă la Carmen ce ar face? Întrebă timid, poate temător:

„Unde mergem?

„Nu m-ai întrebat unde se plimbă la noi îndrăgostiții?  …Hai să-ți arăt parcul Belvedere, nu  e departe de aici…

Răspunsul ei i-a dat speranțe.

„Să mergem!„

Era o întindere frumoasă de vegetație, arbori bătrâni cu crengi încovoiate, copaci cu coroane imense dar și palmieri înalți care-și ridicau siluetele deasupra tuturor, un spațiu în care puteai respira în voie și Matei se bucură că nu regăsește aici tradiția franceză a parcurilor supra-amenajate, cu multe alei îngrijite și o geometrie care sufoca natura. Semăna mai mult cu parcul purtând același nume de la Cluj sau, de ce nu, cu parcul Gutin din Baia Mare, singurul unde făcuse sex cu o femeie…Ea avea ochelari groși și cum pe el îl stinghereau i-a scos, probabil nu-l va mai recunoaște la lumina zilei…Nici el. Se întâmplase într-o seară și îmbrățișarea înghesuită de pe o bancă stingheră, cu priviri furișe aruncate în jur să nu fie surprinși de vreun paznic de noapte, îi rămăsese în memorie deși era doar o mică prostie de adolescent. Dar când se așeză cu Aniya pe o bancă nu se putu abține să nu o atingă, îi luă în palme capul și începu să o sărute fără încetare, pe ochi, pe frunte, pe bărbie, pe gât…

„Mi-ai lipsit mult…Era singura expresie în engleză capabilă să înlocuiască atât de dulcele „mi-a fost dor de tine„…I missed you so much…

„Me too…Aniya i-a căutat gura și s-au sărutat îndelung  dar lui îi era greu să desfacă tunica și să-i atingă sânii deși ea nu se împotrivea, dar după un timp se retrase.

„ Nu vreau să merg la hotel, Matei…Youssef e în stare să-ți ia urma.

„Mie?

„Aș fi vrut să fiu a ta din nou dar nu se poate…e periculos…Sigur că ai mei s-au prins că vreau să plec…nu vreau să risc nimic acum când am găsit o variantă..

„Ce variantă?

„Nu-ți pot da amănunte…cum fac rost de bani plec în Italia și voi fi liberă. Am să te sun atunci..dacă mă mai vrei…

„Sigur că te vreau, Anija, îmi pare rău de necazul meu din România dar Carmen a fost un accident…eu cu adevărat m-am îndrăgostit de tine. Tu mă iubești?

„N-ar trebui să întrebi.

„Am să-ți trimit eu bani…insist…cât de mult îți trebuie?

„2000 de euro.

„Mă descurc.

Acum ea se retrase, îi părea rău că vorbise despre bani.

„N-ar fi trebuit să-ți spun…n-ai nici o obligație să mă ajuți Matei, păstrează-ți banii pentru copilul care se va naște

„Dar eu vreau să te ajut…și nu-ți fă griji pentru copil…nu va duce lipsă de nimic.

„Poate că el nu..dar mama? Mi-ai spus despre Carmen că a fost abuzată în copilărie, că a suferit enorm…crezi că merită acum noi suferințe?

Îl privi și ochii ei scânteiau

„Iartă-mă, sunt o proastă…să mergem la hotel, nu-mi pasă de nimic și de nimeni.

Au plecat fără alte vorbe, aveau nevoie unul de altul ca să-și alunge temerile, Matei era bărbatul pe care-l așteptase, îl dorise, în brațele căruia se visase. Nici nu știură când au ajuns în camera banală de hotel, intrând ca un vârtej, căzând pe patul care îi atrăgea ca un magnet. Gura lui se repezi spre a ei, înfometată, fierbinte, ea își plimbă degetele prin părul lui negru și catifelat.

„Vreau să te simt, șopti Matei, am nevoie să te simt cum mă învălui cu farmecul tău, spuse el chinuindu-se să găsească fermoarul tunicii care înfășura trupul femeii ca o a doua piele, dedesubt găsi o bluză subțire pe care aproape o sfâșie ca să ajungă la sânii micuți și calzi după ce smulse sutienul de care nu mai era nevoie..

„încet, mai apucă Aniya să șoptească dar începu să tremure când simți degetele bărbatului atingând proeminența delicată a sânului, nu trecu mult și trupul ei gol se înfățișă în toată splendoarea, nici unul  nu-și dădu seama când se contopiră , când flacăra vie a pasiunii îl cuprinse pe fiecare…

30

La spitalul din București nimic nu părea schimbat. Sile, portarul care făcea și pe brancardierul îl salută mormăind ceva nedeslușit ca de obicei, Kati, asistenta de la Interne, care trecea prin vestibul îi adresă un zâmbet forțat iar el nu se putu abține să nu observe că femeia se îngrășase și mai mult. Ce-mi pasă, își spuse, acum mă cheamă tata să-mi frece ridichea.

„Domnul director a întrebat de tine, i se spuse de când intră în cabinet.

Bănuiam. Dar când ajunse în biroul tatălui său nu-l aștepta nici un reproș, altul era subiectul.

„Doctorul Gavrilescu a fost arestat, l-au prins cu niște bani…îi spuse profesorul Basarab

„Doar nu vrei să mă numești pe mine șeful secției…? se apără Matei, dezorientat.

„Interimar ai putea fi. N-am deocamdată nici o soluție…va trebui să-l aduc înapoi pe doctorul Lațcu, abia s-a pensionat..Dar de ce să nu te promovez, vei fi în curând la casa ta, însurat, profesional nu ți se poate reproșa nimic…

Matei nu se aștepta. Se gândi înfiorat la soarta doctorului Gavrilescu, nimic nu era mai  înjositor decât flagrantul când primești plicul…Își aminti că obiceiul se învăța din facultate când se strângeau bani pentru cadourile profesorilor iar secretarele te informau ce preferințe are fiecare, un stilou de lux, o carte scumpă, cercei cu diamante…Și medicii vorbesc între ei despre „cât ia fiecare„ deși îți dai seama după costumele purtate sau după mașinile noi cine ce tarife are iar plicul nu e doar un obicei românesc. În scurta discuție purtată la Albano cu Dragoș mi-a spus că și în Italia „se ia„  Chiar și în nordul bogat, îi spusese prietenul,  dacă te duci la medicul de familie și nu duci vreun cadou, se cam supără, chiar dacă nu ți-o spune. La italieni sunt salarii mici la medici comparativ cu alte țări vestice….

Totul e să nu te lăcomești…ca Gavrilescu.

Dar tatăl lui mai avea și alte noutăți:

„Cât a stat iubita ta, parcă o cheamă Carmen, la clinica de ginecologie am cerut să i se facă analize ADN ale fătului..La tine a fost mai simplu, am luat ADN-ul de pe o periuță de dinți

„De unde știi că era a mea…Horia mi-a umblat prin lucruri?

„Nu el, doctorița Ionescu..Miki..se pare că-ți cunoaște obiectele personale..Ți-am spus că trebuie să te convingi că e vorba de copilul tău, analizele mai durează dar după vom primi rezultatele poți să te însori cu inima împăcată…Cel puțin așa sper..dar nu e obligatoriu.

Matei ținea la spital multe lucruri personale, obiecte de bărbierit, un pieptene, două periuțe de dinți..avea obiceiul să le rătăcească…dar de ce trebuia să scotocească prin ele Miki? Era deja amanta șefului?

„Cum adică nu e obligatoriu?

„Știu că ai vorbit cu Doina, continuă directorul, nu știu ce ți-a spus dar exemplul mamei nu e elocvent, de ce să sufere copilul, îl recunoști, te ajut să plătești și gata!…

„Dar mama nu s-a plâns că a stat atâția ani lângă tine deși o înșelai ca să se ocupe de creșterea și educația mea! Ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă divorțați atunci când eram copil? Așa că te rog mult, tată, ține-ți sfaturile pentru tine. Și adu-l înapoi pe doctorul Lațcu…

Se îndrepta deja spre ușă când vocea dură a tatălui său îl opri:

„Rămâi! Tu nu vezi că semănăm, Matei…iubita ta e însărcinată, îți va aduce un copil ceea ce nu e o glumă iar tu umbli cu limba scoasă după brunețica aia de la Tunis…măcar așteaptă să te însori, să se nască pruncul și…

„Și după ce mă însor pot să-mi iau câte amante vreau, asta e sfatul tău? Uiți un lucru, tată, nu sunt însurat încă și nimic nu mă poate obliga s-o fac iar pe Aniya…pe Aniya o iubesc!

A ieșit, fără să mai aștepte o replică. Niciodată nu-i vorbise atât de ferm tatălui său.

Cât despre necazurile Aniyei măcar atâta lucru putea face, să o ajute cu bani, să-i trimită suma necesară plecării, asta era prioritatea lui.  Mai greu avea să fie revederea cu Carmen, acum, dacă-i spusese tatălui său adevărul  avea vreun rost să-l ascundă? N-a găsit-o acasă, i-a spus la telefon că s-a dus la Tina Murgu, mătușa care o crescuse, era ziua acesteia și îl așteptau și pe el.

Matei fusese o singură dată în casa doamnei Murgu și nu-i plăcea acolo, îl deranja mirosul de pisică, peste tot erau învălmășite bucăți de metal și stofe colorate ce serveau la micile artizanaturi pe care gazda le făcea încât îi era frică să se așeze undeva fără să strice vreo creație unică. Iar de băut șampanie nu bea pentru că trebuia să conducă. Cumpără un buchet de flori și bătu la ușă, prefera o mică agapă decât să fie singur cu Carmen dar n-avu noroc, nu peste mult timp își făcu apariția domnul Octav și Carmen îl trase de mânecă cerând să plece.

„Îi spun, nu-i spun? se gândi el când ajunseră în stradă dar femeia avea din nou dureri și se hotărî să o ducă iarăși la clinică, pe drum însă Carmen își reveni.

„Hai să mergem acasă…m-am obișnuit cu crampele astea, nu e nimic grav…

„Carmen, trebuie să ai grijă, sarcina ta poate fi în pericol când nici nu te aștepți…

„Îți faci griji pentru mine?

Nu pot să-i spun…încă. O conduc acasă, o instalez în pat, eventual îi fac un ceai…ce penibil sunt…M-a dat dispărut două zile, a sunat în disperare iar eu nu i-am răspuns și acum când ne vedem nu întreabă nimic, nu cere nici o explicație, nu vrea să audă nici o scuză.

„Am fost în Italia, rosti brusc.

„În Italia?

Jumătate de adevăr putea să-i spună ..

„Știi, am un prieten medic la o clinică lângă Roma, îl cheamă Dragoș Popa, de fapt e mai mare ca mine, am fost colegi…

„Sunt mulți medici români în Italia?

„Nu numai acolo…Carmen, nu-ți ascund că m-au interesat condițiile de muncă de acolo și la întoarcere, ce crezi, tata îmi propune să fiu șef de secție interimar, bine înțeles l-am refuzat, sunt prea tânăr pentru experiențe administrative…

„Dar ești prea tânăr ca să te însori?

„Poftim?

„Matei, nu-mi spune că amâni căsătoria noastră ca să ne pregătești cine știe ce viitor în Italia, după nașterea copilului. Eu te iubesc și-ți spun deschis că vreau să fiu soția ta, cu sau fără copil…și nu accept să te simți obligat să te căsătorești cu mine. Dar să discutăm pe față, fără ocolișuri, aș spune chiar bărbătește.

Era de așteptat să se ajungă aici dar Matei nu găsea puterea să dezvăluie tot adevărul.

„Nu e ceva ce poate fi discutat în mașină…mormăi

„Bine, du-mă acasă dar…ai să intri în apartamentul meu?

„De ce nu? Carmen, eu nu m-am schimbat, sunt același.

„Știu. Ești același bărbat atractiv, manierat, galant care știe să facă plăcere femeilor, doar că odată i s-a întâmplat să fie surprins…aleasa lui, care putea rămâne o iubire scurtă și întâmplătoare, îi toarnă un copil…

„Ce tot spui? Nu e deloc așa..

„Am ajuns. Nu trebuie să cauți loc de parcare, tu nu urci sus…

„Adică?

„Adică am să te primesc atunci când te-ai hotărât, Matei, poți bate la ușă eventual cu un buchet de flori și un inel..nu trebuie să fie unul scump…

A ieșit din mașină și a închis portiera adresându-i un zâmbet dar el a deschis geamul și i-a vorbit.

„Uite ce e, discutăm altădată când te vei liniști, lasă să-ți treacă durerile, văd că ai o sarcină dificilă și nu poți judeca acum…

Carmen a vrut să-i răspundă dar a renunțat și s-a îndreptat spre ușa imobilului.

 

 

31

Aniya îl asigurase pe Khaled că va face rost de bani, plecarea s-a amânat iar și iar, nu exista o dată precisă iar ea nu se putea duce mereu să-l caute, deja Fatima își arăta nemulțumirea. Sigur că femeia bănuia ce se întâmplă iar pe Aniya o deranja teribil să fie socotită amanta lui Khaled .Dar trecea pe la banca din apropiere în fiecare zi întrebând dacă nu a sosit un transfer bancar pentru ea…în cele din urmă banii au venit! Spera că nu e târziu, că îl va găsi pe Khaled acasă și nu plecase încă dar avea de gând să-i dea doar jumătate din bani. Aflase deja că un drum nu costă mai mult de 500 de dolari , poate nici atât, sigur că individul găsise prilejul să o jecmănească.

Bea ca de obicei o Celtia locală, bere produsă după licențe europene dar visa să bea numai Heineken sau, de ce nu, bere belgiană, despre care auzise că e cea mai bună din lume.

În cameră mirosea a băutură și a transpirație dar Aniya a încercat să nu i se citească repulsia pe față, i-a întins banii spunând;

„Restul ai să-l primești când ne îmbarcăm

Khaled a răsfoit teancul de bani și a replicat:

„N-ai încredere…mă rog, treaba ta. Să știi că plecarea e mâine seară

„Mâine? Ești sigur?

„Vrei amănunte?..Știi drumul, ne vedem la cafeneaua din port, acolo e punctul de adunare…dar dacă vrei să te conduc eu…rămâi să dormi aici.

A privit-o cu un zâmbet care spunea multe iar Aniya s-a cutremurat:

„Dar Fatima..ce ar zice?

„Fatima s-a dus cu copilul la maică-sa, vine târziu…sau poate deloc

Omul n-a mai apucat să continue pentru că Aniya ieșise, nici nu știa cu ce viteză a ajuns afară, să respire aer curat. Khaled putea deveni periculos dar va ști să-l țină în frâu, de fapt…trebuia.

Fratele fetei, Youssef conducea un Land Rover, o mașină de teren care consuma destul, și din nou se duse în după amiaza aceea să pună benzină în rezervor…prețul benzinei oscila dar nu trecea de 0,74 dolari pe când în Europa era foarte scump…în Italia de pildă, țara care atrăgea imigranții ca un magnet, era 1,86 dolari. Iar cursul dolarului în ziua aceea era acceptabil…nu ajungea la 2500 de dinari. A plătit și s-a întors la mașină, dar când a urcat din nou la volan a găsit pe scaunul de alături un necunoscut.

„Cine ești tu, ce vrei?

„Sunt Khaled.

„Nu cunosc nici un Khaled

„Dar sora ta mă cunoaște

„Aniya?

L-a măsurat din priviri pe necunoscut, …era îmbrăcat modest, mirosea, părea un cerșetor și Youssef abia se reținu să nu-l zvârle afară din mașină când omul spuse:

„Te cheamă Youssef Rihani și lucrezi la servisul auto de pe Avenue de Londres?

„Da, și?

„Sora ta vrea să emigreze în Europa…cu o ambarcație clandestină care traversează Mediterana…Youssef rămase perplex, cine era oare individul?

„Nu te cred. Când?

„Astă seară. Dar eu am mințit-o, i-am spus că plecarea e mâine ca să puteți s-o opriți…

„De unde e plecarea?

„Ce contează, fata trebuie ținută în casă, cu forța dacă e nevoie!

Youssef înțelese că tipul e amestecat în plecările clandestine, probabil mijlocește plecările de conivență cu traficanții de persoane, dar de unde să fi avut Aniya bani? N-a stat pe gânduri și a scos cuțitul cu lama arcuită pe care-l purta întotdeauna țintind rapid gâtul lui Khaled,

„Vezi cuțitul ăsta? Simți cum înțeapă? Acum ai să-mi spui tot… numai și numai adevărul… Altfel te înjunghii și cadavrul tău va ajunge în mare, dar să nu-ți faci iluzii că plutește până în Italia…

„Fatima i-a spus…a mormăit Khaled care nu se aștepta la o reacție atât de dură… e femeia cu care trăiesc, voiam să plec ca ea și copilul să aibă un viitor mai bun..Fatima, știi, cea care vinde legume și fructe la taraba din colțul străzii voastre…

„Te-am întrebat de unde e plecarea?

„Nu-ți pot spune, ai să trimiți poliția după noi, eu vreau să plec de ea puțin îmi pasă, țineți-o legată…A, strigă simțind înțepătura cuțitului în gâtlej…din portul vechi de la Rades…e un doc părăsit acolo, care…

„Ieși afară…i-a tăiat Youssef vorba, trebuia să se ducă val vârtej acasă, mai ales că se apropia și rugăciunea de seară. Noroc că tatăl lui era acolo, puteau acționa rapid, Aniya trebuia mai întâi sechestrată în casă și apoi judecată. Desigur acum pedepsele vor fi puse în aplicare, fata va fi retrasă din anul pregătitor de la medicină iar mama Meriam îi va găsi un pretendent. Dar dacă nu mai era fecioară?

