Jurnal de Las Vegas 1995-2016 /9/

Criza

Criza se citea mai ales în numărul de case în fața cărora băncile proprietare puseseră anunțuri de vânzare…erau multe, chiar în La Luna Circle unde locuiam atunci sau pe străzile învecinate. Anunțurile din ziarul local îți ofereau și numele datornicilor, preponderent latine sau de alte etnii imigrate…Se înmulțeau magazinele falimentare cum era, tot lângă noi, Chili’s sau rețeaua Blockbuster vídeo, de fapt trecuse vremea închirierilor masive de casete…De altfel tot în Las Vegas Review Journal am citit mult mai târziu,  în iulie 2016 că ar exista încă 13.850 de proprietăți vacante, toată lumea cunoscând povestea familiei Delgado care a cumpărat o casă în 2006 iar după 10 ani el e chiriaș undeva iar casa a rămas goală, nelocuită…Procentul caselor cu datorii atingea 60% și abia în 2015 a scăzut la 13%

Lake Las Vegas, marele complex, era aproape de faliment..ideea păcătoasă de a imita atmosfera europeană încetând să nască profitul așteptat. Totuși îmi amintesc cu plăcere plimbarea pe apă, pe lacul artificial, alături de familie, ceea ce îmi evocă acum călătoria cu abra, mica ambarcațiune arabă, pe apa lacului din Dubai, nu departe de faimosul Burj el Arab cu vilele în stil arab perfect potrivite cu atmosfera.  Dar aici în Vegas mania de a imita, kitchul atoatestăpânitor se clătina decisiv.

Panica a fost mare și s-a răspândit repede, vă aduceți aminte? În Vegas prețurile au crescut deși au apărut Food 4 Less și alte oferte cu reduceri, bufetul la Paris era acum 17,35, un coafor bun 45$, la shopping lăsai între 70-100$, cifrele se schimbau vertiginos, în sus…Clienții cazinourilor s-au rărit, acum dacă intrai dis de dimineață saloanele de joc altădată forfotind de lume erau aproape goale, turismul a scăzut  de la un vârf în 2007 de 40 milioane vizitatori și revenirea n-a fost ușoară.  Era o criză economică globală.

Marile proiecte s-au stopat, ceea ce avea desigur efect și pe piața muncii. În vara lui 2011 aproape 14% erau șomeri, valoarea caselor a scăzut cu 60% ceea cea înseamnă că majoritatea proprietarilor datora băncii mai mult decât valoarea locuințelor. Mari proiecte cum ar fi Fontainebleau care ar fi trebuit să se înalțe la capătul de nord al Stripului necesita 3 miliarde și urma să aibă 68 de etaje iar hotelul 3889 camere dar nu era construit decât 2 treimi când a venit criza și proiectul a fost stopat. Azi se zvonește că structura va fi demolată și vândută pe bucăți chinezilor…Las Vegas făcea prin cazinouri venituri de 37,34 miliarde $  în 2012 doar cu puțin sub cifrele dinainte de criză dar situația diferă de la o companie la alta, în timp ce Caesars are probleme Sands prosperă, poate pentru că și-a extins afacerile în Macau…

Cum au înfruntat americanii criza ? Exact invers decât europenii obsedați de reducerea cheltuielilor publice și austeritate. Ce a făcut George W Bush? TARP, adică Troubled Asset Relief Program care a cumpărat de la instituțiile financiare valorile toxice …Sute de miliarde au fost date băncilor ca să se salveze spre furia celor care credeau că văd reflexe socialiste menite să îngroape economia de piață. Într-adevăr, cum însuși Bush mărturisea în cartea sa „Decision Point” a fost o intervenție pe piața liberă, împotriva propriilor sale instincte  dar necesară ca să evite panica. ”Am decis că singura cale de a salva piața liberă pe termen lung era o intervenție pe termen scurt”. Rezultatele se văd astăzi, băncile și-au revenit și au dat înapoi guvernului banii împrumutați, nici vorbă de „naționalizare„ și „comunism„. Industria auto americană greu lovită s-a echilibrat, peste 1 milion de joburi au fost salvate…Populația nu a trebuit să suporte cine știe ce măsuri de austeritate deși urmele crizei au fost adânci, în special modificându-se consumul și modul de a cheltui de la a cumpăra ceea ce dorești la a cumpăra ceea ce ai nevoie ceea ce 78% din populație crede că e mai bine..

