Hai la cinematograf

Filmul nu există fără TV…mai mult, Televiziunea Română contribuie la fondul cinematografic naţional cu 15% din veniturile încasate din publicitate, deja au fost finanţate peste 100 de filme, din toate genurile cinematografice, producţii semnate de regizori debutanţi sau consacraţi. Totuși, pe micile ecrane nu se difuzează altceva decât producțiile vechi, ce-i drept cu mari actori, majoritatea trecuți în Pantheon, filme mai vechi de 30-40 de ani, unele având la bază o ideologie dubioasă. Filme de televiziune nu se fac, seriale nici, la teatru tv pare că s-a renunțat . Stai, se anunţă un serial care nu mai e turcesc ci un fel de  Contele de Monte Cristo românesc…exact ce ne lipsea.  Americanii, deși au o producție de film abundentă, nu se jenează să reia filme vechi și străvechi dar difuzează – în anumite condiții financiare – și noile producții. …Filmele românești noi, atât câte există, bune rele, nu sunt agreate de televiziuni și sunt actori de prima mână pe care publicul larg nu-i va vedea niciodată. …Oare ce ar trebui făcut? Să sprijinim anumite modificări legislative care să vină în ajutorul cineaștilor ale căror producții nu trebuie doar finanțate ci și difuzate! O să spuneți că filmele românești n-au audiență dar asta merită o investigație serioasă, de ce producții ca ”BD„ sau ”Nea Marin miliardar„ ar face audiență iar filmele actuale, adesea cu premii atașate, nu sunt băgate în seamă, e vorba de gen, scenariu, actori? În Australia am descoperit secretul datorită căruia s-a dezvoltat o producție tv pentru copii importantă, televiziunile care produceau așa ceva primeau o reducere de impozite, se subvenționa mascat un gen deficitar și asta a dat roade. Sunt câteva puncte ce ar trebui analizate, dacă avem actori și poate regizori, n-avem scenariști, ne-am învățat să copiem, să executăm adaptări de formate și scenarii străine iar fără ofertă cererea scade vertiginos. Exista cândva o speranță că legislația Uniunii Europene va impune un procent de ficțiune originală autohtonă televiziunilor dar ideea a murit sau e ocolită. Ca producții românești vedem în reluare pentru a nu știu câta oară seriale vechi de 10-15 ani precum „La bloc„ sau ”Numai iubirea”…desigur, sunt măgulit că lucrările mele de la „Numai iubirea”-2004 la ”Îngerașii”-2007 se tot reiau dar când vine timpul să vedem ceva nou și original? Fără îndoială aberez. Noi n-avem autostrăzi și ne trebuie filme sau seriale?

