Despre eugen patriche

former newspapersman and movie critic,tv producer -children'programes...writer and scriptwriter,author of a lot of sitcoms and series,as famous "romance"long series Only Love,Tears of Love,Little Angels etc...author of the novel and movie script Tears of Love...writing again...

Despre TVR numai de bine

Au trecut ceva ani din mai 1998 când am plecat din Televiziunea Română, de atunci mulţi din vechii mei colegi s-au pensionat, au plecat, s-au retras, unii, din nefericire, au trecut în nefiinţă. Generaţii noi sunt acum  pe coridoarele TVR, oameni şcoliţi în alte condiţii şi totuşi instituţia nu pare că poate ieşi din fundătură. S-au schimbat directori, unii fiind regizori, scriitori reputaţi, inutil…A  fost numită o persoană din anturajul lui Sârbu, degeaba. Condiţiile financiare s-au schimbat, guvernul a preluat datorii, fonduri, a reapărut profitul, cât de mic ar fi el, ei şi ce ? Arată programele TVR altfel, s-a revoluţionat organizarea internă pentru a deveni mai eficientă? Mă îndoiesc. Emisiuni religioase, programe în limba maghiară sau germană – care ar putea fi foarte bine găzduite de staţiile locale din Ardeal sau de TVR 3- emisiuni pentru militari, agricultori, apoi turism, gramatică, sănătate, finanţe, minorităţi, puţine şi insignifiante programe pentru copiii, câte o piesă de teatru, de obicei reluare, un amalgam care aduce aminte de epoca de aur, o fărămiţare pe interese mărunte care are la origini o concepţie sovietică, de presă pusă în slujba unor interese particulare sub masca interesului general. Interesul general, dragilor, este calitatea şi audienţa nu poate fi cucerită pe bucăţi, pe nişe, pe componente ci cu programe care să-i atragă pe toţi sau pe cât mai mulţi. Ce arată experienţa canalelor private care concentrează audienţa românilor? Dincolo de implicaţiile privind originalitatea sau numărul de formate cumpărate din afară–dar dacă mâncăm pere din Africa de sud sau pătrunjel din Iran de ce n-am vedea replici după showuri inventate de alţii? Programele cuprind showuri de talente –showuri cu accent tabloid, amestecând bârfa cu informaţia, sport, concursuri, ficţiune- de regulă un serial dramatic şi unul de comedie, plus filme , în general americane, reality-showuri…. Vedeţi diferenţa? Luaţi o zi de lucru, TVR oferă 23 de emisiuni – de la 6,00 la 0,00, Pro TV 11, Antena 1 doar 9….Un raport care se păstrează şi în zilele de week end. TVR are studiouri mari şi bine dotate dar în 20 de ani producţia de teatru a fost extrem de săracă, oare cum se descurcau înainte când se dăduse ordin de sus să existe o premieră pe săptămână…şi nu era vorba de încropeli cu secretari de partid ci de ecranizări după Caragiale, Shakespeare, Alecsandri, Goldoni, Muşatescu, Moliere – e drept autori cărora nu trebuia să li  se plătească nimic că bani nu erau nici atunci. Din ce motive s-a renunţat la una din principalele modalităţi de ficţiune prizată enorm de publicul nostru…nu mai sunt regizori de talent ca Letiţia Popa, Cernescu, Eugen Todoran, Motric, nu mai există actori buni, nu există ofertă de texte -nici nu va fi cu asemenea cerere scăzută, sau e vorba pur şi simplu de incompetenţă?  Atunci să le facem ca autostrăzile, în Parteneriat Public Privat…şi nu glumesc! Poate că teatrul de televiziune e desuet, trebuie aruncat la gunoi, e părerea unora, dar ce am pus în loc? Sunt prea multe filme americane, aşa e…dar de ce TVR plăteşte o grămadă de bani filmului românesc dar nu difuzează mai nimic? În 20 de ani nu s-au făcut destule filme pe care să le difuzezi sau e mai bine să dai de n.şpe ori BD a munte şi la mare? Avem actori prea slabi faţă de monştrii sacri de odinioară? Eu nu cred asta şi în plus actorilor, pentru a-şi dovedi talentul, trebuie să li se ofere să joace.

