Nu doar 1 iunie

Un băiat de succes, Dan Negru, a scris că Endemol vrea să cumpere formatul Next Star și consideră că piața tv de azi exact ca aceea din anii 90 e una de consum nu de creație. „ E ca aborigenii ăia cărora le dai o oglindă şi zic „Mamă, ce mişto!“. Noi doar cumpărăm, nu inventăm să vindem. Noi suntem o piaţă de consum. Ăia scot ceva în Franţa, dă la proştii de români că îl cumpără! Scot ceva în Olanda? Dă la tâmpitul de român care cumpără orice! Toate televiziunile din România cumpără, cumpără!„ …. Copiii sunt tot mai mult obiectul [nu subiectul] showurilor Tv, succesul Next Star e ca de obicei imitat de alții, a apărut Kids Song, am avut emisiuni culinare cu copiii, s-au speculat „lucrurile trăznite„ spuse de cei mici etc. Pentru că în anii 90 m-am ocupat de programele cu și pentru copiii știu că moda- sau obiceiul- cumpărării de formate a venit mai târziu și nu a început cu copiii. Chiar s-a uitat de „Tip Top Minitop„ showul făcut de colega mea Oana Ionescu-Firică, animat la început de Ioan Luchian Mihalea și care conținea nu doar concurs de talente dar și „lucruri trăznite”, fiind mai ales un program pentru familie, parte a unei strategii în care „minitopul„ sau „Feriți-vă de măgăruș„ se adresau întregii familii „Abracadabra” sau „Arlechino„ spuneau povești celor mici iar „Ba da, ba nu„ antrena puștii din clasele mai mari. Vorbesc de strategie pentru că, spre deosebire de posturile care pot îngloba ocazional copiii în preocupările lor TVR ar trebui să aibă o componentă importantă, inclusiv în ponderea din grilă, de programe pentru copiii. Profilarea în viitor a TVR1 în post de știri, economie, agricultura, lipsa de coloană vertebrală a TVR2 mă îngrijorează nespus. În toată Europa – dar nu numai- posturile publice își asumă preocuparea de a produce pentru copiii, există festivaluri internaționale de profil, asociații și organisme de cooperare la care m-am zbătut să ne alăturăm, există reglementări legislative care protejază și stimulează producția de gen. Poate că „baba se piaptănă„ în timp ce altele sunt preocupările la ordinea zilei dar scăderea atenției acordate copiilor va avea consecințe grave. E o raritate dar și o încântare să vezi pe micul ecran un copil talentat dar nu e vorba doar despre asta, oricât de reușite showurile cu copiii sunt pentru adulți, sunt pentru familie, nu pot înlocui programele în care cei mici sunt subiect, nu obiect, în care e implicată o educație prin promovarea unor valori autentice și importante precum cinstea, dreptatea, curajul prin modelele propuse –reale sau imaginare. Altfel exemplele, modelele rămân cele oferite în zona tabloidă…Azi există numeroase canale Tv de desene animate ceea ce nu absolvă televiziunea publică de datoria de a produce pentru copiii și de a avea o strategie clară în domeniu. Sau de a produce ficțiune. În cazul copiilor educația nu se face cu vorbe, cu declarații, nici cu povețe sau sfaturi , e nevoie de povești, de personaje în acțiune. Nu doar copiii beneficiază de injectarea cu imaginație petrecută în special în filmul american unde niciodată nu au existat atâtea „basme” fabuloase care însă cultivă cu obstinație valori importante, fie că e vorba de „Jocurile foamei” „Stăpânul inelelor„”Harry Potter” „Războiul stelelor” și câte multe altele…Sigur că nu avem forța financiară de intra pe o asemenea piață dar și„Abracadabra” sau„Arlechino” se finanțau mai mult din entuziasm, anii au trecut, vremurile s-au schimbat, pretențiile sunt mai mari dar soluția nu e să abandonăm. Și acum revenim de unde am plecat…abundența de „cumpărări” și imitații se datorează – dar a și încurajat- dominația producătorilor „executanți” în dauna autorilor, a creatorilor. Realizarea unui format cât mai aproape de originalul din afară devine merit extraordinar, creația se ascunde prin cotloane, cedează pasul în fața imitației. Îmi amintesc că m-am împotrivit propunerilor unor colegi de a pune copiii să mimeze vedete, mi se părea o barbarie să pui o fetiță să imite pe Madonna, acum un show gen „Te cunosc de undeva” e ceva firesc. Sigur, cererea determină oferta și cu cât mai rar autori, scenariști, creatori vor fi solicitați cu atât mai mult se vor împuțina, oricâte școli vor pretinde că îi cresc….Culmea imitației mi s-a părut serialul aparent agreabil „O săptămână nebună„ în care până și mișcările de aparat au fost copiate după originalul BBC, dacă vom persevera pe calea aceasta – unde oricum se cheltuiesc bani- viitorul e tot mai sumbru. În final să reamintesc tuturor …ziua copiilor nu trebuie să fie doar 1 iunie…

Anunțuri