Numai iubirea 2

A DOUA PARTE

La suprafață lucrurile păreau că s-au liniștit. Alina se străduia să se acomodeze cu noua slujbă de la grădiniță, îi învăța pe copiii să cânte, Victor picta tot felul de năzbâtii dar rămăseseră în micul atelier improvizat din garsonieră, mezinul nu se împăca deloc cu prezența dominatoare a Andreei în casa fratelui său. Bianca părea însă că se împacă ușor cu noua situație, la fel și Maria care își înăbușea cu greu îndoielile dar era gata să accepte orice în speranța că Dan ar reuși să-și refacă viața. Despre Ana și Gelu nu se mai auzea și nu se mai vorbea dar câte se întâmplaseră în casa Dogaru… Reacția Anei la aflarea veștii despre sarcina Andreei a fost, la început, ciudată. I-a reproșat Margăi că i-a ascuns  adevărul dar a acceptat explicația acesteia, susținută de altfel cu tărie de Nechifor, că trecutul trebuie uitat, lăsat în urmă. Ce-i drept, pentru Ana trecutul era adânc implicat în prezent…

Singurul om pe care putea conta fără șovăire era Gelu, soțul ei în acte, gata de orice sacrificiu în numele unui devotament de neclintit care se menținuse viu încă din anii copilăriei. Știa că Gelu îi va fi alături în perioada tulbure, plină de frământări care o aștepta și s-a hotărât să-l însoțească la turneul de tenis de la Viena. Dar n-a fost să fie…

În ziua plecării totul părea să se desfășoare firesc, bagajele erau pregătite, prietena ei Delia venise să-și ia rămas bun, taxiul comandat să-i ducă la aeroport sosise  când, dintr-odată, Ana a simțit o stare de leșin și o durere care a îndoit-o obligând-o să se așeze. Speriat, Nechifor a întrebat-o ce se întâmplă și ea nu a mai putut amâna dezvăluirea iminentă:

– Tată, sunt însărcinată…

Pentru bătrân era un nesperat moment de fericire, dintr-odată o căsnicie pe care o dorise dar simțise că se clatină apărea împlinită iar perspectiva nașterii unui nepot îl încânta. Gelu, care știa mai multe, a decis să plece singur, n-avea rost să insiste, așa că s-a urcat în taxi cu direcția aeroport. Delia a rămas toată ziua alături de Ana care își revenea cu încetul la normal, privind-o cu atenție. Lacrimile Anei, greu de stăpânit, erau grăitoare totuși a întrebat-o:

– Deci, până la urmă tu ai făcut dragoste cu Gelu, nu?

– Da, după cum vezi..a șoptit Ana.

– Nu cred, nu mă păcălești tu pe mine ..a replicat Delia iar Ana și-a întors privirea, jenată. .Ana, e copilul lui Dan?…Tăcerea era desigur răspunsul… Doamne, și Gelu știe?

– Normal că știe.

– Și Dan? Lui de ce nu i-ai spus?

– Cum să-i spun, Delia? s-a enervat deodată Ana, dând pe față tot zbuciumul care o chinuia…domnul arhitect Dan Bratu s-a iubit în același timp cu două femei și o să aibă doi copiii…Da, Andreea e însărcinată, i-a explicat prietenei care o asculta uimită. Acum numai Dumnezeu știe ce o să se întâmple dar eu tot nu pot să înțeleg un lucru…ce fel de om e Dan?

 

Nimic nu prevestea ceea ce avea să se întâmple iar pentru Andreea amenințările lui Tudor păruseră vorbe goale. Într-o seară Dan s-a întors de la slujbă răvășit, confuz, marcat vizibil de un eveniment pe care Deea nu reușea să-l înțeleagă. Victor, aflat de față, cu Alina a fost primul care a întrebat:

– S-a întâmplat ceva?

– Am greșit niște calcule la Vilamax…sunt niște sume mari…

– Hai măi, despre bani era vorba? a intervenit Deea. Tu care ești super arhitectul anului o să rezolvi și situația asta…Ea avea o altă veste  pe care nu se putea abține să nu o strige în gura mare, tocmai aflase prin intermediul lui Ildiko căreia Marga i se confesase…Lasă-mă să-ți dau vestea care pe cuvântul meu de onoare o să te înveselească…Ana Dogaru este însărcinată! Da, tenismenul ei se pare că a câștigat meciul și în pauza dintre seturi va schimba scutece, nu-i așa că ne bucurăm cu toții? a continuat, fără să o deranjeze privirea dură a lui Dan care a izbucnit brusc, aruncând servieta pe care o ținea în mână pe podea:.

– Crezi că de glumele tale tâmpite îmi arde mie? Ți-am zis să taci din gură, ai înțeles?!

Deea a părut o clipă că dă înapoi iar Dan le-a întors spatele tuturor, îndreptându-se spre scară.

– Bine, tac, dar tot nu tac, pentru că asta am avut de spus! Nu s-a lăsat, a urcat după el în dormitor să-i spună că vorbise cu o agenție care organizează nunți, nu simțea deloc frământarea care-l cuprinsese pe bărbat care nu știa cum să câștige câteva secunde de intimitate ca să se gândească. Greșeala era inexplicabilă și declanșa probleme grave. Sumele calculate pentru cheltuielile șantierului erau diminuate grav, de parcă o virgulă nenorocită se deplasase singură transformând milioanele în sute de mii și sutele în zeci…A privit-o neputincios pe Deea:

– Tu înțelegi cât e de grav..realizezi că pot să pierd tot?

– De unde să știu…am încercat doar să fiu drăguță cu tine dar văd că te interesează doar ce se întâmplă la serviciu…eu nu mai contez în casa asta…Așează-te, o să-ți fac un masaj să te mai relaxezi…Dan trimisese investitorului un calcul de cheltuieli total greșit și acum Meyer nu era dispus să accepte greșeala și să plătească mai mult decât i se ceruse, diferența, enormă, cădea acum pe umerii arhitectului, cu perspectiva de a fi obligat să acopere paguba din buzunarul lui.  Nici Andreea, nici chiar Dan nu realizau proporțiile catastrofei, Alina și Victor se retrăseseră discret, obișnuiți cu scenele provocate de Deea dar încă nelămuriți de ceea ce se întâmplase la Biroul de Arhitectură până când, spre seară, s-a anunțat vizita avocatului desemnat de Rudi Meyer, investitorul care construia Vilamax. Iar avocatul nu era altul decât Tudor Lupescu!  Tudor nu mai se furișa acum prin curte, nu mai implora întrevederi prin telefon ci bătea cu insistență la ușă și intra cu aerul său trufaș, cu siguranța de sine regăsită zâmbindu-i superior Deei care i-a deschis, confuză:

– N-am venit pentru tine, Bellissima, deși mi-ar fi plăcut ci pentru soțul tău, iar când am să termin cu el o să-ți piară pofta de măritiș, crede-mă. O să dai fuguța la primul medic să avortezi…s-a dus, a luat-o la vale, își va vinde mașina, vila va fi scoasă la licitație…n-o să ai nici măcar după ce să bei apă, a insistat el în timp ce Deea îl privea parcă năucită.

– Tu ai înnebunit, Tudor? îngăimă ea, confuză.

– Hai, du-te și anunță-mă, spune-i soțiorului tău că a venit Tudor Lupescu, avocatul lui Rudi Meyer!

Chiar și copleșit de necazul care se abătuse asupra lui Dan n-a uitat știrea ce i se oferise, Ana era însărcinată! Trebuia s-o sune, să o felicite și a dat telefon pe seară iar Ana crezând că este din nou Gelu s-a grăbit să spună în receptor:

– Gelu, al câtelea telefon e pe ziua de azi, ți-am spus odată că mă simt bine!

– Mă bucur că te simți bine.

– Dan??

– Te deranjează faptul că te-am sunat?

– Nu…sigur că nu…

– Ana,de ce nu mi-ai spus și mie că o să ai un copil cu Gelu? M-aș fi bucurat foarte mult, oricum eu te felicit, știu de pe acum că o să ai un băiat foarte frumos..Ana, alo?

Dar Ana închisese, la timp să nu se simtă tristețea și lacrimile din glasul ei.

Tu ești avocatul lui Meyer, mă? a întrebat Dan coborând scara și aruncându-i o privire disprețuitoare noului venit.

– Ce, nu-ți convine? Sunt doar unul dintre ei, domnul Meyer are o armată de avocați, a răspuns celălalt, sfidător iar Andreea, care părea că asistă la discuție de la distanță a intervenit scurt:

– Știi ce, spune ce vrei și gata, dacă-i vorba de niște daune Dan o să plătească!

– Daune? Câteva sute de mii de euro, aproape un milion,  sunt bani, așa, care să-i scoți cu ușurință din portofel, aici nu e glumă, domnișoară…nu v-ați căsătorit încă, pot să-ți spun domnișoară?

– E vorba chiar de atâți bani?

– Da, și domnul Meyer nu dorește să facă un scandal public, de aia m-a trimis pe mine, nu vrea să-i compromită domnului Bratu cariera de arhitect dar situația e gravă. În câte zile puteți plăti…sau credeți că investitorul e dispus să vă acopere gafele profesionale? Și dacă se află…mă refer la presă, la cercurile de afaceri, n-o să mai primiți comenzi nici măcar pentru un garaj amărât…sau poate o magazie, un coteț…

Dan tăcuse tot timpul, lăsându-l pe Tudor să se desfășoare cu o satisfacție vizibilă dar nu-i mai suporta obrăznicia, s-a ridicat brusc, cu un gest violent, gata parcă să lovească.

– Ieși dracului afară din casa mea! a strigat .

– Vă dau trei zile, nici un minut în plus  Trei zile!

Dan încă nu-și dăduse seama dar întreaga dramă fusese declanșată din umbră de Casandra a cărei conspirație îndelung pregătită reușise iar unealta fusese Lucian. De când îi plătise datoriile, de când îl primise în patul ei și îl trata cu sex, șampanie și chiar droguri Lucian devenise dependent de femeia care nu înceta să-i ațâțe orgoliul, să-i stimuleze invidia și gelozia pe succesele lui Dan. Fuseseră doar colegi de facultate, de ce se mulțumea să fie mereu în umbra acestuia, un subaltern umil fără coloană vertebrală? Soluția era să-l saboteze pe mult prea încrezătorul partener și Lucian avea misiunea să descopere parola de pe computerul lui.  Era greu iar zilele până când ultimele calcule așteptate de Meyer pentru Vilamax se scurgeau, cu toate presiunile Casandrei Lucian nu reușise să intre în computerul ”șefului” unde aveau de gând să modifice calculul final, pur și simplu mutând o virgulă, astfel încât milioane de euro să se topească, transformându-se în mărunțiș…Norocul i-a ajutat pentru că Lucian și-a adus aminte că Ioana, soția decedată a lui Dan, avusese o poreclă, un nume de alint pe care îl auzise cândva dar nu-l reținuse. Un simplu telefon aparent nevinovat la Manole, tatăl Ioanei, avea să fie decisiv, Porecla respectivă, „Bălaia” era chiar parola computerului, restul a fost o simplă formalitate. E drept că și Dan a expediat calculul fără să mai arunce o ultimă privire pe el, încrezător și sigur de ceea ce făcuse. Iar acum se afla în pragul catastrofei. Desigur, după șocul inițial necazul trebuia înțeles, explicat iar singurul care se încăpățâna să creadă că e vorba de un complot era Victor, nu avea dovezi, nu bănuia nimic concret dar intuiția îi spunea că se umblase la computer. Iar Dan era preocupat de cu totul altceva, să facă rost de bani, ceea ce la început nu i se părea complicat. Să acopere paguba, să evite scandalul, târârea în noroi a numelui și reputației sale, abia apoi să se întrebe dacă era el vinovat sau nu. Iar acum nu era foarte sigur că, într-o clipă de rătăcire, inexplicabilă, greșeala nu-i aparținea.

Dan avea de recuperat un împrumut însemnat pe care i-l făcuse Claudiei care se aruncase într-o afacere cu bijuterii de firmă contrafăcute și s-a dus în casa foștilor socri plin de speranță dar a fost întâmpinat cu reticență. Cu toate că Manole îi înțelegea situația și era conștient că Claudia trebuia să returneze banii împrumutați ba chiar să-l ajute în plus cu ceva, cum se cuvine într-o familie unită, aceasta ezita. Promise că va examina contabilitatea firmei sale, că va verifica dacă are capital disponibil  dar părea sceptică și Dan plecă din casa lor ușor dezamăgit, nu fusese refuzat dar nici încurajat să spere. Trebuia să facă urgent un credit la bancă, bancherul cu care lucra de atâta vreme, Sorin Alecu, nu-l putea refuza…N-avea de unde să știe că, de la distanță, Casandra îi anticipa mișcările…La început bancherul îi promisese la telefon să-i rezolve cererea dar după încă o zi lui Dan îi deveni dificil să-l mai găsească, nu mai răspundea, secretara îi oferea tot felul de scuze greu de acceptat încât deveni agitat, se întâmpla ceva care îi scăpa. Până la urmă îl găsi pe Alecu și păru să se mai liniștească. Bancherul îl asigură că se va acorda creditul dar mai avea nevoie de o zi, două pentru formalități iar Dan se simțea ca atârnat de un fir subțire pe marginea prăpastiei.

– Pot să mă bazez pe tine? Nu mai am nervi, nu mai rezist …vin la tine, discutăm de contracte, de dobânzi, orice vrei, în altă parte nu mai mă duc, continuă în timp ce Deea, Bianca, Adela și Victor, aflați în încăpere, îl urmăreau în tăcere, încordați.

– Sigur, ca de obicei…răspunse bancherul înainte să închidă telefonul și toți răsuflară ușurați, Bianca  sări în brațele lui Papi, Victor o îmbrățișă pe Alina, Deea nu avu altceva de făcut decât să ridice brațele sus, în semn de victorie, zâmbetul revenise pe buzele tuturor., Nu aveau cum să bănuiască faptul că în biroul bancherului, instalată comod pe un fotoliu, se afla Casandra, mai sexi ca niciodată, triumfătoare și necruțătoare.

 Dar înainte ca proporțiile catastrofei să se contureze Dan mai avu parte de un șoc…într-o seară a primit vizita neașteptată a lui Gelu. Niciodată nu-l cântărise cu adevărat pe acest bărbat reținut și aparent timid, îl respingea doar pentru că socotea că profitase de împrejurări pentru a i-o fura pe Ana iar cuvintele acestuia parcă rezonau cu gândurile lui:

– Mă gândeam că noi doi am fi putut fi prieteni, Dane…

– Dacă nu iubeam aceiași femeie…De ce ai venit?

– Voiam să-ți spun că…plec din nou, particip la un circuit de turnee și voi fi departe pentru mult timp… e vorba de un lung turneu prin Caraibe, Porto Rico, Jamaica….

– Îți urez succes.

– Mulțumesc dar nu e vorba de mine…e vorba de Ana.

– Presupun că o iei cu tine.

– Nu, Dane, nici la Viena nu a fost cu mine deși la început acceptase…m-am dus singur și acolo m-am gândit mult la ceea ce trebuie să fac, în situația dată…

– Care situație? a întrebat Dan, nedumerit.

– Cum să-ți spun, eu o iubesc pe Ana dar ea…nu m-a iubit niciodată…Dumnezeu știe de ce s-a întâmplat așa, da, s-a măritat cu mine însă..nu m-am atins de ea, n-am făcut dragoste niciodată!

Era o mărturisire neașteptată iar Dan, care menținuse tot timpul un calm glacial, simți un nod în gât, chiar nu știa cum să reacționeze, ce să spună. Chiar atunci Deea cobora scara cu pași mărunți, absența prelungită a lui Dan din dormitor o intriga iar când își dădu seama că vizitatorul nocturn era Gelu, soțul Anei, rămase nemișcată în spatele ușii, să asculte…la fel de uimită ca și Dan, pe măsură ce vizitatorul își continua mărturisirea. Practic, Deea înghețase, i se părea că peste ea se dărâmă un munte, că o acoperă cenușa unui vulcan..

– Oricât de tare ar durea trebuie să știi adevărul Dane…E copilul tău, Dane! Ana se încăpățânează, nu vrea să afli dar eu m-am hotărât să-ți spun…și pentru asta n-o să mă ierte! ..se retrase spre ieșire, gata să plece, în timp ce Dan rămase împietrit iar dincolo de ușă Andreea simți că lumea se prăbușește în creștetul ei. Poate o cometă, un asteroid lovise pământul și acum totul de clătina, nimic nu mai avea sens, normalul devenea anormal și invers,  existența fiecăruia era în pericol.

Când Dan a intrat mai târziu în dormitor a găsit-o pe Deea în pat, prefăcându-se că  doarme. Găsise puterea să se stăpânească….Dintr-odată întreaga furtună stârnită de necazul cu proiectul Vilamax părea că trece în plan secund….Dar dimineața, când Deea s-a trezit după o noapte dormită pe jumătate, n-a rezistat să nu strecoare câteva aluzii răutăcioase, hotărâtă să nu dezvăluie că aflase destăinuirea făcută de Gelu iar vorbele îi ieșeau din gură marcate de o indiferență neașteptată la o ființă atât de pasională.. Îl pândea pe Dan să-i vadă reacțiile dar și el mima indiferența, angrenat în ritualul obișnuit al dimineții.

– Tu chiar ții să mergem la nunta lui moș Nechifor cu țâfnoasa de Marga…pentru că eu nu mă simt bine și n-aș  avea chef să merg. Și având în vedere că sunt însărcinată cu copilul tău ar fi bine să stai lângă mine, a continuat ea, sprijinindu-se pe perne. Era adevărat, Marga și Nechifor Dogaru parcurseseră un drum în care voiau să-și unească singurătățile printr-o căsătorie, eveniment  de care Deei nu-i păsase până acum.

– Nu trebuie să te enervezi, Andreea, replică el din ușa băii.

– Nu mă enervez dar mă gândeam că te duci s-o vezi pe handicapata de Ana ..cu Gelu mititelu de gât…

– Cum i-ai spus tu, handicapată?

– Îhâm. Știi la ce mă gândeam,…dacă ție îți spune că e însărcinată cu copilul lui Gelu iar lui îi spune că e însărcinată cu copilul tău?

– Nu cred, Ana nu e o prefăcută.

– De ce, ar fi foarte convenabil pentru ea…ar avea un copil cu doi tați.

– Nu știi ce spui! Dan dădu să iasă din dormitor dar glasul Deei îl urmări cu insistență.

– Da? Eu continui să cred că ea a fost amanta lui Tudor Lupescu, o urmărea pe la școală iar ea a căzut în capcană pentru că e mai proastă ca o gâscă , și-a dat seama că a greșit, i-a fost frică, s-a despărțit de tine și l-a luat pe Gelu care oricum habar n-are pe ce lume trăiește.