Una din căile pe care se poate ajunge la public la o televiziune…publică, e folclorul, concursul de folclor a fost prizat întotdeauna şi aici s-au făcut ceva paşi dar e loc de mai mult….Sau poate numai o reformă radicală ar putea îndrepta lucrurile…adică să o luăm de la zero? Continui să cred că e singura soluţie dar e o utopie să o aplici, pentru că ar însemna privatizarea TVR1 şi, după modelul francez, rămânerea la stat a canalelor 2 şi 3, regândite. Cel puţin deocamdată nu există nici interes nici interese în acest sens.

Reclame

Nevoia de basme și Game of Thrones

Când scriam ”Abracadabra” am considerat că, lipsiți multă vreme de valorile desprinse din basme și povești, copiii au dreptul la ele de mici. Am adaptat, am ecranizat, am inventat numeroase povești pentru Magician dar și pentru Arlechino, am făcut să trăiască personaje imaginare ca Bebel  sau Moș Ene. De atunci a trecut …o veșnicie, la noi nimeni nu se mai ocupă de copiii la vreo televiziune. Dar basmul, inclusiv fantasticul ocupă un loc tot mai important în altă lume, în special la Hollywood iar recentul boom al ”Game of thrones” aduce nu doar glorie ci mai ales bani. Desigur, se îndeplinesc condițiile principale, convenția basmului e acceptată de audiență, lupta dintre bine și rău se va încheia cu victoria binelui. Adică, fiți fără grijă, Jon Snow va ocupa Tronul de Fier…cu siguranță. Sau e vorba de altceva și eu nu m-am prins? Fie că se numesc contes  de fées” termen rămas de la Doamna d Aulnoy la sfârșitul secolului 17 fie fairy tale, wonder tale, magic tale, Märchen răspund acelorași reguli. Se poate citi în dicționare..”such stories typically feature entities such as dwarfs, dragons, elves, fairies, giants, gnomes, goblins, griffins, mermaids, talking animals, trolls, unicorns, or witches, and usually magic or enchantments”. Din seria nesfârșită de filme să nu uităm Beauty an the Beast, Snow White, Maleficent dar mai ales gama lucrărilor inspirate de comicsuri, acele comic books ilustrate atât de prizate în America atât de copiii cât și de adulți…Alien and the Predator, Aquaman, Avengers, Batman, Casper, Cat Woman, Ghost Rider, Hulk, Iron Man, The Mask, Spider Man, Superman și n-am inclus aici poveștile despre viitor. Avântul filmelor fantastice a fost luat  prin imensul succes cu Stăpânul Inelelor și Harry Potter iar din  2011 Game of thrones se instalează pe primul loc la producțiile pentru micul ecran. Cu cheltuieli imense și venituri pe măsură acest serial bine marketizat a moblilizat milioane de fani dornici să vadă înfrângerea răilor că alte valori nu văd să fie promovate aici. Violența, sexul, incestul, războiul, moartea mai mult sau mai puțin gratuită sunt parte a unei aventuri care se va sfârși…nicăieri. Să mai adăugăm o distribuție făcută probabil când nu se sconta pe asemenea succes financiar altfel actrițele care joacă pe surorile Stark n-ar arăta ca niște servitoare. Scria un blogger american” Cea mai înaltă culme a culturii populare de-acum e și de cea mai joasă speță. Game of Thrones înseamnă multe chestii pentru mulți oameni, dar e, în același timp, cel mai bun și cel mai prost serial TV de pe planetă.” Cu ce rămâi după ce ai vizionat serialul? Fiecare să răspundă pentru el.