Cert este că după criza din 2007, după necazurile Greciei și dificultățile financiare ale Spaniei, Portugaliei, Irlandei și ale altor țări în UE, Banca CentralムEuropeană și FMI au insistat asupra unor măsuri stricte de austeritate care au fost impuse în schimbul unui ajutor financiar dar redresarea sperată nu a avut loc, nici unul din guvernele care au impus măsuri de austeritate – aplicabile mai ales păturilor mai puțin avute- nu au reușit. Datoriile ca procent din PIB au crescut, în România datoria publică s-a dublat… Iar țările care nu au impus austeriatea au atins cel puțin o creștere moderată… situație care ar putea fi descrisă cu cuvintele economistului Paul Kruger, ”Dacă eu mă lovesc în cap cu o bâtă de baseball și apoi mă opresc, voi începe să mă simt mai bine. Asta nu înseamnă că lovirea în cap cu o bâtă de baseball este un lucru bun!”

Mulți sunt încă supărați pe liderii care au acționat curajos în anii de după război pe linia reformelor radicale,  am văzut la înmormântarea lui Margaret Thatcher scene incredibile cu indivizi bucurându-se de dispariția doamnei de fier care a dat o lovitură năpraznică populismului stângist…Pe vremuri citeam memoriile lui Hrușciov aduse clandestin, acum ușor pe online puteai achiziționa  memoriile lui Thatcher sau Bush…dar și Reagan sau Tony Blair, personaje care au influențat puternic epoca în care trăim lăsându-ne doar să-i regretăm și să ne lamentăm de lipsa unor lideri adevărați astăzi când au apărut alte crize și confruntări.

În tinerețea mea îndepărtată, de fapt în anii copilăriei, înainte de 1960 mai există în amintirile mele precupeții veniți cu cobilița pe străzi, Turnul Babel din vechiul Obor, înainte de a se construi Oborul de azi – și el depășit…stau și mă minunez ce scandal a produs mutarea Pieții Matache socotită de unii monument național de parcă Halele Parisului n-ar fi fost demolate în favoarea unui mall subteran lăsându-se la suprafață un parc străjuit de feroneriile anticelor Hale care erau cu adevărat valoroase. Să nu mai vorbesc despre Cazinoul din Constanța abandonat zeci de ani care stă să cadă, aici n-a venit nimeni cu „salvarea„…E foarte greu să te ridici din periferia balcanică, să accepți și să construiești modernitatea. Am văzut multe schimbându-se în deceniile de viață pe care mi le-a îngăduit destinul dar n-am avut norocul să văd câte s-ar fi putut face în anii din 90 încoace în România.