– Andreea, Ana n-a fost amanta nimănui, să știi…

– Da? Știi ce mă gândeam…dar el ieșise, închizând ușor în urma lui ușa dormitorului în timp ce ea încerca să-l rețină chemându-l. Dane, poate e mai bine să-mi fac bagajele și să plec, te-ai simți mai bine, nu-i așa?  …Dane! Iar el s-a întors, calm, parcă mai senin ca niciodată, ca să-i spună:

– Poți să faci ce vrei, Andreea, dacă nu vrei să mergi la nuntă o să stai singură acasă…și-ți mai spun, Ana nu e nici handicapată nici prefăcută.

Deea a mers totuși la nuntă, elegantă, machiată impecabil ca de obicei..avusese timp să improvizeze ceva și oricum n-avusese intenția să-și lase iubitul singur, era evident că Dan încă nu asimilase noutatea aflată pe nepregătite. Nu s-a întâmplat nimic deosebit, totul s-a desfășurat ca la orice căsătorie chiar dacă mirii erau trecuți de prima tinerețe dar, după felicitările de rigoare când toți au ieși în fața Primăriei, Ana și Gelu, Dan cu Deea și Bianca, Victor cu Alina, Maria, Paul …a apărut cu un buchet de flori Tudor Lupescu.  Reacția de respingere a mirilor nu l-a îndepărtat pe Tudor care i-a zâmbit Anei oferindu-i ei florile…

– N-am nevoie de florile nici de urările dumitale, l-a respins ea, cu răceală, nu ești un om sincer domnule Lupescu. Ar fi mai bine să pleci.

– Desigur, plec…mă așteaptă domnul Meyer. Avocatul se întoarse spre Dan de brațul căruia era agățată Andreea, tăcută. Doar să-i spun domnului arhitect că domnul Meyer nu uită și nu iartă, au trecut șapte zile, cât i-au trebuit Creatorului să facă lumea dar dumitale nu-ți sunt de ajuns așa că ești dat în judecată! Distracție plăcută!

Dincolo de cinismul avocatului Dan era stresat de evoluția evenimentelor. După câteva zile de promisiuni și speranțe bancherul cu care lucrase de atâția ani îl refuzase, sau mai bine zis venise cu o amânare care echivala cu un refuz, din cine știe ce greșeală birocratică Dan Bratu mai figura pe lista neagră a datornicilor pentru un rest de plată la un credit anterior. Era vorba de o nimica toată, o sumă derizorie, mai mult, fusese de mult plătită și totuși apărea ca datorie, deci nu mai putea primi de la nici o bancă alt credit până nu se lămurea situația. Iar presiunea pusă de Meyer și avocații lui nu însemna atât iminența unei obligații de plată cât dezvăluirea publică, un proces urmând a-i știrbi iremediabil reputația. Andreea însă era mai puțin preocupată de încurcăturile materiale ale arhitectului, pentru ea ideea că Ana se putea reîntoarce în viața lui Dan, cu drepturi egale pentru că îi purta copilul, ca și ea, era groaznică. Un bărbat care are de ales între două femei însărcinate cam în același timp…putea Deea să lase soluția pe seama șovăielnicului și fragilului Dan sau trebuia să pornească din nou la luptă împotriva rivalei pe care o credea definitiv învinsă? Acum faptul că Ana se măritase cu Gelu nu mai însemna nimic, puteau să divorțeze cu ușurință, dacă spusele tenismanului erau adevărate și nici o legătură fizică nu-i reținea. Ce să facă? Cum să procedeze? Să apeleze din nou la Sică Ciomag, pentru o rezolvare definitivă? Mai multe planuri se învălmășeau în mintea ei și cu greu se putea abține să nu provoace o confruntare cu Dan care o evita tot mai vizibil. Avea o idee dar până una alta evenimentele i-o luară înainte, criza provocată de greșeala atribuită lui Dan părea să se rezolve…

În biroul din vilă  Dan discuta cu Lucian, chiar în ajunul promisei acțiuni de judecată și partenerul său îi spuse, brusc, că ar mai exista o soluție. Să-l împrumute el cu bani. „Îți dau toată suma, îl plătești pe Meyer și așa n-o  să mai existe nici o plângere, niciun proces, nici un articol în ziare…” Dan s-a mirat dar Lucian nu părea să glumească, susținea că a dat lovitura la cazinou și a câștigat o grămadă de bani. Victor,care intrase și îi urmărea din ușă a râs:

– Super tare, șmechere, ești în bani?!

– Luciane, dacă nu glumești și faci asta pentru mine îți jur că am să-ți dau banii la timp, respect toate termenele și accept orice dobândă,  a continuat Dan care-și regăsise zâmbetul dar Victor, mai bănuitor, interveni.

– Ce frumos…dar precis există o condiție, nu-i așa?

– Da, există, a recunoscut Lucian care vorbea greu și privea în pământ. Vreau să înțelegi Dane, e o sumă foarte mare și am nevoie de o garanție …

– Desigur, măi, înțeleg…ce garanție vrei?

– Firma și casa. Auzind cuvintele spuse cu răceală de Lucian Victor nu s-a putut reține și a sărit să-l lovească, trântindu-l la pământ.

– Firma și casa? De ce nu-i iei măi și viața?

– Îți cumpăr partea ta de firmă și pentru restul te împrumut, s-a explicat Lucian, încercând să-și revină dar nici Dan nu putea suporta situația și l-a apucat de cămașă, zgâlțâindu-l zdravăn. Se aprindea repede și acționa adesea nechibzuit  dar se retrase cerând timp de gândire. Ușor șifonat însă respirând ușurat că a scăpat ieftin Lucian ieși din birou în timp ce Victor făcea spume de furie. Furia însă nu era o rezolvare. Iar Andreea, prima care a aflat, puse și ea paie pe foc.

– Doar Lucian nu-și închipuie că poate conduce firma? Mai mult, îți vrea și vila? Incredibil!

– Vila ar fi cea mai mică problemă, îi spuse Dan. Nici dacă ne mutăm de aici nu m-ar deranja prea tare …Banii îi fac eu la loc dar reputația…

– Ba pe mine mă deranjează să plecăm. Dacă te ajuta Claudia nu ajungeai să depinzi de un drogat ca Lucian care nu e în stare decât să-și tragă în vene și să umble cu muieri de doi lei cum e handicapata de Casandra. Eu atât îți spun, că te văd răvășit, te gândești că eu stau cu tine pentru bani, pentru afaceri , ei bine nu…stau cu tine numai și numai pentru că te iubesc. Tu înțelegi lucrul ăsta?

Pentru Deea era vital să insiste pe lămurirea situației personale, se temea mai puțin de consecințele materiale cât de faptul că Dan ar putea s-o părăsească în favoarea rivalei și teama ei nu era lipsită de temei pentru că bărbatul, în ciuda presiunii create la firmă nu putea să-și alunge din minte destăinuirile lui Gelu. Așa că nu a ezitat și chiar în aceiași zi, după amiază, a pornit spre locuința Anei…Încă nu știa că Ana rămăsese singură pentru că Gelu plecase fără ea în circuitul de turnee, dar nu înainte de a-i mărturisi ce făcuse.

– Dan știe? murmurase Ana, speriată…Iar primul lucru pe care l-a făcut când Dan a intrat în casa ei a fost să  nege.  Gelu te-a mințit, nu ești tu tatăl copilului meu …a afirmat ea gata să se ascundă de realitate, așa cum îi era obiceiul, dar bărbatul avea suspiciuni.

– Ana, Gelu mi-a spus un lucru…că voi doi n-ați făcut niciodată dragoste…Ea a schițat un zâmbet rece:

– Și tu poți să crezi ?

– Da…

– Atunci ce fel de căsătorie ar fi asta?

Dan s-a apropiat de ea dorind din tot sufletul să o atingă, să o mângâie.

– Nu știi să minți…

– N-ai nici un drept, Dane, i-ai făcut un copil Andreei în timp ce-mi declarai mie iubire veșnică…întoarce-te la diva ta.

– Singura diferență e că am vrut să fac un copil cu tine..cu Andreea a fost o întâmplare…

– Un copil nu e o întâmplare, Dane…

În drumul de întoarcere spre casă Dan s-a hotărât. Va accepta oferta lui Lucian și va încerca să meargă mai departe, avea probleme de rezolvat în viața lui care i se păreau mai importante, atât pentru viitorul personal cât și al Biancăi. L-a sunat pe partenerul lui și i-a comunicat că-i acceptă condițiile iar Deei, care-l aștepta în dormitor bănuitoare, i-a confirmat cedarea, de la început, nervos.

– Bine măi, te-ai lăsat îmbrobodit de Lucian , fă ce vrei dar te rog nu mai fi așa de ursuz cu mine, a replicat Deea simțind că schimbarea lui de atitudine are și alte motive. Dan încerca să evite discuția și s-a așezat pe pat, începând să răsfoiască un ziar oarecare dar Deea era deja încărcată și s-a  repezit să-i smulgă ziarul din mână..

– Te rog frumos, uită-te la mine că vreau să-ți spun ceva!

– Nu vreau! Lasă ziarul că mă enervezi!

– Bine. Hai să-ți spun…că tot eu trebuie să fiu calmă și să scot din impas familia asta…Nu mai facem ceremonia fastuoasă și nunta pe care ne-o doream. Nu mai îmi cumpăr rochia de mireasă ultraelegantă pe care mi-o doream și era dreptul meu să mi-o doresc, o să restrângem totul, o să facem cununia civilă doar cu membrii familiei și cu asta basta, e ok, îți convine? Dan a privit-o uimit cum Deea se aprinsese și îi debitase totul pe un ton iritat, de ceartă, total nepotrivit cu propunerile ei. Și a reacționat cu brutalitate:

– Uite care-i problema…

– Care-i problema?

– În momentul  de față nu mai sunt dispus să mă însor. Întreaga agresivitate cu care Deea îl înfruntase s-a întețit brusc. Se temuse de o asemenea hotărâre și a început să țipe;

– Bravo, bărbate, spui ceva după care retragi, halal…și copilul? Ce faci cu copilul?

– Dacă mă iubești atât de mult precum spui, și-a menținut el calmul glacial, o să aștepți…copilul nu s-a născut încă. Femeia s-a înfuriat și mai tare:

– Băi, tu îți bați joc de mine, crezi că n-am înțeles strategia ta? Nu te interesează că te iubesc, că sufăr, că vreau să stau lângă tine chiar dacă n-ai nici un ban ..nu te interesează pentru că ți-e gândul la altcineva și știm amândoi cine e!  De ce nu mi-ai spus de la bun început să avortez, de ce nu mi-ai spus că nu vrei copilul când stăteai să-i asculți inima cum bate și plângeai cu lacrimi de crocodil? Eu nu vreau un copil din flori, ai înțeles? Spune!

– Vrei să-ți spun? Uită-te bine la mine …nici măcar nu mai mă însor cu tine! a replicat Dan care nu-și mai putea reține furia, s-au privit și din ochii amândorura păreau că țâșnesc săgeți de ură…

Deea nu mai știa ce să facă după o asemenea confruntare, părea dezarmată dar n-avea de gând să cedeze. Trebuia să-și înfrunte din nou rivala, față în față, mai câștigase odată intimidând-o pe Ana, forțând-o să bată în retragere, profitând de mentalitatea ei de femeie potolită, incapabilă să se acomodeze cu bătălia dură din realitatea de azi. N-a ezitat și a doua zi, după ce Dan plecase să-și încheie înțelegerea cu Lucian la firmă, presat și de faptul că avocatul Lupescu îl bombarda cu telefoane, Deea s-a dus la locuința Anei și a așteptat-o să iasă în curte. Vremea se încălzise, era un soare prietenos și Ana nu s-a mirat de vizita Deei, mai mult ca sigur se aștepta. S-au așezat amândouă pe terasă, ca două vechi prietene și s-au cercetat din priviri.

– Ia zi, de ce ai venit, a întrebat Ana pe un ton liniștit.

– Ziceam să vorbim și noi așa, ca între mămici, a răspuns Deea zâmbitoare, vom avea doi copilași cu același tată, pe deasupra,…

– Pe asta de unde ai mai scos-o?

– Păi hai să-ți povestesc…A venit Gelu, masculul tău feroce, și i-a povestit lui Dan că plodul n-ar fi al lui, pentru că el nu este îndeajuns de bărbat să te lase însărcinată …

– Serios? Unu la mână, a continuat Ana, nu mă iau în gură cu tine că nu meriți, doi la mână, chiar nu e treaba ta ce fac eu cu Gelu în pat. Trei…nu cred că Dan ți-a spus ție așa ceva…

– Poți să te miri dar Dan nu are secrete față de mine.

– Andreea, ții minte că anul trecut ai venit la mine la poartă, mi-ai spus că ești însărcinată și să mă dau deoparte…eu, din decență…știi ce e aia?…m-am dat deoparte, dar se pare că am greșit.

– E adevărat, dar acum întâmplarea face ca eu să fiu însărcinată iar tu ești super măritată cu Gelu…ce ai de gând să faci?

– Dar tu? Ce surprize mă mai așteaptă? Își reia Sică Ciomag activitatea?

– Ana, lasă prostiile astea cu Sică Ciomag, să rezolvăm problema ca între femei…

– Și cum facem, îl tăiem pe Dan în două jumătăți, îl tragem la sorți?

– Chestia e că tu îl ai pe Gelu Milogelu care, bun rău cum o fi, e alături de tine, îți ia apărarea., chiar dacă nu e copilul lui pe când eu ce mă fac…de partea mea cine e? Era singura carte pe care putea juca Deea, să o impresioneze pe cealaltă, să-i atragă compasiunea, mila dar nu știa un lucru, Gelu plecase iar cei doi erau pe cale să divorțeze. Dar Ana nu i-a spus nimic și a încheiat conversația în coadă de pește, după ce prima oară cele două femei discutaseră pe un ton civilizat, fără țipete, reproșuri, incriminări…

Dan a plătit și vestea s-a răspândit repede către cei interesați. Avocatul Lupescu i-a spus Claudiei care fusese un timp sub presiune, împărțită între dorința de a-și vedea nepoate crescând fără necazuri și tendința secretă de a-l pedepsi pe fostul ginere. Adversitatea ei față de Andreea Damaschin nu se stinsese dar nici Casandra nu-i era mai simpatică iar aceasta din urmă n-a întârziat să-și arate adevărata față și să savureze victoria. După ce primise banii de la Lucian și apele păreau să se liniștească Dan încerca să-și revină la normal iar Deea nu pregeta să-l ajute, arătându-se din nou grijulie și iubitoare. Ba chiar au luat parte la un grătar stropit din belșug cu băutură, organizat de Victor și Alina în cinstea lui Paul care reușise să găsească o prietenă pe internet și o adusese să le-o prezinte, era tânără, simpatică, veselă și se numea Karina. Dar veselia n-a durat mult. Un telefon de la Lucian l-a convocat de urgență pe Dan  la biroul de arhitectură unde îl aștepta surpriza.

– Te-am chemat să-ți prezint noua conducere a firmei.

Și, cu pași ușori, Casandra s-a apropiat, alăturându-se lui Lucian care părea absent sau drogat, așa cum fusese adesea în ultima vreme. Dan i-a privit nevenindu-i să creadă, naivitatea de care dăduse dovadă nu se încheiase.

– Ce caută asta aici?

– Bună seara, Dan…a șoptit Casandra cu cel mai mieros glas din lume. Ți se par atât de insuportabilă?

– Ce caută asta aici?

– Tocmai ți-am spus…Casandra e noua conducere a firmei „ Dan Bratu și asociații”.

– E simplu, eu am dat banii…Eu v-am cumpărat pe amândoi cu firmă cu tot!

Nu mai era nimic de spus. Casandra urmărea să obțină Vilamaxul și oricât s-ar fi enervat Dan nu găsea o soluție rapidă să o împiedice. Întors acasă a stat îndelung cu capul sub duș, fără să se dezbrace, în timp ce Deea încerca să afle ce se întâmplase. Iar curiozitatea i-a fost stopată de bărbat care a rugat-o să nu se mai bage în treburile lui, apoi a ieșit din dormitor și nu s-a oprit decât la capătul scării unde îl aștepta Bianca. Fetița părea speriată, simțea că se întâmplă ceva cu tatăl ei. Încercase să-l ajute, voia să-și vândă jucăriile pentru a face rost de bani iar acum el se simți dator s-o liniștească:

– Știi, Bianca, îmi pare foarte rău că n-am avut grijă de tine în perioada asta…pe la școală ce mai e? S-au așezat pe trepte vorbind, în timp ce Deea a coborât, trecând pe lângă ei ca și cum nu i-ar fi observat sau nu existau…Scandalul însă abia urma să înceapă după ce, la masă, oarecum calmat, Dan le-a spus ce se întâmplase, subliniind că Lucian e doar o păpușă în mâinile Casandrei, banii fiind ai ei. Victor a luat foc primul:

– Bănuiam eu! Nenorocita l-a manevrat pe tăntălăul de Lucian ca să pună mâna pe contractul Vilamax, așa e? Ți-a cumpărat și reputația de arhitect al anului…

–  Cred că am să mă duc la scorpie să-i scot ochii, a intervenit Deea, șocată, insistând după ce Alina a încercat s-o potolească: La cum mă cunoașteți pe mine credeți că am să stau cu mâinile în sân?

Amenințările Deei nu erau deșarte, chiar în ziua aceea s-a prezentat în biroul Casandrei de la club, intrând cu mâinile în buzunare, sfidătoare.

– Ia te uită, Andreea Damaschin, marea divă! Vezi că sunt ocupată.

– Ce spui… care e problema ta, nu poți să-mi dai ordine? Ia lasă vrăjeala și mai bine spune de unde sunt banii?!

– Care bani?

– Nu face pe naiva pentru că eu știu mai multe despre tine decât îți închipui…tu nu ești  nici patroană de club, n-ai nici firmă de construcții, n-ai absolut nimic …totul este al lui Sică Ciomag!

– Serios dragă? Dar ce știi tu despre Sică Ciomag, că nu e în showbiz?

– Mai multe decât crezi…poate nu-ți dai seama cu cine ai de a face, nu știi cât sunt eu de periculoasă…chiar dacă mi se spunea veverița nu sunt deloc blândă, pot să mușc și mușcătura mea e mortală! Se apropiase de fotoliul pe care Casandra stătea aparent indiferentă când aceasta a țâșnit brusc, întinzând mâna spre beregata Deei:

– Auzi nenorocito, tu de ce crezi că vreau să-l distrug pe Dan? Pentru tot ce i-ai făcut tatei și mie și mamei…jigodie ce ești?! Era momentul când Lucian a intrat în biroul Casandrei privind nedumerit cearta care se stârnise pentru că Deea ridicase tonul și țipa:

– Dacă Sică Ciomag a pariat pe o oaie proastă ca tine sigur a luat țeapă!

– O clipă, cine e Sică Ciomag?, a întrebat naiv Lucian iar Deea s-a întors spre el și pur și simplu l-a lovit cu pumnul în bărbie.