…Acasă era liniște, prea multă liniște iar Aniya plecase!   Mai devreme a ieșit cu un mic rucsac, slujitorului din curte i-a spus că se duce la Hamamet la unchiul Aziz și nimeni nu a mai văzut-o iar Aziz, întrebat la telefon, le spuse că habar n-avea despre vizita fetei, mai mult, el se afla în seara aceea la Sousse.

„ Dacă și-a dat seama că nenorocitul a mințit înseamnă că va pleca astăzi, spuse Youssef care le povestise gâfâind tot ce aflase părinților,  trebuia  să se grăbească.

Mehdi se urcă și el în Land Rover iar Youssef goni spre sud, portul Rades nu era departe dar…de fapt pe acolo nu era nici un port…nimic,doar niste terenuri virane. Au mers mai la sud  la Ez Zahra, peste tot liniste, nici un semn care să-i ajute, nici picior de emigrant. Ori, de obicei, pe ambarcațiunile ce se aventurează pe mare urcă sute de oameni…

„Repede, înapoi acasă… Khaled a mințit și mai mult ca sigur puțin îi pasă de amenințări  Trebuie luată urma lui  dar cum? Prin Fatima, desigur, dar la ora asta nu se mai vinde nimic la taraba din colț…

Cum s-o găsească pe Fatima, cum să afle unde locuiește era o problemă care se rezolvă mai repede decât sperau pentru că Zohra, una din femeile care ajutau la gospodărie făcea des cumpărături de la taraba din colț și o cunoștea pe vânzătoare

„Nu locuiește departe, în casa albă de la capătul străzii, la subsol…

„Slăvit să fie numele lui Allah!

Au intrat fără să bată în încăperea întunecată și Youssef a recunoscut cu ușurință mirosul de bere și sudoare al lui Khaled, dar bărbatul nu era aici…plecase!

„Salam aleikum.

„Aleikum salam.

Speriată, Fatima își strângea copilașul la sân, bănuia că va avea  necazuri. Mai mult ca sigur greșise când îi spusese Aniyei Rihani despre intenția omului ei de a migra, Aniya era o femeie tânără, atractivă, putea să-i sucească mințile nenorocitului care se cară lăsând-o cu un copil mic și cu promisiuni pe care sigur nu le va împlini niciodată. Ar putea să se răzbune…

„Știi de unde e plecarea în seara asta?

„Știu

„De unde?

„Ce mai aștepți femeie, vorbește sau chemăm poliția!

„Poliția s-o trimiteți după el, dacă mai e timp…

De fapt era vorba de un mic orășel din guvernoratul Sfax, Sidi Mansour, un loc de unde se mai plecase peste mare, aflat la doar 180 de kilometri de insula italiană Lampedusa, o distanță infimă pentru cei care visau să atingă Europa și să scape de necazuri. Întorși acasă Mehdi și Youssef s-au privit neputincioși. Se înserase și existau șanse ca plecarea să fi avut loc, totuși trebuia anunțată poliția.

Ore întregi au așteptat un rezultat, un răspuns al autorităților, ei n-aveau cum să ajungă atât de repede în localitatea din nordul Capitalei, îl blestemau pe Khalid care se pierduse în minciuni și se întrebau de unde a găsit fata banii necesari plecării.

„Bănuiesc că i-a trimis tipul acela…românul care umbla după ea…

„Basarab?

„Da, Matei…probabil n-am fost destul de vigilenți.

Doamna Mariam își făcu apariția în încăpere.

„N-a dispărut nimic din casă, raportă ea…bijuterii, obiecte de preț…Nimic.

„S-a dus după el, conchise Mehdi, îngândurat…

N-au putut dormi în noaptea aceea, poliția nu avea nici un rezultat…era o nouă minciună, de fapt plecarea se petrecuse din alt loc sau poliția lua mită de la traficanți ca să închidă ochii? Mehdi avea niște cunoștiințe care puteau lua legătura cu o organizație de caritate, aceasta avea nave care patrulează prin Mediterana și îi ajută pe migranții din ambarcațiunile precare, Aniya trebuia adusă acasă cu forța, la nevoie..Dar zadarnic au așteptat,  nu au primit nici o veste, nu era exclus ca acea organizație să fi fost și ea complice cu traficanții de persoane…

32

Carmen era singură acasă pe seară. Nu mai avea dureri, totuși o colegă de la bancă o vizitase, mai mult să se asigure că sarcina merge bine. Apoi a sunat Tina Murgu, îi telefona în fiecare zi cu intenția deloc ascunsă de a o determina să se mute din nou în locuința ei ca să o îngrijească dar Carmen nici nu se gândea, abia scăpase de mirosul de pisică și de mutra insipidă a domnului Octav. Noroc că se auzi soneria interfonului de la ușă, putea să pună capăt conversației.

Poate e Matei, se gândi. Nu mai vorbiseră de la confruntarea din seara aceea când el îi mărturisise că a fost în Italia, poate cu gândul să-și asigure o slujbă dar ea simțea că e vorba de mult mai mult, că i se ascunde ceva.

Deschise ușa prin interfon fără să întrebe cine o caută și rămase mirată văzând intrând pe ușă un domn necunoscut, cu părul grizonant, elegant, cu o figură autoritară.

„Bună seara domnișoară…sunt doctorul Alexandru Basarab.

„Vă rog, poftiți, spuse ea nedumerită, luând de pe un scaun câteva haine stânjenitoare dar noul sosit o refuză:

„Nu e nevoie, plec imediat ce-mi spui cine e tatăl copilului dumitale.

Carmen rămase șocată, nu știa ce să răspundă, cum să se comporte.

„Mi-am luat libertatea se cer niște analize ADN…pe când erai în clinică a fost testat fătul iar rezultatul e clar, copilul nu e al lui Matei.

„Oh, Doamne…

Bărbatul scoase din buzunar câteva hârtii , desigur rezultatele analizei – și le puse pe masă, în tăcere. Vestea căzuse ca un trăsnet dar Carmen nu putea nici măcar să plângă, devenise palidă și se așeză ea pe scaunul liber.

„Matei știe?..atât putu să întrebe.

„Nu, ești prima care află. De fapt eu atât voiam să-ți spun, nu mă interesează cu cine ai făcut copilul, e strict problema dumitale dar pe Matei să-l scoți din ecuație. Bună seara.

„O clipă…rămâneți!

Parcă strigase. Acum o podidiră lacrimile și doctorul se grăbi să-i ofere o batistă dar Carmen nu-și mai putea stăpâni plânsul

„Barbu…fratele meu…

„Poftim? Era rândul lui Alexandru Basarab să fie șocat

„Nu m-am culcat niciodată cu alt bărbat…Matei e singurul și…Respinse cu un gest încercarea lui de a se apropia ca să o consoleze dar acceptă paharul cu apă întins, căuta să se adune, să-și revină din stupoare, să înțeleagă…

„V-a spus Matei că în copilărie am fost violată de tatăl meu vitreg? Atunci fratele meu Barbu a fost singurul care mi-a luat apărarea, nici măcar mama nu mă credea …Toți anii care au trecut…mai ales după ce mama și tatăl meu vitreg au murit într-un accident, au fost îngrozitori…amintirile erau greu de suportat, speram să uit dar n-am reușit, apropierea oricărui bărbat îmi făcea silă…

Carmen era o femeie frumoasă, o blondă bine construită care nu putea în mod normal să ducă lipsă de admiratori sau pretendenți , Basarab nu se mira deloc că fiul său fusese atras dar iată că în spatele înfățișării ei atrăgătoare se ascundea o adevărată dramă. N-a intervenit cu nici o întrebare, n-a rostit nici o vorbă lăsând femeia să se descarce de povară printre sughițuri și lacrimi:

„Mătușa mea, Tina, unde am stat…m-a ajutat să merg înainte, să-mi termin școala, m-a susținut, mi-a alinat necazul…m-a mângâiat, chiar m-a mângâiat prea mult, dacă înțelegeți ce spun…Am plecat de la ea, am închiriat aici și singurul om, singurul bărbat alături de care nu simțeam repulsie era fratele meu…iar într-o seară…

„Ajunge, nu e nevoie să-mi explici, încercă doctorul Basarab să oprească mărturisirea dar Carmen parcă nici nu-l auzise și își continua gândurile…

„Mi-era frig, încă nu se dăduse drumul la căldură și eu mă înfofoleam cum puteam, Barbu m-a luat în brațe, m-a mângâiat și….mângâierile lui m-au vindecat…S-a întâmplat o singură dată, Barbu e un om însurat, cu copiii, mi-e așa rușine…Când l-am cunoscut pe Matei eram parcă altă ființă…

Cuvintele femeii sunau în gol…vizitatorul ieșise deja din cameră.

33

Pe seară Matei a fost invitat de Horia la o bere. Locuiau aproape și n-aveau nevoie de mașină iar barul nu era departe, după principiul că pe orice stradă din. București găsești o farmacie, o bancă, un magazin second hand și un local unde se servește alcool, nu neapărat în această ordine.

„Laura mi-a dat plasă, se plânse amicul lui comandând două sticle cu bere rece.

„Cine e Laura?

„Am făcut și eu o cucerire, ce, te crezi unicul Don Juan din spital? Mă rog, în urma șefului…dar nici al doilea nu e rău să fii

„I-am spus Aniyei despre Carmen…

„Așadar ai fost în Tunis…

N-a așteptat răspuns, îl cunoștea bine pe prietenul său, știa că îi place să ocolească adevărurile, că tergiversează până se încurcă în propriile ezitări.

„ Vrei să te muți în Italia, să lucrezi cu Dragoș  la Albano, te întâlnești cu ea?

„Nu acolo, poate ai dreptate să nu cer angajare la Albano, tata are brațul lung…

„Și Carmen?

„Vreau să-i spun și ei tot adevărul…i-am vorbit deja de Italia..

„Tot? Nu există jumătăți de adevăr…Moșule, tu știi povestea nevestei care s-a îngrășat la naștere, soția unui chirurg de la noi faimos pe vremuri…femeia avea probleme la tiroidă și după naștere s-a îngrășat peste măsură…așa că tipul a părăsit-o fără ezitare, s-a mutat în Franța să-și trăiască viața nu să șteargă la fund bebelușul alături de o grasă…Culmea e că legea îi permitea să aibă pretenții chiar la custodie…

„ Ai început să vorbești în pilde? se enervă Matei.  La ce-ți folosește povestea asta? Mă consideri cinic, insensibil, ți-am spus că am să recunosc copilul și am să plătesc pentru îngrijirea lui

„Da, da…mi-ai spus..Noroc!

Au ciocnit sticlele de bere.

„Dacă vrei să pleci ești binevenit oriunde, a continuat Horia…românii s-au răspândit peste tot…și sunt mai mulți ca țiganii. Știi, țiganii ajunși afară cer ajutor pretinzând că în țară sunt discriminați…oare românii ce explicații dau? Sărăcia?

Matei a căzut pe gânduri, amicul lui avea în general dreptate chiar dacă-i plăcea să filosofeze prea mult…dar nici el nu ducea lipsă de experiențe,

„Așa e…Acum câțiva ani când eram student m-am dus cu părinții la Paris. Pe atunci mi se părea că problema noastră  sunt țiganii și mă bucuram să aud că au mai luat-o la  vale prin Europa dar la Paris era jale…Își făcuseră culcuș chiar în Piața Operei, aveau și celulare… pe Champs-Elysees îi dominau pe ceilalți cerșetori care băteau mătănii prăbușiți pe trotuar, vizavi de Lafayette erau vreo doi trei care încercau șmenul cu verigheta găsită… sus la Sacre Coeur intraseră în conflict cu negrii care vindeau mărunțișuri și se băteau pentru teritoriu…ce, tu n-ai fost la Paris?

„Ba da…dar am  avut de a face cu țigani mai spălați…știi piațeta din fața Centrului Beaubourg, aia cu fântânile? Acolo te vedeau turist și veneau la tine întrebând politicos Do you speak english? Ete brâul… Iar noi răspundeam, of course, dar românește nu-i mai bine? Sută la sută erau de-ai noștri.

„Ca doctor tratez o grămadă de țigani și știi ce, mulți dintre ei nu miros a transpirație ci a Chanel.

„Ei bine, asta e istorie, moșule, poate țiganii o să fie viitorul României dar musulmanii sunt deja viitorul Europei, am văzut prognoze că până în 2050 vor depăși zece la sută…Mai luăm o bere?

„ Nu te poți împotrivi viitorului…răspunse Matei, cu gândurile rătăcite, nu-i prea convenea că prietenul său trimitea conversațiile întotdeauna pe terenul islamismului, dar pentru europeni era un subiect fierbinte.

„E clar, globalizarea se va petrece, vrem nu vrem, copiii noștri sau urmașii lor vor trăi într-o Europă amestecată ….dar de ce trebuie să ajutăm, să punem umărul la asta? După mine nu noi trebuie să ne adaptăm la obiceiurile, tradițiile, specificul noilor veniți ci ei trebuie să o facă, respectându-le pe ale noastre. Nu le cere nimeni să se integreze pentru că nici nu se poate, cele două culturi sunt incompatibile, dar măcar puțin respect le putem cere, nu?

„M-aș fi mirat să nu aduci subiectul în discuție…

„Tu nu i-ai auzit pe gazdele noastre din Tunis…unchiul Aziz sau cum îl cheamă, tânărul acela cu cuțitul, Youssef ..vrei să spui că Youssef nu e un islamist înfocat, un radical? Ei asta vor, demolarea lumii noastre, lumea coruptă și decadentă pe care ne-au descris-o, jihadul lor va aduce mântuirea colectivă și de aceea orice mijloc e permis, inclusiv crimele, morții, victimele colaterale…

„Victime sunt pretutindeni…

„Lasă-mă să-ți spun adevărul…ei cred că doar ei văd lumina dar sunt în minoritate față de restul lumii, sistemul cu care se luptă, iar cale de mijloc nu există! Utopiile au adunat întotdeauna frustrații, marginalii, pe cei care nu-și găsesc rostul pe lume, trăind o viață fără sens. Și atunci pun mâna pe arme și trag…teroristul nu e determinat de rațiuni economice, mai curând de psihologia individuală, este un ratat care se refulează într-o mare cauză. Dacă nu obţii satisfacţie imediat în speranţele sau revendicările tale, atunci e ok să pui lumea pe foc pentru a fi remarcat.

Matei părea că  nu-l mai ascultă.

„Ce e, te-am plictisit?

„A început să-mi pară rău că Laura ți-a dat plasă.

34

Chemat de tatăl lui Matei ajunge pe seară..profesorul Basarab ocupa parterul unei case boierești dintr-un cartier șic populat cu ambasade și reședințele unor personalități, locuința din Dorobanți i-o lăsase fostei soții la partaj. Intră în curte, băgă de seamă că Mercedesul tatălui său e parcat acolo și sună la ușă. După un timp îi deschise o femeie…Matei fu ușor descumpănit, femeia era o roșcată apetisantă, îmbrăcată cu o bluză galbenă  decoltată și niște pantaloni de velur albi impecabili iar el o cunoștea! Mai bine zis o recunoștea, era una din frumusețile care prezintă buletinele meteo la o televiziune importantă, întotdeauna sexi, oricum era de preferat că i-a deschis ea ușa și nu Miki, eventual în neglige…

„Sunt Matei…Matei Basarab.

„Intră…Tatăl tău lipsește puțin, a fost chemat de urgență la spital dar a promis că nu stă mult..Era evident că ea cunoștea persoanele și problemele familiei, probabil legătura cu doctorul Alexandru dura de ceva vreme.

„Îl aștept…

„Foarte bine, și eu îl aștept. I-a întins mâna. Sunt Toni..adică Antoaneta

„Te-am văzut la televizor

„Ești fan al buletinelor meteo?

„Normal…ca șofer sunt interesat când plouă, știi, traficul se bulversează deabinelea…ce-i drept îmi plac și prezentatoarele…

Corect…abia se întorsese din Italia și acolo la meteo apăreau numai bărbați îmbrăcați în uniforme de ofițeri pe când la noi tv-ul părea o prelungire a „fetelor de la pagina 3„. Sau 5?

Era evident, tatăl lui avea lipici la femei tinere și atrăgătoare dar nu de acum când avea o carieră împlinită, era o somitate în lumea medicală, conducea un spital, dispunea de suficienți bani și ar fi putut fi un excelent „sugar daddy„. Dar Alexandru nu era atât de  bătrân, abia trecuse de 60 de ani iar reputația lui de Casanova se formase în timp.

„Te servesc cu ceva…cola, sucuri, avem și bere fără alcool, prietena șoferilor…îi zâmbi Toni.

„Dar văd că voi ați băut whisky…

„Așa e…Alexandru a trebuit să ceară o mașină de la spital, băuse cam mult…

„De asta i-am văzut Mercedesul în curte…

„Fii liniștit, mâine n-o să plouă…

„Să te cred pe cuvânt? Ea râse:

„Niciodată să nu crezi femeile…mai ales când citesc de pe prompter buletinele meteo. Oricum, Alexandru n-o să întârzie mult..dar dacă ești curios de ce te-a chemat știu eu

„Chiar știi?

„Vrea să te felicite pentru că ești tată. A ieșit rezultatul analizelor…mă întreb dacă tu și prietena ta chiar nu știți să vă protejați?

Când a intrat doctorul Alexandru pe ușă Matei s-a ridicat:

„Tată, nu e nevoie să-mi spui despre analize, am aflat de la Toni…să știi că eu nu mă însor cu Carmen, indiferent ce s-ar întâmpla…iubesc o altă femeie!