Nu ne trebuie cultură

Am auzit că scenele teatrelor de vară de pe litoral sunt părăginite, la Mamaia copiii erau să cadă în gol după ce scena s-a frânt brusc! Cu nostalgie îmi aduc aminte de scena de la Năvodari unde am lucrat la numeroase spectacole cu copiii români şi străini din tabere. Chiar dacă trebuia să pui un cor care-l cânta pe Ceauşescu, aşa cum pionierii nord coreeni îl cântau pe Kim Ir Sen sau cei cubanezi intercalau câte un ‘Fidel, fidel’…în faimoasa Guantanamera, spectacolele existau. Copiii din toată ţara cântau, dansau, se jucau. Mai târziu am fost cu Marele Magician Marian Râlea şi Abracadabra pe toate scenele de pe litoral. Într-o vară, îmi amintesc, am închiriat cu echipa un hotel mic la Eforie Sud şi ne deplasam peste tot pe litoral oferind copiilor veniţi din toată ţara spectacole şi întâlniri cu Magicianul…sau filmam pentru viitoarele emisiuni. Sigur, am fost şi pe scena de vară de la Mamaia şi ştiu cum arată hăul de sub scenă aşa că să mulţumim norocului că n-a căzut nimeni acolo la Mamaia Copiilor….dar dacă se dansau Căluşarii? Acum scenele de pe litoral sunt terminate, nefolositoare, nu ştiu dacă mai rezistă măcar şuşelor de sezon, se pare că doar scena de la Jupiter mai ţine. La Năvodari cu bani europeni s-a construit o Piaţă de Peşte care nu foloseşte la nimic. Cui să-i pese de nişte biete scene de vară când Cazinoul din Constanţa stă să se prăbuşeasc? _Situaţia e de fapt la fel cu a altor obiective lăsate în paragină. Dacă e să umblu mai mult în trecut îmi amintesc de concursurile interjudeţene pentru copiii şi tineret, am fost în absolut toate judeţele ţării şi pretutindeni existau scene, chiar şi în comune, multe Case de cultură, în general ale sindicatelor, erau principalul liant al locuitorilor cu cultura. Câte mai există şi ce se întâmplă cu ele? Situaţia fericită o reprezintă fosta Casă de cultură sector 2 Bucureşti devenită Teatrul Metropol unde director era actualul ministru al Culturii. În rest….? Unele sunt folosite în oraşele mari , ca şi Sălile Sporturilor, pentru concertele unor vedete de la Bucureşti… Mai sunt de obicei la ţară grupuri vocale folclorice sau de dansatori ….rareori îi mai vezi la tv, la ‘Românii au talent” se strecoara printre zecile de exhibiţionişti, iluzionişti, rapperi sau hip-hop-işti. Şi altceva? Nu ştiu, dar îmi amintesc cu plăcere anii când oriunde te duceai în ţară dorinţa copiilor, a oamenilor de a participa la acte de cultură era stimulată şi ajutată material. De situaţia cinematografelor, în Capitală sau în ţară, nu vreau să mai vorbesc. Când eram student şi apoi tânăr ziarist îmi plăcea să merg pe jos la muncă pe „bulevard”, mă uitam să văd ce filme se anunţă la Patria sau Scala, intram în librăria de lângă Scala …vă invit să treceţi acum pe Magheru, totul arată ca după război. Am fost pe acolo însoţit de fiul meu care e cetăţean american şi s-a speriat! La Berlin, imediat după reunificarea Germaniei am întrebat de ce nu se renovează unele imobile din est care nu arătau prea bine şi mi s-a spus că mai întâi trebuie rezolvate unele litigii de proprietate. Cum arată azi Berlinul nu mai povestesc…la noi degradarea sporeşte. O să spuneţi că nu sunt bani pentru cultură…aşa  cum nu sunt bani pentru nimic…Chiar nu sunt? Mai nou sunt locuitori care se adună şi amenajează cu munca şi banii lor câte un drum pe care autorităţile nu-l bagă în seamă. Să fie singura soluţie?

Vizionare plăcută!

Nu am mai scris pe blog de câteva luni dar..la ce bun? De ce să scriu? În zona mea de competenţă, televiziunea, nu are rost să îmi mai spun părerea, avem ce merităm. Am crezut o clipă că numirea dnei Gradea la TVR va aduce un suflu nou dar fosta -expertă în cafele a lui Adrian Sârbu nu a adus nimic ba dimpotrivă şi nu mă refer la diferendul ei cu Dragoş Pătraru. Acesta are meritul de a atinge subiecte stânjenitoare pentru putere dar talentul său e nul ca şi invenţia comică. TVR arată şi mai mult că e de nereformat! Cât despre speranţa de a vedea emisiuni pentru copiii sau seriale mai curând vom vedea autostrăzi…Apropo de seriale efortul de a concepe lucrări originale s+a stins fiind înlocuit cu imitaţia după poveşti turceşti…rău am ajuns. În fine Las Fierbinţi continuă să fie în top, ceea ce indică măcar aşteptarea audienţei de a avea seriale româneşti dar suferă de lipsa acţiunii. Dealungul anilor au fost conturate personaje pitoreşti cărora le+au dat mai multă sau mai puţină culoare interpreţii dar dacă te uiţi la un episod nu vezi decât o suită de scheciuri în care aceste personaje pretind să facă publicul să râdă fără să existe vreo acţiune, vreun conflict, vrun fir epic ceea ce într+un serial nu se poate!

Deci nimic despre televiziune. Am mai spus, România are probleme de nivel de trai, la Bucureşti nu putem rezolva problemele de poluare şi trafic iar noi visăm seriale şi programe Tv originale…nici vorbă! E mai bine aşa cu proliferarea falselor vedete, cu programe realizate după formate cumpărate de afară pentru că pe noi nu ne duce capul sau avem prea mulţi executanţi şi prea puţini creatori. Până şi ceva care se numeşte Ce spun românii e un format străin <Family Feud-…cred că Endemol, asemănător cu  Zero e  Lode de la Rai 1 care e super amuzant. Toate showurile culinare sunt copiate …inclusiv noul venit Cine-i şeful…dar numai noi am fost capabili să compromitem un format care merge strună în alte părţi…Masterchef. Să admitem că fără asemenea formate cumpărate – să nu uităm concursurile de talente- n-ar mai rămânea nimic în peisajul tv românesc afară de vorbe, de taclale, poate de ştiri, adesea false, deci de manipulare. Aşadar vizionare plăcută!