– Să taci, imbecilule, te pomenești că ești nevinovat ..de unde era să-ți dea atâta purcoi de bani? Ea e nimeni, mă, ea nici măcar nu există, doar face pe intermediarul pentru Sică…sunt banii pe care-i spală clanul în construcții, ai înțeles? Tu crezi că eu nu mi-am dat seama cum s-a spart conducta de petrol, întâmplător, tocmai când începeau lucrările pe șantier? Sau și pe tine te plătește Sică? Aș putea merge la poliție, să ciripesc tot ce știu, continuă, întorcându-se spre Casandra care părea imperturbabilă…să ia puțin la puricat firma ta fantomă și domnul Sică s-ar putea dezumfla ca un elefant…

– Pe bune? i-a zâmbit Casandra. Nu uita că până una alta iubitul tău a semnat niște acte și dacă am chef pot să mă folosesc de garanție…și să vă dau dracului pe toți afară din vila aia, în frunte cu tine, păpușică!

– Casandra, stai puțin, vru să intervină Lucian care dădea semne că se dezmeticește dar femeia l-a potolit cu un brânci:

– Tu taci din gură!

A fost momentul când Deea s-a hotărât să plece, nu înainte de a avea ultimul cuvânt.

– Pa, fetelor, mă duc…și nu uitați ce v-am spus…

Noua venită, Karina, se arătă interesată de desenele lui Victor. Nu era doar o femeie modernă, prietenoasă, cu o fire deschisă și directă ci o femeie de afaceri pricepută. Tată ei, originar de prin părțile Sibiului emigrase de mult în Germania și întemeiase o firmă de confecții suficient de prosperă iar Karina fusese trimisă în România să deschidă noi filiale. Alina asistă cu interes când Karina descoperi printre schițele din atelierul lui Victor câteva cartoane pe care acesta creionase siluete feminine cu diferite costumații ciudate și nu-i veni să creadă când o auzi lăudându-le. Un sentiment difuz de gelozie se înșuruba în sufletul ei …niciodată nu se gândise că Victor ar putea deveni designer iar Karina părea atrasă atât de lucrări cât și de autorul lor…Ambiționat, Victor schițase un proiect și Alina l-a privit cu suspiciune iar tânărului nu i-a fost greu să detecteze unda de gelozie.

– Hai, măi, Karina e haioasă, care e problema? Nu-mi place deloc chestia asta, ai pus botul degeaba, parcă spuneai că nu ești geloasă.

– Sunt geloasă, a replicat ea și Victor n-avea altceva de făcut decât să râdă.

– Nu vezi că e cu Paul? Se potrivesc foarte bine, fac o pereche perfectă…și de când mă știi tu pe mine că aș fura iubitele prietenilor? Chiar nu înțeleg de unde atitudinea asta, puiule? Dar Alina n-avea chef de glume:

– Victor, ai mai greșit odată față de mine. Iar dacă se întâmplă și a doua oară…

– Mă ameninți?

Alina și Andreea treceau prin perioade dificile dar când apucau să se destăinuie una celeilalte Alina nu reușea niciodată să-și descarce sufletul. Sora ei o domina pe de-a-ntregul…Fetele cumpăraseră câteva hăinuțe pentru viitorul bebeluș iar Deea n-avea puterea să se smulgă de frământările ei, îi plăcea să fie compătimită.

– Ce să fac, surioară, să-l leg de mâini și de picioare și să-l duc cu forța la Starea Civilă? se smiorcăi , cuprinsă de gânduri negre.

– Andreea, dacă nu vrea să te ia de nevastă pleacă! îi spuse Alina hotărâtă. Serios, poți crește singură copilul, eu sunt lângă tine să te ajut…ai puțină demnitate și tu…N-ai observat, cu cât insiști mai tare cu atât el se depărtează și nu-mi place să te văd că suferi, fă ceva, nu știu…Mă asculți?

– Ce filosoafă ai devenit, ce bine le știi tu pe toate, deschise gura în cele din urmă Deea care părea căzută în depresie. Nu-ți dai seama că atât așteaptă Dan, să plec, să scape de mine? Nu mai pot, nu mai am putere nici să plâng…parcă sunt blestemată…Fericirea nu există pentru mine, orice aș face, oricât m-aș strădui mă respinge…nu mă vrea…

– Ți-am spus, nu e vorba de el, e vorba de tine…schimbă-te!  Alina încerca să-și consoleze sora dar nici propriile ei probleme nu erau de neglijat. Karina, după o nouă navetă în Germania, a apărut la fel de veselă ca întotdeauna și i-a  invitat pe toți la un club. Greu să nu observi rezerva pe care o păstra Alina vizavi de noua lor prietenă chiar dacă Paul se străduia să întrețină atmosfera. Și a urmat propunerea sau, dacă vreți, provocarea. Karina i-a cerut lui Victor să facă niște desene pentru o vestimentație cât mai interesantă, viziunea unui novice în materie de design vestimentar putea aduce surprize plăcute iar Victor n-a ezitat să accepte. Când Karina a văzut schițele gata, tocmai în momentul în care Bianca le arăta mândră celor din casă a părut încântată dar, cum intuia ce se întâmplă în sufletul Alinei, a ținut să discute doar cu ea, între patru ochi.

– Am avut dreptate, stofă de artist… a spus bucuroasă, cercetând îndelung desenele, sunt super…chiar bune…

– Karina, tu chiar ești ceea ce pretinzi că ești? n-a avut răbdare Alina să întrebe.

– Da.

– Nu vreau ca Victor să-și facă speranțe deșarte. Și nici să se necăjească Paul…

– Paul, nu sunt sigură, trebuie să mai mă gândesc…a zâmbit Karina. Tu ce părere ai despre Paul?

– E un tip foarte sexy, a replicat Alina pe un ton serios iar cealaltă a izbucnit în râs?

– Sexy..dacă ar mai slăbi vreo 20…40 de kilograme?! Dar e genul meu, să știi, fără mișto.

– Îți place mai mult decât Victor?

– Deci…tu ești geloasă pe mine, așa e? Ei bine, Victor nu-mi place, e un tip foarte răsfățat iar întrebarea e cât o să-l mai lași tu să se poarte astfel? Karina avea un stil propriu de a merge direct la țintă și Alina se hotărî să aibă încredere în ea. Mă crezi naivă, continuă Karina, n-am observat că te enervează și pe tine când exagerează? S-au așezat amândouă pe patul îngust din mansarda-atelier și Karina a început să-i povestească viața ei de fată crescută auster în Germania, unde a trăit de când avea 4 ani. Abia acum s-a instalat o atmosferă relaxată între ele așa că, înainte de a pleca, vizitatoarea și-a permis să-i spună direct:

– Victor e cam dezordonat…are nevoie de o mână forte care să-l adune…de ce să fie el cel care te face geloasă și nu invers?

– Poftim? Ce vrei să spui…adică…să-l fac gelos pe Victor? Cu cine?

– Găsești tu cu cine, a râs Karina și a ieșit. Dar Alina avea de gând să-i urmeze sfatul Nu bănuia că e pe cale să-și schimbe dramatic viitorul.

Era seară când Dan a ajuns la casa Dogaru iar Ana a ieșit grăbită în fața curții ca să-l întâmpine, la telefon nu reușise să-l convingă să  renunțe la vizită.

– Te-am rugat frumos să nu vii..am vorbit cu tine la telefon, ți-am spus foarte clar că sunt bine, sunt foarte bine, ce mai vrei?

– Trebuie să vorbim, a răspuns el îngândurat. Exista o presiune incredibilă pe capul lui pe care nu știa să o rezolve, habar n-avea cum să înceapă să descurce lucrurile.

– Dacă tot vrei să vorbim, spune-mi și mie cine mai știe…Ana s-a oprit, parcă de teamă.

– Nimeni…nu știe nimeni despre copil dar n-aș mai vrea să ținem secret.

– Bun, și eu ce ar trebui să fac, să strig în gura mare că eu, femeie măritată, am făcut un copil cu un alt bărbat?

– Căsătoria ta a fost doar pe hârtie, știi bine..Ana, ascultă-mă ..sunt gata să mă despart de Andreea …Acum Ana a prins curaj și l-a întrerupt, ridicând tonul:

– Eu chiar nu înțeleg, vrei să luăm toată povestea de la început, cu certuri, cu scandaluri, cu toate lucrurile urâte care au fost?

– Dar între noi doi au fost și lucruri foarte frumoase dacă-mi aduc bine aminte? Am recunoscut, pentru toate necazurile e vina mea…ce să mă fac, vrei să mă pui la zid? Nu mai trăim în Evul Mediu, vor crește amândoi copiii, vor înțelege, de ce să ne distrugem viețile?

Ea i-a făcut semn să se liniștească, cum îi era obiceiul Dan se aprindea repede…

– Mai încet, ne aude tata…

– Ana, un singur semn să-mi dai că vrei să te întorci la mine și…

– Ce? Tu chiar n-ai pic de rușine?

A fost momentul când Nechifor, însoțit de Marga au ieșit în curte, sigur vocile celor doi se auziseră bine…

– Dane de ce ai venit? a rostit Marga speriată iar bătrânul a întărit:

– Asta-l întreb și eu pe domnul arhitect, de ce a venit?

– Domnul Nechifor, am venit să vă spun..a început Dan, hotărât, dar Ana l-a ținut de mânecă:

– Dane, te rog frumos…Nechifor, nedumerit dar cu presimțirea dezastrului a insistat:

– Anișoară, ai ceva să-mi spui?

Acum  Ana nu mai putea păstra secretul, la urma urmei trebuia ca măcar familia ei să știe adevărul așa că a rostit cu un glas întretăiat:

– Tatăl copilului meu nu e Gelu…copilul e al lui Dan…

Un eveniment neprevăzut avea să precipite lucrurile. Marga, disperată că Nechifor era bolnav și nu avea cine să ajute îl sună într-o seară pe Dan să-l anunțe că Ana e în pericol să piardă copilul și s-a internat în spital de urgență.

– Doctorița Cazacu a spus că sângerarea reprezintă o predispoziție la avort, i-a explicat femeia iar Dan a intrat îngrijorat în camera în care Ana părea că doarme, întinsă pe patul alb. Dar a deschis ochii, l-a privit, i-a șoptit numele, ce rost mai aveau ascunzișurile?

– Ție ce ți-au spus…o să pierd copilul?

Dan se hotărâse, nu se va însura cu Andreea. Sau …va mai amâna o decizie definitivă…

– Dacă o clipă ai să te gândești să te întorci la mine… a încercat să spună…

Dar nu era momentul marilor destăinuiri într-o cameră de spital. În schimb Dan i-a explicat toată  situația mamei lui care părea căzută de pe altă planetă. Greu de dat un sfat unui bărbat care nu era el însuși capabil să-și asume faptul că lăsase însărcinate două femei aproape în același timp. Mai ales că soarta Anei se decise destul de repede, nu avea să piardă copilul. Chiar Maria Bratu veni să-i dea vestea și Ana înțelese că Dan îi spusese adevărul mamei lui care părea rece și îngrijorată.

– Ai vorbit cu Dan, ți-a spus…Și? Ai o părere proastă despre mine….

– Nu, Ana…N-am să mai îmi fac niciodată păreri greșite despre tine…

Spre norocul lui Dan acasă Deea părea terminată, sleită de puteri, incapabilă să mai lupte. Chiar dacă, la o masă în familie, Alina a deschis discuția, nepotrivit, întrebându-l ce are de gând iar bărbatul a izbucnit:

– OK, ai dreptate, Alina, de ce să mă ascund în spatele pretextelor…da, asta e, primul meu impuls a fost să mă duc să depun actele la primărie…

– Dar te-ai rătăcit pe drum, a încercat Deea să intervină dar Dan i-a tăiat vorba.

– Taci din gură, vorbesc cu Alina! Și acum? Stau și pun în balanță, destinul nostru, viitorul copiilor și nu știu…mă întrebi dar  nu știu să-ți răspund…Atunci a sărit Deea, cu furie:

– Nu știi, da? Cine dracu m-a pus să mă îndrăgostesc de un tâmpit ca tine?

În noaptea aceea n-a mai intrat în dormitorul lui Dan ci a dormit cu Bianca dar Deea nu era femeia care să cedeze terenul câștigat. Simțea că Dan e frământat de întrebări, indecis, incapabil să ia o hotărâre drastică așa că a revenit la luptă. Mai ales că Gelu se întorsese în țară din turneele sale și era greu de prevăzut ce se va întâmpla. Dar părea prea târziu pentru că venise rândul Casandrei să lovească.  La firmă Dan nu se acomodase deloc cu noua formulă de conducere, totuși n-avea de gând să cedeze. Lucian în schimb se clătina mai ales pentru că, obținând ce dorise, Casandra începuse să-l neglijeze și-l trata ca pe o slugă…Stăpânindu-și cu greu orgoliul Dan lucra la Vilamax păstrând încrederea investitorului deși scăparea cu virgula greșită în lista de cheltuieli rămăsese inexplicabilă dar refuza cu încăpățânare orice amestec al Casandrei și firmei sale Multico în construcția Vilamaxului. Așa cum îi spusese femeii, într-o discuție violentă, va accepta orice decizie a noii conduceri privind alte proiecte, Multico va putea obține orice contracte dorește în afară de Vilamax!

Aparenta liniște nu avea să dureze mult pentru că în mod evident Casandra nu putea accepta înlăturarea ei de la atingerea țintei dorite, ba chiar s-ar putea spune obligatorii…. …

Într-o seară Casandra a intrat în vilă cu aerul ei de stăpână, urmată de Lucian ca un cățeluș ascultător și a început să privească în jur de parcă devenise agent imobiliar. I-a zâmbit fetiței și a spus, ignorându-i pe ceilalți:

– Ce mai faci, Biencuța? Îmi pare rău dar trebuie să-ți dau o veste proastă…o să-ți faci bagajele, cu hăinuțele și jucăriile…va trebui să evacuați casa…a încheiat, apropiindu-se de Dan care părea indiferent, într-un fotoliu. Iar Bianca s-a grăbit să se refugieze lângă el.

– Papi, femeia asta este rea..chiar ne mutăm?

Andreea, care ascultase totul din pragul bucătăriei s-a apropiat ca o leoaică:

– Cât tupeu ai nesimțito să vii aici,…Dane, dă-o afară din casă imediat!

– Bună seara și ție, a spus Casandra, care se așezase, în timp ce Dan s-a grăbit s-o trimită pe Bianca în camera ei iar Alina și Victor priveau scena fără grai. El  încercă să se stăpânească, adresându-se doar vechiului său coleg și partener care-i evita privirile:

– Lucian, știu că am semnat un contract…chiar ai de gând să folosești garanția împotriva mea? O să-mi ceri să plec din casă?

– Îmi pare rău, a murmurat Lucian, mereu cu ochii în pământ, dar trebuie…

– Domnule arhitect, a intervenit Casandra pe un ton oficial, dacă desigur preferați o hotărâre judecătorească n-ar fi nici o problemă…

– Bine, o să plecăm, a acceptat Dan în timp ce Deea nu s-a abținut să se amestece iar:

– Nu, asta nu se va întâmpla decât peste cadavrul meu, n-o să plecăm nicăieri de aici! Ieșiți dracului afară de aici!

Victor a rostit și el, cu un calm desăvârșit:

– Deea, lasă-l pe Dan să rezolve lucrurile care-l privesc. Iar Dan a continuat:

– Andreea are dreptate, până o să evacuăm casa o să vă rog să ieșiți afară…

După plecarea musafirilor nepoftiți au rămas cu toții șocați. Dan s-a grăbit să urce în camera Biancăi să o liniștească, apoi Alina i-a luat locul încercând să o ajute pe fetiță să uite întâmplarea. A găsit puterea să inventeze niște jocuri amuzante și cu încetul copila s-a domolit, dar jos, în living domina stupoarea și mânia. Victor căuta totuși să aducă puțin logică, susținând că lucrurile nu se pot întâmpla astfel de pe o zi pe alta, fără proces, fără tribunal iar Deea era de acord, adăugând că se poate câștiga timp pentru ca Dan să reușească să plătească datoria. Dar arhitectul se plimba ca un leu în cușcă, fără să scoată o vorbă, până când a rostit la un moment dat:

– O să trebuiască să plecăm din casă…

– De ce? a intervenit Victor căutând să calmeze izbucnirea de nervi a Deei care continua să-i blesteme pe cei doi .

– Pentru că am semnat un contract cu Lucian prin care trebuia să-i plătesc prima rată, o treime din datorie, ca să nu valorifice garanția…și plata trebuia să o fac ieri.

– Ieri?

– Și mai e ceva…nu pot să mă expun unui proces, tot ce contează e reputația mea …

– Mă lași cu reputația? l-a întrerupt Victor: Mie nu-mi iese din cap prostia, mă rog greșeala pe care ai făcut-o…și dacă nu ai greșit calculul și cineva ți-a umblat în calculator? Pe mine nu mă convingi că ai făcut greșeli de începător…

Era o întrebare care îl frământa în permanență pe arhitect dar nu-și putea imagina cum un străin descoperise parola de acces în computerul său. Mai mult însă îl preocupa să o ajute pe Bianca să înțeleagă momentul, să accepte mutarea din casă fără să sufere o dramă iar agitația Deei începuse să-l agaseze.

– Ești bărbat, găsește o soluție, striga ea.

– Am o soluție…o să o luăm de la capăt.

– Și cum faci asta? replică Victor.

– Nu știu acum, măi, chiar nu știu…poate mă duc la Timișoara, o să mă asociez cu tata, văd eu…

– Serios? a întrebat Deea căreia nu-i pierise arțagul…Nu m-am auzit deloc inclusă în proiectele tale. Cu mine și cu copilul tău ce o să se întâmple?

N-a primit nici un răspuns. Dar Victor avea de gând să-și urmeze mai departe ideea și n-a ezitat să meargă la poliție să discute cu inspectorul Olteanu. Care părea că știe mult mai multe decât își închipuise….„Sică Ciomag e proprietarul clubului unde se dădea mare Tudor Lupescu, a spus Victor, până când l-a dat afară și a pus-o în loc pe Casandra care e fi-sa! Iar Casandra are o firmă fantomă care încearcă să pună mâna pe Vilamax…”

– Dar Lucian Vasilescu, partenerul fratelui tău, care a devenit șeful firmei ce rol joacă? a vrut să știe polițistul . E iubitul Casandrei, nu? Cum au reușit să ia firma?

Era punctul vulnerabil, cheia afacerii și niciunul nu întrevedea soluția.