A ieșit fără să aștepte răspuns.

35

Sucursala băncii unde lucra Carmen era pe un bulevard aglomerat și Matei găsi greu un loc de parcare, la câțiva metri distanță de ușa de intrare.

O  așteptă la ieșirea de la bancă, o invită în mașină dar ea îl refuză, rece…

„Carmen, te duc acasă, vreau să vorbim…

„N-avem ce să vorbim …Dacă ai venit să mă ceri în căsătorie nu te mai obosi, oricum am să refuz.

„ Să refuzi? Ești tot urâcioasă ca în seara aceea? N-ai așteptat adevărul de la mine, ei bine azi ai să-l afli…

„Acum că ai vorbit cu tatăl tău faci pe grozavul…

„Cu tata? Ce să vorbesc cu tata?

„Nu știi că a făcut în secret niște teste ADN…?

„Ba știu dar nu contează…Carmen, e copilul meu și eu n-am să-l resping, dar a mai apărut o problemă.

„O femeie?

„Da, o femeie.

„Să fii sănătos și fericit cu femeia ta Matei, eu și copilul meu n-avem nevoie de tine..

„Ce-ai spus?

Iese din mașină și pornește după ea pe bulevard.

„Așteaptă, cum poți să mă lași așa? Era uimit, tocmai găsise în el curajul de a mărturisi întregul adevăr, de a-i povesti despre Aniya și ceea ce el credea că e promisiunea unei iubiri trainice și nu înțelegea lipsa ei de reacție, părea împăcată cu ideea că va fi părăsită. Cine să mai înțeleagă femeile?

Carmen ajunsese la stația de troleibuz și cum, prin minune, o mașină tocmai oprea în stație a urcat înăuntru fără să arunce o privire înapoi. Matei s-a gândit o clipă să pornească în urma troleibuzului dar a renunțat…„Face pe ambițioasa…vrea să fie rugată? Ei bine, nu…n-am să o rog…nici n-am să-i mai dau explicații”. Dar, pe undeva, confesiunea lui rămăsese neterminată, întreruptă și asta era frustrant…

Barbu a venit pe seară, chemat de urgență printr-un telefon și a găsit-o pe Carmen plângând

„Ce s-a mai întâmplat..te-ai despărțit de el?

„Barbu…copilul…

„Ce e cu copilul..ai pierdut sarcina?

„Copilul…bebelușul..e al tău

„Nu se poate…

„Uite acolo pe masă buletinul cu analizele ADN, au testat fătul din pântecul meu…Barbu, în afară de întâmplarea dintre noi eu n-am mai fost cu nici un alt bărbat. Degeaba te iei cu mâinile de cap, acesta e adevărul…

„Eu ce am să-i spun Teodorei? Era nevasta lui, mama celor doi copiii.

„Teodora n-are de ce să afle…rămâne secretul nostru, spuse Carmen ștergându-și ochii. Gata cu plânsul, trecuse prin atâtea în viață încât se simțea imună la orice i s-ar fi întâmplat. Nu îi mai păsa nici de Matei, nici de tatăl lui, nici de Barbu, singura ei grijă era să nască în liniște, să-și crească pruncul și să-l iubească precum cel mai de preț lucru din lume.

36

Matei se trezește într-o seară cu un telefon de la Aniya, avea o voce precipitată, gâfâită, abia se auzea dar ceea ce avea să-i spună l-a uimit:…

„Sunt în Italia.

„Cum?

„Să nu mă întrebi prin ce am trecut…am să-ți povestesc altădată…acum am ajuns într-un orășel pe nume Palmi, a trebuit să-l însoțesc pe Khaled care nu era singur…l-a așteptat un prieten, sau o rudă, nu contează….nu știu unde mă vor mai duce, telefonul l-am împrumutat dar am să găsesc eu o modalitate de a comunica…

Așa a crezut atunci dar realitatea a contrazis-o. Matei n-a mai știut nimic de ea zile întregi și se întreba ce să facă. N-avea altă soluție decât să caute pe Google unde a aflat că Palmi e un oraș destul de mare din Reggio Calabria. Ei și?

Acum era total bulversat. Mesajul Anyiei era clar, a ajuns în Italia, deci traversarea a reușit, atunci de ce nu-l caută, de ce nu știe nimic despre ea după atâtea zile? La început răsfoise ziarele, căutase pe internet, se uitase pe You tube încercând să știe tot mai mult despre imigranții intrați în Italia, poate femeia fusese reținută, poate avea necazuri, acel „nu știu unde mă vor duce„ nu suna bine. Unele relatări îl uimeau, de pildă interviul cu un avocat din Roma care se întâlnea cu clienții săi imigranți în gara Termini ca să nu-i primească în birouri și amintea despre evacuarea unui imobil din Piazza Venezia ocupat de musulmani, acuzați de unii că violează, răpesc copii, tot așa cum cei sosiți din Africa sunt acuzați că aduc malarie, o evacuare care se terminase în bătălie, potolită doar de tunurile cu apă ale poliției. Italia avea alegeri în 2018 și simpatia pentru unele partide extremiste crescuse odată cu scăderea toleranței față de imigranți,  existând acum un sprijin al italienilor pentru Garda de Coastă libiană, Libia fiind țara de proveniență a majorității traversărilor, să întoarcă din drum vasele cu fugari. Organizații ca Doctori Fără Frontiere aveau nave destinate ajutorării imigranților care nu erau lăsate să plece pe mare… Un nou partid anti-islam fusese creat în Iulie iar pentru alegerile care se apropiau Liga Nordului era deja creditată cu 16 % din voturi…Erau informații care-l speriau pe Matei, spre deosebire de Germania unde noii sosiți, apreciați ca puternică forță de muncă, fuseseră primiți fără ezitare dar și fără viziune pe termen lung, în alte țări ale Europei populațiile îi respingeau. Nu toți construiau ziduri dar nu mai era mult până acolo …Nimic nu-l ajuta să afle ce s-a întâmplat cu Anyia, dispăruse de parcă fusese înghițită într-o gaură de șarpe, zilele treceau iar el nu avea nicio idee cum să procedeze. Să plece la Albano, la Dragoș și să aștepte acolo apariția ei? Era singura variantă care-i trecuse prin minte..

Mai exista o șansă, Nadia, prietena din copilărie a Anyiei care era studentă la Marsilia, poate ea să fi știut mai mult. S-a grăbit să-l caute pe Horia

„Tu mai ai cartea de vizită a Nadiei?

„Care Nadia…?

„De la Tunis..fata ne-a dat niște cărți de vizită dar eu am aruncat-o pe a mea.

Horia n-o aruncase, a găsit-o printre pliantele luate de la hotelul din Tunis și i-a dat-o prietenului său care s-a grăbit să telefoneze. Fără succes, pentru că Nadia nu știa nimic despre soarta prietenei sale iar acum chiar se îngrijoră. Fusese sunată și de Youssef, fratele Aniyei și îi era greu să creadă că aceasta luase drumul migrației, pierzându-se prin Italia

„Dumneata știi cine e acest Khaled, cu care a plecat? Știi cine sunt prietenii acestuia care i-au transportat în Calabria?a întrebat Nadia.

Nu, nu știa…Puteau fi orice, niște bandiți, niște violatori, poate teroriști…da, mai ales teroriști, era exact ceea ce-și închipuiau tot mai mulți italieni despre noii veniți.

Nu mai rămânea decât o încercare, să vorbească cu tatăl ei, știa unde lucrează doctorul Mehdi Rihani și îl va suna, cu orice risc. A avut șansă, l-a găsit destul de repede iar Matei și-a adunat cunoștiințele de franceză pentru a face față discuției.

„Cine ești dumneata? A, tânărul doctor Basarab…îmi amintesc, sigur că-mi amintesc. De ce întrebi de Aniya, nu e în Europa cu dumneata?

„Dumneavoastră credeți că a plecat să se întâlnească cu mine?

„Dar ai ajutat-o, așa e?

„Eu…

„Să nu mai îndrăznești să mă suni, a replicat tăios tunisianul și i-a închis telefonul. Matei se aștepta să fie primit cu reticență dar măcar se convinsese, nici familia nu știa nimic despre dispariția fetei.

Ce să facă? Să aștepte? Să renunțe?

37

Într-o zi când se dusese spre parcarea spitalului s-a trezit cu Miki care aștepta lângă mașina lui.

„Ai nevoie de ceva, Miki?

„Da, aștept să-ți ceri scuze

„Pentru ce?

„M-ai acuzat că mă culc cu tatăl tău..sper că te-ai lămurit că el umblă cu fâșneața aia de apare pe la meteo..

„Știu, Toni..

„Un schelet ambulant..dar nu e treaba mea, comentă Miki care avea un trup bine proporționat și se mândrea cu el. Își aranjă decolteul îndrăzneț și-l privi

„Nu m-am culcat niciodată cu șefu și nici nu-mi doresc

„Dar ce-ți dorești?

A regretat întrebarea pentru că răspunsul a venit direct

„Să mă culc cu tine, spuse Miki și deschise portiera pentru a se așeza confortabil pe scaunul din dreapta. Doar ai primit rezultatele testului…

„Ce știi tu despre test?

„Șefu mi-a cerut să-l ajut, se pare că rezultatele sunt negative…

„Adică?

„Nu e copilul tău.

„Eu am înțeles contrariul

„Carmen te-a înșelat cine știe cu cine, a continuat Miki netulburată, și a încercat să-ți pună plodul în cârcă, e o manevră veche de când lumea

„Nu te cred

„Întreabă-l pe Basarab senior! Eu n-am acces la secretele voastre de familie…

Pe nesimțite au ajuns în fața blocului unde locuia și ea nu dădea semne că vrea să plece

„Mersi că m-ai adus acasă deși eu aș fi vrut în apartamentul tău…nu urci? Îl văzu că ezită și se aplecă să-l sărute:

„Hai, nu fii urâcios…mi-e dor de tine…

„Tu ai văzut buletinul de analiză?

„Da, l-am văzut

„Și ce scrie?

„Îți spun după ce urcăm sus la mine

„N-am chef să urc..

„Ba eu mă duc pentru că trebuie să merg la toaletă…vii dacă vrei, dacă nu…pa, te pup!

După câteva clipe a urmat-o, Miki locuia la etajul 2 și a urcat scara în urma ei conștient de ceea ce va urma, femeia era pe cale să-l păcălească iar el n-avea nimic împotrivă, n-ar fi fost prima oară. Pe de altă parte problemele pe care le avea cu Carmen și dispariția neașteptată a Aniyei îi creau o indispoziție permanentă pe care la spital abia o ascundea și care se transforma acum într-o poftă nebună de sex. Când au urcat la ea în dormitor a întrebat-o:

„Așa e că n-ai văzut analizele cu ochii tăi?

„Nu le-am văzut dar…așteaptă, mă duc la toaletă.

S-a uitat prin camera în care trăia doctorița Ionescu, nimic neobișnuit, ba chiar o ordine perfectă, fără sutiene aruncate pe fotolii, fără jucării de copil întârziat, dar cu multe cărți de medicină. Știa că Miki va veni de la baie goală, înfășurată în prosop, n-ar fi fost prima oară. De altfel întâia lor întâlnire amoroasă așa s-a petrecut, după o repriză lungă de săruturi și mângâieri pe canapeaua din livingul lui ea a mers la baie de unde a revenit cu prosopul înfășurat în jurul corpului după duș. Sexul a fost foarte plăcut și așa se va întâmpla și acum…

38

Aniya știa cum se numește localitatea unde au ajuns de dimineață, afară era lumină și a putut citi numele orașului pe o tăbliță, Frosinone…Trecuseră pe lângă Cosenza, acum pe o autostradă spațioasă, apoi ocoliseră Napoli și intraseră pe un drum lateral…o călătorie lungă spre acest oraș de care nu auzise și nu știa unde se află, mai erau în Calabria, în Campania sau se apropiau de Roma? Casa unde au intrat se afla pe o stradă oarecare, n-a reușit să-i afle numele, cu case nu prea înalte, vopsite în culori pastel, majoritatea bej sau roz, cu obloane de lemn la ferestre. Vizavi a observat o „Drogheria” și o „Pizzeria Luna„ singurele indicii care ar fi ajutat la localizarea clădirii. Aniya era prevăzătoare, încerca să observe și să rețină totul de parcă bănuia că problemele ei nu se sfârșiseră, dimpotrivă, abia începeau.

În casa întunecată și neprimitoare i-a  primit un alt musulman, Daoud, care și-a declarat din start nemulțumirea:

„Cine e asta, de ce ați adus femeia?

„Eu plec…s-a grăbit să exclame Aniya.

„ Nu pleacă nimeni până nu vine Amir!

„Cine e Amir?

Întrebare fără răspuns. A fost îndrumată spre o cămăruță modestă, cu un pat și o masă, semănând mai mult cu o celulă de arest decât cu o locuință, i se aduse de mâncare o bucată rece de pizza dar nu primea ca răspuns decât tăcerea atunci când încerca să afle unde a ajuns, ce vor de la ea, cine sunt oamenii care o țin ostatecă? E drept, ușa nu era încuiată, putea ieși din camera aceea neprimitoare dar unde să se ducă?. Khaled cu care trecuse prin epopeea traversării intrase și el în muțenie. Dar mai avea suficienți bani ca să plece singură, să-și caute o cameră la un hotel, să cumpere un telefon ca să-l poată suna pe Matei la București. Sau să urce într-un tren, un autobuz ceva, ca să ajungă în orașul unde Matei avea prieteni, la Albano. Nu mai ținea minte cum se numește doctorul la care iubitul ei fusese dar era român și-l va găsi. Mai ales să plece cât mai departe de oamenii aceștia misterioși, Khaled, Fahyim, Daoud care nu-i plăceau și alături de care se simțea în pericol. Va profita de momentul când ei, ca buni musulmani, se vor spăla pe mâini și pe picioare, vor pregăti haine curate pentru că se apropia salat, ora rugăciunii și va pleca. Dar n-a fost să fie..ușa de la intrare era încuiată iar Khaled și-a făcut repede apariția cerându-i să intre înapoi în camera ei.

„Stai cuminte acolo și nu vei păți nimic…s-ar putea s-o iau eu pe coajă din cauza ta..

„De ce din cauza mea?

„Pentru că te-am adus aici.

Adevărul e că se simțea epuizată, trecuse prin niște peripeții care-i puseseră la încercare voința, răbdarea, rezistența  fizică. Rămasă singură în patul inconfortabil Aniya nu reușea să doarmă, dimpotrivă, îi revenea în minte tot periplul prin care trecuse….

….Aniya  ajunsese la locul de ambarcare când deja mulți oameni urcaseră pe vas, erau peste sută, poate chiar două sute, nu doar tunisieni ci și africani din Africa sub-sahariană, destule femei, în hijaburi negre și cu capul acoperit, copiii. L-a zărit pe Khaled care părea uimit că ea a ajuns la întâlnire, s-a bâlbâit dar n-a uitat să-i ceară restul de bani. Din întâmplare chiar atunci unul din organizatori s-a apropiat cerând lui Khaled să plătească

„500 de dolari sau 450 de euro. Și pentru femeie? Khaled s-a executat, codindu-se iar Aniya i-a aruncat priviri ucigașe.

„Tu îmi ești dator mie..ai să-mi dai 100 de euro

Ambarcațiunea era veche și femeia se gândea că n-o să fie ușoară traversarea, de fapt pe măsură ce migranții urcau pe vas se crea înghesuială și disconfort, nici vorbă de vreo intimitate,de un loc unde să-ți faci nevoile, n-aveai spațiu măcar să vomiți dacă aveai rău de mare. Cel care părea comandantul, însărcinat cu conducerea vasului era un tânăr scheletic, poate n-avea nici 30 de ani, arăta și el ca toți ceilalți fugari, auzise că se mai întâmpla ca unul din migranți să fie desemnat să conducă barca în schimbul călătoriei gratuite…organizatorii, traficanții, dispăruseră odată încasați banii și vasul începând să plutească, semn că nu se gândeau să recupereze ambarcațiunea. Periculos, desigur,dar măcar n-aveau să pățească așa cum se mai întâmpla când traficanții, aflați pe câte o navă de însoțire deschideau focul cu Kalașnicoave asupra motovedetei venite să salveze oamenii pentru a recupera ambarcațiunea principală. Era de altfel un hârb, o navă veche și ruginită aflată probabil la ultimul drum pe mare, poate făcea parte din foste vase comerciale de pescuit la care s-au pus motoare noi. La plecare Aniya avu senzația că motoarele n-o să reziste dar a înțeles repede că adevărata problemă sunt valurile, nava nu fusese construită pentru o asemenea călătorie și se zdruncina teribil de fiecare dată când lovea un val mai acătării astfel că nu rămânea nimic de făcut decât să spui o rugăciune.

Singura speranță până la urmă era să fie salvați de italieni, Guardia Costiera di Lampedusa sau marina militară și transportați pe uscat, erau la vreo 20 de mile de țărm într-o barcă nu mai lungă de vreo 15 metri înțesată cu oameni. . Ceea ce s-a întâmplat și după ce au ajuns cu vedetele gărzii pe insula Lampedusa au fost înghesuiți fără prea multe menajamente  într-un fel de închisoare care se numea pompos „centru de primire„.Din nou înghesuială, mirosuri grele, transpirație, țipete de copiii, incertitudine…

Iar de aici au ajuns undeva în Sicilia, lângă Ragusa.