Quo Vadis….

Incendiul de la Catedrala Notre Dame din Paris a stârnit, cum era de aşteptat, un val de teorii ale conspiraţiei pe care adepţii globalismului  şi PC -Politically Correct- le combat cu puţinele fapte concrete care duc spre ipoteza accidentului. De fapt asistăm la o universală ofensivă asupra creştinismului, fie prin acţiuni de amploare, pe faţă, ca în Sri Lanka fie prin vandalizări de biserici în Franţa sau Germania care sunt de obicei minimalizate sau muşamalizate de autorităţi. În timp ce primatul creştinismului, papa Francisc, se ocupă mai mult de imigranţi. Ba chiar aflăm că Iisus însuşi a fost un emigrant. Un recent articol din Politico ajunge la concluzia că acest simbol al Franţei tradiţionale în continuu declin se leagă de moştenirea culturală neglijată de lipsa fondurilor …Cineva chiar avea ideea năstrușnică să propună în viitoarea reconstrucție un minaret…Oameni buni, e vorba de credinţă, de războiul culturilor şi civilizaţiilor dominante azi iar noi, creştini, ne subminăm singuri aderând la falsul egalitarism al Noului Marxism, al globalizării cât mai rapide, adâncind confuzia. Faceţi punţi, poduri nu ziduri spunea Papa. Frumos, dar zidurile nevăzute dintre civilizaţii nu contează? În stilul său neagreat de unii Traian Ungureanu scrie în Adevărul : „Minunea ridicată de geniul creştinismului a fost cuprinsă de foc în vremuri de agonie creştină. Jur-împrejurul Catedralei, de la un cap la altul al Occidentului, un pustiu comod şi dereticat, ca vidul în zi de expoziţie, ocupă locul în care se afla credinţa în rosturile lumii….. Nimeni n-a vrut să pătrundă în tristeţea unei epoci de adîncă defăimare, dispreţ şi ostilitate faţă de creştinism…. Orice altă minoritate are dreptul automat la compasiune şi susţinere robustă. Cu excepţia creştinilor – pleavă fără merit şi surplus uman jenant pentru epocă.   Aţi văzut, obligaţi de insistenţa fluxurilor media, nenumărate campanii şi demonstraţii de stradă, cu celebrităţi, guverne şi organizaţii civile în centru. Dar numai şi numai dacă e vorba de: homosexuali, drepturile transgender, tratamentul Islamului, extincţia pitulicei de Sumatra, mersul plasticului pe ocean sau suspiciunea infinită de rasism….” Nu e vorba atât de credință ca atare ci mai ales de filosofia creștină, de valorile civilizației occidentale pe care nu ar trebui să le abandonăm ca tradiții învechite, depășite. Iată că islamul e mai ferm și nu le tolerează pe teritoriile  sale. Sau poate dorim să adoptăm amestecul de superstiții, fantezii și obsesii din încropirea numită Game of Thrones…Quo Vadis, Domine…poate e valabil și astăzi.

Vlad, un serial românesc?

Aflând că ProTv va lansa un serial nou…ei spun că ar fi „primul serial românesc ceea ce este o minciună dar scuzabilă din motive de publicitate…am fost emoţionat, speram că va exista până la urmă o producţie autohtonă originală. Cândva am fost aproape de a intra ca autori pe piaţa de seriale dar am ratat, acum m-am bucurat să aflu că „Vlad este un serial 100% românesc”. Cel puţin în declaraţia regizorului, spaniolul Jesus del Cerro. Mă rog, n-avem regizori, dar scenarişti? Nici n-a fost difuzat primul episod şi am aflat că „serialul Vlad este făcut în România după un scenariu turcesc (la rândul lui inspirat de povestea lui Monte-Cristo). „Serialul are origini turcești, însă are și origini franceze, deoarece este inspirat din povestea lui Monte Cristo, prin urmare trebuie să luăm ce este mai bun din fiecare”, a spus regizorul Jesus dell Cerro: Are loc în România, personajele sunt românești, este România….” Da? Da de unde…

De fapt e vorba de EZEL,”un serial turcesc care a avut premiera in Turcia în  2009 iar in Romania,serialul a avut premiera un an mai târziu ,in data de 22 septembrie 2010 difuzat de Kanal D. A primit numeroase premii pentru : cel mai bun serial dramatic, scenariu original dar si pentru coloana sonoră”.