– Victore…de ce nu intri tu în Poliție? a zâmbit Olteanu. Uite..când ai mai multe răspunsuri decât întrebări mai vino să stăm de vorbă…

Ideea Karinei nu era deloc rea. La grădiniță exista un tânăr, Radu Spiridon, care nu-și ascunsese atracția pentru ea și Alina nu ezită într-o zi să zăbovească mai mult într-o discuție cu el tocmai când Victor venise să o ia și căuta un loc să parcheze mașina. Ca și cum nu l-ar fi văzut sosind Alina a râs, s-a amuzat, a cochetat cu tânărul ușor mirat de atenția ce i se dădea pe neașteptate iar efectul a fost garantat. Pe drumul spre garsonieră Victor a condus îmbufnat, în tăcere, ceea ce nu-i stătea în fire iar Alina s-a prefăcut că nu observă cum sămânța geloziei prinde rădăcini. L-a întrebat ce-a mai făcut și el s-a grăbit să-i spună despre vizita la Poliție:

– Am vorbit cu Olteanu, dacă-l arestează pe Sică Ciomag totul se rezolvă…

Ea n-a reacționat în nici un fel, de parcă problema din familie n-o mai interesa dar a doua zi a venit de la grădiniță cu un frumos buchet de trandafiri roșii iar Victor n-a mai putut suporta bănuiala care-i încolțise în minte. Au mers în mansarda de la vilă și el, care sperase cumva ca florile să fie destinate Andreei, a pornit să bombăne:

– Frumoși trandafiri…nu-mi amintesc să ți-i fi dăruit…

– Păi nu-s de la tine ci de la Radu…

– Care Radu?

– Colegul meu..De la grădiniță…se ocupă de educația fizică…

– Aha…se prefăcu el indiferent dar Alina nu-l lăsă să respire:

– Fii atent fază, de dimineață, vine cu buchetul la mine și zice..Alina, vrei să fii soția mea? Era veselă, se amuza ca de o glumă bună în timp ce Victor începu să se strâmbe:

– Ce, mă…nu cumva chiar te distrează prostia asta?

– Da, mă distrează pentru că e primul care o face.

– Deci Radu ăla face istorie, da? Victor sări brusc în picioare, iritat. Ce să zic, Radu mamii…s-o crede vreun șmecher, a venit direct de pe Dâmbovița să ne învețe kung fu?! Bine, mă, atunci eu mă însor cu…o cer pe Karina! Nervos, a început să rupă schițele desenelor de modă pe care le făcuse și Alina s-a temut că depășise măsura în dorința ei de a strecura o umbră de gelozie în relația lor. Cearta lor s-ar fi terminat ca de obicei cu săruturi și îmbrățișări dar n-au apucat să se împace pentru că au venit pe neașteptate în vizită Karina și Paul. Nu era greu să observi că reacțiile lui Victor erau greu de controlat și fetele l-au lăsat cu Paul dispus să-l liniștească în timp ce ele au coborât să bea o cafea la bucătărie.

A ținut, nu-i așa? A ieșit bărbatul din el?…a întrebat veselă Karina. Acum o să străduie să te recucerească, după mintea lui…o să te invite la o cină romantică și gata…Trandafiri, inelul de logodnă…

– Crezi tu?

– Cine știe?

– Așa a făcut Dan cu Ana…a închiriat un restaurant întreg, la Keoke, ca să o ceară de nevastă…a început să povestească Alina dar Deea tocmai se apropia curioasă de ele, apărută parcă prin magie de undeva din casă.

– Stai așa…cum spuneai că a procedat Dan? A închiriat un restaurant întreg când a cerut-o de soție?

– Exact așa a făcut.

– Și l-a ce i-a folosit? a întrebat retoric Deea, dând repede înapoi. Pardon, greșeala mea, i-a folosit pentru că, la cât e de amărășteancă s-a ales cu o cină bună, dar asta e istorie deja. N-aveți ceva mai interesant de discutat? A rămas gânditoare, după ce au plecat cele două prietene, câteva mici amănunte îi păreau acum grăitoare. Trebuia să se convingă așa că s-a pregătit să provoace, pe seară, o confruntare.  N-avea de gând să-l lase pe Dan să se eschiveze ca de obicei, situația ei era tot mai incertă și asta o preocupa mai mult decât orice, soarta familiei Bratu, evacuarea din vilă, datoriile de plătit. Ideea lui de a se duce la tatăl său la Timișoara, de a o lua de la capăt într-o viață în care ea nu-și vedea locul  o stresa. Și dacă bărbatul intenționează să o ia de la capăt alături de Ana?

Dan nu s-a întors acasă, nici nu răspundea la telefon. Dintr-un motiv foarte simplu, tocmai se întâlnea cu Ana la restaurantul pe care altădată îl închiriase în întregime. O masă era aranjată ca de sărbătoare, nu lipseau trandafirii și cupele de șampanie iar Ana s-a apropiat de el zâmbitoare, decisă să nu mai joace rolul celei care pierde din start. S-au îmbrățișat fără o vorbă, apoi îmbrățișarea s-a transformat într-un sărut de mult așteptat și dorit de amândoi până când s-a auzit ca venită de undeva din depărtare vocea batjocoritoare a Deei:

– Doamne, Doamne…sunt emoționată până la lacrimi. Se apropia, într-o rochie mulată, provocatoare, adăugând un trandafir sângeriu celor aflați deja pe masă. Iar Dan a reacționat brutal, surprins:

– Ce cauți tu aici?

Un schimb laconic de mesaje de pe telefonul lui Dan pe care-l spiona  fusese de ajuns ca Deea să-și dea seama că istoria e pe cale să se repete. Cuvintele Alinei îi dezlegaseră misterul, cei doi stabiliseră să se întâlnească în locul în care el o ceruse de soție și Deea era informată.  Acum se bucura de surpriza provocată.

– Sper că vă place primirea festivă pe care v-am făcut-o, doar nu plănuiați o cină secretă, doar pentru voi doi…Din păcate nu va fi o întâlnire romantică așa cum v-ați fi dorit, o să ne spălăm rufele în familie…S-a apropiat de Ana care se așezase fără o vorbă, interzisă și a continuat rece: Domnule Dan Bratu, aveți în fața dumneavoastră  două domnișoare la fel de însărcinate, la fel de îndrăgostite și va trebui să vă hotărâți cu care din cele două vă veți căsători și pe care veți decide să o aruncați la coșul de gunoi cu plod cu tot…Suntem nerăbdătoare să vă auzim verdictul pe care vă rugăm să-l rostiți cât mai repede și cât mai citeț!

– N-am de ce să iau parte la un scandal într-un loc public, s-a ridicat Ana să plece dar Dan a ieșit brusc din amorțeală și a  oprit-o. Deea nici măcar nu le-a aruncat o privire, se așezase la masă și își ungea tacticos cu unt o felie de pâine, spunând:

– Rămâi dragă, distracția abia începe, trebuie să sosească și presa, televiziunea, paparazzi…

– Cine, mă? s-a alertat Dan. Ai chemat presa aici?

– Doar nu eram proastă să ratez un asemenea moment. M-am gândit să le ofer un subiect gras, de pildă…marele arhitect Dan Bratu într-o mare dilemă după ce a lăsat însărcinate două femei, ca să nu mai vorbim de greșelile de calcul care îi clatină cariera…Din nou Ana a vrut să iasă din restaurant unde deja curioșii șușoteau, de data asta însoțită de Dan care abia se stăpânea dar Deea mai avea multe săgeți în arc:

– Nu te mai ține scai de sfânta Ana, spuse, mă rog, e un fel de a spune sfântă după ce știe că face un copil cu un bărbat dar se mărită cu altul. Era o provocare la care Ana ar fi vrut să răspundă dar Dan nu a lăsat-o să se apropie de rivala ei care obținuse deja ceea ce dorea, confruntarea avea să continue. Mai bine așezați-vă la masă, de mânuță dacă vreți, să încheiem târgul, după care vă promit o sticlă de vin, chiar și șampanie …în caz că țăranca asta știe ce e șampania…

Ana a fost cea care l-a întors pe Dan din drum, așezându-se la masa unde Andreea deja se servea din aperitive, afișând o superioritate dezarmantă.

– Andreea, tu știi foarte bine că eu și Dan am vrut să ne căsătorim dar s-au întâmplat prea multe, mult prea multe…și toate din cauza ta!

– Extraordinar..de asta te-ai consolat în brațele lui Gelu?

– Mă lași să vorbesc? a continuat Ana pe un ton energic.  Lasă-l pe Gelu în pace, e pasul pe care-l regret cel mai mult.

– Da? Pe cuvântul tău?

– Dacă aș putea da timpul înapoi aș face-o dar nu pot.

– Sunt impresionată până la lacrimi…dacă n-aș ști cât ești de prefăcută, de mârșavă! Ai schimbat macazul în momentul când ți-ai dat seama că Dan e tatăl copilului …acesta e adevărul! Ai văzut că Gelu e mult prea fraier pentru tine și te-ai întors la un fraier și mai mare!

Cearta se întețea, vocea puternică a Deei domina încăperea  și Dan a fost obligat să intervină căutând să potolească scandalul dar era extrem de greu.

– Copilul meu o să iasă oricum în avantaj, striga Deea, are cinci luni, mai e puțin până se va naște!

– Ei și eu ce ar trebui să fac, să avortez? a replicat Ana iar Dan le-a oprit cu un gest.

– Vrei să luăm o decizie? Bine. Nu mă însor cu tine, Andreea!

– Da? Deea a zâmbit de parcă n-ar fi auzit propoziția. Crezi că nu mi-am dat seama că voi ați pus la cale tărășenia, mesajele pe telefon, chestii..ce te-ai gândit tu, odată cu mobila și cu casa pe care le-ai pierdut poți să scapi peste noapte și de domnișoara Deea Damaschin cu plod cu tot, Gelu la cât e de pămpălău dispare repede din peisaj și voi puteți să vă reluați nunta din punctul frumos unde s-a întrerupt.

– Nu, Andreea, nu va fi deloc așa pentru că eu plec, a spus Ana hotărâtă.

– Păi…pleacă! Iar tu nici măcar să nu te gândești să te duci după ea, o să fie ultimul lucru pe care-l faci! Dar Dan a alergat după Ana, în stradă, încercând să o liniștească dar era dificil după confruntarea avută în care bărbatul își dădea seama că nu se comportase la înălțimea așteptărilor. Se blestema adeseori pentru tendința sa de a amâna, de a evita deciziile tranșante, de a trece peste clipele grele printr-o simplă descărcare de nervi.

Iar când Ana îi spuse că ar fi fost mai bine ca, în loc să-i încurce viața lui Gelu, să se fi îndepărtat, să-și caute liniștea, să lase copilul să crească departe, ba chiar că își găsise o slujbă în alt oraș nu știu cum să reacționeze. Apariția lângă ei a Deei, care nu voia să-i lase nici măcar sa respire i-a provocat o nouă răbufnire de furie.

– Bine, a spus aproape urlând, o să am doi copiii  cu două femei și vă promit că ei n-au să sufere dar n-am și eu dreptul să fiu cu cea pe care o iubesc?

– Vrei să-ți spun ceva, a răspuns Deea, imperturbabilă, tu nu iubești pe nimeni, Dane, nu ești în stare, nu cunoști sentimentul de dragoste, nu o iubești nici pe ea nici pe mine, tu plutești…Ți-a fost frică să nu fi chemat presa? Stai liniștit, n-am chemat-o de data asta dar cu prima ocazie când ai să te porți astfel cu mine am s-o fac.

N-a mai fost nevoie de vorbe, Ana a oprit un taxi și a plecat cu toate rugămințile lui Dan. Deocamdată trebuia să se întoarcă acasă cu Andreea…

În seara aceea Bianca avusese un coșmar pe care Ildiko nu reușise să i-l potolească, Alina și Victor rămăseseră cu fetița până ce ea s-a liniștit și a adormit iar sosirea lui Dan alături de o Andree bosumflată n-a părut neobișnuită. Dar, a doua zi dimineața când Bianca a intrat în dormitor, căutându-și tatăl pentru plimbarea tradițională de duminică n-a găsit-o decât pe Deea. Dan dormise, probabil, pe canapeaua din biroul de jos.

– Lovește cu piciorul..te doare? a întrebat fetița.

– Cine, frățiorul tău? E cuminte, pot spune că nici nu l-am simțit…Biencuța, eu mă simt tare prost, singură, părăsită, nefericită și vreau să te rog, dacă nu te deranjează, să mai stai cu mine, pentru că bănuiesc că papi al tău nu mă iubește nici pe mine, nici pe frățiorul tău…Dar copila nu i-a răspuns, a privit-o doar și apoi a ieșit, luând-o la fugă pe scară spre camera ei. Deea nu mai știa ce să facă, nu mai știa ce să creadă iar discuția de mai târziu cu Dan a lămurit-o că are puține șanse de a învinge. L-a așteptat să se întoarcă în dormitor, să scotocească  prin sertarele cu lenjerie curată adresându-i-se ironic:

– Ce, ți-ai adus aminte de existența mea?

– De asta ai făcut circul ieftin de aseară, ca să te bagi în seamă? i-a răspuns el, neașteptat de calm.

– Nu ți s-a părut interesantă o cină romantică în trei? Mai bine spune-mi cum ai hotărât, îmi fac bagajele să plec, mă dai afară?

– S-ar putea să plecăm toți dacă Lucian nu cedează.

– Nici o problemă, putem sta în garsonieră, claie peste grămadă.  Doar dacă n-ai pus niște bani deoparte ca să închiriem un apartament decent. Poate nu dai cioara din mână pentru vrăbiuța de pe gard…las-o pe sfânta Ana să plece…

– Dar de ce nu pleci tu? a rostit deodată Dan apropiindu-se de patul în care Deea se instalase comod. Schimbul de priviri dintre ei ar fi putut aprinde un incendiu…Deea a înghițit greu, în sec, o umbră i s-a așezat pe pleoape.

– Tu asta îți dorești, să plec eu? Bine, domnule arhitect, s-ar putea să nu mai mă găsești aici diseară.

– Da?

L-a lăsat să iasă înghițindu-și cu greu înfrângerea.  Pentru Andreea nu mai exista decât o singură soluție, o singură variantă favorabilă…copilul Anei nu trebuia să se nască. Cum va face asta încă nu știa sau nu avea suficient curaj să transforme ideea în realitate. Pentru moment.

Ana era hotărâtă să plece din oraș, chiar dacă tatăl ei nu reușea să o înțeleagă, avuseseră numeroase discuții și el se încăpățâna să-i vorbească despre Gelu care plecase după ce obținuseră, în secret, divorțul.…Existau unele promisiuni pentru o slujbă la Timișoara dar totul era incert.

– Cum am să suport eu să te știu departe? se lamenta bătrânul și orice ar fi spus ea nu-l putea consola, știa că nu va rămâne singur, că Marga va avea grijă de el să nu se mai enerveze și să respecte indicațiile medicilor. Trebuia să plece pentru că toți apropiații, acasă în familie, prietenii o întrebau despre Dan. A mers la un control la spital și a trecut să o vadă pe Maria care desigur, mai întâi a întrebat-o dacă s-a mai văzut cu Dan.

– Da, ne-am văzut, a zâmbit ea. Andreea a vrut să provoace o confruntare aseară. Ea are un stil inconfundabil de a-și susține cauza, știi bine.

– Stai puțin…și Dan ce-a făcut?

– Ce să facă? I-a zis că nu se însoară cu ea dar…Maria, tu știi bine că nu asta e problema de fapt. Eu sunt conștientă de partea mea de vină, accept o nouă dezamăgire pentru că n-am învățat, n-am putut să fiu curajoasă, să lupt…așa cum mi-aș dori…

Maria s-a așezat pe scaun cu un aer de neputință, ar fi vrut să-i ajute dar nu știa cum s-o facă, nu avea habar ce cuvinte se potrivesc cu drama lor iar Ana i-a vorbit simplu despre hotărârea ei:

– Eu am să mă mut în alt oraș, am să-mi găsesc acolo de lucru, nu mai rezist la presiunea asta, înțelegi? Poate ai să spui că greșesc din nou, că fug, dar așa simt eu că e mai bine…

– Tu de fapt ce aștepți…să cedeze Andreea? a întrebat Maria, derutată. Să-și ia catrafusele să plece? E un joc al nervilor cumva? Nu cred că e genul de femeie care să renunțe ușor la luptă.

– Iar eu nu sunt genul de om care să poarte asemenea război.

– Da …de fapt Dan trebuie să aleagă…Ce situație neobișnuită, nu prea întâlnești în zilele de azi…dar eu cred, Ana, că Dan a ales și a ales de mult…el te-a ales pe tine, Ana…

– Oare?

– Da…și tu știi bine asta…Poate că știa dar nu reușea să iasă din capcana în care singură intrase, n-avea curaj să spună că era liberă, că divorțase, se temea pentru ea, pentru copil. Andreea fusese în stare de atâtea răutăți, din umbră o sprijineau oameni ala căror interese nu le deslușea bine și ea părea prinsă la mijloc, fără să poată găsi calea de scăpare.

Cu Delia a fost mai explicită, exprimându-și deschis temerile:

– N-am de gând să mă întorc, Delia, cu tine pot să fiu sinceră, plec, pur și simplu plec.

– De ce te grăbești, a replicat colega, chiar dacă o să naști la începutul iernii noi suntem gata să te primim înapoi la școală. Drumul ăsta nu e închis pentru tine, să știi…

– Vezi tu, Andreea o să nască înaintea mea…ea pretinde că e în cinci luni…

– Așa, și?

– Ce crezi tu că o să zică Dan când o să vadă copilul? Te-ai gândit la asta?

Frământările lui Lucian se acutizau, nu avea cu cine să se sfătuiască…ezita, nu putea concepe că, din cauza lui, prietenul de o viață va fi evacuat din casă iar Bianca va suferi fără vină. Deja relația lui cu Casandra se transformase într-un fel de sclavie, ea ordona, el trebuia să execute iar puținele dăți când îl lăsa să o atingă erau un eveniment. De obicei întorcea fața când el se apropia murmurând o scuză gen „îmi strici machiajul„ sau „de asta îmi arde mie acum?„  Casandra a intuit reticența, scrupulele lui și a încercat forța, a vorbit cu Sică să–și trimită mardeiașii ca Lucian  să încaseze o bătaie zdravănă  și să ajungă să primească îngrijiri la spital dar lui se pare că nu-i păsa. L-a adus apoi în camera ei de la club dar a ținut ușa încuiată, forțându-l să riposteze, îi era greu să mai suporte presiunea:

– Tu ce crezi că faci, m-ai închis aici, mi-ai luat telefonul, nu cumva ai înnebunit? Replica ei a fost extrem de dură:

– Nebun ești tu, mă, unde voiai să pleci, pe umărul cui ai de gând să plângi, al prietenului pe care l-ai trădat?

– Am să spun totul la Poliție..tot ce am făcut noi doi, a răbufnit el dar nu părea impresionată, vocea ei tot mai stridentă îl domina, era greu să-i stăpânească furia.