Khaled care, de voie de nevoie, rămăsese alături de ea i-a șoptit că are niște prieteni care au venit să-l ia și a întrebat-o dacă vrea să-l însoțească iar Aniya n-a ezitat. Astfel a ajuns în mașina care venise condusă de un alt musulman, Fouad , nu știa bine dacă era tunisian, libian sau altceva și au străbătut Sicilia până când i-a preluat un alt bărbat, Fahyim, care i-a trecut cu o barcă rapidă în Italia continentală, în Calabria.

Aniya nu înțelegea nimic, nu punea întrebări, nu știa unde merge, îi era foame și nu se săturase cu sendviciurile cu brânză, niște panini imense, care le fuseseră oferite. Abia la intrarea în orașul Palmi a citit panoul din marginea șoselei, luminat de farurile mașinii în care călătoreau, dar n-avea habar unde se află, gândul ei era să se apropie de Roma unde Matei o putea găsi. Fahyim a oprit la o benzinărie, trebuia să alimenteze, să mai cumpere ceva de mâncare iar ea a profitat și le-a spus că se duce la toaletă. Nu înainte de a lua încetișor telefonul mobil care atârna din buzunarul lui Fahyim, era atât de simplu să întinzi mâna spre scaunul șoferului …Atunci l-a sunat pe Matei dar la întoarcerea în mașină a observat că plecau mai departe, nu știa unde și dacă va mai putea lua ușor legătura cu iubitul ei dar oriunde vor ajunge se va descurca singură, avea destui bani ca să poată închiria o cameră la hotel, să cumpere un telefon, să se descurce. Deocamdată însă trebuia să tacă. Pe bancheta din spate a mașinii a ațipit, s-a trezit din când în când încercând să vadă afară prin noapte și iar a adormit…

39

La București era o toamnă plăcută, cu soare ca primăvara

Matei terminase vizita și voia să plece, a doua zi era garda de sâmbăta, cea mai neplăcută…în salonul medicilor cineva povestea și cum toată lumea era atentă se alătură și el curioșilor.

„N-ați auzit de cuiul 2.0? Eu știu poanta din facultate, era cu pușcăriașii de la Jilava care învățaseră cum să-și bată cuie în frunte fără mari pagube, se pare că  o zi de libertate era neprețuită pentru ei…A fost o adevărată epidemie de cuie până când cineva mai isteț a cerut să li se facă o radiografie, se scoteau cuiele cu patentul dacă erau înfipte unde trebuie și gata, bandajat și marș  la celulă. Atunci alt isteț, acum din partea cealaltă, a inventat cuiul bătut în frunte prin centrul unui lighean de tablă…

„E clar, cum razele X nu prea trec prin metale….

„Deci dacă avem la spital asemenea pacienți ce facem?…

Matei nu mai avea timp să asculte, nici Horia nu era în spital ca să-l țină de vorbă, se pare că relația acestuia cu Laura se reînodase. Încercase să nu se mai gândească la Aniya, poate că până la urmă el fusese cel păcălit, cine poate descifra resorturile gândirii unei fete din Tunis, crescută în altă cultură, cu alte valori morale, cu alte aspirații? Acum, când flacăra aprinsă de entuziasmul cu care  se aruncase în relația cu ea se mai potolise Matei continua să ezite. Miki sugerase că analizele ieșiseră negativ, tatăl său…la urma urmei ce-i spusese tatăl său? Nici măcar nu văzuse cu ochii lui buletinul de laborator, era convins că e vorba de copilul lui dar o urmă de îndoială se strecurase și nu știa cum s-o risipească.

N-avea curaj să dea cu ochii de doctorul Basarab dar l-a sunat la telefon

„Tată, vreau să-mi spui clar ce arată rezultatul analizei, e vorba de copilul meu sau nu?

„Parcă ne-am înțeles să nu mă suni decât pentru probleme de serviciu, acum sunt într-o ședință, n-am timp…

I-a închis telefonul. A pornit mașina și s-a dus spre locuința lui Carmen, trebuia să-i vorbească. Iar acolo a găsit-o pe mama lui, Doina, aflată într-o vizită neașteptată.

Și Carmen fusese uimită de vizita primită, nici nu o cunoscuse pe mama lui Matei care părea foarte amabilă și îi puse o grămadă de întrebări despre evoluția sarcinii, ba chiar îi oferi puzderie de sfaturi. Când a intrat Matei maică-sa a rostit simplu:

„Nu te mira..stăm și noi de vorbă ca între fete…

Doina n-ar fi știut adresa unde să vină dacă n-ar fi fost informată de fostul soț dar Matei avea în minte o singură problemă care-l frământa:

„Buletinul de analiză de la laborator e la tine?a întrebat-o pe Carmen. La cine e?

„Nu știu ce-am făcut cu el…nu-l mai găsesc…

„Cum să nu-l găsești…Și ce scria pe el? Carmen, să nu spui că nu-ți amintești că nu te cred, e foarte important nu o joacă

Doina a intervenit:

„De ce ești atât de agresiv dragul meu, vrei s-o ceri pe Carmen în căsătorie, fă-o chiar acum, în prezența mea, dacă o iubești. Ți-am mai spus, e lucrul cel mai important. Iar dacă nu o iubești…pleacă!

Matei dădu puțin înapoi;

„Mamă, nu înțeleg de ce te amesteci…deci copilul nu contează?

„Repet, dacă nu o iubești pe Carmen, pleacă…du-te la fata aceea din Tunis și gata!

„Repet și eu…copilul nu contează?

S-a hotărât să afle singur adevărul. La clinica de ginecologie a fost primit cu deferență era fiul profesorului Basarab și a aflat repede ce-l interesa

„Desigur, noi facem teste de paternitate, după chiar 8 săptămâni de sarcină se pot preleva fragmente de sânge cu ADN de la gravidă .. rezultatul e sigur sută la sută…i-a spus doctorița Petcu –așa scria pe ecusonul ei – dar doamnei Săndulache nu i s-a efectuat testul..

„E vorba de Carmen Sandu..mă rog, Săndulache? Cea internată aici la intervenția tatălui meu?

„Exact…nu s-a cerut nici un test de paternitate pentru dânsa.

A mers la laboratorul presupus că a efectuat analiza,un laborator privat, LSP…unde

consiliera care l-a primit și a căutat prin arhivă nu a găsit nici un test  înregistrat pe numele lor, cât despre periuța lui de dinți de pe care s-ar fi prelevat ADN nici vorbă….Oare tatăl lui a înnebunit? E drept, nu-i spusese nimic concret, dar lăsase să se înțeleagă că știe adevărul.

S-a dus din nou la Carmen acasă și până la urmă, plânsă, femeia i-a arătat buletinul de analiză lăsat de dr. Basarab pe masa ei…era negativ, ADNurile nu se potriveau, pe hârtie! Dar nu i-a fost greu lui Matei de descoperit că buletinul era un fals, hârtia fusese probabil aranjată la spital… Tata m-a păcălit, se gândi Matei, pur și simplu a vrut să afle de la Carmen dacă a mai avut și alți iubiți dar copilul e al meu, sigur al meu, am să îl recunosc și mă însor! De fapt tata i-a spus lui Toni adevărul fără să aibă o analiză oficială iar tot el a trimis-o aici pe mama, ce rost ar fi avut s-o trimită dacă știa că nu eu sunt tatăl?

„Buletinul acesta e un fals grosolan.

„Poftim?

„Nu s-a făcut nici o analiză…copilul nu poate fi decât al meu…

„Dar eu i-am spus lui Barbu că…

„Ce amestec are Barbu?

Femeia a ezitat:

„E fratele meu, trebuia să știe…

„Carmen, tata a încercat să afle dacă te-ai mai culcat cu alți bărbați în afară de mine, a inventat o mică stratagemă iar tu ai căzut de fraieră…dar…

„Există un dar…?

„Faptul că ai acceptat că n-ar fi vorba de copilul meu înseamnă că m-ai înșelat, nu-i așa? Există și alți bărbați în viața ta?

„În viața ta nu există mai multe femei?

Nu se aștepta la replica ei. Așa cum nu se așteptase ca relația lor să se permanentizeze, de altfel Matei nu se gândise vreodată serios la căsătorie, se  socotea prea tânăr, hotărâse să-și ofere toate plăcerile vieții, era un chirurg bun, câștiga decent, avea un tată care-l susținea și o mașină elegantă iar femeile nu-l refuzau niciodată. Nici Carmen nu l-a respins deși își închipuise că e o cucerire ușoară, dar l-a plimbat cu vorba și l-a convins să-și ia un credit de care n-avea nevoie la banca unde lucra. Ce-i drept era o blondă frumoasă, înaltă, cu un corp plăcut, cu buze senzuale și un comportament firesc, fără fițe,  ținând cont de cât suferise în viață. Nu-i păruse că e genul care ar umbla cu mai mulți iubiți odată, așa cum proceda Miki sau alte femei din viața lui dar ideea că ea ar fi conceput copilul cu altcineva, înainte sau în prima lună de când se cunoscuseră îl umilea.

Prefera să plece decât să transforme discuția în ceartă:

„Știi ce, când ai să-mi spui tu cine e bărbatul care ar putea fi implicat în chestia asta am să-ți spun și eu cine e femeia care mi-a acaparat gândurile…

”Fata din Tunis?

Își aminti cuvintele mamei sale dar nu era momentul pentru dezvăluiri mai ales că nu știa nimic despre Aniya și aștepta vești..

„Poate că da poate că nu.

 

40

Trecuse doar o zi de când Aniya era practic prizonieră în casa lui Daoud și seara târziu s-a pomenit cu Khaled în încăpere. Arăta ca scos din cutie, purta haine noi și mirosea a apă de colonie…Cum l-a văzut Aniya a reacționat:

„Pleacă imediat, vagabondule…ce cauți aici?

„Vezi cum vorbești! Khaled a îndulcit tonul: De ce mă respingi, femeie, uite, m-am spălat, am pus haine curate …Dar ea nu l-a lăsat să se apropie

„De ce mă țineți aici, cine sunteți voi? Ce aveți de gând?

„Eu..ce am în gând? O să-ți arăt…dezbracă-te cu frumosul…Repede că te pocnesc și să știi că am mâna grea, nu ți-a spus Fatima?

„I-ai promis femeii tale că o aduci cu copilul aici…

„Să aștepte

„Credeam că vii în Italia să-și cauți serviciu, dar voi…de unde aveți bani, ce puneți la cale?

„Deocamdată avem ceva euro…plus toți banii tăi.

„M-ați furat?…Era convinsă că el nu minte, de așteptat că s-au grăbit să-i ia banii, unde era să-i ascundă când ea spera să plece grabnic din casa lui Daoud? Exact în acea clipă Daoud intră pe ușă și se înfurie văzându-l pe Khaled cu fata.

„Vere, pe aia n-o atinge nimeni până vine Amir, nu așa a fost vorba?

Deci sunt veri, rude, de aceea i-a ajutat și au ajuns din Sicilia în casa lui…Cu voce tare a continuat cu întrebările:

„Cine e Amir? Vreau să plec

„Încetează să te mai smiorcăi…de ce n-ai rămas acasă la căldurică …tatăl tău e medic, n-o duceați rău, ce te-a apucat să pleci cu barcazul acela prăpădit? Pe cine ai aici, s-a interesat Daoud, cine te așteaptă să ți-o tragă? Hai, spune…Nu vrei? Vezi de ce te ținem la secret?

„Dar ce-aș putea spune poliției, nu știu nimic despre voi

„Cine a vorbit de poliție?

„Lasă e clar, sunteți o celulă de jihadiști, pregătiți un atentat…

Daoud și Khaled s-au privit unul pe altul apoi primul a spus:

„Crezi ce vrei…Dar Khaled își urma gândurile lui:

„Femeie, acum îți rupem hainele și te întindem pe jos să te avem pe rând…iar nimeni nu poate să se bage…Poate vrei cu de-a sila…tot o să-ți placă

Aniya începuse să se sperie, privirile lor nu prevesteau nimic bun, se prelingeau ca șerpii pe trupul ei. Un lucru era clar, fugise de acasă, lăsase în urmă o familie îngrijorată și o viață în bunăstare, perspectiva de a studia medicina se îndepărtase iar libertatea la care visase se dovedea o himeră. Era practic prizonieră și alții îi vor hotărî soarta…iar acum simți cum brusc Daoud o apucă zdravăn de păr și o târăște pe dușumea. Țipă de durere, nici măcar nu-și dădu seama când celălalt bărbat, Khaled, îi smulse pantalonii cotrobăind apoi cu mâna prin hainele ei în căutarea sânilor. Încerca să lupte, să se zbată, dar fusese înșfăcată de păr și durerea o imobiliza, o punea la cheremul atacatorilor. Khaled îi mângâie pulpele dezgolite apoi cu un gest brusc îi rupse chiloții și simți degetele lui tremurânde pătrunzând în vagin. Se simțea pierdută și nu putea nici să plângă…

„Ce se întâmplă aici? se auzi deodată o voce autoritară. Pe ușă intrase Fahiym însoțit de un bărbat tânăr, înalt, cu o barbă îngrijită…trebuia să fie oaspetele așteptat, Amir. Nu numai atât, Amir părea a fi conducătorul grupului pentru că imediat Aniya se simți eliberată, cei doi agresori se retrăseseră iar ea, după câteva secunde de șovăire, își acoperi trupul dezgolit cât mai bine.

„Cine ești tu? Cum ai ajuns aici?

Khaled se grăbi să explice, cu un glas umil:

„Femeia a venit cu mine din Tunis…ne-am gândit că e mai bine s-o reținem..

„Despre tine o să vorbim mai târziu.

Cel care părea șeful nu l-a mai învrednicit pe Khaled cu nici o privire, el o examina pe Aniya și ceea ce vedea probabil îi făcea impresie bună pentru că i se adresă cu blândețe:

„Cum te cheamă?

„Aniya Rihani…sunt fata doctorului…

„Nu mă interesează. Spune, de ce ai emigrat în Italia?

Trebuia să schimbe tactica

„Urma să iau legătura cu iubitul meu, el e medic și o să vină special pentru mine, are deja o slujbă la o clinică din…de lângă Roma.

„Din păcate deocamdată nu poți lua legătura cu nimeni, i-a răspuns Amir în timp ce ceilalți priveau în tăcere.

„Când voi fi liberă? insistă fata.

„O să afli…

Au ieșit cu toții din cameră, lăsând-o să-și aranjeze ținuta iar Aniya și-a dat seama că sosirea lui Amir poate însemna salvarea ei…cu toate că să rămână în locuință alături de 4 bărbați nu prevestea nimic bun, până la urmă vor încerca să profite. Deci trebuia să găsească o cale să fugă dar cum? Oblonul ferestrei era blocat, doar câteva deschizături printre șipcile de lemn lăsau aerul să pătrundă în încăperea slab luminată zi și noapte… Trebuie să găsească ceva…

A primit ceva de mâncare după care au chemat-o iarăși în fața lui Amir. Acum l-a privit mai atentă și trebui să recunoască, era un bărbat interesant, părea manierat și educat, părul lui negru ușor ondulat și ochii cu o privire de mare intensitate atrăgeau atenția. Pe lângă el cei trei jihadiști păreau niște cățelandri fără căpătâi…

„Eu sunt egiptean, îi spuse el cu un zâmbet și nu sunt obișnuit nici cu pizza uscată nici cu sandviciurile fără gust pe care le cumpără ei, mă gândeam că ai putea să ne ajuți la bucătărie…Îi faci lui Daoud o listă cu tot ce-ți trebuie și…nu cumva nu știi să gătești?

„Ba da

„Poți face un couscous cum se cuvine, cu legume, niște tajine …?

„Desigur…mă pricep să fac și oumhouria, asta e un fel de salată de morcovi, și chakshouka sau marqa, pe la noi e o tocană cu pui, ciuperci, cartofi…

„Foarte promițător…vedeți băi nătărăilor că fata ne poate fi de ajutor: Atunci ne-am înțeles…dar cu o condiție..să nu mai pui întrebări

„Bine..oricum am înțeles cine sunteți, o celulă jihadistă care pregătește ceva.

„Atunci știi că n-ai nici o șansă să scapi…dacă vrei să rămâi în viață…În afară de asta…

„Da…?

„Aniya, Coranul condamnă violența, religia noastră e una pacifistă, tu ar trebui să știi că ești o fată educată…dar războiul sfânt, războiul împotriva infidelilor, pentru înaintarea cauzei lui Allah este obligatoriu ..luptați-vă pentru drumul lui Allah, se spune în sure,  el îi va pedepsi prin mâinile voastre și îi va rușina…pot să-ți citez „și daca întâlniți necredincioșii, jos cu gândurile, până ce i-ați măcelarit, și legați tare cătușele lor”

„Pot și eu să-ți citez din Coran, nu se lăsă mai prejos Aniya…și nu-mi va fi greu să-ți demonstrez că islamul s-a răspândit prin propovăduire, nu prin sabie…

„Ia te uită cine ne dă nouă lecții, nu se mai putu reține Daoud dar Amir îi făcu semn să tacă.

„Fiecare cu misiunea lui, draga mea…n-are rost să mai filosofăm…

41

Dimineață i s-a spus că vor merge cu toții la Roma. N-a comentat, n-a pus întrebări, s-au înghesuit toți în aceiași mașină condusă de Daoud, se pare că el chiar slujba asta o avea în Italia, era șofer la o școală pentru copiii cu debilități. Amir stătea lângă șofer, în față, iar Aniya s-a trezit prinsă între Khaled și Fahyim, luptându-se ca tunisianul care-i purta sâmbetele să nu o pipăie…Se pare că Roma nu era prea departe, în aproape o oră și jumătate au ajuns iar Aniya se întreba cum să procedeze, să încerce să iasă din mașină la o oprire, să alerteze lumea, să cheme poliția? Din când în când trecea o mașină de Carabineri sau vedea polițiști dirijând circulația dar bărbații o țineau bine proptită pe bancheta din spate iar Amir, știa ea, avea un revolver. Poate că șansele de a fugi n-aveau să lipsească dar până atunci, răbdare…

Idiotul de Khaled chiar a avut curajul să-i adreseze un zâmbet în timp ce încerca să-și proptească degetele între genunchii ei, i-a răspuns tot cu un zâmbet și l-a ciupit până s-a retras cu o grimasă de copil refuzat.