ProTv a fost de la început campionul cumpărării de formate străine  şi i-a mers, audienţa l-a răsplătit, cine să se deranjeze că vede imitaţii? Chiar şi la ficţiune s-a procedat la fel, excepţie făcând LAS FIERBINŢI care, orice s-ar spune, e un produs original românesc. Dar să nu credeţi că exişti pe piaţă cu imitaţii, cu seriale la mâna a doua, dacă Las Fierbinţi oferă o realitate puţin interesantă a pleca la drum cu un scenariu străin, cu personaje gândite de alţii e un handicap, chiar dacă foloseşti nume, meserii, actori, peisaje locale. Desigur, a vorbi înainte de a viziona măcar primul episod e prematur, aşa că am să revin, dar demersul e simptomatic şi nu pot neglija ideea că nici acum creaţia autohtonă nu-şi găseşte locul meritat. Cu ani în urmă speram că meseria de scenarist se va dezvolta în România, că vor apărea producţii care să ne ajute să ocupăm un loc important pe piaţă dar …n-a fost să fie.

Păcat…

Noi în anul…3000

În multe privinţe Clujul a luat-o înaintea Bucureştiului dar ce mi-a atras atenţia recent este informaţia privind modernizarea liniilor de tramvai cu ajutorul fondurilor europene. Problema infrastructurii învechite e mai gravă decât credem, linii de cale ferată sau tramvai, poduri, tuneluri, clădiri sunt cu toate construite cu mulţi ani în urmă, poate peste 40, şi  numai au mult până să se prăbuşească….Tot felul de incidente poate izolate sau mărunte dau semnal că e pe cale să se petreacă adevărate drame. Primăriile dau bani pentru tot felul de festivităţi,zeci de milioane se duc la biserică, alte fonduri sunt îndreptate spre un referendum inutil, de fapt un fel de sondaj ca puterea să vadă câţi o mai sprijină…dar spre investiţii nimic.  Circulau două hărţi comparative cu autostrăzile din România – 800km- şi Polonia-3000km- ultimele realizate în special cu bani europeni, să fie adevărat că nu suntem în stare să facem proiecte adecvate pentru că e vorba de bani care nu se pot fura? Nu trebuie să aşteptăm un cutremur -ferească Dumnezeu!- ca să vedem cum se dărâmă lucrurile în jurul nostru. Iar dacă la Cluj sau Timişoara se poate de ce nu se poate şi la Bucureşti…sau la Constanţa, oraş care se degradează de la o zi la alta.. şi nu e vorba doar de Cazinou. E o problemă de competenţă, integritate sau întâmplare? Desigur, Bucureştiul e mult mai mare decât Clujul dar la noi linii de tramvai reabilitate cu bani grei se desfiinţează – vezi cazul tramvaiului 5. Multe competiţii sportive importante, meciurile internaţionale de fotbal sau tenis s-au mutat la Cluj în timp ce la Bucureşti ne hrănim doar cu proiecte, promisiuni, planuri …adică vorbe nu fapte. Mai rău este că oamenii vorbesc, oriunde te duci realizezi că lumea ştie care sunt hibele şi cine sunt vinovaţii , ne-am obişnuit să ne lamentăm şi să îndurăm scumpirea vieţii de la o zi la alta . E adevărat, am câştigat libertatea de mişcare, nu mai avem nevoie de vize de ieşire din ţară, călătorim, ne mutăm în alte ţări mai primitoare, lăsăm în urmă copiii – până cresc, şi bătrânii – până mor şi gata. E adevărat, am câştigat libertatea cuvântului, nu mai stăm ascunşi cu frica în sân ascultând Europa Liberă, protestăm, înjurăm iar când se apropie ziua votului ne căutăm altceva de făcut şi girăm, conştient sau nu, aceiaşi stare de lucruri. Degeaba. La fel cum şi cuvintele pe care eu le scriu aici sunt degeaba…Zadarnic. Indiferent cât voi mai avea de trăit, un an sau mai mulţi, nu se va întâmpla nimic sau, dacă vreţi, nimic bun. Iar să mă mut la Cluj sau Timişoara e cam târziu. Vreţi un exemplu, e simplu şi îl cunosc foarte bine…am plecat din Televiziunea Română în 1998, când audienţa emisiunilor pentru copiii era importantă de atunci s-a vorbit mult dar s-a făcut puţin, TVR fiind depăşită la toate capitolele nu doar de toate posturile generaliste dar şi de unele de nişă. Simptomatic pentru soarta companiilor de stat care abia se târăsc să supravieţuiască şi să achite salariile atât cele babane cât şi cele vai de capul lor. Va fi mai bine mâine? Care mâine? S-au mărit pensiile şi nu pot spune că nu-s mulţumit cu toată creşterea preţurilor dar câtă vreme există unii „mai egali ca alţii” cu pensii uriaşe nu pot renunţa la scepticism, sau poate nu văd eu viitorul. Care viitor? Pe vremuri era un cântec…”noi în anul 2000, când nu vom mai fi copiii” Ce rămâne de făcut, să aşteptăm anul 3000?