– Noi doi? Ce ai să spui, mă? Că ai încercat să-ți dobori fostul coleg și șef, ca să-i iei firma din invidie, din ambiție…tu singur ai făcut tot  Lucian, n-ai intrat tu în computerul lui Dan să schimbi calculele, nu tu l-ai șantajat, nu tu ai semnat împreună cu el actele, să-i iei firma, totul?  Lucian încercă să se împotrivească:

– Dar a cui a fost ideea asta genială, nu cumva a ta?

– Vai cât de frică mi s-a făcut, îl maimuțări Casandra, dovedește-o mă! Eu în toată povestea am fost eroul pozitiv, ți-am împrumutat bani că aveai visele tale să fii cel mai mare.

Lucian nu mai rezista, s-a prăbușit pe o canapea, învins:

– Lasă-mă în pace…simt că-mi pleznește capul…

I-a aruncat telefonul în brațe:

– Îți spun eu ce să faci…în momentul acesta îl suni pe Dan și-i spui să elibereze casa, eu nu mai mă joc! Deodată un zâmbet îi apăru pe față: Uiți că el a greșit calculele, ca un începător?

Pe seară s-au pus cărțile pe masă. Erau împreună în vilă,  cei doi frați și cele două surori iar lui Victor îi ardea de glume:

– Băi, voi ați văzut vechitura aia de film, 7 frați pentru 7 surori, noroc că noi nu suntem atâția

– Lasă că o să se nască o grămadă de urmași, plodul meu, al Anei..nu s-a putut abține Deea să comenteze făcând-o pe Alina să se mire:

– De ce te preocupă pe tine atâta copilul Anei?

Dan i-a aruncat o privire amenințătoare, bănuia că Deea era pe cale să nu-și mai țină gura, sau poate exact asta plănuise, o dezvăluire menită să pună întreaga familie în alertă:

– Eu îți zic să taci…

– Ba tu să taci! ripostă Deea Se întoarse către ceilalți  doi care simțeau că se petrece un lucru important și spuse:

– Ce, nu știați vestea cea mare? Nu știați?

– Nu cumva…? rosti Alina speriată iar încuviințarea din priviri a surorii el o îngheță: Ești sigură?

– Sunt sigură, Gelu milogelu n-a fost suficient de bărbat..

– Poftim? Victor părea nedumerit în continuare  iar Dan prefera să se închidă în tăcere, nu o putea opri pe Deea care își dădu drumul la cascada de vorbe:

– Domnul Dan Bratu aici de față…urmează să aibă un copil cu Doamna Ana Dogaru. A lăsat-o însărcinată pe sfânta Ana…

– E adevărat? murmură Victor.

– Păi nu se vede…numai când îi privești fața îți dai seama că el este taurul comunal care a reușit performanța de a lăsa însărcinate două femei în același timp…vezi că te paște Cartea Recordurilor, e aici pe aproape, pe la poartă…Andreea vorbea cu un calm rece, își regăsise aplombul iar Dan încasa fără reacție aparentă, cu capul sprijinit de braț, înghesuit în fotoliul din care nu se mișcase toată seara. Victor a exclamat, pe neașteptate, după o tăcere apăsată de incertitudini:

– Beton!  Super tare! Păi în felul acesta poți să alegi, frate, poți să rămâi cu cea care vrei, cum îți spune sufletul!…E foarte simplu! Reacția lui  neașteptată a încheiat scena de familie mai repede decât se așteptau, Deea și-a dar seama că deodată nu mai are chef de conversație iar Dan s-a grăbit să urce în dormitorul Biancăi, nu mai putea amâna acum o întâlnire cu Bianca …A găsit-o desenând cuminte

– Iar desenezi fluturi?

– Nu-ți plac …sunt atât de frumoși?.

S-a așezat în fața ei cu un aer serios.

– Vreau să vorbesc cu tine

– Ce am mai făcut?

– Nimic..eu am făcut și uite acum trebuie să-mi repar greșelile…În fața fetiței mărturisirea trebuia să fie simplă și exactă așa că a șoptit: Bianca, copilul pe care-l așteaptă Ana este frățiorul sau surioara pe care i-ai dorit atâta. Reacția ei l-a luat pe nepregătite, practic Bianca a sărit de pe scaun într-un acces de bucurie, strigând incoerent „da, da, da…„ și repezindu-se să-l îmbrățișeze, să-l sărute, mai veselă ca niciodată. Prea mult, în ultimul timp, se simțise obligată să se prefacă împăcată cu prezența tot mai dominatoare a Andreei în casă. Dan i-a spus răspicat, ca unui om mare:

– Când am să mă hotărăsc ce vreau să fac tu ai să fii prima care va afla

– Nu trebuia să te las să te desparți de Ana, a răspuns ea, ghemuită în brațele tatălui.

– Dacă nu pe tine atunci pe cine să mă bazez, fetița mea frumoasă?

De acum aveau să se întâmple multe….Dar subiectul Ana și copilul acesteia rămânea tabu, chiar dacă toată lumea aflase secretul. Mai întâi, Andreea a trecut printr-o îngrozitoare criză și nu era nimeni pe aproape să o ajute în afară de Bianca. Alertat de un telefon ultimativ de la Lucian Dan s-a decis să se repeadă până la Timișoara, unde tatăl lui i-ar fi putut întinde un colac de salvare. Fetița a găsit-o în dormitor, prăbușită, încercând să se ridice sprijinindu-se cu mâna de perete, gemând, sfâșiată de dureri puternice.

– Ți-e rău sau ești supărată?

– Sunt obosită și mă simt foarte rău, a murmurat Deea reușind să se întoarcă în pat, dar durerile nu cedau. Bianca, tu tot n-ai încetat să mă urăști, nu-i așa? Copila păru derutată de atacul neașteptat și răspunse cu jumătate de glas:

– Nn..nu…

– Tu știi din ce cauză nu mă iubește papi al tău?

– Fiindcă nu semeni cu mama, a fost răspunsul și Deea n-a reușit să-și revină întreaga zi. Bianca i-a făcut un ceai, apoi a apărut Alina, îngrijorată la rândul ei. Aflase de la Victor decizia lui Dan, va închiria un apartament în care să stea Andreea până naște iar copilul…va cere să-i fie încredințat lui, era convins că Deea nu intenționa să se transforme în mamă grijulie. Alina își dădu seama că sora ei știe de aceste intenții pentru că se comporta incoerent, părea tulburată și începuse să delireze, voind parcă să îndepărteze din mintea ei perspectiva înfrângerii…

– Mi-e foame, asta e tot….îi explica Deea pe un ton ciudat, de om cu gândurile rătăcite…nu-mi pasă de altceva…Dan? Cu Dan totul e în regulă, vrea să-mi ia copilul…nu se mai însoară cu mine, îmi ia copilul să-l crească odată cu plodul Anei…știi că mi-e frig? Se zgribulea în brațele Alinei care nu știa cum să reacționeze, doar își mângâia ușor sora pe frunte, ca pe un copil bolnav.

– Așa…iar tu ai să faci cum zice el?

– În felul acesta o să-și spele conștiința….Mi-e foarte frig, surioară…sigur că am să fac cum zice el.

– Adică îi dai copilul? Deea n-a răspuns un timp îndelungat, rătăcind cu privirea prin încăpere, apoi s-a ridicat, începând să râdă fără rost, trăgând de cearșaful cu care se înconjurase:

– Doamne, câte n-am făcut să păstrez copilul…am sufletul încărcat surioară, sunt o nenorocită …sunt o javră..dar sunt eu. O să mă urăști dacă am să-ți spun dar…S-a oprit iar Alina a privit-o cu lacrimi în ochi, cutremurată de ideea că sora ei își pierde mințile.

– Ce să-mi spui?

– Ce ți-am făcut…

– Ce mi-ai făcut? Dar mărturisirea n-a venit…

– Alina, tu știi de când a început nenorocirea mea? a întrebat-o, așezându-se în genunchi, de parcă voia să se roage pentru iertare. Nu, nu de la Tudor Lupescu, cum ai crede tu ci mai de mult, din Cipru…Ești pregătită să asculți?

– Sigur…

Pe măsură ce vorbea Deea părea că-și recapătă judecata iar amintirile o ajutau.

– Un bărbat mi-a dat o brățară foarte scumpă…ca să mă culc cu el. După care au urmat alți bărbați și alții…mulți bărbați…veverița a țopăit  în multe așternuturi iar unul mai șmecher, îl chema Vasile Vasile zis Sică…m-a protejat și m-a finanțat..

– Sică Ciomag? a întrebat Alina, speriată.

– Urăște-mă și tu Alina, nu-i așa că ți-e rușine de mine? Asta sunt eu. Am încercat să mă schimb, pentru Dan…pentru copilul acesta blestemat pe care vrea să mi-l ia, ca să-l dea sfintei Ana Dogaru…știi ce, surioară …m-am hotărât…nu vrea să fie cu mine, foarte bine, nu va fi cu  mine dar nici cu ea!

Alina s-a retras dezamăgită, loviturile vieții nu păreau să o fi trezit pe sora ei la realitate, probabil era mai bine să stea departe de Dan, o va ajuta să nască, să-și crească singură copilul, să-și revină, să-și refacă viața. Poate și problemele ei se vor rezolva, cine știe? Oricum, tentativa Alinei de a-i provoca o criză de gelozie lui Victor nu avusese cine știe ce urmări. Își cumpărase singură un buchet de trandafiri, inventase o cerere în căsătorie din partea colegului ei Radu dar în afară de reacția de moment a lui Victor n-a mai urmat nimic. El era mai mult preocupat de situația fratelui său, nu atât pentru că ar fi trebuit să se mute și el din mansardă cine știe unde dar nu suporta ca Dan să fie înșelat și lovit în cariera lui atât de drastic.

La Timișoara, unde venise pentru a discuta cu tatăl său în căutarea unei soluții de ultima oră, Dan o vede din întâmplare pe Ana! A fost una din acele potriviri ale destinului care se întâmplă deși oamenii nu cred că soarta lor poate depinde de o întâmplare. Treceau amândoi prin piața centrală din fața Operei când Dan a văzut o siluetă cunoscută care se îndrepta spre Catedrala Metropolitană, s-a grăbit să o ajungă din urmă și a oprit-o. …

– Ana,ce faci tu aici? Ea s-a întors și s-a ferit de parcă atingerea mâinii lui ar fi ars-o.

– Scuzați, domnule..mă confundați…a ripostat și din câțiva pași a urcat scările Catedralei lăsându-l nedumerit în stradă…

Dar el a așteptat-o afară pe stradă și ea n-a mai putut evita discuția. De altfel amândoi erau dezamăgiți de rezultatele călătoriei, Dan se certase zdravăn cu tatăl lui care-l acuzase de neglijență și infantilism și  refuzase să-l ajute, ea ratase angajarea la Universitate pentru că fusese altcineva mai cu noroc. Așa că s-au plimbat pe stradă, profitând de căldura primăvăratecă, liberi să stea de vorbă fără teama că e prin preajmă cineva care-i cunoaște și-i urmărește.…

– Eu cred că ne-am întâlnit aici datorită destinului care ne-a dat un semn…spuse Dan. Iar tu…până la urmă te-ai gândit să fugi, nu?

– Din nou mă judeci? Poate e o minune că ne-am întâlnit aici dar nu cred că prin minune se va șterge cu buretele tot ce s-a întâmplat…mai puțin frumos între noi? Dan a privit-o zâmbind:

– Tot ce a fost …mai puțin frumos e numai din vina mea. Poate e blestemul vieții mele, să nu pot face altă femeie fericită, după dispariția Ioanei…Au mers îndelung pe strada populată de gălăgia copiilor veniți la joacă iar el a continuat gata să-și arate toată frământarea interioară:

– Poate ar fi trebuit atunci să mergem să ne căsătorim.

– Nu te mai învinovăți atât că nu e cazul, îl opri ea. Dane, există în fiecare dintre noi o doză de egoism și…s-a oprit o clipă, s-a întors spre el și l-a privit. S-au așezat pe marginea unei fântâni a cărei apă curgea fără încetare și au continuat să se privească.

– Andreea o să mă șantajeze toată viața deși știe foarte bine că eu nu o iubesc, a rostit el răspicat. N-am iubit-o niciodată dar…L-a întrerupt:

– E vorba de un copil al tău, Dane.

– Și tu îmi faci un copil. Ana, trebuie să iau o decizie importantă și doar cu tine pot să mă sfătuiesc. Vreau să păstrez eu copilul Andreei. Să mă despart dar să păstrez copilul ei…

– Cum? Să-i iei copilul?

– Nu să i-l iau…vom ajunge la o înțelegere până la urmă…Ea n-ar iubi niciodată copilul cu adevărat, ar rămâne o cântăreață ratată cu un prunc agățat de fusta ei…

Sigur, Ana înțelegea gândul lui, dorința de a fi din nou împreună cu ea, ideea de a crește copilul Andreei alături de Bianca și de copilul lor într-o familie în sfârșit unită dar nu știa ce să răspundă, ce să-l sfătuiască, soluția nu era simplă deloc . Pe de o parte, nu voia să dezvăluie că era deja liberă, că ea și Gelu divorțaseră, nu dorea să-l oblige la gesturi decisive tocmai când trebuia să rezolve atâtea probleme care-i amărau viața. În seara aceea s-au întors la București cu avionul fără să hotărască nimic dar fiecare simțea că apropierea dintre ei va merge până la capăt.

De altfel, ajunsă acasă, Ana n-a ezitat să mărturisească în fața tatălui ei că se văzuse cu Dan iar el îi propusese să crească împreună și copilul Andreei ceea ce produse o nouă izbucnire nervoasă a bătrânului.

– Dan s-a gândit că am putea fi din nou împreună și să creștem și copilul Andreei, sigur dacă ea ar fi de acord. Marga s-a bucurat, îi surâdea ideea…„s-ar rezolva toate problemele” dar Nechifor refuza să înțeleagă.

– Așa credeți voi? Dacă nu i-ar păsa de copil acelei femei îi pasă prea mult de ea însăși, credeți că va accepta o compensație, o pensie alimentară când ea vrea totul, plus ambiția, orgoliul…sunt oameni care nu acceptă înfrângerea.

– Nechifor, nu cumva te pripești…? a intervenit Marga.

– Dar copilul Anei, cu el ce se va întâmpla? a mai spus bătrânul declanșând replica ei imediată:

– Am spus eu că vreau să mă întorc la Dan?

Nechifor Dogaru avea dreptate, Andreea nu era din ființele acelea care renunță la luptă chiar atunci când înfrângerea e sigură. Chiar în acea după amiază Deea, într-o criză de tristețe, de depresie  acceptase să se vadă pe o terasă cu Tudor care voia să o convingă că are destule argumente pentru a-și restabili poziția, a recăpăta clubul și încrederea lui Sică.

– Totul va fi ca înainte, Bellissima, îți promit…doar tu lipsești din peisaj…Ce, vrei să crești plodul lui Dan Bratu, să devii sclava lui ?

Dar ea era cu gândurile în altă parte:

– Problema cea mai importantă, șopti, este copilul pe care Ana Dogaru i-l face lui Dan…

– Copilul e al lui Dan? exclamă uluit avocatul…mai tare ca în Shakespeare! A fi sau a nu fi tătic de două ori, râse el dar Deea n-avea chef de glume. Deea, să știi că iubirea există…te rog, uită-te la mine! Ea a ridicat ochii cu o figură plictisită, dezabuzată:

– Tu nu mă iubești mă, doar ai făcut o obsesie pentru mine..taci, lasă-mă în durerea mea…

Era atât de frământată încât seara târziu, când Dan s-a întors de la aeroport, n-a ezitat să declanșeze o nouă confruntare, începând să țipe:

– Dacă aș fi putut face un avort să scap de copilul care-ți stă în gât…Dane, de ce nu ești sincer cu mine, care e problema, nu-ți mai plac? Te-ai hotărât că Ana  Dogaru e mai frumoasă ca mine și te întorci la ea? Spune-mi…oricum de la tine mă aștept la orice.

Dan ar fi preferat să amâne o discuție decisivă dar nu se mai putea stăpâni, i-a răspuns încercând să-și păstreze calmul:

– Andreea, ce-ar fi să mă lași să cresc eu copilul ? Să am eu grijă de el?

– Mda, văd că insiști…uite că la chestia asta nu mă gândisem. Pare o idee foarte bună…ar însemna ca eu să plec din casă, tu să rămâi cu copilul și eventual să-l crești împreună cu copilul Anei Dogaru…nu? rosti la fel de calm Deea.

– Nu eventual ci sigur.

Atunci ea a sărit de parcă voia să pornească la luptă, să lovească:

– Tu îți bați joc de mine? Nu înțelegi că fericirea ta nu e decât alături de mine? O să regreți ce faci acum, Dan Bratu pentru că prin comportamentul tău mă determini s-o omor pe Ana cu plod cu tot.

– Ce să faci? reacționă el surprins.

– Dacă n-o să fii cu mine n-o să fii nici cu ea ți-o jur!

Trebuiau să grăbească mutarea și Dan începuse să strângă cărțile din bibliotecă iar Bianca se apucă să-și adune jucăriile risipite peste tot. El urcă într-un târziu în dormitor, Andreea stătea închisă acolo de multă vreme și spera că se mai liniștise, aveau de luat hotărâri importante, Victor și Alina urmau să se mute în garsoniera fetelor iar el și Bianca într-un apartament pe care-l închiriase. Cât despre Deea…spera să poată trece peste orbirea provocată de gelozie și să accepte o despărțire amiabilă. Sigur, ea visase un alt fel de viață, era obișnuită cu cheltuielile fără limită iar Dan, în ciuda situației strâmtorate în care se afla era gata să-i promită că o va susține financiar și în continuare. Spera să se redreseze după încercarea la care fusese supus, la urma urmei reputația lui de profesionist nu fusese atinsă.

A găsit-o abătută, ghemuită pe mocheta de pe jos, învăluită într-un cearșaf care părea destinat să o apere de frig, un frig neașteptat care o cuprinsese dintr-odată creindu-i o stare inconfortabilă, de nesiguranță. Criza pe care o avusese de față cu Alina se întorsese, părea pierdută, privea în gol, rostea cuvintele cu greutate…

– Tu ești? a șoptit cu un glas stins. Credeam că au uitat toți de mine.

Dan s-a așezat jos, în apropierea ei, fără să încerce vreo mângâiere sau un cuvânt de compătimire…

– N-am putut să dorm, continuă Deea. Azi e duminică, nu trebuia să mergi la plimbare cu aia mică?

– O să plecăm mai târziu. Nici ție nu ți-ar strica puțin aer curat….Îi era greu să vorbească dar trebuia, chiar dacă ea nu părea în stare să înțeleagă ce i se spune, părea rătăcită, cu gândurile aiurea.

– Uite ce e…știu că am greșit față de tine, a rostit el cu blândețe, dar și tu ai talentul de a provoca oamenii, de a-i șantaja…Te rog, ascultă-mă…sunt și eu la pământ cu nervii dar îmi pare rău, foarte rău,…

– De aici ți-a venit ideea să-ți dau copilul, crezi că te șantajez?

– Eu nu fac diferența între copiii …nu vrei să vorbim ca doi oameni normali la cap? Andreea, știi bine că relația noastră nu e una bazată pe iubire ..tu în continuare vrei să te măriți cu mine, pentru bani, pentru avere…acum nu le mai am nici pe astea…de ce, din ambiție, din orgoliu?

Ea a vorbit fără să-l privească, pe un ton scăzut, apăsat de grijă:

– Dane , știi cum mă imaginez în viitor..ca o femeie singură cu un copil în brațe…tot ce mi-ai spus îmi e limpede, crede-mă, dar îmi pare rău pentru că am sacrificat pentru tine totul. Totul. Nu mă întrerupe, ai să-mi spui că te vei strădui să nu-mi lipsească nimic, te cunosc, ai să o faci …în rest ce-ți mai pasă de mine?…A oftat ca și cum greutatea de pe suflet devenea tot mai mare … Dar dacă vrei, te înțeleg, am să-ți dau copilul, să fii mulțumit…Acum te rog eu, ia-o pe Bianca și du-te în parc, lasă-mă să dorm.

Fără să insiste Dan s-a ridicat și a ieșit, fusese prima oară când discuția lor nu se termina cu strigăte sau amenințări, un bun câștigat pe care intenționa să-l păstreze. A chemat-o pe Bianca și au urcat în mașină dar nu s-au dus la plimbare, așa cum era obiceiul de Duminică, au mers la casa Dogaru. Aici Marga nu s-a mirat să-i vadă dar…cum se așteptau cu toții, bătrânul Nechifor era reticent și nu-și ascundea nemulțumirea. Chiar dacă Dan, de la început, a declarat că s-a hotărât să-i închirieze un apartament Andreei pentru că, a hotărât definitiv, nu se va însura  cu ea. Nechifor a primit cu scepticism informația și nu s-a abținut să întrebe:

– Dar copilul?

– Îl voi crește eu cu Bianca, a răspuns el căutând cu un gest aprobarea fetiței care stătea ca un sprijin, în spatele lui, confirmând.. Fetița avea un aer serios, privea și vorbea cumpătat ca un om mare, încercând să-și ascundă bucuria că visul ei secret e pe cale să se împlinească.

– Papi are dreptate, dacă nu  iubește n-are nici un rost să se însoare cu ea. El a accentuat:

– Andreea o să fie de acord, ea nu vrea să renunțe la cariera muzicală, la viața ei de divă…eu știu că acest copil e o întâmplare și o să-l cresc pentru că el n-are nicio vină.

– Și copilul Anișoarei? Vrei să ți-l încredințeze și pe acela? a întrebat bătrânul înlăturând cu mâna intervenția Anei care credea că Dan trebuie lăsat să vorbească până la capăt în timp ce Margăi soluția i se părea ideală.

– Domnul Nechifor, ideal ar fi ca Ana să divorțeze și…visul meu e să mă însor cu fata dumneavoastră. E tot ce-mi doresc mai mult pe lume..

– Dane, nu e chiar atât de simplu, rosti Ana. Problema Andreei trebuie rezolvată.

Desigur, el era conștient de aglomerarea de necazuri care-l apăsau dar avea toată încrederea că va răzbi așa cum procedase din studenție, luând problemele una câte una, izolându-le ca să le dea de capăt mai repede. Iar acum a intervenit din nou Bianca, vorbind cu siguranța unui adult:

– Întrebarea este…Ana, tu-l mai iubești pe papi? Toate privirile s-au îndreptat spre tânăra femeie care nu s-a grăbit să răspundă deși ochii ei triști vorbeau mai puternic decât cuvintele. După plecarea oaspeților doar Marga a găsit necesar să comenteze:

– Eu nu te înțeleg Anișoară, de ce nu-i spui că ai divorțat de Gelu?

– De ce să-i spun, nu vreau să-l oblig cu nimic.

– Dar vrei să te măriți cu el? a spus Nechifor fără să aștepte răspuns.

Victor era tot mai hotărât să rezolve misterul necazului abătut asupra  lui Dan în timp ce Casandra încerca să-l țină în frâu pe Lucian care începuse din nou să aibă remușcări. Casandra insista pe lângă fragilul ei partener, aflat într-o permanentă luptă de a se elibera de dependența de droguri să-i îndeplinească ordinele …E drept, nu existau dovezi concrete împotriva Casandrei.  Ea era conștientă că obiectivul ei și al comanditarilor nu putea fi atins atât de ușor, pusese mâna pe firma arhitectului, era pe cale să îl scoată din vila pe care și-o construise totuși el nu ceda…rămânea o singură cale, să-i atace reputația.

Dar până la urmă bănuielile și insistența lui Victor l-au făcut pe Dan să se gândească mai mult, oare cine putuse afla parola de intrare în computerul lui, un cuvânt atât de intim, de personal, încât nu părea accesibil nimănui. Poate, Manole? S-a hotărât să-l sune pe fostul socru și deodată adevărul a ieșit la lumină.

– Mai știi cum o alintam eu pe Ioana, l-a întrebat pe bătrân, oarecum în glumă, așa?

– Da, da…îi mai spuneai „bălăioara”, Claudiei nu-i plăcea zicerea asta…

– Exact. Întâmplător ai mai vorbit cu altcineva despre porecla asta?

– Parcă…da, Dane, m-a sunat de Florii partenerul tău…cum îl cheamă…?

– Lucian.

Era clar. Dintr-odată întreg complotul devenea vizibil, șantajul, încercarea de a-i lua Vilamaxul, amenințarea că i se compromite cariera. Victor jubila, avusese din nou dreptate dar nu trebuia să se precipite, numai cu ajutorul poliției se putea descurca întreaga afacere și pentru asta era urgent să îi spună totul inspectorului Olteanu. Poate era o ocazie și pentru polițist de a-și îndeplini obiectivul, să-l pună după gratii pe „capo di tutti capi”, Sică Ciomag.

Totuși Casandra a mai încercat să-și atingă scopul, Dan părea vulnerabil, acasă apăruse presiunea mutării, la firmă Lucian dispăruse așa că părea maleabil, gata de un compromis dar rezista în fața tuturor amenințărilor, nu-i păsa decât de păstrarea reputației sale de arhitect capabil, refuza cu obstinație colaborarea cu Multico…Casandra nu bănuia că el aflase secretul greșelii sale neașteptate și oricum nu-i păsa. Dacă Lucian făcuse rost de parolă prin înșelăciune și operase în computer ea putea clama oricând inocența așa că, sfătuită de Sică, s-a decis să dea lovitura finală, acolo unde pe Dan l-ar fi durut cel mai tare, a convocat o conferință de presă la sediul firmei pe care o preluase. Pe Dan l-a avertizat simplu, va păstra tăcerea în legătură cu greșeala lui cu condiția să declare public că-i oferă contractul dorit. La sediul firmei au venit mulți ziariști curioși pentru că proiectul Vilamax era la ordinea zilei și Casandra i-a întâmpinat amabilă promițându-le dezvăluiri senzaționale. Când a intrat Dan, singur, microfoanele s-au îndreptat spre el, întrebările au țâșnit:

– E adevărat că doamna Casandra Niculescu va primi contractul de construcție a Vilamax? Veți colabora cu dânsa?

– Colaborăm deja, a răspuns Dan liniștit dar nu asta urmărea Casandra așa că a intervenit:

– Din păcate există o sumedenie de probleme, de greșeli pe care eu nu mai sunt dispusă să le tolerez…

– Greșeli? Ce fel de greșeli? Cine a greșit?

– Domnul arhitect vrea să spună mai multe lucruri, e adevărat că are o carte de vizită extraordinară dar știm cu toți, omul e supus greșelii…Casandra s-a oprit, privindu-l pe Dan: Le povestești tu?

În acel moment când atenția se îndreptase spre Dan din ușă s-a auzit vocea lui Lucian, care intrase însoțit de inspectorul Olteanu.

– Am să le povestesc eu…sunt Lucian Vasilescu, actualul patron al firmei de arhitectură pe care Dan mi-a cedat-o în urma unui delict, a unui șantaj pus la cale și ordonat de această doamnă…

– Ce cauți tu aici mă?

La poliție s-au discutat mai multe planuri începând cu eliberarea lui Lucian de sub tutela Casandrei care-l ținea închis în club sub supraveghere. A fost nevoie de o razie și o percheziție cu mandat în saloanele clubului, sub bănuiala că acolo se face trafic de droguri, acțiune încheiată în coadă de pește pentru că nu drogurile, inexistente de altfel, erau miza ci eliberarea lui Lucian care a fost de acord să ajute la demascarea Casandrei, a dat declarații, și-a asumat vinovăția, realizase că a fost manipulat, că slăbiciunile lui puteau să-l înfunde definitiv. Iar acum își plătea datoria.

– Cum îndrăznești, a sărit Casandra, vă rog să plecați, cine să dea crezare spuselor unui drogat?

Dar era prea târziu. Dan a aprobat spusele colegului său, ziariștii curioși n-au ținut cont de împotrivirea Casandrei. Protestele vehemente, negarea, zbaterea ei de a ține adevărul departe  de urechile presei nu mai funcționau, căzuse în propria capcană.

– Am vrut să-l distrug pe Dan Bratu, să-i iau firma, casa, averea, tot…a spus rece Lucian iar prezența comisarului o împiedica pe Casandra să sară asupra lui. Am intrat în computerul lui, am modificat calculele și vina a căzut pe umerii lui…

– Da, e adevărat, i-a întărit Dan spusele.  Acum ancheta poliției avea să dea în vileag toată încrengătura de interese, sabotajele de pe șantier, amenințările, șantajul. Atât Lucian, care-și asumase vina cât și Casandra, care s-a chinuit mult să se disculpe, urmau să sufere rigorile legii dar Olteanu nu obținuse potul cel mare, nu existau dovezi împotriva lui Sică Ciomag. Era adevărat, împotriva Casandrei nu existau dovezi serioase dar, la sfatul lui Sică, ea încercat să plece din țară cu un pașaport fals și a fost prinsă, Ceea ce însewmna mai mult decât o recunoaștere…Pentru Dan Bratu se încheia un adevărat coșmar ceea ce nu însemna că problemele lui s-au terminat. Era un moment de izbăvire la care se adăuga bucuria copilărească a Biancăi si ușurarea lui Victor care semnase contractele și primise primii bani pentru munca lui de creație, o sumă considerabilă pe care era gata s-o risipească pe cadouri și mofturi…

Andreei nu-i mai păsa de averea lui Dan. Nu comentă în nici un fel reușita bărbatului de a-și recupera casa, de a-și păstra intactă reputația, mai mult, îl anunță cu o voce neutră:

– Stai liniștit, ai să scapi de mine…mi-am găsit o locuință și am să mă mut.

– E adevărat că ai fost amanta lui Lupescu? a întrebat el deodată și ea a reacționat adunându-și tot curajul:

– Da, Dane…eu sunt veverița, despre care ai auzit atâtea. Ești mulțumit de răspuns? Eu sunt! Brusc bărbatul s-a repezit la ea într-un acces subit de furie și a apucat-o de gât de parcă ar fi vrut să o sufoce, strigând:

– Crezi că ai dreptul să țipi la mine?

– Lasă-mă, a răspuns Deea smulgându-se din mâinile lui. Tudor a fost blestemul vieții mele, ce șanse crezi că avea o fată de la țară, o amărâtă fără nici un fel de viitor?

– Și de asta trebuia să te vinzi? Ieși afară, ieși din casa mea!

– Dane, m-am apărat, am fost o victimă, Tudor Lupescu e un om bolnav, tu știi lucrul ăsta? S-a dat la Alina, la soacră-ta, părerea mea e că s-a combinat și cu Ana!

– Taci din gură!

– Am vrut să las totul în spatele meu, i s-a adresat, coborând glasul, pentru că am crezut că te cunosc pe tine și o să mă faci să uit de toate nenorocirile …îți promit că n-am să mai fac nimic rău dacă mă accepți…Văzu în ochii lui disprețul, refuzul fără drept de apel și se ambală din nou, disperată: Foarte bine, urâți-mă cu toții…după ce am rămas cu un copil în burtă pe care nu l-am dorit, un copil la care puteam să renunț în clipa când am mers la ecografie..De ce nu m-ai lăsat să-l dau afară? A început să-și lovească pântecele cu pumnii și Dan s-a grăbit să o imobilizeze, să pună capăt crizei de isterie. Chiar atunci au intrat pe ușă două femei la vederea cărora Deea a înghețat. Erau Alina și mama lor, Maria Damaschin, mama de la Vădeni, modestă și îngrijorată, pe care sora cea mică o adusese la București cu o ultimă speranță că o va putea ajuta și vindeca pe Deea…Dintr-odată ceilalți s-au dat deoparte, Dan, Alina, Victor care le însoțise și Deea, schimbată la față, în lacrimi, a îngenuncheat în fața maică-si, strângându-i mâinile în neștire, murmurând printre valuri de plânsete:

– Mama…mamă, te rog să mă ierți…te rog…știu că n-am fost cea mai bună fată dar…Dan vrea să mă alunge din casă…cu copil cu tot….Iubește pe alta care o să-i facă un băiat și probabil băiatul ei e mai bun ca al meu…S-a întors spre Dan care le privea și s-a smiorcăit: Dane, nu mă da afară ca pe un gunoi, te rog…te implor…nu știu să trăiesc fără tine…Mamă, fă ceva că simt că înnebunesc…Nu lăsați copilul meu să crească fără tată, cum a crescut Bianca fără mamă…vă implor…

Tăcerea a fost singurul răspuns al celorlalți….

A doua zi Andreea îl căută pe Tudor Lupescu. Avocatul, căruia îi revenise speranțele de a primi înapoi barul de la Sică după ce Casandra, renegata lui fiică, o dăduse în bară nu se aștepta ca „bellissima” să se întoarcă la el așa că triumfa cu anticipație…

– Sunt în căutarea unui apartament, confortabil, decent, care să nu mă coste prea mult, își justifică ea prezența..nu voia să i se observe îngrijorarea. Știi, domnul arhitect nu vrea să se mai căsătorească cu mine drept pentru care s-a decis să-mi închirieze un apartament. De fapt toată lumea vrea să dispar din peisaj, fac alergii când mă văd…

– Tocmai acum când popândăul tău de arhitect și-a recuperat firma și contractele? s-a mirat Tudor care își anticipa victoria, o și imaginea pe Deea întorcându-se la el. Nu pot să  cred Andreea că ai renunțat la  luptă în favoarea meditatoarei, n-ai tu ceva în căpșorul tău? Nu mai vrei s-o omori?

– Tu faci mișto de mine, Tudor?

– Deloc. Hai, Andreea, facem pace …spuse el grăbindu-se să toarne niște whisky în pahare dar ea nu ezita să meargă direct la țintă:

– Nu te repezi să mă acuzi…mie mi-ar fi de ajuns de exemplu doar să scap de plodul ei blestemat…pentru că pe Ana vreau s-o văd terminată, târându-se ca un câine. Ți se pare cumva că cer prea mult?

– Tu visezi la cai verzi pe pereți, se încruntă Tudor care bănuia că femeia urzise iarăși unul din planurile ei diabolice și venise doar ca să-i ceară ajutorul.

– De ce, oricând se poate întâmpla să piardă copilul doar e predispusă la avorturi spontane. Tudore, eu nu vreau decât un lucru de la tine, să mă pui în legătură cu madama aia care se ocupă de fetițele lui Sică Ciomag.

– Ce minte diabolică ai…exclamă bărbatul.

– Tu uiți că soră-mea a fost violată în locul ei?

– Și acum ce vrei, să fie și Ana violată?

– Nu, scârbei s-ar putea să-i placă…E vorba de moașa aia, mătușa lui Buză, sau a lui Chibrit, dracu mai îi știe îmi poți face rost de adresa ei?

– Nici să nu te gândești!

– Dacă vrei să mă refuzi e alegerea ta, dar să te gândești bine…nu cumva să regreți mai târziu.

În fața unui Tudor Lupescu inflexibil Andreea a trebuit să plece dar n-a renunțat la idee. Trebuia să se adreseze direct lui Sică Ciomag și s-a grăbit să-l caute, cu orice risc. Bănuia că locuințele în care poate fi găsit Sică se află sub supravegherea poliției dar nu-i păsa, ura pe care o purta în suflet era mai presus de prudență. Dar Sică Ciomag n-a fost de găsit, un locotenent al lui i-a spus că șeful e plecat din țară. Atunci a încercat să afle de la acesta adresa femeii care se ocupase de fetițele dispuse să se prostitueze, o fostă moașă care locuia pe undeva prin Dămăroaia dar n-a obținut nici un răspuns.

– Vorbește cu Sică, anunță-l că sunt dispusă să fac orice dacă mă ajută. Voi nu înțelegeți că, după ce nenorocitul de Dan Bratu va lua în brațe copilul Anei nu veți mai avea nici o șansă să vă apropiați de Vilamax? Casandra e arestată, toate șmenurile voastre au dat greș, eu sunt singura speranță pe care o mai aveți!

A plecat cu inima îndoită, nu știa ce avea să urmeze iar fiecare zi care trecea însemna un nou calvar. Dar nu voia să aștepte mult. A început să umble prin mahalalele unde știa că există cuiburi ale unor proxeneți, i-a căutat fără succes pe Terente și ciracii lui dar aceștia fuseseră arestați și, deodată, s-a temut că vechile ei combinații ar putea ieși la iveală chiar dacă murise omul cu care tratase, Mario. N-a ezitat să-i facă o vizită Casandrei, în arestul poliției, ca să se bucure de înfrângerea acesteia și a mers împreună cu Tudor Lupescu cu care a schimbat câteva vorbe la plecare. Se pare că Tudor aflase de agitația ei…

– Ai început să faci drumuri la poliție, amușinezi, cum s-ar spune, te temi să nu afle nimeni cine a comandat violul? a întrebat-o el. Oricum, transmite-i Alinei complimentele mele…

– Tudore, nu te-ai schimbat deloc, tot libidinos, tot cu ochii după fete tinere? Oare de ce pe Ana Dogaru ai cruțat-o? Nu-i nimic, de data asta dacă reușesc am s-o fac singură, fără ajutorul tău…

– Ai dat de urma moașei alea…Rozalia?

– Rozalia, așa o cheamă?

Tudor păru că dă înapoi, regreta că-l luase gura pe dinainte:

– Ai grijă, Bellissima, s-ar putea să te frigi, noroc cu mine că sunt un avocat bun și aș putea să te apăr, gratis…și așa nu m-ai mai lăsat să te ating de la…de la Mărțișor, dacă țin bine minte…

– Ce să-ți povestesc, marele bărbat…numai gura de tine…

– Deea, de ce nu te căsătorești tu cu mine?

– Poftim? Andreea îl privi interzisă. Mă ceri de nevastă?

– Da. Ai putea să-ți refaci cariera alături de mine, și am să cresc copilul lui Dan. Te am în sânge, Bellissima, în sânge te am…te rog, gândește-te bine…

– Să fiu soția ta…nu e o idee foarte rea, Tudor. Am să mă gândesc, îți promit să mă gândesc, i-a spus. A doua zi dimineață Alina a găsit-o în baie, cufundată până la gât în apă, jucându-se cu spuma parfumată.  Venise să-i spună că are de gând să stea alături de ea, să aibă grijă până va naște.

– Unde? a  întrebat Deea. N-ai înțeles că domnul arhitect abia așteaptă să dea cu mătura după mine?

– Nu contează, unde ai să fii acolo vin și eu.

– O iei și pe mama, în noul apartament pe care mi-l pregătește Dan, să vină cu cățel cu purcel, eventual și cu vaca? Ia-ți gândul, surioară, ține-te de Victoraș croitoraș al tău, trăiește-ți viața și lăsați-mă pe mine în durerea mea. N-am nevoie de mila și compătimirea nimănui, ai  înțeles Alina? Știa că partida se terminase, Dan îi ceruse să se ocupe de mobilarea micului apartament pe care i-l găsise iar alte conversații cu el nu mai puteau avea loc, de când își rezolvase problemele la firmă el își dedica tot timpul Vilamaxului, Biancăi și evident Anei. Deea aflase că divorțul înaintat mai de mult, în secret, se pronunțase, Ana și Gelu se despărțiseră oficial și Dan nu avea nici o reținere în a se afișa cu femeia aleasă deși, în mod clar, aceasta nu accepta nici un angajament cât timp rivala mai era încă prin împrejurimi…Dar Deea amâna cât putea mai mult ziua plecării așteptând parcă minunea care avea să o salveze. Iar minunea era pe cale să se petreacă…

Într-o seară Ana a fost răpită. S-a întâmplat după serbarea de la școală unde o mulțime de persoane din familie și alți prieteni veniseră să o admire pe Bianca. Deși nu mai lucra la școală Ana a venit la serbare, însoțită de Nechifor și de Marga iar Bianca s-a bucurat nespus la vederea lor, îl adora pe „tataie”, îi simțea lipsa Margăi cât despre Ana…nu îndrăznea să întrebe dacă visul ei de o avea ca a doua mamă era pe cale să se împlinească dar simțea că nu mai are mult de așteptat. Pe rând invitații s-au întors la casele lor, Maria le-a însoțit pe Ildiko și Bianca la vilă iar Dan a rămas cu Ana, încercând să provoace o ultimă discuție lămuritoare…Problema  Andreei stătea înfiptă ca un ghimpe în viețile lor, împiedicându-i să-și așeze relația pe calea dorită de amândoi. S-au plimbat până spre căderea serii, el încercând s-o convingă că Deea e problema lui și o va rezolva singur iar Ana repetându-i că nu pot trăi izolați de lume și de tot ceea ce se întâmplă…

Undeva, la marginea șoselei, era parcată mașina lui Dan și brusc i s-a părut că un necunoscut încearcă să forțeze ușa așa că a strigat după hoț, luând-o la goană spre drum. Exact atunci din întuneric a apărut o Dacie banală, un bărbat a ieșit din ea și, fără menajament, a înșfăcat-o pe Ana de brațe…

– Ce e, păpușă, te-a lăsat bărbățelul? Ajutat de celălalt bărbat care condusese au împins-o cu forța pe Ana în automobil deși ea se împotrivea, țipa, cerea ajutor dar până când Dan a văzut ce se întâmplă și a luat-o la goană înapoi femeia era deja în mașina care a demarat exact când arhitectul ajunsese disperat la locul faptei. Degeaba a strigat, degeaba a fugit în urma mașinii care se îndepărta. Îndrăzneala loviturii l-a luat pe nepregătite dar imediat ce și-a revenit din șoc a sunat la poliție, l-a căutat pe inspectorul Olteanu și i-a povestit agitat ce se întâmplase. Disperarea lui creștea pe măsură ce își dădea seama de consecințele faptei la care asistase neputincios, femeia răpită purta copilul lui în pântece …S-a repezit la casa lui Nechifor Dogaru, trebuia să-i spună bătrânului ce s-a întâmplat, omul a făcu o criză, l-a lăsat în grija Margăi și s-a dus la poliție unde ceruse în mod special ajutorul lui Olteanu dar acesta n-avea încă nici o informație în ciuda faptului că mobilizase mai multe echipaje pe teren. Nu avea puterea să privească teancurile de fotografii cu delicvenți pe care polițistul i le arăta în speranța că vor da de un fir, de altfel, în zăpăceala creată Dan nu reținuse nici trăsăturile vreunuia din cei doi implicați cu atât mai puțin numărul mașinii, o Dacie albă și anonimă…Deodată a aruncat pe jos teancurile de fotografii și s-a repezit spre ieșire, s-a urcat în mașina lui și a plecat în trombă.

– Unde a Ana? a urlat, năvălind în dormitor peste Andreea care părea stupefiată când el s-a repezit să o bruscheze, cu ochii ieșiți din orbite. Zi ce i-ai făcut lui Ana dacă nu vrei să te omor…sunt în stare să te omor, nenorocito!

– Nu știu…s-a scuturat ea, nu știu nimic…Lasă-mă, mă sugrumi…Ai înnebunit? Dar Dan era în culmea furiei și nu se știe ce s-ar fi întâmplat dacă nu apărea Bianca, speriată, alertată de țipetele auzite. Rămasă singură Andreea și-a dat seama că ideea ei se materializase, desigur Sică dăduse aprobare ca oamenii lui să acționeze iar ea va putea trage foloasele, indiferent de consecințe. Era firesc ca Dan să o bănuiască, și la urma urmei era vinovată deși nu se amestecase direct în afacere. Dar nimeni nu a bănuit ceea ce avea să urmeze…

Ana a fost dusă cu forța într-o casă mizeră, undeva prin mahalalele Bucureștiului. Era o lumină slabă în încăpere dar pregătirile femeii care părea stăpâna locului nu lăsau loc de îndoială, voiau să-i provoace un avort, să-i omoare copilul! Trebuiau să o țină imobilizată cei doi bărbați necunoscuți care participaseră la răpire în timp ce femeia, căreia i se spune Rozalia, pregătea un lighean cu apă fierbinte. Ana se zbătea, plângea, cerea îndurare, dar nimeni nu se sinchisea iar ea pur și simplu a leșinat. Rozalia tocmai își trăgea pe mână o pereche de mănuși chirurgicale când ușa s-a deschis și a intrat un tânăr înalt, brunet, cu părul creț care părea sigur pe el:

– Cine e asta mă, ce faceți aici, ieșiți afară!?

– E ordin de la Buză, a încercat să explice unul din bărbați dar brunetul l-a împins spre ieșire. Ieși bă afară! Rozalio, cine e asta?

– Nu știu, s-a scuzat femeia, doar că o cheamă Ana.

– Ana?

– Ana Dogaru, parcă…. Nu i-am făcut nimic, continuă, văzând că Ana deschide ochii…Stai fă liniștită, copilul e bine…

– Tu cine ești? a întrebat Ana rămasă singură în încăpere cu noul venit care părea a fi ascultat de ceilalți.

– Eu? Unul care era să moară din cauza ta…Mă cheamă Mario.

– Mario? Tu ești Mario? a repetat Ana speriată, amintindu-și tot ce auzise despre tânărul pe care-l socoteau vinovat de viol și care era considerat mort, ceea ce se dovedea fals.

– Da, eu. Un fraier, unul care  plătește pentru mofturile celor bogați…Am fost plătit să te violez, continuă, în timp ce femeia îl privea uimită și speriată totodată. Nu te cunoșteam, am luat pe alta în locul tău și de aici mi s-au tras toate necazurile, necazuri care poartă un singur nume …Tudor Lupescu.

– Lupescu? El te-a plătit sau Andreea Damaschin? A fost Andreea?

– Dacă știi de ce mai întrebi?

– Deci e adevărat! Spune, ce vreți de la mine, de ce m-ați adus aici, unde sunt?

– Ești într-o casă mizeră cu oameni amărâți și săraci așa ca mine …Rozalia e mătușa mea, ea m-a salvat când eram pe moarte…trăiesc, spre necazul unora ca Tudor Lupescu, pe care ai să mi-l aduci aici ca să schimb două vorbe cu el…ai să-i telefonezi și el o să vină să te salveze…altfel nu ai nici o șansă să pleci din casa mea!

Între timp Andreea vorbise la telefon cu Tudor  care încerca să o convingă în ultima clipă să renunțe la planul pe care-l intuia deși ea avea tupeul să-i spună că nu știe despre ce e vorba.

– Ascultă-mă Deea, insista Tudor, nu te încăpățâna, ceea ce vrei tu să faci e o crimă ..nu-ți încărca sufletul cu o crimă!

– Și ce, Tudor, ți-e frică? Știam eu mă pramatie că nu valorezi doi bani, de fapt ești un cocoș cu creasta tăiată ..deci nu mai poți tu de sufletul meu, te preocupă ce odihnă am să am eu pe lumea ailaltă…Stai liniștit Tudor, dacă eu cad te trag după mine, fii convins de asta!

– Nici o crimă nu rămâne nepedepsită, se agita el, renunță cât mai e timp!

– Mai bine stai liniștit…pentru că ..dacă este crimă.. deja s-a făcut! I-a închis telefonul brusc și istoria s-ar fi scris poate altfel dacă nu apărea din lumea umbrelor Mario…

Era limpede, Mario voia să se răzbune, nu-l interesa altceva și Ana știa că nu are încotro decât să-i facă pe plac. Tudor a venit în grabă în cartierul  mărginaș unde locuia Rozalia, bucuros să constate că planurile urzite de Andreea nu se finalizaseră printr-o nenorocire, a dat buzna în camera unde Ana aștepta pe pat, cu mâinile legate și s-a repezit s-o elibereze.

– Ai pățit ceva…doare? Te scot eu de aici, n-ai grijă…

– Las-o pe ea…eu te-am chemat…s-a auzit deodată vocea lui Mario care se apropie, învârtind amenințător în mână un cuțit.

– Mario? Tudor s-a ridicat, retrăgându-se spre ieșire, era cu adevărat stupefiat de felul în care se întorseseră lucrurile iar tânărul părea că-și savurează deja victoria, cu cuțitul pregătit.

– Noi doi avem o treabă de terminat…

– Hai mă, dacă ai sânge în tine, lovește!

– Te urăsc! Meriți să mori! a urlat Mario dar fie că era prea agitat, fie pentru că nu recuperase suficient după ce fusese înjunghiat lui Tudor nu-i fu greu să-l apuce de mâna în care ținea cuțitul. A urmat o încleștare sub ochii îngroziți ai Anei care striga după ajutor, apoi Mario s-a prăbușit, cu cuțitul în piept și câteva clipe nimeni n-a reacționat. Ana privea fără să-i vină să creadă, Tudor își acoperise fața cu mâinile într-un gest de neputință, ajunsese să omoare, să ia viața unui om și nu mai putea face nimic, privirile lui Mario se stingeau, respirația i se curmase..era sfârșitul. Fără să arunce o privire spre Ana care fugise repede de la locul blestemat unde se petrecuse o crimă dar ea scăpase intactă, Tudor s-a aplecat și a tras cadavrul lui Mario spre pat, într-un gest mecanic, cu mintea răvășită. Trebuia să fugă înainte de a-și face apariția polițiștii, omorâse un om și viața lui de acum înainte devenea un coșmar pe care  nici măcar nu și-l închipuise. Fusese avocatul lui Sică Ciomag, mai mult, acceptase să se implice în tot felul de combinații dubioase în favoarea interlopului, trecuse adesea de limitele legii, cedase multor prostii inventate de Andreea dar nu-și pătase mâinile și conștiința cu sânge, ura și disprețuia violența fizică, brutalitatea, metodele mafiote. Acum era derutat, bulversat, speriat, tremura pentru soarta lui. Ajuns în mașină porni motorul dar nu știa unde să se ducă. Se aflase aproape de a reintra în grațiile lui Sică. Aștepta să primească înapoi Clubul, eventual să-l conducă alături de viitoarea lui soție, Andreea, după ce aceasta va înțelege că nu are altă opțiune…dar uciderea lui  Mario putea răsturna totul. Va trebui să facă pe durul, să-l amenințe pe interlop că va vorbi, va denunța autorităților o mulțime de matrapazlâcuri la care fusese părtaș, cu orice risc. Dar oare amenințarea va funcționa? Dacă Sică acționase acceptând planul Deei el n-avea nici o șansă să scape. A încercat zadarnic s-o sune pe Deea dar telefonul ei suna în gol și nu voia să lase mesaje, apoi s-a decis să se ascundă în ultimul loc unde nici poliția nici oamenii lui Sică nu-l vor găsi cu ușurință, în casa-magazin a Claudiei. Da, Claudia era o variantă de salvare, pentru moment…

Parcă scăpată din chinurile iadului Ana a ajuns acasă pe seară încercând să-l liniștească pe tatăl ei care făcuse o criză puternică iar Marga se văzuse silită să o cheme pe doctorița Maria în ajutor. Acum și Ana avea nevoie de un consult medical iar Maria a reușit cu greu să liniștească temerile gazdelor insistând că femeia și copilul sunt în perfectă stare. Desigur Dan era acolo, agitația extraordinară prin care trecuse căutând să mobilizeze poliția în căutarea Anei se transformase într-o stare de încordare lăuntrică de care nu putea scăpa…Ea simțea nevoia ca el să rămână îndelung în preajma ei, să o țină în brațe, să o îmbărbăteze, abia acum, cu încetul, amintirea celor petrecute i se întorcea în memorie.

– Era un tip cu cicatrice care m-a ținut îngrozitor de mâini, spunea ea, cu ochii ușor închiși, de parcă rememora un vis, n-am reușit să mă lupt cu el…la un moment dat a venit o femeie cu un lighean cu apă fierbinte ..atunci am înțeles exact ce voiau să-mi facă…nenorociții, voiau să mă facă să pierd copilul, înțelegi ..aș fi vrut să-i omor dar nu puteam…

Dan asculta incapabil să reacționeze, simțind o furie greu de oprit cum li lua în stăpânire.

– Totul s-a oprit când a intrat un tip…unul pe  care-l chema Mario.

– Mario?

– Da..e cel care a violat-o pe Alina ..Cuvintele ieșeau tot mai greu din gura Anei dar nu putea tăcea, nu avea dreptul să tacă. Dane… Alina a căzut victimă în locul meu, acesta e adevărul…o să ai mult de luptat cu Andreea, crede-mă, nu știu ce o să faci ,nu știu cum ai să faci dar  Andreea a ordonat violul, tot ea a și plătit, înțelegi?

El părea buimac, pur și simplu îi săruta și îi frământa degetele, încercând să nu explodeze, până când pe fața Anei s-a așternut brusc un zâmbet.

– Mișcă…băiețelul tău s-a trezit și mișcă, spuse ea acoperindu-și burta cu palmele, vrei să-l simți?

Speriată Andreea a fugit din vilă în seara aceea și s-a internat în spital, dimineața doctorița Bratu a găsit-o umblând agitată prin salon.

– Ce faci Andreea, cum îți permiți? Ai venit azi noapte să te internezi, ai țipat la personal…te-ai folosit de numele meu…Deea era greu de intimidat așa că a replicat arțăgoasă:

– Ce să fac Maria dacă fiul tău voia să mă omoare…cert e că acolo nu mai mă întorc!

– Bine, liniștește-te…oricum lucrurile s-au lămurit, Ana fusese răpită, au vrut să-i provoace un avort dar n-au reușit…mai mult, au găsit în locuința aceea mizeră cadavrul unui bărbat, unul Mario…se pare că l-a înjunghiat Tudor Lupescu.

Din toate aceste informații Deea a reținut un singur lucru:

– Ana e nevătămată? Sfânta Ana n-a pierdut copilul?

– Nu cumva ai vreun amestec în povestea asta? a devenit Maria brusc suspicioasă.

– Sigur că nu…vezi că Dan seamănă cu tine, atacă și apoi judecă?! Ai spus ceva despre unul..Mario…păi nenorocitul era mort de mult…

– Uite că  era viu…iar Tudor Lupescu i-a făcut felul, poliția îl caută…Te rog să te liniștești, am să-ți dau niște calmante dar stai jos, nu te mai agita, nu mai țipa…

Era imposibil ca  Deea să se calmeze, își dădea seamă că totul se termina, catastrofa era totală, i se cerea să se obișnuiască acum cu gândul că Dan nu se va însura cu ea și îi era imposibil. Nu exista altă cale, dacă Ana scăpase teafără, dacă pruncul ei se va naște atunci nu trebuia să se nască al Andreei!

Lui Dan parcă i se lua un văl de pe ochi. Acum se străduia să-l convingă pe fratele său, după ce îi povestise tot ce se întâmplase și tot ce îi povestise Ana, că Alina nu trebuie să afle grozăviile pe care le pusese la cale sora ei…Hotărârea lui fusese luată, nu se va depune nici o plângere împotriva Andreei, pruncul purta de ea trebuia protejat și femeia, oricâte răutăți ar fi pus la cale se salva…

– Să știi că și mie îmi vine să o omor dar nu e o soluție…nu asta e calea, îi repeta lui Victor care era îngrijorat de perspectiva de a o bulversa pe Alina care păstra față de sora ei o relație puternică, un atașament,  poate o iubire de nezdruncinat.

– Trebuie să-i spun Alinei, insista el, aia a plătit pentru violul ei, nu-ți dai seama?

– Victor, ascultă-mă măcar o dată în viață, pe Alina n-o ajută cu nimic dacă află adevărul Cât despre Andreea..nu vreau să nască undeva în arest sau în vreo celulă, e vorba de copilul meu! Era exact ce îi spunea și Anei care la început părea să-i dea dreptate.

– Ce-ai gândit tu mi se pare corect, să-i iei Andreei un apartament, să-i asiguri toate condițiile necesare unei nașteri normale, să zicem că ei s-ar putea să-i convină aranjamentul.

– O să fie obligată să-i convină, a spus Dan, afișând o siguranță deplină.

– Obligată? Și cum ai s-o convingi? a insistat ea respingându-i încercarea de îmbrățișare. Cum ai s-o faci să accepte ideea că noi doi ne căsătorim, zi-mi și mie. Tu nu vezi că ea mă urăște? Chiar nu înțelegi?

– Ce să înțeleg? Eu cu Andreea nu mă însor. Punct.

– Dar nici cu mine nu te însori..nu acum…Dan a făcut ochii mari, incredul:

– Ce-ai zis?

– Eu aștept un copil și chiar vreau să am grijă de el nu să mă gândesc la ce poate unelti Andreea, la ce pune la cale, a răspuns Ana cu blândețe…Dane, ce vrei, să aștept să mă omoare?