După ce au părăsit autostrada aglomerată au ieșit spre Roma Centro pe via Casilina și au ajuns în piața Coliseumului, un monument pe care l-a recunoscut cu ușurință. Înainte de a pleca ea se documentase despre monumentele, istoria și geografia Italiei ba chiar se străduise să deprindă unele cuvinte și expresii ale limbii italiene.

„Ce căutăm aici? a întrebat.

„Facem turism, a zâmbit Amir …și mergem să cumpărăm țoale noi, vine iarna, ție nu ți-e deja frig?

„E un mall la Roma EST, spuse Daoud…mai sunt și niște outleturi ieftine…

„Tu vezi-ți de drum,  ține-o înainte! i-a tăiat-o Amir. Mai întâi vedem locurile cele mai importante din oraș…

Care e ținta lor, se întreba Aniya, ce urmăresc? …dar îi fu greu să înțeleagă după ce mașina străbătu principalele artere ale orașului și după ce trecu podul peste Tibru și depăși Castel Sant Angelo ajunse pe Via del Conciliazione apropiindu-se de Vatican. Basilica San Pietro…da, putea fi o țintă importtantă! ISIS-ul de mult amenințase cu un atentat în inima creștinismului occidental, dar ISIS ea în dificultate, pentru prima oară după un război lung se apropia înfrângerea lui. Dar asta înseamnă că nu mai exista? Femeii începu să-i fie frică, dacă n-ar fi apărut Amir n-ar fi crezut că se află în compania unor oameni periculoși dar egipteanul părea făcut din altă stofă. Controversele privind misiunea sfântă existau și în lumea musulmană, coexista un modernism islamic cu intoleranța oarbă a salafismului sau wahabismului și oricât de umilitoare ar fi fost condiția femeilor în majoritatea țărilor musulmane multe gândeau, erau informate, își formau părerile lor. Iar Aniya se număra printre ele.

În piazza San Pietro se lucra din plin la decorațiunile pentru Crăciunul ce se apropia, pe 7 noiembrie trebuia să se aprindă luminile imensului brad de 28 de metri și să fie gata celebra „presepe napoletana„, reconstituirea nașterii lui Iisus în stilul settecento pe o suprafață de 80 de metri pătrați, o „nativita„ înaltă de 7 metri. Deja fuseseră instalate figurile sculptate, începând cu fecioara Maria și pruncul, trebuiau să fie nu mai puțin de 20 de personaje, înalte de vreo 2 metri, cu ochi de cristal și haine adevărate…Minunată operă de artă pe care Aniya o privi cu teamă, era sigură că aici vor să dea lovitura jihadiștii, se va crea un eveniment care va zgudui lumea, dar cum…cum vor proceda? Deși era de altă credință Aniya nu împărtășea ura și încrâncenarea cu care unii compatrioți priveau spre europenii denumiți cu încăpățânare „cruciați„, putea crede că Allah  e singurul Dumnezeu și trebuie slăvit dar nu credea că alții meritau să moară numai pentru că se supuneau altor zei.

„Ți-a plăcut plimbarea? întrebă Amir deși nici unul dintre ei nu ieșise măcar o clipă din mașină. Acum o să mergem să mâncăm, să ne dezmorțim picioarele după care facem ceva cumpărături și ne întoarcem acasă.

Era momentul să găsească o soluție pentru a fugi, neapărat….

Daoud i-a dus la Stazione Termini, gara principală a Romei, în apropiere era o stradă, via Marsala, nu departe de casa de bilete pentru autobuz, un fel de gheretă modestă  de unde se puteau lua bilete pentru autobuzele care duceau la Vatican, pe via Leone IV dar și la outletul Castel Romano unde intenționau să facă cumpărături. Dar Aniya avu o surpriză, au oprit în fața unei mici pensiuni  de pe acea stradă, Khaled și Fatyih au însoțit-o în clădire în timp ce Amir a plecat mai departe cu mașina spre o destinație necunoscută. Nu înțelegea nimic, oare își pregăteau un refugiu în miezul orașului, un centru de comandă?

Pensiunea era ținută de doi italieni bătrâni, soț și soție, care pregătiseră și masa, au fost serviți după care bătrânii s-au retras în fața televizorului, atmosfera era una de familie, se înserase și larma orașului parcă nu se mai auzea înăuntru. Ce să facă? Aniyei îi veni o idee, desigur, nici vorbă să fugă de sub supraveghere, dar se putea preface că îi e rău, că are o criză care necesită îngrijire medicală urgentă, la urma urmei avea ceva noțiuni de medicină și le putea folosi. Poate vor chema o ambulanță, poate va reuși să scape, să dea alarma…și mai ales să intre în legătură cu Matei, trecuseră atâtea zile. Nu mai știau nimic unul de celălalt, dacă el se împăcase cu iubita lui însărcinată, Carmen, dacă voia să se căsătorească…cine știe? Dispăruse din viața lui ca o nălucă, dar fără voia ei.

Se hotărî pentru o durere acută de rinichi și începu să geamă…

„Ce se întâmplă? catadixi să întrebe Khaled

„Am colici, dureri îngrozitoare din cauza rinichiului drept, e posibil să se fi inflamat rinichiul …mi s-a mai întâmplat asta și medicul mi-a dat niște analgezice…

„E bolnavă, ce are? se interesă și Fahyim

„Vorbiți cu patronii să cheme o ambulanță, am nevoie de ajutor…vă rog…îmi vine să vomit și mi-e greață…

Bătrâna italiancă s-a apropiat de masa lor simțind că se petrece ceva neobișnuit…

„Signora, dați un telefon la Salvare, am o criză de rinichi…îmi vine să mor…se văită Aniya care înainte de a pleca învățase puțin italiana. Aiutami, prego…

Înainte ca vreunul din bărbați să reacționeze femeia deja sunase la serviciul sanitar de urgență:

„Pronto …si, e una emergenza …bisogno una ambulanza via Marsala numero…

O mână de bărbat îi luă telefonul și îl închise, era Amir care tocmai intrase urmat de Daoud, încărcați cu pachete.

„Nu e nicio urgență…plecăm acasă.

„Dar…

„Doamnă, am închiriat aici o cameră, vă anunțăm noi când va fi ocupată…grazie…

Tentativa ei eșuase dar trebuia să fie mulțumită că a scăpat teafără, Amir nu putea fi dus de nas atât de ușor precum ciracii lui…

42

În cele din urmă Aniya a reușit să-i trimită un mesaj lui Matei. Luase o bucățică de hârtie din cea destinată listei de cumpărături pentru bucătărie și scrisese disperată:

„Mesaj pentru Matei, telefon +407….Sunt în orașul Frosinone, sechestrată într-o casă cu obloane albastre, nu știu numele străzii dar vizavi e Pizzeria Luna și o drogherie. Ajută-mă! „

Avea de gând să arunce bilețelul în stradă, prin spațiile libere deschise în oblon dar norocul o ajută. Era în bucătărie, gătea, când tocmai bătu la ușă poștașul. Avea o scrisoare recomandată pentru Daoud de la rudele sale din Sousse, deci și el era tunisian iar jihadiștii nu-și permiteau să-l țină pe poștaș la ușă ca să stârnească bănuieli. Poștașul era un bărbat în vârstă, probabil aproape de pensionare și ducea cu greu geanta plină de scrisori și reviste. Aniya care se apropiase curioasă întinse mâna repede și luă o revistă Oggi pe care începu să o răsfoiască, plină de interes ..

„Ei, ce faci, alea nu-s de vânzare, sunt abonamente, o atenționă Daoud

„Poate că domnișoarei îi plac bârfele, zâmbi poștașul și îndesă la loc revista primită înapoi. Dintr-un impuls, Aniya strecurase în paginile revistei italiene biletul scris în care cerea ajutor…era singura ei speranță ca un om cu suflet bun să trimită mesajul la destinație. Nici nu bănuia cât de repede se va întâmpla totul.

Comisarul de Carabinieri Guido Bertini a citit raportul filării prin Roma a celulei pe care avea misiunea s-o supravegheze. În atenția poliției intra mai ales Amir El Farrouj, terorist  născut în Egipt,  educat la universități de prestigiu din Europa, vorbind mai multe limbi străine, printre care engleza, franceza, spaniola,  considerat creierul unor atentate din Europa, ba chiar și din Africa unde se înregistraseră incidente la Sharm El Sheick în Egipt sau în Nigeria…Amir se pare că a organizat inclusiv atentatul de la Manchester Arena, la sfârșitul lui mai  când au murit 22 de oameni și au fost răniți peste o sută unde „mâna de lucru„ a fost un terorist libian…Poliția organizase o supraveghere temeinică a casei suspecte, comisarul își făcuse un punct de comandă într-un mic apartament de vizavi, deasupra pizzeriei unde mai avea un agent. Alții se prefăceau că repară o bicicletă în scuarul din piațeta centrală, citeau un ziar sprijiniți de grilajul de fier, era și o gospodină care venea de la piață cu coșul plin de cumpărături. Mai ales după ce aflaseră că în clădire se ascunde o femeie, o musulmană a cărei identitate nu se cunoștea.

43

Au avut parte de experiența unui coleg din Germania pe care l-a adus profesorul Basarab și care de la început și-a spus părerea lui despre motivele pentru care pleacă medicii din România…

„ își doresc o dezvoltare profesională mai bună, au parte de aparatură mai performantă și, probabil, banii sunt și ei un motiv…„

Era un specialist de vârf în chirurgie spinală, ceva ce noi încă nu avem, și povestea că muncește de la 7 dimineața la 7 seara iar o intervenție variază de la o oră până la 10-12 ore.

„Nu e de noi, moșule, a comentat Horia când a ieșit însoțit de Matei din sală. E drept, poți avea satisfacția să vindeci de scolioză o grămadă de gagici mișto care-ți rămân recunoscătoare …

„Apropo de gagici, de ce nu mi-o prezinți pe Laura, ți-e frică să nu ți-o suflu…?

„Mi-e frică să nu te enervezi, seamănă puțin cu Aniya

„Cu cine?

„Cu Aniya..mă rog, e tot așa o brunetă subțire cu ochi migdalați…

„Încetează!

Pe coridor era un miros neplăcut de medicamente și mâncare dar în salonul în care au intrat mirosea a spirt ceea ce reușea să-ți ia rapid orice greață. Era un salon cu trei paturi, curat, cu așternuturi sterilizate, pături albastre din lână și borcane de compot la fereastra pe care se vedeau casele vechi ale Bucureștiului, cu acoperișuri ruginite. Matei avea aici o pacientă cu probleme și dorea să afle părerea lui Horia.

„Sanda, cum te simți?

„Mulțumesc bine…

Era o adolescentă de nici 18 ani, acuzase insuficiență respiratorie ceea ce părea o simplă sinuzită și după ce au îndopat-o cu antibiotice au descoperit o tumoare pe creier…Și-a revenit cu greu după operație, intrase în comă și profesorul crezuse că o vor pierde iar acum tumoarea a recidivat și se impunea o  altă operație…

„Poate un tratament cu unde radio, adăugă Horia

„Corect dar aparatul nostru e mereu defect, va trebui s-o iradiem peste limita normală de 10 minute…

Fata îi privea cu niște ochi albaștri perfecți și Matei îi zâmbi:

„O să te faci bine, Sanda…

„Ce-ai mâncat la micul dejun?

„Margarină…și niște brânză…dar îmi ajunge…

„La prânz o să fie ghiveci de legume și pui…

Mâncarea din spital era comestibilă și grație manageriatului atent suficientă, profesorul veghea personal să nu se fure și reușise să impună personalului niște standarde de corectitudine. Ceea ce nu înseamnă că asistentele nu luau bani pentru injecții sau medicii pentru operații.. Adesea asistenta șefă era cea care comunica prețurile pentru medici și anesteziști iar obiceiul nu promitea să dispară.

„Fata asta e un înger, spuse Matei când ieșiră din salon, dar maică-sa ne terorizează…cazul ei cere timp…

„Ai răbdare..nu s-ar zice la firea ta.

„Să nu spui că am o fire impulsiva

„Păi dacă ești în stare s-o aștepți pe Aniya până când ți se va naște urmașul…e adevărat ce se spune, că altcineva e tatăl copilului lui Carmen?

„Cine spune, ai vorbit tu cu tata?

„Miki ne-a informat pe toți, desigur, confidențial…

„Adevărul e că nu s-a făcut nici un test de paternitate…nimic

„De ce nu-l faci tu?

„Poftim?

„Matei se gândi brusc că prietenul său are dreptate, situația în care se afla nu e o glumă, era nevoie de certitudini, soarta unor oameni putea depinde de răspunsul la o simplă întrebare. În plus, Horia îi pomenise de Aniya și incertitudinea îl rodea, zilele treceau fără nici un fel de veste.

„Ai terminat, te duci acasă? se interesă Horia. Dacă vrei vin și eu mai târziu, după ce-mi termin programul, aș mai gusta din coniacul tău franțuzesc…

„Nu…am alte gânduri…

O sună pe Carmen…

„Am uitat să-ți spun, am două bilete la concertul Loredanei, la Sala Palatului, te interesează?  Și cum răspunsul întârzia adaugă: Vin se te iau la 7 jumate…A închis, convins că ea nu-l va refuza după asemenea invitație grăbită și, într-adevăr, seara l-a așteptat  gata de plecare, îmbrăcată într-o rochie neagră elegantă, cu un pardesiu roșu care-i venea perfect și cu o pereche de cercei pe care chiar el îi dăruise cu timp în urmă.

Era frumoasă și n-a ezitat s-o complimenteze, ea i-a zâmbit măgulită, păreau în prima lor lună de relație…După un timp, în mașină, el i-a spus:

„Îmi pare rău, am uitat biletele…

„Nu-i nimic…oricum concertul e mâine seară…

„Serios?

Au râs amândoi. De fapt Matei n-avea nici un fel de bilete dar făcuse o rezervare la un restaurant pe Primăverii, într-un cartier șic . La început ea s-a eschivat

„Nu mi-e foame…

„Te-ai îmbrăcat atât de elegant, lasă-mă să mă dau mare la brațul tău…alături de o femeie frumoasă întotdeauna  ești invidiat…

„Despre mine vorbești?

Au comandat burgeri „gourmet„, ea a mai încercat o eschivă spunând că n-a mâncat niciodată hamburgeri, el a contracarat declarând că e o minunăție cu carne black angus, cartofi copți și salată, au fost mulțumiți și au băut amândoi  o bere fără alcool care nu se potrivea deloc cu meniul…

„Te rog să ne ierți, pe mine și pe tata, că ți-am creat neplăceri, de altfel unii mă sfătuiesc să cer eu un test de paternitate dar n-am s-o fac.

Carmen nu i-a răspuns nimic, doar privea în farfurie

„De când am făcut dragoste prima dată am știut că pot avea încredere în tine…

„Poftim? Tu îți dorești un copil?

„Da

„Chiar dacă nu e al tău?

„Nu vreau să-mi povestești nimic, știu destule din viața ta, spuse Matei pe un ton cald, n-am pretenția să fi fost primul tău bărbat …dar m-am comportat ca un trecător pe strada vieții, nici măcar nu ți-am scris o scrisoare de dragoste…

Ea a zâmbit forțat

„Nimeni nu mi-a scris scrisori de dragoste

„Dacă-mi faci rost de o hârtie și un stilou îți scriu eu…Carmen, putem să mergem înainte?

„Îți dorești asta? Matei, eu am vrut să fiu o femeie normală, atât, acum simt că mă risipesc…

„Ba eu sunt cel care se risipește…au fost atâtea femei care…iartă-mă, când tragi linie vezi că nu rămâne nimic în urmă. Doar praf…

„Nu vorbi așa, cum să tragi linie, ești un bărbat tânăr, vrei să-ți trăiești viața, te înțeleg…replică ea, nefiind prea sigură că atitudinea tânărului e sinceră. I se părea o discuție prea generală care ascundea punctele fierbinți dar și ea avea atâtea de ascuns…

„De fapt nu știu ce vreau…

„Poate pe fata de la Tunis…

„Aniya…?

„O cheamă Aniya?

„E un fel de miraj, o iluzie…chiar dacă n-am ajuns în deșert știu că e vorba de o vrajă, o impresie pe care ți se pare că o zărești la orizont dar când te apropii se îndepărtează mereu și mereu…

 

44

Când a oprit mașina în fața casei în care locuia Carmen Matei a ezitat și câteva clipe au rămas tăcuți, în întuneric.

„Hai să mergem înăuntru, spuse ea după un timp și adăugă cu un zâmbet forțat: Sunt o femeie obișnuită cu bărbații, să nu crezi că ai fost singurul…

„Dacă minți, minți frumos…

Au intrat fără alte cuvinte iar ea se temea să nu izbucnească într-o criză de plâns. Ce se întâmplase cu Matei, parcă era alt om? Și-a lăsat pantofii la intrare și cu picioarele goale a pornit spre micul dormitor dar el n-a lăsat-o, a întins brațele să o cuprindă, apoi a început să-i desfacă nasturii rochiei. Trase rochia în jos lăsând-o goală în partea de sus, așteptă ca mulți bărbați să-l ajute ea la desfacerea sutienului și se grăbi să muște curbura unui sân, apoi îi mângâie pântecul:

„Nu se vede sarcina…încă…

Tot el a vorbit, după un timp:

„Hai să ne căsătorim

„Ce-ai spus Matei?