La ce foloseşte libertatea?

Am văzut o fată tânără plimbând un câine. Când era cazul strângea dejecţia câinelui într-o punguţă, ba şi îl ştergea la poponeţ. Un asemenea gest de civilizaţie e de admirat mai ales că aparţinea unei tinere din generaţia care vrea să trăiască altfel în România şi a înţeles ce înseamnă cu adevărat libertatea. Altfel ne-am obişnuit cu libertatea de a face ce ne taie capul, doar de asta s-a făcut revoluţie. Cu ceva mici precizări…

Mai întâi când mergi pe stradă priveşte mereu în jos. Asta deoarece sunt gropi, denivelări, spărturi în asfalt sau rahat de câine, gunoaie, scuipat, ambalaje, doar pe copiii i-am învăţat să fie curaţi şi când ies de la şcoală să arunce ambalajele.

Dar să priveşti şi în spate pentru că pe trotuarul tău, tot mai îngust din necesitatea de a oferi spaţiu parcărilor poate apărea cineva pe bicicletă sau trotinetă electrică, doar n-au pretenţia să beneficieze de piste separate…

Traversează pe unde poţi . chiar şi prin locurile marcate ca trecere de pietoni dar fii atent…nu se ştie…Treci la noroc peste liniile de tramvai până nu le blochează primăria cu garduri sau aşteaptă să se desfiinţeze vreun tramvai. Ca în cazul tramvaiului 5 care, după ce s-au băgat bani grei în reabilitarea liniei şi construirea de staţii pur şi simplu s-a desfiinţat. Acum se parchează pe linii într-o veselie.

Parchează unde ai chef sub pretextul întemeiat sau nu că n-ai găsit alt loc…dacă pe unele artere gen Moşilor s-au amenajat alveole civilizate tu să opreşti pe prima bandă şi lasă aprinse luminile de avarie, cui să-i pese? Ai grijă să te fereşti de parcometre-nici nu sunt- şi de ţiganii parcagii.

Fumează pe stradă doar fumatul s-a interzis în spaţiile închise dar neapărat aruncă mucurile pe jos!

Să mai continui, are vreun rost?

Nu-i aşa că e mai multă libertate la noi la Bucureşti decât, să zicem, la Paris?