La New York pe locul golit de atacul terorist de la 9 septembrie 2001 s-a ridicat One World Trade Center, Turnul Libertății, cea mai înaltă clădire din emisfera vestică și a șasea din lume. Construcția a început în primăvara lui 2006 și s-a terminat în iulie 2013. Cât ne-a trebuit nouă să renovăm Centrul vechi, cât timp s-a circulat pe niște scânduri în loc de trotuare, ca să ne trezim astăzi că majoritatea clădirilor de acolo stau să cadă….nici nu mai vorbesc ce mizerie umană și materială se află în spatele prăvăliilor admirate de turiști?…Oare ce așteptăm ca să acționăm? Un cutremur…să ne ferească! Un oraș ca Bucureștiul care nu are ieșire la autostrada construită ce ar trebui să-l lege de Ploiești, un oraș în care s-au băgat bani serioși pentru modernizarea liniei tramvaiului 5 dar de ani de zile capătul liniei din Băneasa nu poate fi folosit, fiind nevoie de tramvaie cu dublă comandă care schimbă șina ca să o ia înapoi iar vatmanul se mută în cabina  din față…Caraghios dacă n-ar fi trist…Totuși atât Europa cât și America vor cunoaște schimbări importante, sunt convins de asta deși efectele nu se vor simți prea repede dar sunt unele lucruri la care sper că mai pot fi martor. Brexitul –eram la Londra în săptămâna ce a precedat votul și am realizat ce se va întâmpla iar în ciuda tuturor celor care din interes local îi consideră proști pe britanici eu susțin opțiunea lor – alegerile din SUA – unde, indiferent de rezultat, începe să se afirme o tendință nouă, favorabilă dezvoltării interne și nu e de mirare că vechea elită politică, reprezentată acum de Hillary Clinton, nu mai atrage – referendumurile, provocate în special de criza refugiaților pe care marile puteri europene s-au dovedit incapabile să o gestioneze,  principala armă a statelor suverane de a se împotrivi dictatului Comisiei Europene și „nucleului dur„ în fine,  câte altele vor influența, chiar schimba, fața planetei. Spre ce ne îndreptăm, spre un altfel de Ev Mediu cu state și stătulețe fărămițate sau spre o altă polarizare a puterilor, cu noi lideri mondiali…cine știe? În orice caz pe mine ca scenarist mă oripilează o anumită tendință a  Hollywoodului unde s-au înmulțit filmele apocaliptice. Era o vreme în care conflictele și violența se transferau în Science Fiction, ne distram văzând războaie ale stelelor, nave spațiale luptându-se împotriva dușmanilor fictivi din alte galaxii. Showul se transfera în realitate, atât la Disneyland cât și la Star Trek Experience din Las Vegas am fost un astfel de pasager în nave imaginare bucurându-mă ca un copil de simularea luptelor. Totul era distractiv și inofensiv dar SF-ul clasic e deja istorie. Astfel de SF-uri pașnice au lăsat locul din față unei viziuni a viitorului sumbre…dominată de roboți malefici, stăpânită de dictatori feroce care au pus tehnologia în slujba răului în timp ce oamenii au fost transformați în sclavi, în ființe inferioare trăind în hrube infecte iar succesul unor asemenea „jocuri ale foamei„ te face să te cutremuri. Filmele apocaliptice și post-apocaliptice care pleacă de la ipoteza sfârșitului lumii – de obicei printr-un holocaust nuclear dar și din alte cauze,  impactul cu un corp ceresc sau catástrofe ecologice – sunt la modă, multe au devenit jocuri electronice dar ceea ce e important e că toate înfățișează deci prezic declinul speciei umane. Astfel să arate viitorul pe care ni-l imaginăm, noi, scenariștii acestui secol? Orwell era un dulce copil față de asemenea viziuni pe care nu mi le pot explica doar prin escaladarea nevoii de audiență. Sigur, veți spune, e vorba de ficțiuni, de imaginație, de născocirile unor autori în căutare de bani și public dar nu e deloc așa. Recent aflu din presă despre secta Dang care crede că „Hathorii, o civilizație intergalactică înălțată, va veni pe pământ ca să-i salveze pe cei iluminați, restul oamenilor urmând să piară, împreună cu Pământul, din cauza propriei înapoieri spirituale„ . Dar sectele inventate de tot felul de iluminați care prezic sfârșitul lumii ce sunt?  A considera că unii oameni sunt mai puțin „aleși„, „iluminați„ e un preambul potrivit pentru sfârșitul lumii. Cel puțin al lumii pe care o cunoaștem.

 

Jurnal de Las Vegas /8/

 

Sportul și turismul

Cea mai frecventă recomandare pe care o auzi este să faci mișcare, abia la bătrânețe când e cam târziu îți dai seama ce important ar fi fost să aplici asemenea recomandare în viață. Mișcarea, sportul nu au legătură doar cu performanța ci mai ales cu educația. Nu educația fizică, pur și simplu educația. Se spune că un stat care nu are bani de investit pentru sănătate sau școală nici nu se uită la sport. Așa e. Se spune că pe vremea lui Ceaușescu aveam un stat puternic. Așa e. În America scopul educației fizice este „to develop physically educated individuals who have the knowledge, skills, and confidence to enjoy a lifetime of healthful physical activity”, succesul fiind timpul adecvat acordat acestei preocupări, estimat la 150 minute pe săptămână în școala primară și 225 minute la gimnaziu. Rezultatul? Sportul e un mod de viață iar banii în sporturile profesioniste nu vin de la stat ci mai ales de la particulari. Și sunt mulți bani iar legislația sprijină investitorii dar și administrațiile locale sau statale implicate mai ales în construcția de obiective destinate sportului.

Dacă am vorbi despre România nu starea deplorabilă a sportului profesionist m-ar interesa, povestea cu medaliile prilej de laudă națională s-a fumat de mult, ci efortul de a ajuta copiii să înțeleagă utilitatea fundamentală a mișcării fizice. Dar să crezi că niște jocuri de colț de stradă gen leapșa pe ouate – de ce nu și lapte gros?- vor putea substitui un program național de educație sportivă, imposibil de formulat în lipsă de bani, este o utopie….Mai bine o nouă Daciadă. Lucrând mulți ani concursuri județene pentru copiii aveam și o probă sportivă iar emulația în toate județele era incredibilă, sper că nu s-a ales praful …nu există performanță fără bază de masă.

Aflu din presă că un studio de televiziune al TVR găzduiește meciuri internaționale de ping pong. Incredibil! Marile studiouri de care dispune TVR și în care am lucrat și eu cu plăcere sunt făcute să se realizeze mari producții, în special teatru, seriale, Ceea ce nu se întâmplă. Ba chiar se vor aduce noi seriale coreene…că în rest se profilează pe actualitate. Iar cum sportivii nu dispun de o sală corespunzătoare în București s-a ajuns la un compromis nefericit. Nu se pot muta toate sporturile la Cluj fără să mutăm capitala acolo…sau se poate? Atunci să aducem în TVR și gimnastica, boxul, poate și fotbalul de sală.. Jalnic…

Las Vegas a cam stat departe de sportul profesionist. Până la urmă au obținut o echipă de hochei în NHL începând cu sezonul 2017-2018 care va juca pe T-Mobile Arena, în plin Strip și este proprietatea unui consorțiu deținut de un businessman faimos.  S-a construit Arena, imensa sală de spectacol, au nevoie de un stadion pentru fotbal pentru că de un timp încearcă să pătrundă și în NFL,  Oakland Raiders se pare că își caută o nouă casă. Puternicul miliardar Sheldon Adelson pare să obțină echipa, acum se crede că s-a găsit și un spațiu ..în vara lui 2016 erau vreo 4 variante…Chiar în august 2016 cei de la Raiders au înregistrat oficial titulatura Las Vegas Raiders…să fie de bun augur dar viitorul e incert. Construcția unui mare stadion costă peste un miliard iar  jumătate ar trebui să provină din bani publici iar cetățenii nu par a fi prea încântați să plătească…Dar proiectul înaintează.

În NFL nu există retrogradări sau promovări dar mutarea unor echipe s-a mai înregistrat. Când am fost în 1994 la Cleveland am văzut stadionul Browns, dar proprietarul echipei de atunci a mutat franciza și astfel a apărut Baltimore Ravens, culmea, o echipă mai bună!…Browns , club fondat totuși în 1945, a renăscut din propria cenușă, după scandaluri și amenințări dar nu prea mai are succes. La fel s-a întâmplat cu Los Angeles Rams care s-au întors acasă după ce a fost St Louis Rams .  Deci dacă Raiders se va muta din California în Nevada nu va fi nimic neobișnuit, totul e până la urmă o poveste de bani….
Sportul are milioane de practicanți dar și milioane de fani. Stadioanele sunt mereu pline, aproape zilnic sunt meciuri într-un sport sau altul iar spectatorii freamătă, pe primele locuri fiind fotbalul, baseballul, hokeiul și baschetul …Eu prefer  fotbalul american și las pe ultimul loc baseballul, joc pe care mi l-a explicat fiul meu dar tot nu-mi place. Primul Superbowl văzut acolo a fost din 3 februarie 2002 , finala de fotbal american câștigată de New England Patriots …e greu să descriu cohorta de activități care au precedat-o, vânzările de suveniruri, pariurile pe tot felul de posibilități –de la cine înscrie primul la cine ratează primul – petrecerile cu temă, o mie de moduri de a trăi din și pe marginea unui eveniment major. Dar distracțiile sunt numeroase având ca scop relaxarea….Familia se distrează în week-end făcând sport, jucând volei în parc, golf la un Club – un sport unde m-am făcut repede de râs- ieșind la un picnic – sunt locuri amenajate, nu e nevoie să arunci gunoaie peste tot…sau merge spre unele zone de recreere mai apropiate ca Mount Charleston sau Valley of Fire – un fel de canion cu rocă și pământ roșu. La Marele Canion ajungi în 4 ore prin Arizona…e poate cel mai spectaculos loc din lume. În sfârșit poți merge la Lake Mead. Format pentru hidrocentrala Hoover Dam care dă viață acestor ținuturi lacul de pe râul Colorado /doar 39 km de Vegas/ îți oferă șansa de a face multe sporturi acvatice sau a te plimba cu vaporașul. Am fost odată în familie completă, cu Christi și Ann, într-o asemenea croazieră, cu vasul Desert Princess și Hoover Dam văzut de pe apă m-a impresionat…dar în rest sunt doar maluri de nisip și piatră..Mă rog, lor le place…mai iei un hot dog sau un burrito, mai faci poze …Dar chiar în Henderson a apărut un lac artificial de peste 1400 hectare – Lake Las Vegas ! Intrat în faliment în 2008 dar salvat parțial în 2010 . Poți închiria o ambarcațiune pe care o conduci singur și te plimbi pe un lac mărginit de vile somptuoase care-ți lasă gura apă- cu proprietari gen Celine Dion, treci pe sub un pod care seamănă leit cu Ponte Vecchio din Florența, vizitezi magazine de pe străduțe în stil toscan, joci la Casino Monte Lago…Relaxant dar kitch absolut– un colț de Italie în deșert, nelalocul lui…
Mai puțin relaxante sunt drumurile peste ocean. Noroc că din 2009 s-a inaugurat o linie directă British Airways Londra-Las Vegas altfel transferurile sunt dificile mai ales cu schimbarea de terminale. Am încercat tot felul de variante – Chicago, New York, Minneapolis, Los Angeles, Dallas…În 2001 am venit mai confortabil…prin Londra cu cazare la Novotel, nu atât de grozav ca la Meridien în 1999 …întrucât nu existau legături avantajoase B.A. îți oferea cu un mic supliment de preț cazare lângă aeroport…Traversarea lungă spre L.A. a fost îndulcită de o priveliște incredibilă …Lake District, sud de Hebride, sud Islanda, peste Groenlanda- sud de Angmangsalik , spre Canada, sud Baffin Island, Winipeg, Bismark, Rawlings, South Lake City, Las Vegas -!- și apoi LAX…Aici surpriză, după un drum obositor de 8.771 km…o polițistă cu un câine se apropie de mine și cere să-mi controleze sacoșa!? M-au trecut transpirații reci…era o sacoșă deschisă, luată cândva tot din Vegas…dacă cineva mi-a strecurat droguri în sacoșă..sunt scenarist așa că țeseam în minte tot felul de povești. Aveam ceva care atrăsese atenția câinelui dar nu droguri, Doamne ferește, ci o lămâie luată de Luci de la micul dejun, O prostioară dar în SUA n-ai voie să introduci alimente…odată într-un avion de Londra am cunoscut o doamnă care ducea fiicei ei din UK o oală cu sarmale și alte bunătăți de sărbători, așa ceva aici e de neconceput, e infracțiune și devii pușcăriabil…Polițista a mai chemat o colegă cu un cățel ca să vadă dacă și celălalt animal simte lămâia și după ce au terminat experimentul pe pielea noastră iar eu experimentam sudori reci mi-au dat lămâia înapoi și m-au lăsat în pace. Afară am aruncat la gunoi cu un gest stupid de furie obiectul ”delict” și am trecut de la transpirațiile reci la cele calde, era caniculă….

Cursa directă Delta funcționa în 2007 pentru puțin timp dar ne-a dus la New York cu un Boeing 767-300ER.Planet Hollywood era în loc de Aladdin, cu o fațadă complet schimbată, bufetul de la Paris oferea bouillabaise, escargots sau tarte tatin, erau în construcție Palazzo, Trump tower, City Centre…În 2009 tocmai se inaugurase cursa directă Londra LV așa că la întoarcerea din noiembrie am luat prima data avionul care avea să devină preferatul nostru dar și cel ales de Anne și Christian când au venit în mai 2012 la București…

Ce să faci, la bătrânețe turismul e și el un sport…cât te țin picioarele. Iar dacă nu te țin au grijă alții de tine. Practic, la Vegas, când eram mai tineri, străbăteam Stripul pe jos de la un capăt la altul fără efort, mai târziu a trebuit să ne mecanizăm…noroc că acolo de la an la an apărea câte un pasaj stradal cu scări rulante sau un walkway care te ducea de colo colo, un tram sau un monorail …toate făcute să ajute deplasarea turiștilor prin oraș. Desigur, exclusiv pe Strip, unde sunt majoritatea cazinourilor și atracțiilor.