„Vrei să ne căsătorim?

Chiar atunci a sunat telefonul și Carmen s-a grăbit să răspundă, poate ca să scape de un răspuns așteptat, poate ca să nu pară fericită că în sfârșit i se împlinește visul

„La telefon e Barbu…e în București, vrea să vină pe la mine..

„Viitorul meu cumnat? zâmbi Matei. Sigur, de ce să nu vină?

Dar Carmen nu se simțea în largul ei pentru asemenea confruntare, ar fi vrut să-i mărturisească lui Matei adevărul însă nu era sigură, după calculele ei, că fratele ar fi fost vinovat de sarcină. Îl cunoscuse pe Matei în acea perioadă iar faptul că nu se făcuse un test acum o deranja, ar fi fost mai bine să știe precis, poate că Barbu nu e vinovat și i-a încurcat și lui viața. Ceea ce nu înseamnă că se absolvea pe ea de orice vină, regreta că se lăsase păcălită de doctorul Basarab mărturisind un păcat grav dar ar fi fost mai bine dacă s-ar fi culcat în stânga și în dreapta cu toți masculii care i-au făcut curte pentru că de curtezani n-a dus lipsă? La telefon i-a spus lui Barbu că e obosită și vrea să doarmă, să vină altădată. Cum să-l primească în vizită când ea abia aștepta să petreacă noaptea alături de Matei? Dar nici Matei n-avea de gând să rămână peste noapte la ea, urma o zi la spital care se anunța grea. Așa că a rămas singură și lacrimile s-au întors în ochii ei…Să creadă în vorbele lui despre căsătorie?

Ce va fi va fi…

A  doua zi Matei a găsit-o pe Miki așteptându-l la intrare în holul spitalului, aici era cald pentru că afară toamna târzie își arăta colții.

„Mă însor așa că ar fi bine să dispari din peisaj, a încercat el de la început să evite o discuție neplăcută dar era dificil cu Miki.

„Să-mi iau tălpășița? Ha, ha… Nu face pe inocentul, Matei…în fond toți bărbații nu sunt decât o mare sculă…

„Mă lași?

„Crezi că eu nu știu că ai luat fetele din spital la rând…mă rog, pe cele comestibile…ai scris în CV-ul tău că-ți plac asistentele de la Interne? Pe Gabi ai trecut-o pe răboj? Dar pe Flori? Una din ele e măritată și cu copiii dar nu mai știu care, Gabi sau Flori…dacă nu e Mădălina de la etajul trei…

„Ești nesuferită …

„Tăticu te acoperă că altfel zburai  de mult, te judecau la Colegiul medicilor…uite că n-am chef să fac pași din viața ta, vrei să te reclam la șefu?

A fost momentul când mobilul lui Matei a anunțat fluierând ușor sosirea unui measj

„Mesaj de la  Aniya… Sunt în orașul Frosinone, sechestrată într-o casă cu obloane albastre, nu știu numele străzii dar vizavi e Pizzeria Luna și o drogherie. Ajută-mă! „

Ce se întâmplase?

45

„Femeie, te caută un străin!

Aniya a tresărit, să fi ajuns Matei atât de repede? S-a găsit un suflet bun care a transmis mai departe mesajul, nu era mare lucru un telefon iar Matei desigur s-ar urca în primul avion spre Roma…

A ieșit grăbită din camera ei și n-a fost dezamăgită, pe ușă intrase fratele ei, Youssef!

Apariția cuiva din familie era de bun augur deși prezența lui Youssef în cuibul jihadiștilor putea deveni periculoasă.

„Mama și tata sunt bine, a spus el de la început fără să îi facă vreun reproș pentru fuga ei neașteptată deși fata știa că există toate motivele pentru a fi mustrată, prezența lui Khaled și Daoud în încăpere păreau să o salveze pentru moment. Cât despre Fahiym, el era ca de obicei în camera bărbaților unde Aniya nu intra niciodată deși era curioasă.

„Cum ai ajuns aici?

„ Datorită lui Khaled, fu răspunsul neașteptat

”Cum ,ce amestec am eu? s-a grăbit să protesteze tunisianul.

„În afară de faptul că ești un mincinos și un nemernic nimic, îl înfruntă Youssef care era curajos din fire, capabil să se ia la harță cu oricine, chiar în inferioritate numerică. Poate bătaia ar fi început imediat dacă Youssef nu continua: mi s-a spus că Khaled are un văr în Italia, pe Daoud a cărui familie locuiește în Tunisia, în Sousse, acolo le trimite bani, ei mi-au dat adresa…

„Repetă ce ai spus, ceru Amir care ieșise din camera bărbaților urmat de Fahyim. E adevărat, Daoud, ai rude la Sousse care știu adresa asta? Dacă pe tip l-a informat poliția? Dacă sunt pe urmele noastre?

„E fratele meu, mormăi Daoud care nu se simțea vinovat dar Amir părea extrem de nemulțumit.

„ Idioților! De voi e vorba, preciză el, Daoud și Fahyim…voi  mi l-ați adus pe cap pe acest nenorocit care nu e bun de nimic ba a venit și cu femeia după el, continuă, privind spre Khaled. Nici unul dintre ei n-avea ce căuta aici…

„Dar Khaled e vărul meu…

„Să taci, idiotule! Ne dăm pe mâna unor ageamii? se înfurie Amir. Percheziționați-l pe băiat, continuă, arătând spre Youssef…

S-au repezit să-i cotrobăie prin veștminte dar Youssef n-avea asupra lui decât pașaportul și ceva bani, Aniya se temuse că  vor găsi faimosul lui cuțit cu lama arcuită dar pesemne fratele nu-l putuse lua cu el peste graniță.

„Am venit să o iau înapoi acasă pe Aniya, doar atât ..rosti Youssef încercând să evite un conflict dar era prea târziu.

„Omorâți-l!  a poruncit Amir, scoțându-și pistolul din haină iar ceilalți trei bărbați se repeziră asupra tânărului dar întâlniră o rezistență neașteptată. Youssef era puternic și știa să se apere iar Khaled, care se arăta cel mai zelos primi chiar de la începutul atacului o lovitură care avea să-i învinețească ochiul. În încăierare se schimbau pumni și lovituri de picior, Aniya începuse să țipe disperată doar Amir privea imperturbabil.

„Lăsați-l! ordonă el dar imediat ce Youssef se eliberă din încleștare Amir trase cu pistolul pe neașteptate…

Urmară câteva clipe de nesiguranță, dar Aniya se grăbi să se apropie de fratele său care se clătina, o dâră de sânge se scurgea din pulpa piciorului drept și ea încercă să-l sprijine să nu se prăbușească.

„Puteai să-l omori, s-a adresat furioasă lui Amir care nu spunea nimic…Youssef, vino în camera mea, am să te îngrijesc…

„Trebuie să plecăm …să plecăm de aici, șopti tânărul…Glonțul rămăsese în pulpa piciorului și durerea  devenea insuportabilă iar sângele curgea în continuare, negru și gros.

„Mânia lui Allah să cadă asupra voastră..spuse Aniya sprijinindu-și fratele de umeri…

„Bandajează-l, oblojește-l, imploră mila Profetului dar să nu-ți închipui că scapă de aici, am să-l împușc dacă tu nu mă rogi frumos, dar frumos, să-i cruț viața…

Aniya ar fi vrut să răspundă tăios dar renunță, trebuia grabnic să-l ducă pe Youssef în cameră, să-l așeze pe pat și să-i curețe rana, o infectare acum ar fi fost fatală, nu putea folosi altceva decât apă încălzită, un cuțit bont de bucătărie, poate o furculiță. hârtie igienică…trebuia să improvizeze…

46

Doina, fosta soție, a intrat în biroul directorului deși secretara a încercat s-o rețină

„Doamnă, v-am spus că e ocupat..

„Lasă, doamna a fost soția mea, a zâmbit profesorul Basarab

„Te deranjez, Alexandru?

„Pentru tine sunt totdeauna liber, dragă…I-a făcut semn să se așeze, politicos, discutau ca doi străini într-o întâlnire oficială:

„De ce nu te vizitez la apartament? N-aș vrea să nimeresc peste chiloții aruncați de cine știe ce fufă…ca să-și marcheze teritoriul.

Nu i-a răspuns, ce rost avea. Așa că Doina a continuat:

„Tu chiar ai făcut analiza ADN de paternitate…știi la ce mă refer? Răspunsul a venit franc:

„Puteam s-o fac dar am renunțat

„Ei, pe Carmen ai reușit s-o dai peste cap ..

„De ce…indiferent dacă e sau nu copilul lui Matei ar putea să se însoare cu ea. Eu am înțeles-o, a trecut prin clipe groaznice în copilărie, fratele i-a fost aproape…adică la îndemână…

„Tu vorbești serios?

„Cât se poate de serios.

„Ți-a mărturisit ție? Și pe Matei l-ai lăsat în minciună?

Alexandru Basarab își cântări bine cuvintele:

„Să nu ne inflamăm, preferai să fi umblat din bărbat în bărbat? Până la urmă …e un incest acceptabil…

„Doamne Dumnezeule, un incest…

„Draga mea, circumstanțele au fost pare-se complicate dar nu asta e problema..

„Dar care?

„Eu nu vreau ca Matei să plece de aici, are în față o carieră promițătoare, e bine pregătit, alături de mine va reuși să se ridice, să-și facă o reputație…să nu-mi spui că la clinica aia de provincie din Italia are nu știu ce condiții grozave…profesional, material, locul lui e aici!

„Și tunisianca?

„Am cunoscut-o …e frumoasă, nu zic, l-a fermecat cu ochii ei luminoși dar abia se deschide spre lume ceea ce înseamnă că pe el îl va trage în jos.

„Pentru că e musulmană?

„Vrei să-i cunoști familia? Tradițiile? Obiceiurile?

„Să știi că mie nu-mi displace Carmen, e o femeie așezată, un caracter blând…spuse Doina.

„Perfect de acord…și la bancă o apreciază, au promovat-o Manager de clientelă sau cam așa ceva…poate ar fi capabilă să-l mai așeze pe Matei, să-l mai potolească…ceea ce tu n-ai reușit

„Ceea ce eu n-am reușit, e adevărat, rosti nu fără regret Doina. Nu e obligatoriu ca fiul să-și imite tatăl până în pânzele albe..dar te-ai gândit că nepotul pe care ni-l face s-ar putea să fie copilul altuia? Ai inventat testul acela ca să o tragi de limbă, era mai comod pentru tine…ai reușit, și acum ce faci?

„Nimic. Las lucrurile să se desfășoare.

Doina înțelegea rațiunile fostului ei soț și înclina să-i dea dreptate. Tocmai atunci se auziră bătăi în ușă și intră Miki, secretara ițindu-se în spatele ei.

„Pardon, șefu, deranjez? Am adus rapoartele secției

„O cunoști pe soția mea…fosta mea soție, Doina?

„Mama lui Matei? Îmi pare bine, doctor Mihaela Ionescu.

Miki, foarte oficială, lăsă hârtiile pe biroul directorului și ieși iar Doina, zâmbind, nu se reținu să întrebe:

„Cu blonda asta cine se culcă, tu sau Matei?

„Ghici, răspunse profesorul, zâmbind la rândul lui.

47

Comisarul Bertini era într-o dilemă. Supravegherea îi semnalase că în locuința lui Daoud se trăsese un foc de pistol dar nu putea încă interveni. Autoritățile știau că în casă se află o victimă nevinovată, o adolescentă poate exaltată și lipsită de simțul realității dar misiunea avea ca scop evitarea unui atac terorist și capturarea faimosului Amir El Farrouj . Tatăl Aniyei, doctorul Mehdi, alertase autoritățile din Tunis și Italia, avea prieteni la Medecins Sans Frontieres și mai multe organizații de caritate ajutaseră la căutarea fetei și localizarea ei în casa din Frosinone. Totul arăta că ea nimerise dintr-o împrejurare necunoscută în compania unei celule jihadiste care pregătea un atentat iar dejucarea acestuia era principala misiune a poliției. Un echipaj al GIS – Grupul de intervenții speciale- venise de la sediul central din Livorno gata de acțiune, planul era făcut dar apariția neașteptată a lui Youssef i-a încurcat. Tânărul, impulsiv și plin de inițiativă acționase de capul lui dând buzna în fieful teroriștilor și la început comisarul crezuse că e vorba de Matei, doctorul din România. Pentru că el recuperase de la poștaș bilețelul strecurat de Aniya între paginile revistei Oggi și transmisese mesajul la destinație..mai mult dintr-un impuls umanitar dar și cu gândul că, odată acțiunea terminată, va fi cineva care să aibă grijă de fată. Acum regreta pentru că apariția unui străin putea încurca planul lor.

„ E momentul să intervenim, se agita sergentul Luigi Cavazzi, adjunctul comisarului…a sosit echipa GIS care e pe poziție…

„ Așteptați, mai e cineva care dă târcoale casei ..

„Nu se poate!  Atunci să-l arestăm…

Dacă Youssef nu semăna a european, abia acum apăruse în piațetă un tânăr care se învârtea fără rost, cu ochii la arhitectura clădirilor din jur , după care se instală la o masă a pizzeriei Luna de unde, desigur, putea observa în voie locuința cu pricina.

„Stați, trebuie să fie amorezul femeii, a primit mesajul și și-a făcut apariția. Lăsați-l dar fiți pregătiți de acțiune…Pentru orice eventualitate abordați-l și legitimați-l dar nu-l lăsați să intre înăuntru. Rolul lui e să aibă grijă de fată după ce o eliberăm…

Aniya intrase în camera bărbaților unde nu pășise niciodată până acum..

„Youssef are nevoie de un medic, trebuie transportat la spital …spuse

„Ieși afară! strigă la ea Amir, secondat de Daoud dar femeia apucase să arunce o privire prin cameră și ceea ce vedea îi producea stupefacție. Peste tot erau candele creștine, lumânări groase, puse în tuburi metalice destul de lungi iar Fahym le picta cu acuarele, probabil la asta se pricepea. În fața lui pe un panou se aflau mai multe modele colorate, deasupra scria „candele natalizie„, adică lumânări de Crăciun iar modelele din care Fahyim se inspira reprezentau cățeluși și pisicuțe transformate în Crăciunițe, îngeri , ursuleți,  și altele asemenea. N-a fost dificil pentru Aniya să își dea  seama imediat de planul teroriștilor..Daoud care  era șofer pe un microbuz al unei școli de copiii handicapați va duce copiii în vizită la Vatican, ei nu vor stârni suspiciuni cu candelele lor pline cu explozivi…De asta Aniya era sigură, în tubul de metal al lumânării se afla explozibil plastic, probabil semtex și ea știa bine ce prăpăd poate face o asemenea explozie, avuseseră parte de atentate și în Tunis…Probabil se organizează o excursie la San Pietro…copiii nu vor fi controlați ca suspecți, vor putea intra cu candele.. ele au explozibil..după ce aprinzi și arde puțin învelișul de ceară se produce explozia…sau poate, pentru siguranță, vor fi detonate de la distanță, oare la ce altceva servea camera închiriată de complotiști la pensiunea din Roma?…

Aniya se gândea mai ales la victime, copiii, oamenii nevinovați vor suferi , desigur impactul va fi teribil, știrea va reverbera în toată lumea dând o lovitură de imagine mortală „cruciaților„ Deși înfrânt, alungat din teritoriile ocupate, ISIS-ul s-a ținut de cuvânt, a atacat chiar în inima creștinismului…

„Afară! mai strigă odată Amir și o apucă de braț să o scoată pe ușă. Alte cuvinte nu se mai rostiră până când se auziră din nou bătăi în ușă. De data asta furia lui Amir nu mai putea fi oprită:

„Ce e aici, gară, vine cine vrea? Noroc că poliția nu bate niciodată la ușă…mormăi el și se duse să deschidă…un necunoscut, un european cu ochii albaștri care-i dădeau o aură specială fiind brunet. Aniya îl cunoștea pe bărbatul tânăr care aștepta în prag și nu se putu stăpâni să exclame bucuroasă.

”Matei!?

Matei colindase în viteză orașul Frosinone, adus în grabă cu taxiul de la aeroport, descoperise repede strada , pizzeria Luna, drogheria, obloanele albastre la ferestre,  o fântână părăsită înconjurată de un gard de care se sprijineau câteva biciclete ponosite.. Mesajul de ajutor al Aniyei nu-l făcuse să înțeleagă că ea s-ar afla în pericol așa că a bătut la ușă fără gândul că va declanșa un conflict și a intrat. E drept ea spunea ceva că ar fi sechestrată, ceea ce ar explica absența unor vești dar Matei nu-și imaginase că ar fi vorba de un grup de teroriști, mai curând vreun obsedat sexual. Își imaginase un bătrân libidinos care cadra perfect cu ambianța orașului și încercările lui repetate de a înfrânge opoziția fetei, el nu se temea de o încăierare cu cine știe ce dezaxați dar nu știa ce-l așteaptă…De altfel nici acum nu înțelegea de ce Aniya s-a grăbit să fugă, riscând traversarea Mediteranei, în loc să aștepte o variantă mai sigură, eventual el ar fi fost capabil să se mute în Tunis, meseria îi permitea. Dar exista cu adevărat dragoste între ei care să înfrângă orice greutăți?

