Jurnal de Las Vegas 1995-2016/11

Viitorul

Scriam la acest jurnal pe 1 mai, o zi obișnuită de muncă în America. Când intri în oraș puzderie de turiști fac fotografii in fața celebrului panou cu inscripția „Welcome in fabulous Las Vegas Nevada„ aflat în mijlocul bulevardului, înainte de a ajunge la Mandalay Bay și ai crede că nimic nu s-a schimbat în anii de după criză…În schimb la noi…„Las Fierbinți” a făcut prozeliți, am asistat pe net la un dialog Pleșu-Liiceanu în care era să cad victimă până m-am prins că e la mișto și dacă „ferbințenii„ sunt satul tipic românesc cu oameni de care ar zâmbi chiar Caragiale atunci vai de noi și asta merităm. Sau mai bine rămânem în admirația serialelor turcești care au ajuns să se bată în audiențe pentru locuri de top, după ce s-a omorât producția autohtonă.  În Vegasul adevărat am văzut în aproape 20 de ani multe schimbări, transformări, demolări, noi construcții iar noua tendință îmi place …kitchul lasă loc bunului gust! Primul exemplu – City Center, un complex de 7 clădiri înalte, cea mai mare investiție privată în construcții din istoria Americii, realizat de MGM International – la care s-au alăturat cu bani cei din Dubai World. CC a desăvârșit trecerea de la imitație, de la imageria tematică la modernismul unei arhitecturi de calitate. Gata cu Egiptul Luxorului, cu Roma cezarilor, cu gondolele Veneției…ies din prim plan copiile dupa piramide, sfincși,Tour Eiffel, Fontana di Trevi. Acum, pe lângă turnurile moderne, simple și impunătoare de la Aria, Cosmopolitan,Vdara sau Mandarin miniturnul Eiffel sau fațada imitație a Luvrului de la altădată admiratul Paris local pare stingher și demodat, deși au dispărut falsele fântani de tip Concorde iar pe Arcul de triumf e o reclamă cu Gordon Ramsey! CC e străbătut de un tram de la Bellagio la Aria/Monte Carlo.. La Aria domină luxul simplu, eleganța reținută, modernă, un stil care se impusese deja la Wynn sau Encore. Vechiul monorail s-a extins și se așteaptă o nouă extindere.  La victoria asupra kitchului aș adăuga tendința spre un look mai autentic european, mai puțin exagerat, mai prietenos, deja arătat de The District de la Green Valley Ranch, un mic cartier pietonal de shopuri, străzi bordate de arbori, piațete unde pot cânta muzicieni, terase primitoare,o atmosferă caldă, intimă,fără șocul unor showuri cu orice preț..ceea ce s-a repetat, mai aproape de Strip, la Town Square. În total contrast cu arhitectura de mucava de la Lake Las Vegas, imitație banală după stilul renascentist italian, florentin. Acum, chiar în centrul Stripului, continuă înoirea. Vechiul Barbary Coast a fost inlocuit cu The Cromwell, elegant, simplu, The Linq nu e doar o imensă roată, un roller coaster socotit cel mai mare din lume, de 550 picioare, cu 28 de cabine sferice în care încap câte 40 de persoane…ci și un mic cartier cu același aer european chiar dacă mai bine mănânci la o cantina mexicană. Ei bine, acum pe Promenade Dining de la Linq se deschide al patrulea restaurant al lui Gordon Ramsay și poți savura fish and chips…terific! Toată zona din spatele unor vechi cazinouri a fost reevaluată, întinerită, Imperial Palace a devenit the Quad dar a păstrat superba Auto Collection…Margaritaville a devenit cazino…Spațiul din față de la Bally este amenajat ca un Grand Bazaar…în vara lui 2016 s-a dărâmat și bătrânul Riviera…Este gata Arena unde va juca în NHL noua echipă de hokey Vegas Golden Knights iar stadionul pentru Raiders s-a aprobat…Deși multe proiecte nu s-au putut realiza din cauza crizei Vegasul rămâne ca de obicei un oraș dinamic…cu multe schimbări la nivelul uman dar și urban…După 6 ani de pauză pe 3 decembrie 2016 se inaugurează Lucky Dragon, un complex-casino cu profil chinezesc, situat nu departe de Stratosphere Tower și nu întâmplător accesul chinezilor aici, nu doar ca turiști, crește.

Orașul e busy, week-endurile în special sunt aglomerate cu turiști, găsești cu greu un loc de parcare la resorturile de pe Strip …trebuie să urci 7-8 nivele în self-parkingurile supraetajate și cu puțin noroc să ghicești un loc printre sutele și sutele de mașini. Prosperitatea orașului care trăiește din turism a revenit și unele proiecte oprite în anii crizei se reiau. Dar a crescut vizibil numărul de cerșetori homeleși, sunt bărbați, albi, invariabil neîngrijiți, cu bărbi în dezordine și priviri pierdute. Mi se spune că sunt americani, adesea roși de vicii, droguri, învinși ai crizei care nu găsesc joburi – fie că nu vor fie că nu inspiră încredere. E drept că sistemul de ajutorare a celor nevoiași nu e de neglijat, inclusiv perioada când se acordă ajutor de șomaj s-a mărit. Atunci cine muncește în Las Vegas? Populația hispanică și latino a trecut de 41 milioane în State ceea ce prezintă importanță pentru partide, se ține cont de ei la alegeri cel puțin în 15 state .Nevada are 27,3%, California 38% New Mexico 47% Texas 38% – dar Nevada e un stat mai puțin populat, are doar vreo 3 milioane de locuitori. Cu 150 de ani în urmă teritoriul Nevadei aparținea Mexicului și a devenit stat american în 1864. Există o controversă locală…prezența tot mai mare a imigranților duce la scăderea calității vieții în oraș? În școli copiii hispanicilor n-ar trebui să învețe mai bine engleza – într-un loc unde oricum sunt nenumărate canale Tv, inscriptii sau publicații în limba spaniolă? Subiectul e delicat și orice părere diferită aduce acuzații de rasism care, în America, sunt devastatoare. Imigranții ilegali reprezintă, desigur, o pătură săracă, ne- educată și sub- calificată dar oamenii muncesc! Poate că nu vor face Nevada mai bună dar se pare că nu doresc, nu intenționează să asimileze cultura gazdă. Sunt inevitabile paralelele cu situația din Uniunea Europeană unde libera circulație a muncii ridică probleme în special când cei veniți pentru un job decid să se stabilească în țările alese și nu acceptă asimilarea. Dacă milioane de români preferă să rămână în Vest de ce să nu bănuim că într-un oarecare timp mulțime de asiatici sau arabi sau africani se vor stabili în România, această migrare a populațiilor spre zonele mai atractive fiind chiar globalizarea atât de discutată ba chiar dorită  de unii. Sigur, China sau Japonia sunt mult mai atractive ca noi dar vedeți vreo năvală de imigranți acolo? Cât despre Australia, un continente care menține o populație mai mică decât a României nu mai vorbesc…Văzut de sus, din turnul Stratosphere sau din nacelele Linq-ului Las Vegas arată ca un oraș în plină dezvoltare, șantiere sunt peste tot, se lucrează din nou cu îndârjire. Am văzut în 20 de ani prefaceri, transformări uluitoare, ca în basmele cu pruncii crescând într-un an cât alții în șapte dar dacă faci abstracție de milioanele de turiști care dau viață locurilor ce rămâne? O comunitate compozită, alcătuită din etnici de o diversitate evidentă, dispuși să-și clădească viața pe valorile muncii și disciplinei sociale – esențiale în democrație. O comunitate deloc ferită de probleme sau excese dar concentrată pe eficiență. Aici contează ce știi să faci iar calitatea vieții tale e decisă de fapte, de felul în care acționezi. N-am văzut nicăieri ca într-o zonă de parcare suficient de întinsă să se refacă asfaltul într-o singură zi, de dimineața până seara iar explicația e simplă, dacă firma contractată nu e în stare să rezolve rapid sarcina concurența așteaptă la rând-cum îmi spunea Cristi! Și mai e ceva de învățat – nu generaliza! Am mai văzut și alte orașe americane – New York, Cleveland, Los Angeles, Greenville S.C. și altele – cu specific și probleme diferite și nici pe departe nu-mi permit să emit judecăți definitive despre civilizația americană. Un lucru însă mi-e clar, oriunde în State e suficient să fii bun în jobul tău și ai acces la ceea ce-ți dorești pentru o viață mulțumitoare, cu cât performezi mai mult poți trece de la un banal truck la un Cadillac, de la o locuință ieftină la alta mai confortabilă, la o slujbă mai bănoasă, totul fără șpăgi sau „pile, cunoștiințe, relații” .

Sigur, corupția nu e apanajul nostru balcanic …sau poate mă înșel? Există corupție pretutindeni dar sunt popoare care excelează, unde tot angrenajul vieții economico-sociale e construit pe influență și șpagă, unde obiceiul de a da și a primi o atenție, un bacșiș, o mită e înrădăcinat în mentalul populației iar cei care se cred cinstiți și curați au dat sau au primit mai puțin….Va rezolva justiția asemenea probleme, așa cum sunem împinși să credem? Nici vorbă…Vom continua să ascundem gunoiul sub preș și gata….scuzați scepticismul dar e nevoie de generații întregi care să schimbe lucrurile…Iar ca să revenim la Las Vegas…nu e paradisul dar nici iadul, vizitați-l pentru că merită și întoarceți-vă acasă….e mai palpitant aici, doar „ viața e o telenovelă”, nu?

Jurnal de Las Vegas 1995-2016 / 10

Probleme sociale și etnice

Criza a trecut în America, orașul e plin de turiști, cazinourile fac sute de milioane profit, oferta de joburi crește dar evident a scăzut calitatea umană. Mai întâi au proliferat, ca efect al crizei, marginalizații, homeleșii, săracii. Vei gasi pe Strip cerșetori din abundență, oameni cu nevoi reale, existențiale și nu prefăcuți, în variante diferite. Sunt puzderie de amărâți care întind o cutie a milei afișând sau nu cartoane cu inscripții [inclusiv unele cu umor gen „De ce să mint îmi trebuie bere„ …sau „E ora pranzului, plătești tu„] la muzicieni sau la personaje costumate care se oferă pentru o fotografie. Pe mine, pentru 2 dolari, m-au „furat” două showgirls banale care, la un casting real n-ar fi lăsate nici să treacă de ușă. Stripul populat de turiști atrage dar zonele cu probleme sunt în special in nordul orașului sau în Downtown in ciuda repetării faimoasei inscripții de intrare- „Welcome in fabulous Downtown Las Vegas„…Tot mai mulți bețivi, drogați, homeleși – chiar dacă primăriile au o grămadă de agenții destinate ajutorării lor…Ca și în alte orașe americane oamenii cu stare, clasa mijlocie ca și cei avuți s-au mutat în cartiere securizate abandonând centrul …Cum treci de Bally pe East Flamingo parcările sunt pline de mașini obosite și demodate, la autobuze fac coadă îndeosebi hispanici sau negri care locuiesc departe si nu-și pot permite o mașină să se ducă la muncă. Ceea ce e o problema de viață! Noroc că autobuzele respectă cu strictețe un orar bine stabilit…În schimb etnicii de culoare veniți ca turiști își etalează starea de bine și le simți distinct prezența fie prin ținutele lor extravagante fie prin gălăgia nestavilită pe care o afișează. Nu pot să nu mă gândesc că așa va arăta viitorul când Bucureștiul va fi plin de palate cu turnulețe și din limuzine vor cobori românași de-ai noștri în ținute multicolore și împodobiți cu aurării…Americanii s-au bătut pentru abolirea segregației rasiale. Aici discriminarea e o crimă si aduce repercusiuni. Scandalul zilei în vara lui 2014 îl reprezenta cazul Sterling, un bogătaș de 81 ani patronul Los Angeles Clippers, echipă aflată chiar atunci în playofful NBA, care a refuzat să platească la șantajul fostei amante și ea a dat publicității o înregistrare în care acesta spunea ca nu-i plac negrii în echipa lui….o prostie, baschet american fără negri ar fi imposibil. Consecința? A fost imediat suspendat pe viață de NBA, amendat cu vreo 3 milioane și împins să vândă echipa! Sigur, el va putea câștiga mai bine de jumătate miliard de dolari după vânzare dar bătrânul amant – și lovit de cancer pe deasupra- s-a atins de un subiect tabu, nu-ți manifesta public părerile despre semenii de culoare! Cu reversul medaliei, de care am vorbit, toți oamenii trebuie să fie egali dar unii trebuie ajutați și ajung să fie mai egali ca alții…

Am să citez câteva informații la zi despre situația rasială creată acum în America datorită și creșterii influenței organizației Black Lives Matter, ca protest pentru uciderea de catre polițiștii din mai multe state a unor suspecți, desigur negri. Ca o paranteză eu nu folosesc sintagma artificială „afro-americani„ cum nici denumirea de rrom nu-mi place…mă duce cu gândul la titlul unui serial de la noi care s-ar fi putut numi „Inimă de rom„….Organizația în cauză, înființată în anul 2013, spune presa, este conectată cu alte grupări de orientare pan-africană, anti-europeană (anti-albă) și de natură anarhistă (Black Power, New Black Panthers Party, Black feminists, Pan-Africanism, Occupy, Nation of Islam) și membrii ei au convingerea că poliția americană îi urmărește cu precădere pe cetățenii de culoare și exercită cu mai mare ușurință violența asupra acestora, de unde rezultă un număr dispropoționat de mare de victime în rândul negrilor. Statistica dimpotrivă arată că în anul 2011 au fost făcute 12.408.899 de arestări și procentele au fost 67% albi și 30,6% negri. La 1.000 de arestări făcute în anul 2015, soldate cu moartea prizonierilor, 502 dintre victime au fost de rasă albă, 250 au fost afro-americani și 163 hispanici (The New Observer). Dar în rândul celor care au comis omucideri în perioada 1980-2008, după statisticile departamentului de justiție, 52,5% dintre asasini au fost negri și 45,3% albi. Această proporție este mult diferită de structura populației americane, cu 62% albi și 13% de culoare.

Este o formă nouă a terorismului intern din Statele Unite, plănuit și executat asupra celor care apără legea, evident cu scopul de a intimida poliția și de a crea condiții favorabile pentru grupurile antisociale anarhice. Nu întâmplător acum a apărut și varianta opusă …White Lives Matter și ciocnirile sunt inevitabile ….Eu ca scenarist fac din nou referire la filmele Hollywoodului și remarc lista interminabilă de filme „home invasions„, care au devenit un gen aparte, „reflectând eroziunea distincției între spațiul privat și cel public„ vedeți –dacă rezistați- ciclul The Purge care pleacă de la premiza că orice lege și autoritate se suspendă pentru 24 de ore. Și de aici haosul,sângele, crima…Am asistat de la distanță la multe episoade televizate ale unei confruntări reale din Nevada, celebra Bundy standoff, o confruntare armată între autorități și un grup de protestatari pentru drepturile asupra unor terenuri,  prilej de reflecție asupra limitelor democrației. Sunt deja multe forme de asumare a dreptului de a judeca, a condamna și executa în afara procesului conturat de legi, sunt mulți „vigilantes„ care impun presupusa lor dreptate în contextul în care autoritățile, din incompetență sau corupție, nu reușesc, bineînțeles că există multe filme în care un Mel Gibson, Travolta, Liam Neeson transformă în eroi asemenea oameni care își rezolvă problemele cu pumnul sau glonțul. O fi bine, o fi rău?

Desigur oamenii au cu toții mâini, picioare, etc dar nu sunt egali, orice ar spune apostolii unor ideologii nocive. Oamenii sunt diferiți. Iar diferențele provin din educație, țin de cultura, de tipul de civilizație căreia îi aparții…inclusiv religia face parte din aceste tipare. Citiți-l pe Samuel P. Huntington, autorul unor lucrări despre ciocnirea civilizațiilor. ”Cine suntem noi astăzi”? se întreabă el concluzionând că „America este o ţară de emigranţi care are în centrul identităţii sale „crezul american”.Dar ideea de „America – ţară de emigranţi” este un fals grosolan. Distincţia principală care trebuie să opereze, ne avertizează Huntington, este cea dintre colonişti şi emigranţi. Coloniştii au fost un grup definit cultural, au creat o societate, au avut un ţel, o miză, un vis, scopuri comune. Au creat, pe un teren tabula rasa, o societate în funcţie de identitatea lor culturală– „cultura anglo-protestantă”. Spre deosebire de aceştia, imigranţii nu creează o nouă societate; ei se mişcă între preferinţe sociale, respectiv vin unde vor să vină, unde le place să vină; ei au „un şoc cultural” şi urmăresc să se integreze , ei integrându-se în cultura anglo-protestantă a coloniștilor”   Huntington analizează principalele provocări la adresa identității americane și anume „ 1. teoriile multiculturalismului; 2. lipsa „americanizării imigranţilor” şi absenţa dorinţei acestora de a deveni americani; 3. dominanta hispanică a imigrării; 4. denaţionalizarea elitei americane, respectiv ruptura dintre elitele transnaţionale şi publicul patriot.„ El apreciază că miza principală azi este asimilarea, nu imigrația, vorbește despre marea provocare a hispanizării societății …practic invitația lansată de el la reflecție și analiză merită luată în seamă nu numai în ceea ce privește America dar și Europa sau restul lumii, cartea sa principală ”The Clash of Civilisations” fiind extrem de actuală deși autorul a decedat în 2008 iar volumul a apărut în 1996. Istoria îi dă și îi va da dreptate…Poate că Donald Trump să piardă datorită temperamentului său neacomodabil dar problemele detectate de el în mecanismul societății americane rămân și într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, își vor găsi rezolvarea. Așa cum Brexitul neașteptat a grăbit descoperirea fisurilor din armura Uniunii Europene și va provoca un șir de reforme ireversibile…

Jurnal de Las Vegas 1995-2016 /9/

Criza

Criza se citea mai ales în numărul de case în fața cărora băncile proprietare puseseră anunțuri de vânzare…erau multe, chiar în La Luna Circle unde locuiam atunci sau pe străzile învecinate. Anunțurile din ziarul local îți ofereau și numele datornicilor, preponderent latine sau de alte etnii imigrate…Se înmulțeau magazinele falimentare cum era, tot lângă noi, Chili’s sau rețeaua Blockbuster vídeo, de fapt trecuse vremea închirierilor masive de casete…De altfel tot în Las Vegas Review Journal am citit mult mai târziu,  în iulie 2016 că ar exista încă 13.850 de proprietăți vacante, toată lumea cunoscând povestea familiei Delgado care a cumpărat o casă în 2006 iar după 10 ani el e chiriaș undeva iar casa a rămas goală, nelocuită…Procentul caselor cu datorii atingea 60% și abia în 2015 a scăzut la 13%

Lake Las Vegas, marele complex, era aproape de faliment..ideea păcătoasă de a imita atmosfera europeană încetând să nască profitul așteptat. Totuși îmi amintesc cu plăcere plimbarea pe apă, pe lacul artificial, alături de familie, ceea ce îmi evocă acum călătoria cu abra, mica ambarcațiune arabă, pe apa lacului din Dubai, nu departe de faimosul Burj el Arab cu vilele în stil arab perfect potrivite cu atmosfera.  Dar aici în Vegas mania de a imita, kitchul atoatestăpânitor se clătina decisiv.

Panica a fost mare și s-a răspândit repede, vă aduceți aminte? În Vegas prețurile au crescut deși au apărut Food 4 Less și alte oferte cu reduceri, bufetul la Paris era acum 17,35, un coafor bun 45$, la shopping lăsai între 70-100$, cifrele se schimbau vertiginos, în sus…Clienții cazinourilor s-au rărit, acum dacă intrai dis de dimineață saloanele de joc altădată forfotind de lume erau aproape goale, turismul a scăzut  de la un vârf în 2007 de 40 milioane vizitatori și revenirea n-a fost ușoară.  Era o criză economică globală.

Marile proiecte s-au stopat, ceea ce avea desigur efect și pe piața muncii. În vara lui 2011 aproape 14% erau șomeri, valoarea caselor a scăzut cu 60% ceea cea înseamnă că majoritatea proprietarilor datora băncii mai mult decât valoarea locuințelor. Mari proiecte cum ar fi Fontainebleau care ar fi trebuit să se înalțe la capătul de nord al Stripului necesita 3 miliarde și urma să aibă 68 de etaje iar hotelul 3889 camere dar nu era construit decât 2 treimi când a venit criza și proiectul a fost stopat. Azi se zvonește că structura va fi demolată și vândută pe bucăți chinezilor…Las Vegas făcea prin cazinouri venituri de 37,34 miliarde $  în 2012 doar cu puțin sub cifrele dinainte de criză dar situația diferă de la o companie la alta, în timp ce Caesars are probleme Sands prosperă, poate pentru că și-a extins afacerile în Macau…

Cum au înfruntat americanii criza ? Exact invers decât europenii obsedați de reducerea cheltuielilor publice și austeritate. Ce a făcut George W Bush? TARP, adică Troubled Asset Relief Program care a cumpărat de la instituțiile financiare valorile toxice …Sute de miliarde au fost date băncilor ca să se salveze spre furia celor care credeau că văd reflexe socialiste menite să îngroape economia de piață. Într-adevăr, cum însuși Bush mărturisea în cartea sa „Decision Point” a fost o intervenție pe piața liberă, împotriva propriilor sale instincte  dar necesară ca să evite panica. ”Am decis că singura cale de a salva piața liberă pe termen lung era o intervenție pe termen scurt”. Rezultatele se văd astăzi, băncile și-au revenit și au dat înapoi guvernului banii împrumutați, nici vorbă de „naționalizare„ și „comunism„. Industria auto americană greu lovită s-a echilibrat, peste 1 milion de joburi au fost salvate…Populația nu a trebuit să suporte cine știe ce măsuri de austeritate deși urmele crizei au fost adânci, în special modificându-se consumul și modul de a cheltui de la a cumpăra ceea ce dorești la a cumpăra ceea ce ai nevoie ceea ce 78% din populație crede că e mai bine..

Cert este că după criza din 2007, după necazurile Greciei și dificultățile financiare ale Spaniei, Portugaliei, Irlandei și ale altor țări în UE, Banca CentralムEuropeană și FMI au insistat asupra unor măsuri stricte de austeritate care au fost impuse în schimbul unui ajutor financiar dar redresarea sperată nu a avut loc, nici unul din guvernele care au impus măsuri de austeritate – aplicabile mai ales păturilor mai puțin avute- nu au reușit. Datoriile ca procent din PIB au crescut, în România datoria publică s-a dublat… Iar țările care nu au impus austeriatea au atins cel puțin o creștere moderată… situație care ar putea fi descrisă cu cuvintele economistului Paul Kruger, ”Dacă eu mă lovesc în cap cu o bâtă de baseball și apoi mă opresc, voi începe să mă simt mai bine. Asta nu înseamnă că lovirea în cap cu o bâtă de baseball este un lucru bun!”

Mulți sunt încă supărați pe liderii care au acționat curajos în anii de după război pe linia reformelor radicale,  am văzut la înmormântarea lui Margaret Thatcher scene incredibile cu indivizi bucurându-se de dispariția doamnei de fier care a dat o lovitură năpraznică populismului stângist…Pe vremuri citeam memoriile lui Hrușciov aduse clandestin, acum ușor pe online puteai achiziționa  memoriile lui Thatcher sau Bush…dar și Reagan sau Tony Blair, personaje care au influențat puternic epoca în care trăim lăsându-ne doar să-i regretăm și să ne lamentăm de lipsa unor lideri adevărați astăzi când au apărut alte crize și confruntări.

În tinerețea mea îndepărtată, de fapt în anii copilăriei, înainte de 1960 mai există în amintirile mele precupeții veniți cu cobilița pe străzi, Turnul Babel din vechiul Obor, înainte de a se construi Oborul de azi – și el depășit…stau și mă minunez ce scandal a produs mutarea Pieții Matache socotită de unii monument național de parcă Halele Parisului n-ar fi fost demolate în favoarea unui mall subteran lăsându-se la suprafață un parc străjuit de feroneriile anticelor Hale care erau cu adevărat valoroase. Să nu mai vorbesc despre Cazinoul din Constanța abandonat zeci de ani care stă să cadă, aici n-a venit nimeni cu „salvarea„…E foarte greu să te ridici din periferia balcanică, să accepți și să construiești modernitatea. Am văzut multe schimbându-se în deceniile de viață pe care mi le-a îngăduit destinul dar n-am avut norocul să văd câte s-ar fi putut face în anii din 90 încoace în România.

La New York pe locul golit de atacul terorist de la 9 septembrie 2001 s-a ridicat One World Trade Center, Turnul Libertății, cea mai înaltă clădire din emisfera vestică și a șasea din lume. Construcția a început în primăvara lui 2006 și s-a terminat în iulie 2013. Cât ne-a trebuit nouă să renovăm Centrul vechi, cât timp s-a circulat pe niște scânduri în loc de trotuare, ca să ne trezim astăzi că majoritatea clădirilor de acolo stau să cadă….nici nu mai vorbesc ce mizerie umană și materială se află în spatele prăvăliilor admirate de turiști?…Oare ce așteptăm ca să acționăm? Un cutremur…să ne ferească! Un oraș ca Bucureștiul care nu are ieșire la autostrada construită ce ar trebui să-l lege de Ploiești, un oraș în care s-au băgat bani serioși pentru modernizarea liniei tramvaiului 5 dar de ani de zile capătul liniei din Băneasa nu poate fi folosit, fiind nevoie de tramvaie cu dublă comandă care schimbă șina ca să o ia înapoi iar vatmanul se mută în cabina  din față…Caraghios dacă n-ar fi trist…Totuși atât Europa cât și America vor cunoaște schimbări importante, sunt convins de asta deși efectele nu se vor simți prea repede dar sunt unele lucruri la care sper că mai pot fi martor. Brexitul –eram la Londra în săptămâna ce a precedat votul și am realizat ce se va întâmpla iar în ciuda tuturor celor care din interes local îi consideră proști pe britanici eu susțin opțiunea lor – alegerile din SUA – unde, indiferent de rezultat, începe să se afirme o tendință nouă, favorabilă dezvoltării interne și nu e de mirare că vechea elită politică, reprezentată acum de Hillary Clinton, nu mai atrage – referendumurile, provocate în special de criza refugiaților pe care marile puteri europene s-au dovedit incapabile să o gestioneze,  principala armă a statelor suverane de a se împotrivi dictatului Comisiei Europene și „nucleului dur„ în fine,  câte altele vor influența, chiar schimba, fața planetei. Spre ce ne îndreptăm, spre un altfel de Ev Mediu cu state și stătulețe fărămițate sau spre o altă polarizare a puterilor, cu noi lideri mondiali…cine știe? În orice caz pe mine ca scenarist mă oripilează o anumită tendință a  Hollywoodului unde s-au înmulțit filmele apocaliptice. Era o vreme în care conflictele și violența se transferau în Science Fiction, ne distram văzând războaie ale stelelor, nave spațiale luptându-se împotriva dușmanilor fictivi din alte galaxii. Showul se transfera în realitate, atât la Disneyland cât și la Star Trek Experience din Las Vegas am fost un astfel de pasager în nave imaginare bucurându-mă ca un copil de simularea luptelor. Totul era distractiv și inofensiv dar SF-ul clasic e deja istorie. Astfel de SF-uri pașnice au lăsat locul din față unei viziuni a viitorului sumbre…dominată de roboți malefici, stăpânită de dictatori feroce care au pus tehnologia în slujba răului în timp ce oamenii au fost transformați în sclavi, în ființe inferioare trăind în hrube infecte iar succesul unor asemenea „jocuri ale foamei„ te face să te cutremuri. Filmele apocaliptice și post-apocaliptice care pleacă de la ipoteza sfârșitului lumii – de obicei printr-un holocaust nuclear dar și din alte cauze,  impactul cu un corp ceresc sau catástrofe ecologice – sunt la modă, multe au devenit jocuri electronice dar ceea ce e important e că toate înfățișează deci prezic declinul speciei umane. Astfel să arate viitorul pe care ni-l imaginăm, noi, scenariștii acestui secol? Orwell era un dulce copil față de asemenea viziuni pe care nu mi le pot explica doar prin escaladarea nevoii de audiență. Sigur, veți spune, e vorba de ficțiuni, de imaginație, de născocirile unor autori în căutare de bani și public dar nu e deloc așa. Recent aflu din presă despre secta Dang care crede că „Hathorii, o civilizație intergalactică înălțată, va veni pe pământ ca să-i salveze pe cei iluminați, restul oamenilor urmând să piară, împreună cu Pământul, din cauza propriei înapoieri spirituale„ . Dar sectele inventate de tot felul de iluminați care prezic sfârșitul lumii ce sunt?  A considera că unii oameni sunt mai puțin „aleși„, „iluminați„ e un preambul potrivit pentru sfârșitul lumii. Cel puțin al lumii pe care o cunoaștem.

 

Jurnal de Las Vegas /8/

 

Sportul și turismul

Cea mai frecventă recomandare pe care o auzi este să faci mișcare, abia la bătrânețe când e cam târziu îți dai seama ce important ar fi fost să aplici asemenea recomandare în viață. Mișcarea, sportul nu au legătură doar cu performanța ci mai ales cu educația. Nu educația fizică, pur și simplu educația. Se spune că un stat care nu are bani de investit pentru sănătate sau școală nici nu se uită la sport. Așa e. Se spune că pe vremea lui Ceaușescu aveam un stat puternic. Așa e. În America scopul educației fizice este „to develop physically educated individuals who have the knowledge, skills, and confidence to enjoy a lifetime of healthful physical activity”, succesul fiind timpul adecvat acordat acestei preocupări, estimat la 150 minute pe săptămână în școala primară și 225 minute la gimnaziu. Rezultatul? Sportul e un mod de viață iar banii în sporturile profesioniste nu vin de la stat ci mai ales de la particulari. Și sunt mulți bani iar legislația sprijină investitorii dar și administrațiile locale sau statale implicate mai ales în construcția de obiective destinate sportului.

Dacă am vorbi despre România nu starea deplorabilă a sportului profesionist m-ar interesa, povestea cu medaliile prilej de laudă națională s-a fumat de mult, ci efortul de a ajuta copiii să înțeleagă utilitatea fundamentală a mișcării fizice. Dar să crezi că niște jocuri de colț de stradă gen leapșa pe ouate – de ce nu și lapte gros?- vor putea substitui un program național de educație sportivă, imposibil de formulat în lipsă de bani, este o utopie….Mai bine o nouă Daciadă. Lucrând mulți ani concursuri județene pentru copiii aveam și o probă sportivă iar emulația în toate județele era incredibilă, sper că nu s-a ales praful …nu există performanță fără bază de masă.

Aflu din presă că un studio de televiziune al TVR găzduiește meciuri internaționale de ping pong. Incredibil! Marile studiouri de care dispune TVR și în care am lucrat și eu cu plăcere sunt făcute să se realizeze mari producții, în special teatru, seriale, Ceea ce nu se întâmplă. Ba chiar se vor aduce noi seriale coreene…că în rest se profilează pe actualitate. Iar cum sportivii nu dispun de o sală corespunzătoare în București s-a ajuns la un compromis nefericit. Nu se pot muta toate sporturile la Cluj fără să mutăm capitala acolo…sau se poate? Atunci să aducem în TVR și gimnastica, boxul, poate și fotbalul de sală.. Jalnic…

Las Vegas a cam stat departe de sportul profesionist. Până la urmă au obținut o echipă de hochei în NHL începând cu sezonul 2017-2018 care va juca pe T-Mobile Arena, în plin Strip și este proprietatea unui consorțiu deținut de un businessman faimos.  S-a construit Arena, imensa sală de spectacol, au nevoie de un stadion pentru fotbal pentru că de un timp încearcă să pătrundă și în NFL,  Oakland Raiders se pare că își caută o nouă casă. Puternicul miliardar Sheldon Adelson pare să obțină echipa, acum se crede că s-a găsit și un spațiu ..în vara lui 2016 erau vreo 4 variante…Chiar în august 2016 cei de la Raiders au înregistrat oficial titulatura Las Vegas Raiders…să fie de bun augur dar viitorul e incert. Construcția unui mare stadion costă peste un miliard iar  jumătate ar trebui să provină din bani publici iar cetățenii nu par a fi prea încântați să plătească…Dar proiectul înaintează.

În NFL nu există retrogradări sau promovări dar mutarea unor echipe s-a mai înregistrat. Când am fost în 1994 la Cleveland am văzut stadionul Browns, dar proprietarul echipei de atunci a mutat franciza și astfel a apărut Baltimore Ravens, culmea, o echipă mai bună!…Browns , club fondat totuși în 1945, a renăscut din propria cenușă, după scandaluri și amenințări dar nu prea mai are succes. La fel s-a întâmplat cu Los Angeles Rams care s-au întors acasă după ce a fost St Louis Rams .  Deci dacă Raiders se va muta din California în Nevada nu va fi nimic neobișnuit, totul e până la urmă o poveste de bani….
Sportul are milioane de practicanți dar și milioane de fani. Stadioanele sunt mereu pline, aproape zilnic sunt meciuri într-un sport sau altul iar spectatorii freamătă, pe primele locuri fiind fotbalul, baseballul, hokeiul și baschetul …Eu prefer  fotbalul american și las pe ultimul loc baseballul, joc pe care mi l-a explicat fiul meu dar tot nu-mi place. Primul Superbowl văzut acolo a fost din 3 februarie 2002 , finala de fotbal american câștigată de New England Patriots …e greu să descriu cohorta de activități care au precedat-o, vânzările de suveniruri, pariurile pe tot felul de posibilități –de la cine înscrie primul la cine ratează primul – petrecerile cu temă, o mie de moduri de a trăi din și pe marginea unui eveniment major. Dar distracțiile sunt numeroase având ca scop relaxarea….Familia se distrează în week-end făcând sport, jucând volei în parc, golf la un Club – un sport unde m-am făcut repede de râs- ieșind la un picnic – sunt locuri amenajate, nu e nevoie să arunci gunoaie peste tot…sau merge spre unele zone de recreere mai apropiate ca Mount Charleston sau Valley of Fire – un fel de canion cu rocă și pământ roșu. La Marele Canion ajungi în 4 ore prin Arizona…e poate cel mai spectaculos loc din lume. În sfârșit poți merge la Lake Mead. Format pentru hidrocentrala Hoover Dam care dă viață acestor ținuturi lacul de pe râul Colorado /doar 39 km de Vegas/ îți oferă șansa de a face multe sporturi acvatice sau a te plimba cu vaporașul. Am fost odată în familie completă, cu Christi și Ann, într-o asemenea croazieră, cu vasul Desert Princess și Hoover Dam văzut de pe apă m-a impresionat…dar în rest sunt doar maluri de nisip și piatră..Mă rog, lor le place…mai iei un hot dog sau un burrito, mai faci poze …Dar chiar în Henderson a apărut un lac artificial de peste 1400 hectare – Lake Las Vegas ! Intrat în faliment în 2008 dar salvat parțial în 2010 . Poți închiria o ambarcațiune pe care o conduci singur și te plimbi pe un lac mărginit de vile somptuoase care-ți lasă gura apă- cu proprietari gen Celine Dion, treci pe sub un pod care seamănă leit cu Ponte Vecchio din Florența, vizitezi magazine de pe străduțe în stil toscan, joci la Casino Monte Lago…Relaxant dar kitch absolut– un colț de Italie în deșert, nelalocul lui…
Mai puțin relaxante sunt drumurile peste ocean. Noroc că din 2009 s-a inaugurat o linie directă British Airways Londra-Las Vegas altfel transferurile sunt dificile mai ales cu schimbarea de terminale. Am încercat tot felul de variante – Chicago, New York, Minneapolis, Los Angeles, Dallas…În 2001 am venit mai confortabil…prin Londra cu cazare la Novotel, nu atât de grozav ca la Meridien în 1999 …întrucât nu existau legături avantajoase B.A. îți oferea cu un mic supliment de preț cazare lângă aeroport…Traversarea lungă spre L.A. a fost îndulcită de o priveliște incredibilă …Lake District, sud de Hebride, sud Islanda, peste Groenlanda- sud de Angmangsalik , spre Canada, sud Baffin Island, Winipeg, Bismark, Rawlings, South Lake City, Las Vegas -!- și apoi LAX…Aici surpriză, după un drum obositor de 8.771 km…o polițistă cu un câine se apropie de mine și cere să-mi controleze sacoșa!? M-au trecut transpirații reci…era o sacoșă deschisă, luată cândva tot din Vegas…dacă cineva mi-a strecurat droguri în sacoșă..sunt scenarist așa că țeseam în minte tot felul de povești. Aveam ceva care atrăsese atenția câinelui dar nu droguri, Doamne ferește, ci o lămâie luată de Luci de la micul dejun, O prostioară dar în SUA n-ai voie să introduci alimente…odată într-un avion de Londra am cunoscut o doamnă care ducea fiicei ei din UK o oală cu sarmale și alte bunătăți de sărbători, așa ceva aici e de neconceput, e infracțiune și devii pușcăriabil…Polițista a mai chemat o colegă cu un cățel ca să vadă dacă și celălalt animal simte lămâia și după ce au terminat experimentul pe pielea noastră iar eu experimentam sudori reci mi-au dat lămâia înapoi și m-au lăsat în pace. Afară am aruncat la gunoi cu un gest stupid de furie obiectul ”delict” și am trecut de la transpirațiile reci la cele calde, era caniculă….

Cursa directă Delta funcționa în 2007 pentru puțin timp dar ne-a dus la New York cu un Boeing 767-300ER.Planet Hollywood era în loc de Aladdin, cu o fațadă complet schimbată, bufetul de la Paris oferea bouillabaise, escargots sau tarte tatin, erau în construcție Palazzo, Trump tower, City Centre…În 2009 tocmai se inaugurase cursa directă Londra LV așa că la întoarcerea din noiembrie am luat prima data avionul care avea să devină preferatul nostru dar și cel ales de Anne și Christian când au venit în mai 2012 la București…

Ce să faci, la bătrânețe turismul e și el un sport…cât te țin picioarele. Iar dacă nu te țin au grijă alții de tine. Practic, la Vegas, când eram mai tineri, străbăteam Stripul pe jos de la un capăt la altul fără efort, mai târziu a trebuit să ne mecanizăm…noroc că acolo de la an la an apărea câte un pasaj stradal cu scări rulante sau un walkway care te ducea de colo colo, un tram sau un monorail …toate făcute să ajute deplasarea turiștilor prin oraș. Desigur, exclusiv pe Strip, unde sunt majoritatea cazinourilor și atracțiilor.

Jurnal de Las Vegas 1995-2016 /7/

Shopping …dar și sex

Shopurile sunt un alt pilon al vieții în Vegas, aici fiind prezente toate brandurile importante de vestminte, pantofi, bijuterii sau cosmetice din lume. Dacă te uiți la magazinele din Forum Shops de la Caesars vei găsi orice dorești, de la Armani, Burberry, D&G, Versace, Valentino, Victoria’s Secret, Dior, Gucci, Bulgari, Tiffany, Sony , Jimmy Choo și am dat câteva exemple doar din sutele de branduri. Vreți și de la The Grand Canal Shoppes de la Venetian unde am avut norocul să asistăm la inaugurare miercuri 16 iunie 99 la ora 12!!? Să caut altele..Davidoff, Tolstoys, Ann Taylor, bebe, dar să nu omit faimoasele măști de carnaval venețiene sau cristalurile de Murano care bat orice jucărie Swarowski…Înconjurând Planet Hollywood se găsește un paradis al cumpărăturilor numit Miracle Mile ..între Mandalay Bay și Luxor s-a făcut un culoar populat de magazine, Mandalay Place ,Via Bellagio sau Wynn Esplanade au shopuri de un lux incredibil…dar mallurile propriu zise sunt separate de cazinouri. Ce este de fapt un mall? Când formatul de shopping mall s-a dezvoltat prin anii 1959 era nevoie de o stabilitate financiară pe care o dădeau Department Stores/ magazine universale legate între ele cu coridoare pline de buticuri plus un food court, parcări și cîteva restaurante. Diferența față de sistemul de Shoppes …acolo nu există magazine universale. Nici la noi în malluri nu avem [ afară de Debenhams sau Peek and Cloppenburg dar la scară mică/. Diferența față de noi…mallurile lor nu se bazează pe supermarketuri și…lumea e mai mult prin magazine să cumpere decât se plimbă ca la muzeu. Fashion Show Mall are 7 department stores, ca Neiman Marcus, Saks Fifth Avenue, Macys, Dillards , Robinson-May, Bloomingdales și 250 magazine, Galleria Mall de lângă vechea locuință  are 140 magazine plus Dillards, Mervyns sau JC Penney.

Mallul a fost o inovație revoluționară, în 1956 shopping center, Southdale Center, s-a inaugurat în  Minnesota de atunci au apărut în America  peste 1200  iar shoppingul nu înseamnă doar tranzacții comerciale ci și atmosferă …nu doar fotografiile cu Moș Crăciun de care am vorbit dar o mulțime de evenimente se organizează cu tentă de socializare…Desigur e-commerce înflorește ceea ce a făcut ca multe malluri să se diversifice, să accepte centre de fitness, grocery stores, servicii medicale etc,  simpla idee că poți merge la masă sau la cinema în aceiași clădire a crescut valoarea proprietăților. Despre viitor se scrie mult …tehnologizare, robotizare, noi servicii,  evenimente și mai multe, mallurile fiind un fel de centru polarizator, un hub al comunității  și dezvoltării regionale.
Made in China e la ordinea zilei peste tot, cum inspirat scria Huffington Post , în curând apple pie făcut de bunica va rămâne singurul produs american observând că și mingile de baseball vin din afară, din Costa Rica. În primii ani parcă mă jenam să cumpăr mici cadouri pe care scria Made in China dar m-am lămurit repede că nu găseam altceva. Dacă aici e mai ușor să reții produsele japoneze, care vin cu denumirile firmelor lor restul e Made în China, echivalent cu Made in Vietnam, Bangladesh sau Honduras, oriunde mâna de lucru e ieftină. Gama produselor e imensă, de la iPhones, laptopuri la ace de cusut, mănuși de bucătărie sau suveniruri din Vegas, haine cu branduri importante – și eu am cumpărat un D&G original făcut în China. „Made in America” devine o etichetă de lux cu preț mărit…venitul mediu al unei familii era în 2011 de 50.000$ care-ți ajung să cumperi bunuri de import ieftine, în rest…Deci să reținem中国制造….Cineva calcula cât costă clasica ținută „born in USA” – blue jeans, T-shirt alb, cizme + 421$, toate ajung sub 100$ în bunuri importate! Deci, un Levi s 501 făcut în SUA face 178$ dar un Gap classic blue jeans e 60$…Măcar într-un magazin din Paris Luci și-a luat o superbă bluză cu dungi colorate care era Made in Romania…

Multă lume deplânge mutarea multor producții în țările lumii a treia și ar trebui să înregistrăm o rată crescândă a șomajului în USA. Nici vorbă. Astăzi rata șomajului este de 4,9%, practic egală sau mai mică decât în alți ani, joburile aici fiind mai calificate, mai bine plătite, primând serviciile, finanțele, alimentația,  înalta tehnologie…După părerea mea a crescut calitatea muncii și să nu vă mire că un inginer român, de pildă, lucrează la delivery pizza sau la stația de benzină până reușește, fiindu-i mai greu decât unui doctor, de pildă. Am cunoscut cazul unui inginer care nu se putea angaja temporar nici cărător de roabă pe un șantier pentru că nu era acceptat de sindicate și n-avea altceva de făcut decât să trimită scrisori disperate unor potențiali angajatori care să-i promită plata pentru diferențele la echivalarea studiilor și fiind vorba de zeci de mii de dolari nu găsea, până la urmă s-a plictisit să lucreze la un centru xerox, a renunțat și s-a întors în România.
Outlets sunt multe dar nu foarte ieftine. Turiștii se înghesuie în autobuzele double-dekker care, înainte de capătul de sud al liniei te lasă la unul din acestea, Las Vegas Premium Outlets Mall unde sunt 140 de magazine diverse ca Adidas, Aeropostale, Brooks Brothers, Calvin Klein, DKNY, Guess, Nike, Polo Ralph Lauren, Reebok, Timberland, Tommy Hilfiger…fiecare vrea să ducă acasă cât mai multe obiecte cu ceva rabat la preț, americanii aleargă după ieftiniri și solduri și chilipiruri…Folosesc cupoane decupate de reduceri, vin în groceries cu liste comparative de prețuri și au dreptate, banul se câștigă greu.
O nouă inaugurare la care am avut noroc să participăm a fost Green Valley Ranch /pe 18 decembrie 2001/un „station casino” din suburbia unde locuiam pe atunci cu Christian, Henderson, cu un foc de artificii grandios, primul pe care l-am văzut pe viu pentru că, orice s-ar spune, la televizor nu au nici un impact emoțional. În 2004 a început aici să funcționeze The District – o surprinzător de plăcută zonă de shopping și agrement, diferită de stilul kitchos cu care mă obișnuisem. The District – ca și mai târziu Town Square sau amenajarea de la The Linq – este foarte european, străzi pietruite, iarbă, totul îmbiind la o plimbare liniștită printr-un orășel sau poți să circuli cu un tramvai sau să asiști la mini-concerte de seară oferite de trupe tinere…Town Square, la sud de Mandalay Bay are în plus arii de distracții pentru familie și copiii, cu un labirint, și – nu vreau să uit- restaurantul Texas do Brasil unde afli ce este churrascaria și cum se servește un grătar ca la Rio, cu picanha, acel vârf de mușchiuleț ce pare perfecțiunea…E spectaculos să stai la masă unde niște cartoane pe care le întorci pe verde semnalează băieților/gauchos care umblă cu țepușele de pe care descarcă bucățile de carne de vită, porc, miel, pui sau cârnați că mai vrei sau nu mai poți…La 3 persoane cu salad bar din care nu lipsea feijoada plus ½ Chianti Ruffino a fost 180$, scump dar face!
Sărăcia se vede mai ales în North Las Vegas –socotit oraș de sine stătător – zona de la Stratosphere spre nord e periculoasă, mai ales noaptea. Vegasul are – după criză- cam 14.000 homeless. Mulți trăiesc în tuneluri subterane. Stratosphere Tower are 109 etaje și cu liftul ajungi sus în câteva secunde fie pentru restaurant fie pentru priveliștea de pe terasă, seara e magnific…dacă nu vrei să te dai cu Montaigne-russe-ul din vârf care te zdruncină contra cost. Noi n-am avut curaj… De la Turn spre nord e mai bine să nu circuli pe jos, poți găsi moteluri ieftine și dubioase, localnici dubioși, mizerie. Criza și-a spus însă cuvântul peste tot . Pe Strip nu prea mai sunt oferte…micile magazine de suveniruri s-au rărit, lăsând loc marilor construcții..pe ici pe colo mai apar vânzători de apă rece care iau din magazine sticlele cu câțiva cenți și le vând cu 1 dolar, desigur speculanți mărunți pe care poliția îi gonește. Altfel, cerșetorii sau homeleșii sunt teoretic interziși în zona turistică…doar în North Las Vegas poți vedea – preferabil din mașină – ceva din lumea pestriță a celor învinși.
Criza a lovit puternic din 2008…am văzut multe afaceri mai mici închise / era un local familiar franciză Chili’s lângă noi care a dispărut, făceam câțiva pași să ne aprovizionăm cu barbecued ribs/…am văzut casele scoase la vânzare de bănci. For sale era anunțul pus pe vreo 2 case din 5 în vecini…Au fost bani de pensie pierduți, venituri reduse în unele domenii, /din fericire Christian lucra atunci la rent a car…închiria track-uri nu vindea/…rata șomajului a depășit 14% și foreclosures au crescut, se spunea că sunt 2 din 4 case în 2009 /e drept că vedeam listele din ziar unde mai bine de 90% din numele datornicilor erau hispanice sau asiatice……peste 70% din proprietarii de case cu mortgages datorau băncilor mai mult decât fac casele, intrarea în insolvență era frecventă, la fel scăderea veniturilor, mai puțin turiști, multe cazinouri goale – cum a creat o vreme frica după atentatele de la 11 septembrie că Orașul Păcatului va fi țintă a terorismului, atunci veniturile din gambling au scăzut brusc cu 1%, în 2008 cu 4%…bănci falimentate preluate de altele…proiectele stopate…cum ar fi Fontainebleau,, un proiect de 3,1 miliarde sau Ritz-Carlton…Acum își revin încetul cu încetul ..politica lui Bush jr dă roade deși a fost acuzat de socialism! …Programul TARP a însemnat ajutarea băncilor cu bani de la stat, ajutor care deja s-a cam rambursat dar colapsul financiar a fost evitat.… Turiștii se reîntorc, noi locații se deschid încetul cu încetul ..în timp ce Europa se clatină în continuare, în special zona euro care se îndreaptă spre colaps…Apropo de Bush filmul W al lui Oliver Stone a fost jenant…a creat impresia că acest președinte a fost un bețiv oarecare, un pierde vară, un looser cu mofturi încât te miri că a fost ales de atâția oameni guvernator sau șef al statului.

Sexul

Ce se întâmplă în Vegas rămâne în Vegas e un slogan celebru care nu se întemeiază doar pe nebuniile amoroase pe care ți le poți permite aici dar se referă la discreția care trebuie să înconjoare orice activitate. Într-o vreme Stripul se colora -negativ zic eu- cu tot felul de hispanici întinzându-ți cartonașe cu ”gagici” care-și ofereau serviciile de ”masaj” sau ”dansuri în poală”…un nume scurt, un număr de telefon, un tarif- Rozy 29$, Jasmine 100$, Kelly 50$…Sigur, pentru tacâmul complet negociai în cameră.  Dar tarifele erau meschine, astăzi ofertele se fac pe internet incluzând și prețul, adesea detaliat, care oscilează între 500-800 pe oră.  De râsul lumii a fost un turist care a cerut restul pentru serviciile sexuale reclamând că fata nu a stat cu el tot timpul plătit, la poliție l-au acuzat că solicită prostituție ilegală! Mexicanii care împărțeau pliante cu oferte de fete disponibile au disparut, poate unii amatori de asemenea joburi de stradă așteaptă ridicarea vizelor dar nu știau că și fără viză trebuie să primești totuși acceptul de intrare. Mă rog, acum apar la noi pe la intersecții gen Obor fătuci amărâte cu invitații la saloane de masaj..dacă maseuzele seamănă cu ele businessul e destinat falimentului! … Statul Nevada e singurul stat american care admite prostituția dar în bordeluri cu licență situate de obicei în zone rurale – în 2008 erau doar 28 de bordeluri. În Vegas și Comitatul Clark prostituția e interzisă oficial pentru că toate cazinourile au încurajat turismul de familie, aici se joacă, clienții nu trebuie distrași de la gambling. Dar barurile sunt pline de fete care vânează clienții, sistemul de servicii Escort ocupă 140 de pagini „galbene” și în fiecare an poliția culege cam 400 de copiii care se vând pe străzi …Oricum, fetele cât de cât atractive lucrează pentru agenții și autobuzele acoperite cu reclame imense pentru ”babes” străbat orașul. Cele care fac strip tease în barurile specializate – stabilimente care arată ca în filmele americane sunt de genul ”afară e vopsit gardul”…clienții se amuză, beau bere cu prețuri piperate, aruncă hârtii de un dolar, le agață de jartelele fetelor sau pe unde găsesc un locșor ori plătesc un ”lap dance” care e un fel de partidă sexuală ”pe uscat”. Din nou vă trimit la filmul ”Showgirls” din 1995 unde Elisabeth Berkley întruchipează un destin tipic de fată care-și face iluzii despreVegas…

Mai întâi informația crudă. Multe hoteluri, în special cele care atrag oamenii de afaceri, dispun de baruri sau cluburi unde pot fi găsite escorts care beau singure, în special cafea ori ceai nu alcol…. Fete de lux își fac veacul mai ales la MGM Grand,VenetianCaesars PalaceNY NYCosmopolitanMirageBellagio,  Bally’sTreasure IslandRioWynn și Encore. Unele lucrează la cluburile de noapte sau la partyurile de la piscine și dacă sunt super te costă chiar și un grand…1000$

Pliantele cu oferte de „ dansuri exotice” n-au dispărut, poți găsi și diferite companii în cărțile de telefon la rubricile „Entertainers” sau ”Modeling Services” , sunt tot fetele de prin cazinouri dar care acum așteaptă telefoane pentru un serviciu de vreo 30 de minute destul de scump pentru că banii se împart cu alții…În fine, există Cluburi de strip-tease unde s-ar putea să cheltuiești o grămadă de bani fără a obține nimic, cele mai cunoscute sunt Cheetah, Olympic Gardens, Crazy Horse 2 și Paradise. Există și cluburi de swingeri, cel mai mare fiind The Red Rooster și să nu neglijăm localurile de Masaj, multe așezate pe Strip. Și aici orice supliment sexual trebuie negociat cu maseuza, cele mai „cooperative” fiind coreencele….
Cât despre Tv… Acolo programele Tv se supun unor reguli reglementate azi mai mult de bun simț și tradiție decât de legi și interdicții…Totuși, Codul Hays a lăsat urme. Am mai scris despre asta în postarea pe blog ”Despre sex și coduri etice 2” și mențin concluzia: .Codul Hays și Codul bunelor practici pentru Tv au avut rolul lor în formarea unor atitudini atât ale autorilor cât și ale audienței..chiar dacă au fost depășite ele au dat roade,au instituit bariere și standarde pe care atât autorii cât și publicul și le asumă. Urmăriți nu doar filmele și serialele americane dar și emisiunile lor cotidiene și veți vedea că rezultatul unei cenzuri depășite formal de societate este atât decența cât și folosirea sexului sau nudității în special sub forme artistice. Despre emisiunile tabloid de la noi și obiceiul de a plimba în fața camerelor tot felul de trupuri de fete dezbrăcate americanii ar crede că sunt pe altă planetă.Și ar avea dreptate.

În rest, ceea ce se petrece în Vegas rămâne în Vegas…Așa cum spre Hollywood se îndreaptă sute, mii de tinere atrase de mirajul filmului există un exod și spre Vegas. Păcat că la noi nu există un Hollywood sau măcar un Bollywood unde să-și găsească vocația puzderia de fete de la pagina 3 sau 5 a tabloidelor care doar la cinematografie visează chipurile…În realitate Las Vegas are una din cele mai mari probleme de trafic de persoane, de trei ori mai multe arestări de tineri decât la New York, unul din cele 17 locuri de top pentru traficul de femei din lume!. În fiecare zi sute de fete nu mai mari de 13,14 ani sunt exploatate de „pești„… deși mulți turiști au impresia că aici prostituția e legală ceea ce contribuie la sporirea pieței de trafic.  Banii sunt motorul și infractorii au descoperit că faci mai mulți bani vânzând cu repetiție o femeie decât un drog interzis.  Abia în vara lui 2013 guvernatorul Brian Sandoval a semnat legea care definește traficul sexual drept crimă…

Jurnal de Las Vegas 1995-2016 /6/

Bucătăria . Merită meditat asupra sistemului american de a diferenția total lunchul de dinner…aici definitoriu mi se pare cultul local al muncii. Pauza de prânz e sfântă. Dar să o luăm metodic…micul dejun, breakfastul, socotit de mulți cea mai importantă masă a zilei …cum îi arată numele este „the breaking of the night fast. Stilul englezesc e desigur cel mai consistent dar și americanii se îndoapă cu ouă, bacon și cârnați, mash …să menționez pancakes, clătitele lor groase cu sirop de arțar, french-toast, adică friganele, dar poți servi dimineața și steak and eggs! Destul de consistent, nu? În schimb lunchul de la miezul zilei e dominat de burgeri, pizza, salate, sendviciuri…Duminica, ziua când se doarme mai mult, micul dejun și lunchul s-au contopit în brunch dar cina rămâne oricând principala masă a zilei. Multe localuri, în primul rând steakhouse, deschid doar după  ora 17 iar meniul de seară e total diferit.

Meniul de prânz e optimizat pentru producere rapidă și în porții mai mici, 45 de minute și nu dublu…lunch e mai ușor și mai puțin formal , adesea prețurile diferă la aceiași ofertă, în fine să nu uităm că prânzul în special este o piață competitivă, o mulțime de cafeterias, localuri fast food, rețelele de restaurante cu meniuri identice, sistemul de delivery și comenzi online se bat pe aceiași clientelă…

Dar există mari diferențe între civilizații, în Sudul american ca și în unele țări latine din America de Sud cu mari ferme, lunchul trebuie să fie extrem de consistent ca să ofere suficientă energie pentru continuarea muncii. Înfine, locuitorii Greciei, Spaniei, Italiei și ai multor țări din America de Sud si Orientul Mijlociu, au inventat siesta deoarece temperaturile ridicate din aceste regiuni împiedică desfășurarea activi­tăților la ora tradițională a prânzului. Am întâlnit asemenea situații atât în sudul Italiei, în Puglia sau Campania, unde la miezul zilei începe riposo, magazinele se închid, oamenii merg acasă pentru un lunch mai lung sau o moțăială departe de caniculă, cât și la Madrid sau Barcelona dar trebuie spus că lucrurile s-au mai relaxat, iar ca turist vei găsi totdeauna un local deschis care să se acomodeze cu obiceiurile tale. Prin tradiție în Spania totul se închide între 2 și 5, aici cina se servește după ora 8 sau chiar 9 seara… situație ce am regăsit-o în Cipru.  Grecii păstrează cu sfințenie siesta  suportând toate callificativele de „leneși, puturoși‘, oamenii își reîncep activitatea după 7 seara și o prelungesc până spre miezul nopții. Desigur, în formarea unor deprinderi clima a jucat un rol important…în ultimii ani de pildă Vuelta, turul ciclist al Spaniei, programat la final de august-început de septembrie, poposește doar în zona de nord a peninsulei ocolind Andalusia, sudul canicular…cât despre atitudinea față de muncă e de discutat. Am vizitat în Grecia o făbricuță  de ulei de măsline, măslinele se culeg doar la sfârșitul toamnei, s-ar putea spune că în restul anului proprietarul poate sta degeaba. Dar dacă totul ar fi atât de simplu de explicat….           După mine concepția comunistă sau socialistă ca fiecare să aibă un serviciu a generat o mentalitate păguboasă. Era vorba de serviciu și nu de muncă, oamenii s-au învățat că li se cuvine pentru simplul fapt că există salarii, remunerații, câștiguri, bonusuri, prime și mai nou pomeni. Ne-am grăbit să afișăm rezultate mărețe afirmând de pildă că am eradicat analfabetismul iar adevărul l-am ascuns sub preș. Mentalitatea s-a transmis din generație în generație cei tineri de azi reușind cu greu să înțeleagă realitatea că trebuie să lupți ca să ai ceva…dar eu trecând spre vârsta a treia am lăsat asemenea gânduri deoparte, am prins gustul bucătărelii așa că mă întorc la gătit, iar în America am gătit din plin mai ales că Christian nu și-a pierdut interesul pentru o ciorbă bună, o tocăniță sau o salată de boeuf ca acasă.

Micile șmecherii care duc la marile avantaje le descoperi repede aici , odată Cristi a vărsat macaroanele în chiuveta plină cu apă, Luci s-a speriat dar se apasă pe un buton și chiuveta se golește.  Există în chiuvetă un al doilea canal cu tocător care te scapă de resturile alimentare în așa fel încât gunoiul de dus la ghenă conține mai mult ambalaje și nu emană mirosuri! Simplu, nu? Mai există aragazul care se aprinde singur … Bucătăria americană   dotată ca la carte se preia obligatoriu de câte ori cumperi sau închiriezi un apartament… American kitchen cu care e dotat orice apartament are tot ce-ți trebuie până la microunde sau dishwasher machine.. Confort ecologic? Poate. Sau confort pur și simplu ca în cazul cutiilor poștale din fața casei, ele au o limbă de metal care se poate ridica în semn de atenționare, poștașul știe că are ceva de luat de acolo,o scrisoare de pildă. După care îți umple cutia cu tot felul de mesaje inutile, în special reclame sau cupoane. Ziare nu…dacă ești abonat trece dis de dimineața pe stradă o camionetă și ziarul ți se aruncă, ambalat, la intrare, e practic și rapid, angajatul nu coboară din mașină iar prin poștă s-ar pierde timp…Iar angajatul e deobicei un latino plătit mizerabil . Și ziarul cuprinde multe reclame și cupoane de ieftinire care sunt adesea folositoare, mulți oameni caută să-și economisească bănuții…Sunt multe soluții mărunte, toate izvorâte din preocuparea de a nu răpi din timpul oamenilor și cum aici stai mult în mașină au apărut și drive-in la fast fooduri sau Versateller, serviciul bancar din mașină…Așa că am dat zor cu tradiția românească, mai ales ciorbele, ba chiar l-am dotat și pe Christian cu rețete încă de pe vremea când nu era însurat și locuia cu room-mates –întâi Gaby care era român……mai ales că pentru o ciorbă de văcuță nu e nevoie să fierbi 2 ore carnea ca la noi….Dar plicuri de „borș magic” trebuie aduse sau trimise din România – azi se găsesc pe Amazon- ca și leușteanul uscat, altfel te mulțumești să acrești cu lămâie. Abia prin 2009 doamna Lili, o româncă angajată la un local din vecini ne-a îndrumat să cumpărăm foi de varză murată și murături de la niște magazine bulgărești și georgiene și am putut face sarmale iar pentru salata de boeuf adorată de fiul meu am găsit cu greu gogoșari ungurești la 1,9 dolari borcanul…Există desigur sauerkraut, varza murată pe care ei o servesc adesea cu hot dog dar se vinde tăiată fideluță și nu e chip să găsești altfel nici la piețele de producători unde am încercat degeaba.  Acum și nora mea Anne a învățat să facă sarmale… Despre diversitatea restaurantelor și bufetelor am mai vorbit dar, dintr-o mulțime, hai să aleg câteva care mi-au rămas în memorie…La Mon Ami Gabi pe terrasa de la Paris Las Vegas de unde poți vedea vizavi showul fântânilor am mâncat prima dată în 2004 când am primit vestea că Numai iubirea făcuse la debut un rating surpriză…Un lunch în 2009 costa 71 dolari pentru 2 persoane cu escargots, soupe a l’oignon, moules marinieres, truite, 2 pahare de Riesling. Alt local preferat italianul Capri din Sunset, deschis doar seara, pentru o cină elegantă de 3 persoane se începe cu un coș de delicatese de panificație pe care le poți servi cu olive oil și balsamic, ca antipasti smoked salmon carpaccio și mozzarela buffalo iar ca entrées, adică feluri principale, Lobster Fra Diavolo, Veal Chops, Pasta Alfredo, cu o salată ca intermezzo din care nu lipsesc lettuce, mushrooms, ham, cheese, olives, artichokes, cu Chianti Classico doar un pahar pentru mine, tiramisu și cheesecake – total 106$ la 3 persoane . Merge! Localnicii se îndreaptă adesea spre chain restaurants, rețele sigure și de calitate, cum ar fi Red Lobster sau Olive Garden. Aici nu se face rezervare, aștepti să se elibereze o masă și uneori ți se dă un fel de pager ca să te anunțe cu un piuit că ești invitat înăuntru. La Olive Garden – unde am mâncat și la New York tocmai pentru că apreciam stilul – o supă pasta e fagioli e 5,25, o pizza 12,25, pastele în jur de 11-14 dolari, un seafood Portofino, preferatul meu și al lui Christi, 16,50. Masă de 3 cu vinul meu 2 pahare de Chateau St Michelle, un riesling petillant de California- 67 $ plus 10$ bacșiș…Cum îmi plac fructele de mare punctez pentru Oyster Bar …la cel din Sunset ne-a oferit o masă de rămas bun David King, un fost room-mate al lui Christi și am gustat un fel de bouillabaise, la Oyster bar din Miracle Mile – la Planet Hollywood- ,alt loc preferat, felurile merg în jur de 21-23 dolari. În fine, de mai multe ori am fost cu Christi și Anne la Kings Fish House in The District unde ni s-a pus o babețică la gât ca la copii ca să degustăm un cioppino teribil de bun …Să nu uităm Red Lobster în care am pășit prima dată la Cleveland dar l-am găsit și la Vegas sau Joe’s Crab Schack unde 3 crabi – Dungeness, Alaska White și Kings fac 54$ …Vreți o friptură? Dacă la Smith and Wollensky e prea scump recomand The Capitol Grille pentru un lunch cu dry aged sirloin steak cu asparagus hollandaise sauce, o sticlă de Coppola Merlot pentru 95$…dar îndrăgitul meu prime rib mă așteaptă mai ales la Outback, lângă vechea casă, o rețea australiană. Asta până în 2014 când am locuit pe East Flamingo și am avut de ales alte localuri, în special Lawry, cu cel mai bun prime rib posíbil…
De Crăciun și de Anul Nou aglomerația crește, se fac cozi, localnicii ies și ei în masă ca să profite de reduceri, năvălesc turiștii din Extremul Orient care n-au parte de asemenea sărbători, mulți ies să admire luminile de Crăciun.. La Paris deși am fost de multe ori n-am prins revelionul de pe Champs Elysées dar am petrecut evenimentul la Roma, la Nisa, la Dubai în 2012 – cu jocul de artificii de pe cea mai înaltă clădire din lume dar atmosfera și spectacolul Vegasului sunt unice…sunt lucruri care trebuie trăite nu văzute la televizor…
Ca eveniment important al sfârșitului de an 1997 … am abandonat fumatul amândoi, eu și Christian. Definitiv. Cât despre evenimentele anului 1999 nu pot uita fabuloasa finală la TV Manchester United – Bayern Munich 2-1, văzută la ora 11,30…datorită diferenței de fus de 10 ore /9 ore cu Europa Centrală/multe lucruri din Europa, în special sportive, se pot vedea la micul dejun sau la prânz dar dacă pică pe timpul nopții sau când ești la muncă, le înregistrezi.

Murăturile sunt numite aici pickles și cele mai cunoscute sunt castraveții murați fie în oțet fie în saramură /brine/ …dar se pot mura și alte legume fie că e vorba de porumb, varză de Bruxelles, morcov, conopidă etc. Dar să specific brine are atât oțet – oțet alb- cât și sare, zahăr, condiment gen semințe de muștar sau coriandru. Practic murăturile pe care le cunoaștem noi din moși-strămoși nu se pot găsi aici, varza murată este sauerkraut – tocată fin și fiartă în vin- iar ca să găsești foile sau varza întreagă trebuie să cauți magazine entice, bulgărești sau georgiene cum am mai povestit.  De fapt știam asta de la Cleveland când am condus printr-o galerie de motocicliști ostili până la piața locală unde producătorii nu aveau în butoaie nici varză întreagă nici zeamă. Din cauza climei calde nu se pune problema să pui tu murături deși s-ar găsi chiar un fel de gogonele, tomatillo mexicane. Cât despre gogoșari caută borcane cu produse turcești sau ungurești.  În Vegas există un International Market, un depozit cu lucruri de import  din toată lumea , europa estică e bine reprezentată de vecinii noștri dar produse românești nu prea descoperi. Păcat.

În fine câteva detalii despre anumite produse specifice. Relish este un condiment făcut din castravete murat tocat fin, e un fel de sos …. Chutney vine din bucătăria anglo-indiană și conține de obicei o reducție de fructe, oțet, zahăr, condiment gen usturoi, tamarind, ginger…

Băutura

Ce beau americanii? În primul rând apă de la robinet și e foarte bună. Vorba fiului meu, de ce să mai cumperi apă plată că tot de la robinet provine doar că e îmbuteliată…Secvențele de film în care se dau pe gât cantități imense de whisky, de regulă bourbon, sunt înșelătoare, se bea mai puțin álcool decât credem, berea e pe primul loc dar și vinul urcă în preferințe mai ales că vinurile produse în California nu sunt deloc rele, eu m-am atașat de un riesling ușor, Chateau Saint Michelle, dar sunt de apreciat și soiurile semnate de Francis Ford Coppola, Carlo Rossi etc. Foarte interesante sunt berăriile unde se produce berea pe loc, era una muzeu la Monte Carlo Casino în vechea galerie, este Sunset Brewery unde ți se oferă să guști bere de diferite culori și apoi alegi.…

Să nu uităm sistemul de licențiere care face ca multe localuri să nu aibă dreptul de a servi băuturi alcoolice inclusiv bere – deși în Germania mi s-a spus că berea e aliment- ! – Să nu uităm interdicția de vârstă care se respectă cu strictețe chiar și în Vegas unde e o mai mare relaxare în ceea ce privește consumul de álcool în publuc sau pe străzi, nu trebuie să mergi cu sticla ascunsă într-o pungă dar dacă te uiți cum se prepară margarita, extrem de populară aici, turnându-se într-o cupă imensă un strop de tequila dintr-o conductă ascunsă sub bar și punând o grămadă de gheață n-ai de ce să te sperii. Într-o vreme mergeam cu Christian la Sport book-ul de la Sunset Station și barmanul care-l cunoștea îmi oferea dry Martini sau bloody mary  care nu erau preparate să te îmbete. În plus la cazino băutura e grátis, trebuie doar să dai bacșiș câte un dólar de pahar barmanului sau fetelor care te servesc la mesele de joc în ținutele lor sumare și fistichii.  Acolo, dacă vezi meciurile duminica în atmosfera gălăgioasă dar simpátică de la Sport book berea e rege și merge bine cu aripioarele de pui picante…De fapt statisticile recente spun că 54% din americani preferă berea iar din cei 43%care preferă alcoolul 33% merc spre vin iar doar 2º% spre tării.