– Stai puțin…tu crezi că eu mă însor cu tine pentru copil? Nu știi că te iubesc Ana, te iubesc din tot sufletul, înțeleg că tu vrei să te aperi dar eu ce să fac? Ce să fac?

Comisarul Olteanu, care procedase deja la reținerea Rozaliei și a lui Ilie Chibrit, în telefonul căruia se găsise numărul Andreei Damaschin, trebuia să accepte și să se acomodeze cu decizia arhitectului. Totuși îi făcuse o vizită în garsonieră Andreei,  sub pretextul căutării lui Tudor Lupescu dar acuzațiile sale, destul de voalate, căzuseră în gol. Deea, care pleca și venea din spital după voia ei, l-a primit cu răceală tratându-i cu dispreț suspiciunile. Numele de Chibrit sau Rozalia, susținu ea, nu-i spun nimic, faptul că numărul ei de telefon se afla la un necunoscut nu era de mirare, doar o vedetă are mulți fani iar de Mario nu-și amintea decât că servea cândva la barul clubului lui Lupescu…

– Dumneavoastră ați venit să jucăm ghici-ghicitoarea mea, rosti ea cu ironie, dacă voiți să mă arestați vă stau la dispoziție, puteți să-mi puneți cătușele…dacă nu, pot să vă dau un autograf sau o poză…

– Noi o să ne mai vedem, domnișoară, spuse polițistul îndreptându-se spre ușă.

– Cum să nu, cu plăcere….

În timp ce Deea căuta soluții pentru a depăși criza Tudor Lupescu se străduia din greu s-o convingă pe Claudia să-l mai găzduiască o noapte. Reușise să vorbească la telefon cu Sică dar aluziile privitoare la secretele pe care le-ar putea dezvălui poliției au fost primite cu indiferență, a înțeles că trebuie să-și păzească pielea, eventual să fugă din țară, pentru că pericolul de a fi arestat era mult mai mic decât acela de a fi eliminat. Se aștepta ca Deea să-l sune și într-adevăr îi auzi vocea în aparat, la fel de rece și disprețuitoare ca întotdeauna:

– Ce căutai Tudor acolo, te-ai dus să o salvezi pe Sfânta Ana? Tu ești chiar un nenorocit, Tudor, un om bolnav, ți-ai torturat soția până a paralizat, ți-ai bătut joc de propria ta fiică, acum omori un om și în schimb ți-e milă de Ana Dogaru?

– Deea, sunt hăituit, nu înțelegi, mă caută poliția, oamenii lui Sică sunt pe urmele mele…a replicat el, gemând, printre sughițuri. Am omorât un om…Ea s-a așezat comod în fotoliu:

– Mario e mort de mult …

– Ba nu, se ascunsese în vizuina unde-și făcea veacul madam Rozalia, voia să se răzbune pe mine și a pus-o pe Ana Dogaru să mă cheme acolo, să fim față în față…l-am omorât de-a binelea, pricepi?

– Doar nu vrei să-mi fie milă de tine? l-a întrerupt ea. Ce e, ai conștiința încărcată, te roade? Ești un om bolnav, un nemernic, un laș și un nenorocit, asta ești, îți meriți soarta! O japiță ai fost o japiță ai să rămâi, trebuia să-mi dau seama că tu ești o piază rea pentru mine, a continuat ea nervoasă, O aduci pe Ana Dogaru s-o omori și când acolo ești împușcat chiar tu dobitocule…după care la poliție n-ai suficientă bărbăție să-ți menții declarația, să o acuzi, dai înapoi…

– Dar tu? a încercat el să riposteze. Tu ce rol joci în povestea asta murdară? Recunoaște măcar că tu l-ai pus pe Mario să mă termine, nu?

– Știi ceva? Adio, boule! Drum bun spre iad, fraiere!

– Ai grijă Deea…înainte de a muri Mario i-a spus Anei tot adevărul…

– Care adevăr? a răspuns ea grăbită. Fusese gata să închidă telefonul dar acum intrase în alertă. Care adevăr? a repetat aproape urlând.

– Că el și gașca lui au violat-o pe Alina în locul Anei la ordinul tău…și că tu i-ai plătit…Alo, Deea, mai ești acolo? Dar femeia închisese telefonul, era cu adevărat învinsă. Nu o mai interesa soarta lui Tudor și n-avea cum să bănuiască întâmplarea ce avea loc chiar în acea seară când doi bătăuși ai lui Sică au dat de urma lui Tudor în magazinul de antichități. Claudia plecase însoțită de Manole, încercând să afle ce se mai întâmpla în familia fostului ginere iar Tudor rămăsese singur, încuiat în magazin, pe întuneric, bântuit de indecizie și gânduri negre. A fost floare la ureche pentru cei doi bătăuși să pătrundă înăuntru, s-a declanșat o încăierare scurtă în care Tudor n-avea nici o șansă și interlopii l-au tăbăcit bine, lăsându-l să zacă pe jos după care au dat foc magazinului și au plecat.

Ana nu voise să vină cu Dan la vilă câtă vreme problema Deei nu s-ar fi rezolvat, totuși își făcuse apariția dar nu avea curajul să-i mărturisească Alinei ce aflase. Doar lui Dan îi spusese secretul mărturisit de Mario și deciseseră s-o ferească pe Alina de șoc, mai ales că aceasta și Victor declarară că se vor logodi. Era o veste care mai aducea puțină bucurie într-o familie greu încercată și, desigur, cea mai bucuroasă era Bianca. Fetița aștepta acum ca și Ana să se întoarcă la tatăl ei, de parcă Andreea și pruncul din pântecele acesteia n-ar fi existat. Iar necazurile familiei nu se încheiaseră, la întoarcerea acasă Claudia avea să găsească o aglomerație de pompieri, polițiști, vecini și curioși…incendiul îi distrusese aproape complet magazinul cu toate mărfurile dinăuntru, un dezastru care practic o arunca în mizerie. Nici măcar n-o consola faptul că înăuntru nu se găsise nici un cadavru, pesemne Tudor avusese noroc și scăpase dar persoana acestuia n-o mai interesa deloc. Era adevărat, avocatul își revenise suficient cât să se târască afară din magazin înainte de a fi victima flăcărilor, rătăcise pe aleile întunecate ale unui parc, se ascunsese printre mașinile parcate la înghesuială pe străzi și acum îl suna pe inspectorul Olteanu, poate era singura portiță de salvare, poliția l-ar putea apăra de răzbunarea lui Sică. Dar Olteanu era ferm, îi cerea să se predea imediat, înainte de orice negociere.

– Am să vin, răspunse Tudor, sfârșit de oboseală și cu dureri în tot corpul, dar mai am o treabă de făcut…Așteaptă, polițistule, am să ți-l dau în gât pe Sică Ciomag, nu asta dorești, va fi succesul carierei tale, te vor face comisar, general, mai știu eu…?!

Între timp, aflând de la Maria că Deea se ascunsese  în spital Alina și Victor s-au grăbit să-i facă o vizită, dar n-au reușit să-i dea de urmă imediat. O asistentă încercă să-i ajute:

– Întrebați de femeia aceea care se crede la ea acasă, ba vine ba pleacă..acum e la ginecologie, la doctorul Dinu.

– La ginecologie?

Era ultima soluție a Deei, avortul. Se așezase hotărâtă pe masa ginecologică și îl zorea pe doctorul ușor timorat:

– Hai domn doctor, că n-am timp, ce e cu copilul, e bine nu e bine?

– Fiți liniștită domnișoară, i s-a răspuns. Sarcina merge normal…o să aveți un copil sănătos.

– Ba n-o să am fiindcă m-am gândit bine înainte de a veni la dumneata, vreau să scap de el! Îl scoți, nu mă interesează, hai să trecem la treabă. Am să-ți dau bani, mi-am vândut bijuteriile ca să-ți dau dumitale, ce nu înțelegi, vreau să avortez? Și așa nu-l simt, nu mișcă…

– Domnișoară, sunteți abia în luna a treia…o să miște.

– Ce spui? Domle, acest copil a fost conceput tocmai la Crăciunul trecut, deci dacă facem socoteala sunt 5 luni nu 3!

– Poate de Mărțișor…a zâmbit doctorul și Andreea a întrevăzut deodată un adevăr dureros, copilul pe care-l purta nu era rodul nopții unice de dragoste cu Dan Bratu ci fructul amorurilor cu Tudor Lupescu! Cum fusese posibil să se amăgească atâta vreme? Se agățase de posibilitatea să fi rămas însărcinată cu Dan, jucase totul pe o singură carte, pierduse și voia să-și recapete libertatea de mișcare iar acum întreg cerul i se prăbușea pe creștet! Un copil de doar 3 luni….conceput mult timp după ce Dan o abandonase…era oare posibil?

A început să râdă prostește, apoi izbucni în ropote de plâns, prăbușită, secată, repetând într-una:

– Dane, nu e copilul tău, nenorocitule…Doamne, nu mă pedepsi în halul ăsta. …nu se poate să fie copilul lui Tudor Lupescu, nu se poate…. Urletele și blestemele ei, disperarea care o copleșea au putut fi cu greu calmate de Alina și Victor care au intrat în cabinetul devastat ca să o ajute să se liniștească, fără să înțeleagă motivele crizei.

Chiar în momentul acela Tudor intra în vila Bratu…Părea să-și fi revenit după încercările prin care trecuse, petrecuse o noapte îngrozitoare în mașină, se spălase la o toaletă publică, apoi abandonase automobilul de teamă să nu fie depistat și ajunsese la casa familiei Bratu disperat, cu gândul că Deea era obligată acum la ultima soluție, să avorteze. Și nici măcar nu bănuia că e vorba de copilul lui….Dan era cu Ana de vorbă și a fost gata să se repeadă asupra intrusului când avocatul a reușit să se explice, agitat:

– Unde e Deea? Vrea să avorteze, și-a pierdut mințile, nu înțelegeți? E sinucidere curată, e vorba de viața unui om!

A fost momentul când, deși se împotrivea, Deea a fost condusă în vilă de Alina și Victor, o confruntare decisivă nu mai putea fi evitată. A intrat, l-a văzut pe Tudor, a văzut-o pe Ana alături de Dan și, ca prin farmec, a părut că-și revine.

– Îmi spui și mie de ce ai reacționat în halul în care te-am găsit, ce ți-a spus doctorul ca să te sperie așa? insista Alina.

– Ba nu m-am speriat deloc, am avut un moment de slăbiciune și mi-am revenit, s-a răstit Deea. Tot ce vreau acum e să plec din casa asta, oricum nu-i  pasă nimănui de soarta mea! Dar Alina nu ceda:

– Ce s-a întâmplat Andreea?

– Îți spun eu ce s-a întâmplat, n-ai auzit că niște bezmetici au vrut s-o lase pe sfânta Ana fără moștenitorul tronului?

– Andreea, taci! s-a auzit glasul lui Tudor dar era prea târziu, Deea se ambalase.

– Tu să taci că nu te mai suport! Ce caută trogloditul ăsta aici? Alina, uită-te la mine, știi ce e mai important? Că eu știam, chiar a fost ideea mea…dacă ar fi cerut i-aș fi plătit să-i facă rău nenorocitei…

Era momentul adevărului, nici Tudor nici Victor nu o mai puteau opri să-și descarce sufletul în timp ce Ana și Dan urmăreau scena în tăcere, ar fi fost atâtea de spus dar oare mai era cazul? Iar Alina parcă se trezea dintr-un somn greu,dintr-un coșmar incredibil, își privea sora cu ochii mari în care nici lacrimile nu mai izvorau…

– Iar tu să ieși, a urlat Deea către Tudor, ești un trădător, te-am plătit cu sângele și cu viața mea iar tu m-ai trădat!

– Nu e nici un secret, toată lumea știe că te-ai prostituat, se auzi vocea Anei.

– Până la urmă și asta e o meserie…strigă Deea, împingându-l pe Tudor care se străduia să o liniștească, spunându-i că e ultima ei șansă. Lasă-mă, trebuia să o omori pe asta și n-ai făcut-o, lașule…

– În schimb l-a omorât pe Mario. Era din nou Ana dar cea care reacționă cu stupefacție fu Alina.

– Mario? Mario n-a murit?

Criza de isterie a Andreei atingea paroxismul, cei trei bărbați se străduiau din greu să o stăpânească dar ea fugi în curte, alergând prin grădina întunecată, blestemându-o încontinuu pe Ana, acuzându-l pe Tudor că i-a distrus viața, deși era greu să fugă de adevăr.

– Ai scăpat, nenorocito, i-a strigat Anei, când l-am pus pe Ricky să te ia împreună cu curvele lui Sică Ciomag, să te ducă la produs,…

– Spune tot ! a fost reacția Anei, în timp ce Alina privea interzisă.

– Da, spune, te-ai prefăcut prea mult, a adăugat Dan.

– L-am plătit pe Mario să te violeze, asta vrei să auzi, javră?  I-ai distrus viața Alinei, da, tu ești cauza, te-ai măritat cu Gelu să ne prostești pe toți și a fost violată soră-mea în locul tău …ca să trăiesc cu blestemul ăsta…Iartă-mă Alina…

– Dar de ce n-ai plecat din prima, interveni Dan…să ai grijă de copil…?

– Nu e copilul tău! a urlat femeia. Nu e copilul tău! E copilul lui Tudor Lupescu! Cu toții s-au uitat în jur dar avocatul n-a apucat să audă adevărul întreg, plecase fără să fie observat, cearta din vilă îl alungase, trebuia să se gândească la siguranța lui mai mult decât la isteriile Deei. Cea care acum nu-și revenea din uimire era Alina și Deea se întoarse spre ea, căzu în genunchi și întinse mâinile tremurânde implorând iertare…aproape leșinase când Victor a luat-o în brațe și a dus-o în casă, așezând-o pe o canapea. Alina le-a făcut celorlalți semn să le lase singure dar nu i-a adresat nici o  vorbă în vreme ce sora ei începuse să verse cascade de lacrimi…

– Iartă-mă, surioară, iartă-mă…îți dai seama că eu eram gravidă în trei luni ..ai să poți să mă ierți vreodată? Alina…spune că mă ierți…Vorbea incoerent, gândurile nu i se puteau aduna. A zis Tudor că dacă Dan mă părăsește mă ia el…

– Și tu vrei asta?

– Te implor, iartă-mă…suspină Deea, încercând să se târască la picioarele Alinei care se feri cu un gest de jenă…M-a pedepsit Dumnezeu pentru trufia mea dar n-am vrut să-ți fac rău…

Se făcuse noapte și Dan a plecat să o conducă pe Ana acasă la Nechifor, deja hotărâse împreună cu Victor ca soarta Deei să o decidă Alina, nimeni nu voia să pornească o acțiune de răzbunare cu ajutorul poliției sau tribunalelor. Poate că femeia trebuia internată la un spital de psihiatrie…

– Uită-te în ochii mei, Deea, îi spuse sora cea mică, uimitor de liniștită, în timp ce Victor se apropiase încet.

– Spune-i că ne-am logodit.

– Da? V-ați logodit?

– Faci cum vrei, rosti Alina, dar nu uita, singurul lucru uman pe care-l mai ai în tine, singura ta speranță e copilul care trebuie să se nască. E alegerea ta…

– Nu pleca, imploră Deea, unde te duci, de ce nu mă ierți? a continuat ea să îngaime în vreme ce au lăsat-o singură în cameră. Ce să facă, să-l caute pe Tudor, să-l aducă înapoi? Era exact clipa când destinul îți întoarce fața atunci când ai vrut să-l păcălești, Tudor se îndepărtase speriat de niște mașini de poliție care treceau cu girofarurile în funcțiune spre cine știe ce misiuni și alergase până la marginea Podului Grant, luminat doar de câteva becuri răzlețe. A stat câteva clipe în cumpănă dar nu vedea nici o cale de ieșire, nici o rază de lumină, nici o soluție. Brusc, telefonul pe care-l purta în haină a început să sune, s-a uitat pe ecran și a văzut numele Andreei, s-a grăbit să accepte legătura:

– Andreea?

În lumina slabă a distins deodată câteva siluete suspecte, un grup de bărbați care înaintau cu precauție de parcă ar fi căutat ceva sau pe cineva și brusc s-a hotărât. Îl găsiseră, n-avea cum să scape de răzbunarea lui Sică Ciomag. Pierdea pe toată linia, amenințările căzuseră în gol, Andreea își bătuse joc de sentimentele lui și, mai presus de toate, omorâse un om. N-a ezitat, a făcut un pas spre balustrada podului, a încălecat-o și a sărit în gol, cu mintea întunecată.  Când grupul de tineri care se dovediseră niște petrecăreți hoinărind prin noapte s-a apropiat, trupul lui Tudor Lupescu zăcea deja jos, pe șine. Iar în telefonul deschis, căzut undeva pe pod, lângă balustradă, se auzea vocea Andreei care repeta:

– ..Ai un băiat, Tudor…o să-ți fac un copil…băiatul pe care ți l-ai dorit atâta…Mă auzi? Îți jur…e al tău…Am să mă mărit cu tine așa cum ai vrut tu. De ce nu-mi răspunzi, am nevoie de tine, Tudor…

Nu avea să mai primească vreodată un răspuns.

Sentința Alinei era irevocabilă, sora ei trebuia să nască, să se întoarcă în satul natal alături de părinți și să aducă pe lume copilul rămas acum fără tată. Umilința de a fi fost înfrântă, de a reveni pe meleagurile austere din care fugise cu gândul să nu le mai vadă vreodată era pedeapsa pe care Andreea trebuia să o îndure, o pedeapsă mai grea decât orice pe lume.

Așa se întâmplase atunci, Andreea  însărcinată, rătăcind prin noroiul unei ulițe de țară desfundate, luptându-se să tragă după ea o valiză burdușită în care părea că pusese pietre, atât i se părea de grea, o femeie disperată înaintând cu greu, desculță după ce-și aruncase pantofii cu toc înalt, imposibil de purtat pe ploaia și mâzga de afară, udă până la piele din cauză că un microbuz prăpădit trecuse pe lângă ea stropind-o din cap până în picioare, purtând în pântece rodul unui păcat și nu al unei iubiri cum sperase atât de mult….Așa se terminase totul sau poate doar începuse, cine știe?

A fugit. Zilele petrecute acasă la Vădeni, în comuna în care se născuse, alături de părinți au fost numărate precum zilele petrecute într-o închisoare. A născut un băiețel pe care nici n-a vrut să-l privească, să-l țină în brațe, să-l hrănească la sân. A fugit pur și simplu, fără să se uite înapoi…Va afla oare vreodată ce s-a întâmplat cu băiatul ei, cu Alina, cu Dan, care probabil s-a însurat cu Ana, cu toți ceilalți? Au fost ani în care nu și-a pus întrebarea, nici măcar nu-i păsa….