Comisarul Bertini a urmărit de la distanță stupefiat scena. Abia după ce l-au legitimat pe întâiul suspect, un italian nevinovat care vizita orașul și se oprise să mănânce o pizza polițiștii au realizat că altcineva bătea la ușa casei lui Daoud. De data asta era chiar Matei dar nu mai putea fi oprit să intre. Se impunea o acțiune grabnică, comisarul spera să nu se mai înregistreze împușcături înăuntru înainte ca echipa operativă să intervină. GIS avea oameni pregătiți să facă față oricărei opoziții, ca și colegii lor americani sau britanici dispuneau de echipamente electronice moderne și o putere de foc însemnată. Numărătoarea inversă începuse.

48

„Matei? repetă Amir. El e bărbatul pentru care ai fugit în Italia?

„Da, răspunse Aniya plină de curaj. El e bărbatul de care sunt îndrăgostită.

„Cum a ajuns omul ăsta aici? Cine mai știa adresa? se agită Amir și brusc înțelese:…

Poștașul..era omul poliției!

Repede, strângeți materialele,totul,  plecăm imediat…poliția poate ataca dintr-un moment în altul, luați-vă armele…dispărem prin ieșirea secretă…”

Ordinul lui stârni agitație, Daoud și Fahyim scoaseră repede din ascunzători două puști automate și încărcătoarele aferente doar Khaled nu primi nimic, era deja eliminat din echipă. Matei încercă să se apropie de Aniya dar fu oprit de tunisian.

„Ia mâna de pe mine! strigă el, gata de încăierare.

„Matei, sunt niște teroriști periculoși, se grăbi Aniya să spună, pregătesc un atac la Vatican…în camera aceea sunt niște candele pline cu explozivi și…

„Să taci! Uiți că-l avem ostatic și pe fratele tău?

„Youssef e aici? se miră Matei

„E rănit, alături, l-au împușcat în picior…n-au vrut să mă lase să-l duc la spital…

„Voi stați de taclale când poliția e la ușă? Repede…nu mai luăm nimic cu noi, ne repliem la locuința secundară…

„Și cu străinul ce facem?

„Omorâți-l!

„Nu! exclamă Aniya speriată. Încercă să se apropie de Matei,  să-i ia brațul, să-i arate sprijinul ei dar deja egipteanul o apucase de umeri și o ținea strâns lângă el.

„Acum! Și el și fratele femeii să fie împușcați! Executarea!

Câteva secunde  nimeni nu se mișcă de parcă nu pricepeau ce se întâmplă.

„ Vrei să le cruț viața?continuă Amir, adresându-se femeii pe care o păstra alături de el, fără ca ea să-și dea măcar seama că teroristul o strânge neînduplecat .Atunci acceptă să te măriți cu mine!

Din nou clipe de stupoare, poate de suspans în care se auzea doar vocea lui Amir și respirația ei întretăiată

„Vom trăi împreună departe de lumea asta împuțită. Accepți?

„Să mă mărit cu tine?

„Da, nu gumesc…vii cu mine și ei scapă cu viață…

„Aniya, să nu faci asta! strigă Matei ca un automat

Amir verifică încărcătura pistolului  după care îl îndreptă spre pieptul lui Matei. Practic ceilalți trei musulmani păreau paralizați, priveau scena ca un fel de spectacol, fără să miște, fără să vorbească.

„N-avem timp, hotărăște-te!

„Știu ce plănuiți, vreți să sacrificați copiii, să omorâți victime nevinovate..la Vatican, la Crăciunul celor de aici…

Se întrerupse pentru că Amir potrivi pistolul pe țintă, luându-l în cătare pe Matei

„ Accept …șopti femeia  ca un suspin

Matei gemu .În acel moment se stinse lumina și ușa de la intrare zbură în țăndări, poliția dădea asaltul…În întuneric se auziră împușcături, probabil teroriștii trăgeau la întâmplare pentru că nu dispuneau de vizoare sau alte gadgeturi electronice iar Matei se gândi că trebuie să o apere pe Aniya, un glonț întâmplător o putea atinge, dar când întinse mâna spre locul în care fusese ea nu mai găsi nimic.

„La pământ! se auzi o voce autoritară și Matei se întinse pe jos acoperindu-și capul.

Schimbul de focuri mai continuă puțin apoi se lăsă tăcerea. Când se aprinse lumina văzu uniformele cenușii ale pușcașilor dotați cu atâtea echipamente încât păreau niște extratereștri. Comisarul Bertini intrase în urma grupei operative și făcu un semn ca Fahym, care fusese arestat, să fie scos afară. În schimb Daoud și Khaled erau morți, cadavrele lor păreau surprinse într-o poziție nefirească.

„Dumneata ești Matei ? întrebă polițistul în engleză.

„Sunt doctorul Matei Basarab, eu…Privirea lui cercetă încăperea dar nici Aniya nici Amir nu mai erau acolo…

„Au fugit, exista o ieșire secretă, spuse Bertini surprinzându-i privirea, dar să n-ai grijă, am oameni care-i urmăresc. Până vin paramedicii ai putea să vezi care e starea tipului împușcat, zace dincolo și mi-e teamă că n-o mai duce mult..

Într-adevăr piciorul lui Youssef arăta rău, glonțul rămăsese în pulpă, rana era urâtă și se înroșise chiar dacă Aniya se străduise să oprească scurgerea de sânge. Infectarea plăgii provocase deja flebită…

„Unde e Aniya, a întrebat Youssef, a luat-o poliția?

Probabil auzise împușcăturile, știa că poliția atacase dar nu se putuse mișca, a văzut mai multe uniforme care au intrat și s-au uitat la el când s-a reaprins lumina dar nimeni n-a scos o vorbă.

„Mai bine lasă-mă, spuse tunisianul când simți degetele lui Matei pe piciorul lui, din cauza ta s-a întâmplat totul.

„Din cauza mea?

„Trebuia să apari tu să-i sucești mințile…să fugă de familie pentru un câine necredincios ca tine, ce rușine…Lasă-mă să mor, du-te…

„N-ai să mori…

Comisarul Bertini era mulțumit pe de o parte, descoperiseră într-o cameră mormanul de candele pictate și nu era dificil să înțeleagă care era planul teroriștilor, luă în mână o lumânare și o desfăcu din suportul său metalic dar…nici urmă de explozibil. Tubul era gol iar ceara lumânării intactă. Mai desfăcu o candelă…cu același rezultat, nu era vorba de o bombă. Cel puțin nu în stadiul acela, oricum Fahiym avea să spună la interogatoriu tot ce plănuiau.

Pe de altă parte Bertini era dezamăgit. I se raportă că Amir și Aniya dispăruseră iar comisarul blestemă….până la urmă misiunea părea că se încheie cu un eșec.

49

Eliberat Matei nu știa ce să facă, unde să se ducă, de ce mai zăbovește în orașul de care nu-l mai lega nimic. Poliția îl legitimase, îl chestionase, dar el nu aflase nici un lucru care să-l facă să înțeleagă ce se întâmplase. Youssef fusese transportat la spital, Fahiym se afla în arest pentru interogatorii, o echipă se deplasase rapid la Roma pentru a cerceta pensiunea de lângă gara Termini unde teroriștii închiriaseră o cameră dar nici o urmă nu ducea la Amir și Aniya.

„Ești sigur că femeia nu se cunoștea mai de mult cu Amir El Farrouj?

„Nu, nici vorbă…sunt sigur…

De fapt de ce ar fi atât de sigur? Poate se cunoșteau, poate ea a fugit pentru a fi împreună cu el iar Matei nu era decât un alibi. Exact asta părea să-i sugereze și comisarul

„Acest Amir a fost semnalat în multe locuri din lume, atât în Africa cât și în Europa, de unde știm că n-a fost la Tunis, de unde știm că toată povestea n-a fost decât o capcană în care ai intrat cu capul înainte?

Matei se enervă cumplit, o asemenea perspectivă i se părea imposibilă dar îl speria:

„Mai curând ar trebui să vorbim despre incompetența voastră care ați lăsat să vă scape prada…tot showul acela cu lumini stinse, cu gloanțe trase prin infraroșu, la ce a folosit…regia era grozavă dar protagoniștii absenți. La revedere, domnule comisar, regret că nu v-am putut fi de mai mult ajutor.

Va căuta un taxi și se va duce direct la Aeroportul Romei, știa că sunt mai multe curse pe zi spre București. Trebuia să plece și să uite cât mai repede.

Era pe drum când telefonul lui mobil a sunat, îl căuta prietenul său Dragoș Popa de la clinica din Albano.

„Dragoș, mă bucur că ai sunat, cum de ai știut că sunt în Italia?

„Mi-a spus Aniya.

„Cine?

Se pare că surprizele nu se terminaseră. Amir, rănit în schimbul de focuri, se afla internat la clinica din Albano, Aniya îl adusese și îl îngrijea…iar Matei își schimbă rapid ruta îndreptându-se spre orașul de la poalele unor munți care nu-i solicitase niciodată atenția ca turist.

„Vă duceți la festivalul de jazz? l-a întrebat taximetristul când i s-a cerut să se îndrepte spre Albano, dar Matei n-a răspuns, încerca să-și adune gândurile.

Era frig, ploua când a coborât în fața clinicii și nu s-a mirat să fie întâmpinat la recepție de Diana, fata poloneză cu sâni frumoși care îi zâmbea:

„Veți lucra la noi? întrebă ea.

„Dragoș unde e? replică Matei pe un ton nepoliticos. S-a internat aici un străin, cred că se numește Amir, știi în ce salon sau rezervă se află?

„Habar n-am…aud prima dată numele acesta…

„Nu-l poți găsi pe calculator? Amir El Farrouj…

Sunt un mare tâmpit, își zise Matei, cum să -și dea teroristul numele adevărat? Ar fi întrebat despre Aniya dar tocmai atunci fata apăru în fața lui, coborând scara…Era neschimbată, în tunica ei strânsă pe corp și pantalonii bine întinși, cu o eșarfă oranj în jurul gâtului , singura pată de culoare pe ținuta ei sobră. Dar părul mătăsos și ochii ei negri pătrunzători, luminoși îl impresionau ca totdeauna…

„Aniya…

„Matei…Poate am greșit că am ajuns la clinica prietenului tău, bănuiam că te va chema dar n-am avut de ales, Amir pierdea sânge, a fost împușcat mai grav decât Youssuf.

„Cum ați ajuns aici?

„Avea o mașină pregătită de fugă, bine ascunsă…

„Aniya, tu știi să conduci?

„Îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat…n-am vrut să-ți fac necazuri..

„Nu regret nimic…

„Dar puteai fi împușcat…

Atunci s-a apropiat Dragoș, în uniforma lui de medic, bucurându-se să-și vadă prietenul dar nici un moment nu au mai vorbit de eventualitatea unei angajări, au mers cu toții în rezerve unde Amir zăcea pe pat, cu un vraf de perfuzii. Era treaz și ochii lui reci l-au examinat pe noul venit cu indiferență.

„Vrei să-i vezi rana?…Merge spre bine…dar o a doua părere nu strică.

Oare de ce nu s-a grăbit Dragoș să alerteze poliția? Poate a crezut că și eu sunt implicat în cine știe ce planuri necurate, poate l-a rugat Aniya să aștepte sosirea mea, se gândi Matei, dar apariția unui bărbat împușcat, pe deasupra și musulman, trebuia să creeze suspiciuni. Ba chiar era obligat să anunțe.

„Vrei să ne plimbăm puțin prin grădină? întrebă Dragoș. Matei era nedumerit:

„De ce prin grădină?

„În spital nu se fumează nici măcar țigări electronice…cu care oricum eu nu mă împac…

„Aniya, mergi?

„Nu, eu rămân aici…

„Dar…

„E mai bine așa Matei, oricum…noi nu putem fi împreună…

Cuvintele ei căzură ca o ghilotină, nu știa dacă Amir auzise dar Dragoș îi privi cu ușoară surprindere. Ieși în grădină împreună cu prietenul său și imediat acesta îi spuse:

„Să nu mă acuzi că te-am așteptat, am crezut că v-ați rătăcit unul de altul..

„Cum adică?

„Prima mea datorie ca medic era să intervin asupra rănitului, a fost la un pas de moarte…

„Oare n-ai înțeles că e vorba de un terorist, că a fost rănit într-o confruntare cu poliția?

„La care se pare că și tu ai luat parte.

„Trebuia să anunți poliția, Dragoș… altfel o să ai probleme

Nu așteptă răspuns și scoase telefonul mobil. Încercă să-l caute pe comisarul Guido Bertini, ar fi trebuit să o facă de la început dar vestea reapariției fetei l-a năucit…Urmă o suită de telefoane care pe un om neobișnuit cu birocrația l-ar fi îndepărtat dar Matei venea dintr-o țară în care încă ștampilele contează. De la poliția Frosinone l-au trimis la sediul central de carabinieri  din Roma…în cele din urmă l-a găsit pe Bertini pe care l-a informat rapid unde se găsea omul vânat de el…nu-i mai păsa de nimic altceva.

O echipă de polițiști a ajuns la clinică cât timp Dragoș încă își mai fuma țigara dar era inutil…nu mai era nimeni în rezervă

50

„De ce te-ai întors, moșule? l-a întrebat Horia

„Cum adică de ce?

„Ai alergat ca un nebun de parcă trebuia să salvezi lumea și te-ai întors plouat…ce s-a întâmplat cu Aniya?

„Nu știu, chiar nu știu

Când se produsese atacul Matei s-a aruncat la pământ, auzea în întuneric șuieratul gloanțelor, strigătele guturale ale oamenilor, brusc s-a întrebat nu cu frică dar cu uimire „ce caut eu aici? De ce am venit? În ce m-am băgat?„ Îi venea să se ridice și să fugă, deși înțelegea că n-ar fi fost posibil, dar haosul n-a durat mult. Cât despre Aniya…acum îi era indiferentă. „A fost nevoie să intru eu în cuibul teroriștilor ca să se declanșeze lichidarea lor, fie…am crezut că sunt chemat de iubire și realitatea era mult mai dură …

„Aniya unde e? a insistat Horia

„Nu știu.

„Dar știi măcar de ce te-ai întors?

„Da. Ca să mă însor cu Carmen.

„Îți dai seama că nu se puteau întâmpla decât două lucruri, fie că Aniya a rămas cu egipteanul acela, nu contează motivele, poate îl iubește, poate nu-și poate călca cuvântul dat, poate e silită să-l urmeze sau…

„Sau ce?

„Sau polițistul de care mi-ai vorbit a pus mâna pe ei…

„Bertini?

„Exact…

„Atunci Amir e la închisoare…

„Sau e mort. Ca și ea

„Ce vrei să spui?

„Ipoteze, doar ipoteze…Dar ție ce-ți mai pasă dacă te însori, poate e mai bine?

„Cum să fie mai bine?

„Dacă Aniya dispare din peisaj o să-i păstrezi o amintire frumoasă, atât va rămâne de la ea…o amintire a unei aventuri de o clipă…teoretiză Horia.  Tata socru știe, se bucură?

Doctorul Alexandru Basarab avea necazuri cu un pacient insistent care reclama decontul de cheltuieli pentru câteva zile de spitalizare …citise într-un ziar că sumele decontate strict pentru cazarea bolnavilor sunt exorbitante, o noapte la un hotel de lux de 5 stele ar fi de 5 ori mai ieftină, era greu să-i explici prevederile legale din ordinele de ministru, normele metodologice și altele care miros a birocrație…Dar vestea căsătoriei l-a interesat și nici nu s-a mirat nici n-a cerut explicații când Matei i-a comunicat decizia să se căsătorească cu Carmen, fie sau nu copilul lui..

„Doina va fi mulțumită, a început să-i placă femeia. Dacă nu mai e nimic de explicat între voi…

„Totul e limpede acum

„Totul?

„Tată, am de gând să mă așez la casa mea,  meseria nu-mi lasă timp de altceva, am socotit că sunt prea tânăr, că mai trebuie să-mi trăiesc viața, cum se zice, dar un chirurg nu are pare-se acest drept.

Dacă o vrei pe Miki…e disponibilă, a adăugat.

„Vezi că te pocnesc, nu fi obraznic!

 

51

S-a dus cu mașina să o ia pe Carmen de acasă, a sărutat-o și i-a oferit bijuteria pe care i-o cumpărase. Era o brățară pe care ea nu se sfii s-o admire daravea o reținere:

„Credeam că ai cumpărat verighete.

Nu i-a răspuns, a căutat prin buzunare și a scos la iveală cutiuța în care, în culcușul lor de catifea, așteptau cele două verighete.

„Ce mai urmează…șampania? O s-o bem cu Horia și iubita lui, Laura, ne-am dat întâlnire la restaurant.

Nu aveau să petreacă seara în doi, singuri? Carmen era ușor dezamăgită  dar înțelegea că Matei mai are nevoie de timp de acomodare cu noua lui postură. El îi vorbise în seara aceea de căsătorie dar a doua zi dispăruse iar ea nu mai îndrăznise să întrebe nimic, poate era prins până peste cap la spital, zi și noapte, poate pur și simplu a fugit fără să se uite în urmă. Peste două zile a bătut la ușa ei:

„Cine e?

„Poșta!

Era Matei care i-a întins un plic pe care Carmen l-a luat, uimită.

„E o scrisoare de dragoste, zâmbi el…doar te-ai plâns că nimeni nu ți-a scris scrisori de dragoste…

În plic se afla un bilețel: „Vrei să te căsătorești cu mine?„

Acum ies împreună, ea îmbrăcată tot în rochia neagră, elegantă ce e drept dar trebuia să investească mai mult în ținuta ei, cu brățara cea nouă la încheietură și mai liniștită și optimistă ca niciodată.

La restaurant îi așteptau Horia și Laura, o brunetă mignonă plină de temperament care nu se sfia să conducă orice discuție.

„Nu vreau să aflu ce faceți voi la spital, doi doctori la aceiași masă mă sperie, îmi imaginez doar sânge, răni, durere, Doamne ferește…Uite…Horia îmi povestește o grămadă de lucruri frumoase despre Tunis, ați stat câteva zile acolo dar aveți o mulțime de amintiri..

„Și fotografii, preluă Horia…am făcut atâtea poze cu telefonul dar mulți oameni aveau reacții ciudate, unii căutau să stoarcă niște dinari de la tine,  femeile se cam ascundeau, cineva mi-a spus clar că este musulman și religia îi interzice să apară în fotografii…

„Voi n-ați fost la Tunis împreună, doar nu te-ai plimbat mai mult singur? insistă Laura deși Carmen îi făcu semn să schimbe subiectul.

„Eu…rosti Matei apăsat, am avut alte preocupări…am alergat după fata morgana…

„Pe bune, ai fost în deșert? păru Laura bucuroasă să-și arate cunoștiințele.

„Corect, preluă Horia. Nu e nevoie neapărat de dune de nisip, mirajul poate să apară și printre ghețari, Carmen, de ce nu-i ceri lui Matei să te ducă în Groenlanda, în luna de miere?

„Groenlanda…ce gusturi ai?! spuse Laura, nevinovată. Sper să nu mă ceri de soție

„Chiar mă gândeam să nu…

Au râs cu toții, s-a desfăcut șampania și seara a continuat într-o atmosferă destinsă

„Moșule, glumi Horia, puteai să comanzi și tu o șampanie mai de Doamne-ajută, nu l-ai văzut pe tipul care a scăpat o sticlă de 30 de mii de euro și a făcut-o cioburi?

„Ei nici chiar așa…

52

Carmen și-a făcut  rochie de mireasă și a apelat la mătușa Tina s-o ajute cu pregătirile  dar mai  înainte l-a sunat pe Matei și i-a cerut să vină să o vadă. Tina a protestat, amintindu-i de obiceiul  conform căruia ginerele n-are voie să vadă mireasa dar cui îi păsa?  Sosise și Barbu cu soția lui Teodora și cei doi copiii pentru nuntă.

Când a intrat în încăpere Matei a fost uimit să o vadă pe Carmen în blugi în timp ce frumoasa rochie lungă albă era așezată pe un fotoliu.

„S-a întâmplat ceva? Carmen, de ce nu vorbești? insistă el ușor speriat.

Lumea se va înghesui să-i vadă, vor fi de față părinții lui, Horia și Laura care se logodiseră, colegii de la spital și bancă, o mulțime de invitați printre care Miki, dornică probabil să prindă buchetul aruncat de mireasă.  „Noroc că Toni are decența să nu se țină de tata dar trebuie să pun o pilă pentru Laura, se gândi el, să-i arunce ei buchetul. „

Dar Carmen l-a luat prin surprindere:

„Aș vrea să renunț, Matei, crezi că se mai poate?„

„Cum adică să renunți, la ce să renunți?

„La căsătorie. Nu spune că nu înțelegi pentru că vei înțelege…

„Glumești

„Te-am înșelat, Matei, m-am culcat cu alt bărbat și am crezut că putea să fie copilul lui…i-am mărturisit adevărul tatălui tău dar mi-a fost rușine să merg până la capăt, să-ți spun și ție…

„Dacă ai de gând să-mi povestești aventurile tale amoroase….refuză Matei cu un gest ferm să-i asculte confesiunile. Zâmbi: M-ai prevenit că ești o femeie care a avut mulți amanți dar eu nu te-am crezut. Și nj cred nici acum deși n-are importanță.

„Pentru mine are. E adevărat…un singur bărbat m-a atins, înaintea ta.

„Cine?

„Eu!

Era Barbu. Intrase pe nesimțite în cameră și privirile li s-au încrucișat, Matei nu știa ce să spună, ce să întrebe, încă resimțea șocul.

Acum Carmen se putea descărca de povara amintirilor pe care o purtase încuiată atâția ani de când adolescenta speriată se mutase  la mătușa ei Tina Murgu, nici nu știa ce fel de mătușă îi este dar a ajutat-o să termine școala, să nu fie singură deși se simțea în permanență izolată, părăsită, pierdută…Nu o singură dată s-a gândit la sinucidere dar Tina era tonică, încerca și reușea să-i insufle putere și optimism. Totuși nu putea uita mângâierile tot mai insistente pe sâni, pe pulpe…poate voia să-i trezească sexualitatea ,să o ajute, dar Carmen prefera să se masturbeze singură în intimitatea ei, nu știa ce să creadă despre Tina, o femeie matură care primea regulat vizitele amantului ar putea fi și lesbiană? Sau se spune…bisexuală? Când Tina a încercat s-o sărute pe gură a țipat, s-a retras și un nou coșmar s-a adăugat amintirii violențelor din copilărie…Îi făceau curte băieții la școală dar ea trecea drept ursuză, nesuferită, singuratecă, l-a lăsat pe unul s-o sărute și s-a speriat, nu simțea nimic. Apoi a fost Radu, un băiat simpatic, galant, un ardelean molcom care s-a purtat cu ea plin de maniere elegante …începuse să-i placă de el, să simtă o emoție dulce care o ajuta să creadă că poate deveni o femeie normală. Dar când s-a regăsit alături de Radu dezbrăcați, goi pe cearșaful rece al patului brusc s-a scuturat de repulsie …parcă îl vedea pe tatăl ei vitreg apropiindu-și gura de ea, simțea respirația lui sacadată și urât mirositoare, degetele scotocind înăuntrul ei…cuvintele lui dure „desfă-ți picioarele, proasto!” De atunci nici Radu nici altcineva nu s-a mai apropiat de ea….Și, deodată, fratele ei Barbu a îmbrățișat-o cu căldură, mângâierile lui păreau să o vindece, ea i-a căutat gura iar când el a penetrat-o s-a simțit eliberată de coșmar, de fantasmele trecutului. Practic au rămas amândoi stânjeniți de ceea ce au făcut dar ea l-a mângâiat și i-a șoptit simplu „mulțumesc„.

„Când s-a întâmplat asta? a întrebat Matei.  În câte luni e sarcina ta?

„Trei …

„Noi ne-am cunoscut acum nici patru luni…puține șanse să nu fie al meu

Carmen a luat de pe masă o hârtie și i-a întins-o:

„Poftim, aici este un buletin de analiză ADN autentic, real…

„Eu și Carmen am a făcut testul, a intervenit Barbu…copilul nu provine din… incest

„E adevărat, Matei, e copilul nostru dar eu mă consider vinovată, am greșit, am făcut un mare păcat, nu merit dragostea ta.

Acum Matei a înțeles totul. Dacă tatăl lui, un om cu deosebită experiență și cu valori solide, a acceptat circumstanțele păcatului de ce ar fi el mai categoric, cu toții suntem supuși greșelii, cerem iertare și gata, mergem mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cu siguranță că și biserica, pusă în fața unui asemenea fapt, ar găsi motivația de a lăsa faptele în urmă și a privi spre viitor. Brusc își aminti de opiniile gazdelor musulmane la masa oferită în Tunis…noi, socotiți necredincioși, ne ștergem păcatele cu o mărturisire și o rugăciune, Dumnezeul nostru e tolerant dar nu e mai bine să privești înainte decât să te împiedici de trecut?

I-a întins mâna lui Barbu…

„Ai lăsat-o pe cumnata mea singură…nu vrei să-mi faci cunoștință cu odraslele tale, câtă vreme Carmen își pune rochia, e târziu….

53.

Pentru luna de miere Matei pregătise un voiaj de o săptămână cu ocazia sărbătorilor, Crăciunul și Anul Nou la Roma reprezentau un adevărat vis și promiteau un regal turistic. N-a fost să fie…urgențele de la spital au dat totul peste cap. Un alt accident cu multe victime, de data asta câteva zeci, a mobilizat forțe de la mai multe spitale pentru a face față, victimele fuseseră prinse într-un autocar care a luat foc în plin oraș! Se aștepta ca Horia să apară din nou cu teoriile lui pronosticând un atac terorist dar realitatea era că trebuia să renunțe la călătorie, vindecarea răniților era mai importantă și apăruseră tot felul de complicații. În plus trebuia să se certe cu unele rude, probabil Martori ai lui Iehova, care interziceau categoric orice fel de transfuzii de sânge.

Carmen n-a protestat, se obișnuise cu programul de spital al lui Matei, pe de altă parte nici nu știa dacă o călătorie cu avionul i-ar face bine la sarcină, așa că a  pregătit o masă tradițională de Crăciun și au stat la televizor. La un moment dat, din curiozitate, Matei a butonat telecomanda găsind canalul Rai 1 și au privit câteva clipe imagini de la Vatican…Ce  spusese Aniya, teroriștii pregăteau un atentat acolo, urmau să fie victime nevinovate…nimic din  toate acestea. Deci comisarul Bertini fusese în cele din urmă câștigător. În iarnă ISIS-ul suferise înfrângeri decisive în Siria și Irak, bombardamentele americane și înaintarea trupelor pe sol l-au terminat, Raqqa, capitala Califatului închipuit a căzut dar celulele lor au rămas pretutindeni în lume…„suntem aici, în țările voastre, în casele voastre„ va fi de acum sloganul zilei.

Matei urmărea grupul de copii purtând în mânuțe lumânări, candele de Crăciun frumos colorate, asculta cântecele plăcute, se bucura cu toate simțurile de atmosfera de sărbătoare …

A fost un sfârșit de an obositor, a lucrat și de Anul Nou după care directorul, adică propriul său tată, a binevoit să-i lase un weekend liber ca să compenseze luna, de fapt săptămâna, de miere pierdută. Șeful secției, doctorul Gavrilescu, se întorsese la spital, ancheta în cazul lui de mită continua dar amenința să dureze la nesfârșit așa cum se întâmplă cu multe anchete penale, demarau în trombă, se făceau valuri în presă, după care totul se pierdea în surdină. Nici un coleg nu comenta sau se uita urât la el chiar dacă îl compătimeau că se lăsase prins …dar Matei a reușit să respire mai în voie, agitația se terminase, rutina se întorcea.

Nu credea că se va mai întâmpla ceva care să-l scoată din cotidian, se obișnuise cu viața de bărbat însurat, ba chiar reușea de multe ori să o substituie pe Carmen la cumpărături. Așa s-a întâmplat că a dat față în față cu Aniya!

Mai întâi nu i-a venit să creadă, ce să caute Aniya la București?  Și totuși era chiar ea,într-un mall se uita la vitrine..nu încăpea îndoială, ochii aceia luminoși nu-i va putea uita atât de ușor. Ea l-a privit și a zâmbit, fără să scoată un cuvânt și atunci a fost sigur că e Aniya, iubirea lui tunisiană. Reprezenta deja trecutul?

„Aniya?!

„Eu sunt

„Tu aici…la București? spuse, pentru că nu–și putea stăpâni uimirea.

„De ce  nu…am auzit că școala de medicină de la voi e foarte valoroasă, poate mă înscriu și eu?

„Vorbești serios?

„Chiar nu știi cât costă studiile în Franța, în SUA? În Anglia sunt 25000 de pounds pe an iar eu…și așa îți sunt datoare ție…

„Te rog, să nu vorbim de bani

„De ce nu? La voi e ieftin, se poate învăța și în engleză, uite, de pildă la Iași…vreau să fac chirurgie oncologică, să operez cancere de sân…M-am împăcat cu tata, mă ajută cu bani …e drept Youssef nu s-a împăcat cu gândul că are o soră independentă.

„Emancipată.

„Dacă zici tu…

„Mă bucur că ne-am întâlnit.

„ Ne mai vedem. Te grăbești?

„Mă așteaptă soția, i-am promis că o scot în oraș, diseară intru de gardă.

 

SFARȘIT

 

 

 

Eugen Patriche  scenarist român.Nascut la Bucuresti 12 fenruarie 1944

1990-1996 Scenarist pentru emisiunile TVR Abracadabra [produse de Ruxandra Ion] și Arlechino- filme și seriale pentru copii:Cenușăreasa, Prinț și cerșetor.etc cu Marian Râlea la Abracadabra, ,Mașina Timpului,Yeti omul zăpezilor,Făt Frumos cu moț în frunte,Robin Hood jr.Ali Baba,Hainele Impăratului,Tarzan al doilea etc cu Sandu Mihai Gruia,regia Radu Popovici,la Arlechino.Aventurile lui Ex-regia Bogdan Ghițulescu.

1997- Gâsca de aur,film și Privighetoarea fermecată, film, producător Cristina Popovici – regizor Radu Popovici cu Armand Calotă.
1997-Visul unei nopți de toamnă – Premiul Mediafest 1997/Abracadabra Pro Tv/
1998-2000 Scenarist la Super Abracadabra – Pro Tv /259 emisiuni/ printre care seriile Dosarele Abra,Bebel cel urâțel,Povești cu vrăjitoare,Răzbunarea lui Peter Pan,Cui îi e frică de întuneric?,Poveștile lui Moș Ene etc.

1999 – Abramacabra – regia Alexandru Darie, Petre Năstase
Alte scenarii pentru ProTv- 1997 Povești magice cu Marian Râlea /19 episoade/ zilnic…2000 Jocuri magice
/”Peștișorul de aur și Spaima Zmeilor” publicat de ed.Nemira 1997/

2003 – …scenarii pentru Acasă TV inclusiv „Cu dădaca în bucătărie”

2003 – 2+2 -minisitcom – (75 ep) – cu Alexandru Papadopol,Mirela Oprisor

Dădacă la 2 +1 – (75 ep)- cu Alexandru Papadopol, Cristina Cioran

2003 – Căsătorie de probă 1 – sitcom – (56 ep) cu Alexandru Papadopol,Cristina Cioran,Rodica Popescu Bitănescu,Valentin Uritescu,Livia Taloi,Pavel Bartoș

2004 – Căsătorie de probă 2 – sitcom – (42 ep.)cu Alexandru Papadopol,Cristina Cioran,Rodica Popescu Bitănescu,Daniela Nane,Ingrid Bișu,Pavel Bartoș,Vitalie Bichir regia Iura Luncașu

2004-2005 – Numai iubirea serial –(100 ep.) prima telenovelă românească, regia Iura Luncașu cu Corina Danila,Alexandru Papadopol,Oana Zavoranu,Tora Vasilescu,Iurie Darie,Sebastian Papaiani,Adela Popescu,Dan Bordeianu,Bianca Neagu,Vlad Rădescu,Ioana Ginghină,Anca Pandrea,Pavel Bartoș,invitat special Gabi Spanic producători Ruxandra Ion,Andrei Boncea

2005-2006 – Lacrimi de iubire, serial [200 ep] regia Iura Luncasu cu Adela Popescu,Dan Bordeianu,Bebe Cotimanis,Carmen Tanase,Elvira Deatcu,Nicoleta Luciu,Nicole Gheorghiu,Mihaela Barlutiu,Lucian Viziru,Sebastian Papaiani,Ilinca Goia,Cezara Dafinescu,Rodica Negrea,Gh Visu,Octavian Strunilă producător Ruxandra Ion

2006- Pacatele Evei – colaborare, serial

2006 – ‘Lacrimi de iubire’, film Media Pro Pictures producatori Ruxandra Ion,Andrei Boncea regia Iura Luncașu imaginea Adrian Silișteanu, cu Adela Popescu, Dan Bordeianu, Bebe Cotimanis, Carmen Tănase, Alexandru Papadopol, Elvira Deatcu, Nicoleta Luciu etc. – distribuit și pe CD-rom

Autorul romanului Lacrimi de iubire editat de Publimedia 2006

2007-2009 Tylko Miloscz /versiunea poloneză a Numai iubirea/cu Bartłomiej Świderski,Urszula Grabowska etc 69 episoade producție Polsat

2006-2007 – Daria, iubirea mea , serial – (110 ep.), regia Alex Fotea- cu Victoria Răileanu, Adrian Ștefan, Adrian Pintea, C-tin Cotimanis, Elvira Deatcu, Alexandru Papadopol, Tora Vasilescu, Sebastian Papaiani.Producător Ruxandra Ion

2008-2009 „Îngerașii” – serial [117 din 175 ep.] cu Adela Popescu, Ioan Isaiu, Mihai Petre, Dana Rogoz, Marian Ralea, Rodica Popescu Bitanescu.Razvan Fodor Alina Grigore,Vlad Rădescu,Jenifer Dumitrașcu producător Ruxandra Ion

Cărți publicate ca e-book

Necunoscuta sau Steaua fără nume, altfel -roman

Schimb de vieți-roman

A fost odată Numai Iubirea – roman-

ultimele 3 au fost editate în perioada 2012-2014 ca e-book de Texarom și difuzate pe Elefant, Amazon, I-tunes, Barnes and Noble, Kobo.

Două vieți –amintiri, memorii- Librariascriitorilor.ro /cartea e gratuită, se găsește integral și pe blog/

Destinul unei femei – roman 2016 Librariascriitorilor.ro

Numai iubirea – roman 2016 Librariascriitorilor.ro/idem

 

Cealaltă Stea fără nume – roman 2016 Librariascriitorilor.ro

 

Destinul unei femei 2 –roman 2017 Librariascriitorilor.ro

Ploaia de vară –roman 2017 Librariascriitorilor.ro

Jurnal de Las Vegas 1995-2018

Fata morgana – roman 2018

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame