Despre eugen patriche

former newspapersman and movie critic,tv producer -children'programes...writer and scriptwriter,author of a lot of sitcoms and series,as famous "romance"long series Only Love,Tears of Love,Little Angels etc...author of the novel and movie script Tears of Love...writing again...

Actori degeaba

Am aflat că Marian Râlea, un actor pe care-l prețuiesc și cu care am colaborat de la poveștile Abracadabra la Îngerașii – a acceptat să apară în Lecții de viață. Desigur, un profesionist poate să joace orice, de la Shakespeare la însăilările unor așa ziși scenariști /și eu nu mă exclud/ . Motivația financiară pe care o flutură unii nu mă convinge. În cazul unui mare actor ca Marian primează plăcerea de a juca, a juca este viața lui și nimic altceva nu contează. Dar e trist. E trist să te numești Marian Râlea și să joci alături de niște ageamii.  E trist că generații întregi de actori nu mai au acces la micul ecran unde se lăfăie tot felul de neaveniți, destule vedete de carton acceptate de public pentru că au spus două replici undeva sau au îngânat o melodie. Nu se face teatru tv, nu se fac seriale serioase. Mai e puțin și vedete vor fi fetele dezbrăcate de la pagina 3 a tabloidelor care asta chipurile visează, să joace în filme, ca și cum a juca în filme e ceva accesibil oricui /ca să nu mai spun că se acreditează ideea greșită că e suficient să arăți bine și să accepți eventuale favoruri/  . E păcat că se pierd mari talente departe de publicul larg pentru că trăim o epocă a vizualului, a dezvoltării media, cărțile sunt înlocuite cu e-books, ziarele trec online, dar actorii profesioniști rămân ascunși pe scene tot mai puțin accesibile, noroc că generațiile anterioare ale unor Amza Pellea sau Toma Caragiu sunt păstrați în memoria noastră datorită filmelor -bune, rele – făcute cu decenii în urmă. Noi ce vom păstra? Am avut bucuria să lucrez cu artiști de talia lui Iurie Darie, Adrian Pintea, Sebastian Papaiani…deja dispăruți dintre noi, cu Florin Piersic, Bebe Cotimanis, Tora Vasilescu, Marian Râlea sau Elvira Deatcu , iată că ultimii doi au acceptat să joace în Lecții de viață.Și? Ce urmează? Publicul micului ecran va trebui să se mulțumească văzând tot felul de reluări ceea ce înseamnă că nu se mai fac asemenea lucrări pe care oamenii le doresc. Știu că vorbesc în gol pentru că nu se va face nimic iar dacă se va face cândva, dacă se vor găsi producători capabili să treacă peste interese mărunte și să pună umărul la renașterea ficțiunii românești, e prea târziu ca să mai văd ceva realizat. Nu-mi rămâne decât să trăiesc din trecut, din amintiri, din reluări ceea ce e trist. La fel de trist ca și apariția sporadică a unor mari talente în proiecte care nu-i merită.

Anunțuri

Democrația ni se potrivește?

Fostul meu șef de la TVR, academicianul Răzvan Theodorescu oferă un interviu remarcabil din care rețin afirmația că „structura latină ne duce la individualism..structura orientală la spiritul de turmă„ și atenționa despre nevoia de autoritarism concluzionând că „românii iubesc dictatura nu au antene pentru democrație…„ În contextul năpustirii multor intelectuali asupra „indiferenților și indolenților„ care n-au fost la vot lăsându-ne pe mâna celor manipulați sau scurți la minte părerea e de luat în seamă. Iată, profesorii, oameni cu studii, sunt una din cele mai năpăstuite categorii atunci când e vorba de creșterea salariilor, de decenii liderii lor sindicali se mulțumesc cu promisiuni…dar de votat votează PSD. Și nu doar ei… Deci dânsul cade în păcat socotind că oamenii fără studii n-ar trebui să aibă drept de vot…Istoria ne arată, e adevărat, că  democrația n-a făcut casă bună la noi. Un alt intelectual pe care-l prețuiesc, scriitorul Frederic Forsyth amintea că există vreo 10 sisteme care pornesc de la grecescul „crație„, adică moduri de a conduce…autocrație, conducerea unui singur dictator, teocrație, conducerea de către casta preoților, ca în Iran, stratocrație, conducere de către armată, ca în Egipt sau plutocrație, conducere de către cei foarte bogați. A existat o gerontocrație ca în ultimele zile ale politbiroului sovietic, am avut o aristocrație, de mult dispărută, conducerea de către cei nobili. Dacă birocrația- guvernare prin funcționari, persistă cu democrația, conducerea de către popor, este vorba românului, greu la deal cu boii mici. Tot Forsyth reamintește situația de după al doilea Război când grupul format în jurul lui Jean Monnet a socotit că eliminarea unor confruntări menite să distrugă Europa poate fi făcută unind națiunile de la vestul Cortinei de Fier într-o singură guvernare. Așa a apărut Comunitatea Europeană, cu bune cu rele, la ea au aderat pe rând aproape toate statele europene speranța fiind că democrația se va extinde. Doar că puterea reală trebuia să fie exercitată doar de câteva minți luminate, de unde pretenția Bruxellesului de a decide totul. De ce? Era greu de uitat că în 1933 Hitler a fost ales democratic pe un val de naționalism ceea ce putea însemna că poporul e peste tot prea obtuz, mărginit, nu-i poți conferi puterea de a-și alege propria guvernare în mod „just„. Aici e cheia a tot ce se întâmplă azi și consecințele unei asemenea atitudini reverberează în mai toate țările Europei, inclusiv în Marea Britanie al cărei sistem democrat e de departe cel mai consolidat. Cu un lucru sunt de acord, suntem pe dealul care desparte orientul de occident, cei care pleacă depopulând rapid țara se duc spre occident, cei care rămân tot mai mult se apleacă spre orient unde democrația nu are ce căuta. Democrația nu face casă bună cu Islamul și iată că nici cu Ortodoxia…iar exemple sunt destule în jurul nostru.

Viitorul e sumbru?

Filmele cu viziune post apocaliptică –au intrigat mereu atât prin abundența lor cât și prin viziune. Dincolo de tematica larg răspândită SF e vorba de genul popular și apreciat al filmelor care văd viitorul omenirii în stil orwellian, sumbru, dominat de autocrați care au transformat mulțimile într-un fel de sclavi. M-am întrebat care ar fi motivația acestei viziuni, dincolo de componentele dramatice apetisante pentru scenariști. Comunismul vedea viitorul omenirii fericit și roz, cu râuri de lapte și miere, cu o egalitate socială perfectă. N-a fost să fie și nici nu putea. Acum asistăm la reversul utopiei, la distopie care, așa cum ne explică Wikipedia, este o societate imaginară înfricoșetoare și inacceptabilă….care se ilustrează prin dezumanizare, guvernări totalitare, megacorporații lacome, dezastru de mediu etc. Se considera că proliferarea  distopiei în ficțiunea artistică ar putea atrage atenția asupra unor tendințe din lumea reală care, pe toate planurile – mediu, cultură, politică, economie, religie, psihologie, etică, știință și tehnoloogie ar putea duce, dacă sunt prost înțelese și tratate la distopie. Am văzut puține filme postapocaliptice care mi-au plăcut, de pildă The Book of Eli,chiar și  Escape from New York 1981 unde apare un regim fascist dystopic…Există Mad Max în diferite variante oripilante…dar Hunger Games este pe primul loc și e vorba de cel mai valabil și coerent film dystopic din sutele care s-au făcut.  Seria „Jocurilor foamei„ e tipică… populații ținute în sclavie de stăpâni care își exercită nemilos puterea cu ajutorul roboților și altor mașinării. De ce asemenea viziune n-am reușit mult timp să înțeleg…acum încep să văd o posibilă explicație, după ce milioane de săraci de pe tot globul au început să se miște spre țările mai dezvoltate și aici e vorba nu de rasă sau religie ci de sărăcie. Când au pornit spre Lumea Nouă migranții au luat în stăpânire pământuri nesfârșite, le-au lucrat, și-au clădit noi existențe. Acum nu mai e suficient să fii bun de muncă, pământuri virgine nu prea mai există, acum cine deține tehnologia va conduce lumea…Să vă dau un exemplu recent care parcă ține de SF. Un start-up înființat în 2015 i-a atras drept investitori pe miliardarii Bill Gates și Richard Branson. Startupul Memphis Meats, de la San Francisco, produce carne pentru consum, prin biotehnologii, fara sa fie nevoie de creșterea și sacrificarea animalelor – un nou curent in afacerile alimentare din America. Vă spuneam eu că acei care stăpânesc tehnologia vor stăpâni lumea? E vorba de mai mult decât globalizare..care la început presupunea dezvoltarea zonelor defavorizate, mutarea unor investiții multinaționale în țări din lumea treia dar cu forță de muncă ieftină. Acum asistăm la un fenomen invers, o emigrare în masă a săracilor lumii, din Asia și Africa dar numai spre țările cu un nivel de trai ridicat dar și cu un sistem de asigurare socială generos. A da vina pe războaie pentru aceste masive mișcări de populații e o naivitate, ca și în cazul așa ziselor popoare migratoare care au năvălit asupra Imperiului Roman sau Bizanțului în primele secole ale erei noastre . Întotdeauna a fost vorba de sărăcie, de foame. Când auzi că România e pe locul 2 după Siria la număr de cetățeni care emigrează, ceea ce mi se pare o enormitate, când citești că tot mai mulți, mai ales tineri, refuză să muncească pentru  că veniturile asigurate de muncă sunt prea mici, când vezi cozile imense la pașapoarte începi să te gândești la un viitor distopic…Nu uitați că IT-iștii, spre deosebire chiar de medici- sunt protejați, chiar într-un stat pricăjit ca al nostru, fiind scutiți de impozite ceea ce confirmă viziunea mea că stăpânirea tehnologiei e viitorul. Să ajungă omenirea ca în „Jocurile foamei„ nu mai mi se pare imposibil…Desigur există destule voci care dau alarma, există acțiuni menite să domolească tendința…vezi Ungaria, Polonia /dar ce folos că UE sub conducerea Germaniei are alte interese/ Brexitul, Trump și doctrina lui Make America Great Again…totul mi se pare doar o amânare a inevitabilului. Am mai scris cum văd viitorul omenirii pe care mă bucur că n-am să-l pot apuca… Se va accentua o migrație inversă, pe modelul celei la care asistăm astăzi când cei cu stare părăsesc downtownurile, zonele urbane aglomerate, lăsând acolo locul „plebei„ „pulimii„ și aleg vile confortabile la periferie, departe de agitația orașelor. Potenții se vor muta în oaze super amenajate prin Caraibe, insulele din Pacific, jungla Amazonului sau Africii și de acolo vor conduce beneficiind de tehnologia modernă în continuă dezvoltare. Când africanii și asiaticii săraci se vor muta în Europa, când latinii vor stăpâni din nou mare parte din teritoriile Americii nu înseamnă că vor dispărea bogații lumii, dimpotrivă, ei vor fi și mai bogați, vor opera pe baza tehnologiei moderne din paradisurile pe care și le vor amenaja unde poftesc, oamenii vor fi egali așa cum își doresc dar unii vor continua să fie și mai egali decât alții…Încă ceva…Elon Musk a atras atenția că roboții pot deveni periculoși. Cu atât mai bine!

Violența de la stânga la dreapta

Carnagiul de la Barcelona m-a îndurerat. E greu de acceptat că s-a murit pe Rambla, locul unde ne-am plimbat de atâtea ori alături de turiști din toată lumea, fie ca să mâncăm o paella, fie să vizităm cea mai faimoasă piață din lume, Bocqueria, fie să intrăm la Carrefour, shopul nostru preferat oriunde, fie să pășim pe pavajul decorat cu un Miro celebru, fie să ne oprim la nenumăratele chioșcuri cu suveniruri și flori…Nu ne-am întâlnit aici cu terorismul islamic care este o problemă imensă de care nu vreau să discut acum. Ne-am întâlnit însă cu violența de stânga, sub forma teroarei sindicale. Într-o zi era anunțată o grevă generală dar nu ne-am gândit că pichetele sindicate înarmate cu bâte vor forța toți negustorii de pe Rambla să închidă magazinele. Noi tocmai găsisem un tricou „al lui Messi„ de mărimea necesară pentru fiul nostru la un mic butic al unor asiatici, probabil indieni și ne-am îngrozit când aceștia au tras obloanele închizându-ne înăuntru! Câteva clipe am trăit emoții pe care nu le mai simțisem de la revoluția din 89…acum pichetele treceau și loveau cu bâtele în obloane! Apoi proprietarii ne-au explicat ce înseamnă teroare sindicală și printr-un sistem de comunicare cu vecinii – ceea ce înseamnă că erau obișnuiți cu problema și se organizau- ne-au eliberat când drumul a fost liber. Acum se discută și despre evenimentele din Virginia de la Charlottesville și Trump a fost copleșit de injurii și reproșuri pentru că îndrăznise să spună că de vină sunt și unii și alții și evitase să condamne la început extrema dreaptă. Dar nu pot să nu-mi aduc aminte de protestele de la Washington după inaugurarea lui Trump când extrema stângă, aceiași „Antifa” care acționează și acum, spărgea vitrine și mașini, lovea, dădea foc, sub acoperirea unor măști. După  mine violența  stângii e identică dar poate mai periculoasă decât resuscitarea vechii drepte. Luat ca simbol împotriva exageratei politically correctness naționalismul chiar și fascist e de condamnat ca și socialismul impus cu sila propriului popor de un dictator ca Maduro în Venezuela. Ne-a atras atenția că unul din extremiștii de la Charlottesville purta un tricou cu chipul lui Codreanu dar nu ne pasă când vedem pe atâtea tricouri sau afișe chipul lui Che Guevara. Iar ce se  întîmplă acum în America e exagerare, mai nou s-au luat la trântă cu istoria dărâmând sau mutând monumente confederate…Păi tocmai faptul că au tolerat excesele, militând pentru o egalitate iluzorie /vedeți ce se întâmplă în Franța care a lansat sloganul mincinos cu „fraternitatea”/ tocmai pentru că au acceptat ba chiar i-au mângâiat pe creștet pe ilegali și infractori are loc resuscitarea KKK, a naționalismului. Ceea ce se întâmplă pe scară largă în Europa dominată de la Bruxelles. Am stat mult în America și cred că am înțeles multe, inclusiv despre relațiile rasiale. Ce nu înțeleg acum când Trump a trecut la vânătoarea ilegalilor este încăpățânarea unora din justiție sau poliții să pună bețe în roate în numele „drepturilor„ și „egalității„ /concepte superbe dar inexistente în viața reală/ , nu înțeleg opoziția orașelor „sanctuar„ care refuză federalilor accesul la infractori dovediți care ar trebui expulzați și se revoltă când sunt amenințați cu tăierea unor fonduri…Tot așa cum nu înțeleg înverșunarea contra zidului care se va construi din toamnă, e bună gluma cu zidul chinezesc construit cu sute de ani în urmă și care a dat rezutate, nu găsești picior de mexican în China…dar nu există atâtea puncte de trecere legale, cu acte în regulă? Zidul ridicat de unguri împotriva emigranților n-a dat roade, chiar și în ultima clipă? Dar asta e o altă problemă pe care nu o va rezolva nimeni, e prea târziu…chiar și Cristoiu, întors recent din Germania, se uimea că nu a prea văzut acolo …nemți, așa cum și noi am văzut la Paris sau Londra cum compoziția etnică a locuitorilor se schimbă în ani balanța începând să încline spre „venetici„. Măcar de-ar fi fost vorba doar de țigani dar la emigrația de acum țiganii sunt o prezență neglijabilă …chiar dacă am văzut țigănci cerșind tocmai la Barcelona, în piața Catalunya de unde a pornit mașina ucigașă. Sigur, știrile despre grupul de țigani care a îngrozit un orășel din Pennsylvania sunt un deliciu al presei dar aceia ajunseseră în SUA fără vize, prin Mexic…vedeți de ce românii nu vor primi cu nici un chip „visa waiver„. Iată câte probleme au „democrațiile consolidate„ în afară de terorismul islamic….

 

 

 

O carte..veche dar nouă..

 

Ploaia de vară

În vara lui 2002 am încercat un proiect de scenariu pentru o primă telenovelă românească, proiect finalizat printr-un roman purtând titlul „Ploaia de vară”. Era mai mult o confruntare cu propria mea forță de a crea personaje și situații credibile. Hotărârea celor de la Media Pro de a porni un serial românesc mi-a mobilizat capacitățile și s-a finalizat în 2004 cu „Numai iubirea”…Prima mea schiță de roman a rămas în sertar dar de acolo și-a trimis ambasadorii atât în ”Numai iubirea” cât mai ales în „Lacrimi de iubire”, iar în romanul scris după acest din urmă serial am apelat la multe pagini din primul proiect. Totuși „Ploaia de vară” avea originalitatea lui și, recitind, îmi pare că n-ar trebui să rămână în sertar. Iată deci această lucrare care ar fi prima mea încercare de proză în genul ”romance”….se găsește gratuit pe librariascriitorilor.ro

De asemenea am postat romanul și pe acest blog, în pagina Ploaia de vară.

Ce facem cu jihadismul?

„Asta e pentru Allah!” strigă un terorist înjunghiindu-și victima, „ asta e pentru Siria!„ strigă altul detonând o bombă. Sunt aici cele două motivații principale ale terorismului islamic, credința după care islamul e mai presus de orice, fiind singura religie adevărată iar ceilalți sunt necredincioși meniți să dispară, urmași ai cruciaților, cât și răzbunarea „dinte pentru dinte„ față de puterile care le sunt adversare. Soluții de asemenea sunt două…toleranța și integrarea –care s-a văzut ce roade dau- sau războiul. Tot mai mulți, revoltați de escaladarea violenței teroriste dar și temători că noi valuri de emigranți vor invada lumea civilizată, socotesc că rezolvarea crizei din Siria manu militari și distrugerea ISIS vor aduce rezolvarea…Poate. Un lucru îmi e cert, civilizația arabă e total diferită de a noastră și integrarea lor nu va fi posibilă, așa cum nici integrarea țiganilor nu s-a putut face de secole, pe de altă parte nici implementarea pe teritoriile lor a democrației de tip occidental nu va da roade, cum s-a văzut în haosul lăsat de așa zisa „primăvară arabă” orhestrată din afară. Cum se vede și în Afganistan unde de zeci de ani conflictele continuă.  E posibil ca soluția militară să aducă o rezolvare pe moment – presupunând că Occidentul și Rusia vor cădea de acord să lucreze în aceiași direcție, ceea ce eu nu cred- dar ce se va întâmpla după? Acum și NATO a declarat oficial că se implică, hai să fim serioși, probabil cu informații  nu cu armată…Cine a fost prin Orient a putut vedea zone înfloritoare, Dubai, Abu Dhabi, Doha, Riad arată extraordinar, investițiile, infrastructura, transporturile sunt la cote înalte, e o altă civilizație care trebuie respectată. Așa întrevăd eu o altă soluție, să-i lăsăm în pace! Să excludem orice amestec militar, să ne retragem trupele, să nu mai vindem arme, să-i lăsăm pe localnici să trăiască și să moară după voia lor. Petrolul, care era principala lor sursă de venit, curge din țările „sacrosancte„ unde nu calcă nimeni, Saudi Erabia, Emirate, Oman, Kuweit etc….ca să nu mai spun că SUA a reușit să se apropie de independența energetică…să-i lăsăm în Siria, Irak, Libia, țările problemă, să se descurce cum pot dar să acceptăm ce iese. Poate terorismul de răzbunare se va mai reduce dar va rămâne motivația religioasă, deloc de neglijat. Dar dacă vorbim de religie ce să facem, să întoarcem și obrazul celălalt? Îmi pare rău dar papa Francisc în mărinimia lui nu știe să iasă din stereotipia „dragostei față de oameni„,oare el e urmașul unui papă polonez care a contribuit la lovirea mortală a comunismului și ce face? Vizitând Bolivia primește cadou o statuetă a lui Iisus răstignit pe un crucifix în formă de seceră și ciocan, blasfemie de neiertat care sugerează că biserica nu va ajuta cu nimic în disputa secolului…Pe dânsul nu-l deranjează că toate actele jihadiștilor numesc creștinii „cruciați„, că bisericile ca și comunitățile creștine de pe teritoriile de acolo sunt persecutate, noi trebuie să întoarcem obrazul..poate și să închidem ochii, nu?

Există o opinie răspândită după care soluția constă în 1/separarea imigrației politice de cea economică 2/oprirea emigrației ilegale prin stoparea crizei din Siria. Cum se pot rezolva dincolo de interminabile discuții, acuzații reciproce, declarații de bune intenții sau propuneri de sancțiuni și alte ineficiențe nu știu dar e cert că unele forumuri inutile gen ONU sau Consiliul de securitate nu pot și nu vor face nimic la fel ca alte tocătoare de vorbe și bani ca Amnesty International etc. Sigur, soluțiile depind de interesele fiecăruia. Americanii și aliații lor din zonă au băgat miliarde în tot felul de grupări rebele dubioase, bani din care majoritatea au ajuns în mâinile jihadiștilor. Stoparea finanțării, încă neagreată de toți, e o rezolvare parțială dar va fi posibilă în fața pragmatismului unora? Debarcarea lui Assad văzută de unii ca soluție e ca o frecție la un picior de lemn, norocul lui Assad că Putin îi asigură cârja necesară. E clar că soluția militară nu e decât o fază care odată încheiată ar lăsa loc unui proces complicat pentru că nu se știe dacă prăbușirea dictaturii va aduce în față societatea civilă, că se vor depăși divizările impuse de sectarism religios – care e adesea mai monstruos decât extremismul  , că jihadismul se va auto-dizolva …ceea ce nu cred . Uite acum când americanii „progresiști„ sunt ocupați să-l bombardeze pe Trump cu insulte nu s-ar putea crea un moment de pauză ca să-i lăsăm pe arabi în plata Domnului…pardon, a lui Allah? Pentru mine e un test ce se va întâmpla cu Qatarul după ce a fost lăsat din brațe de puternicii lui vecini, cine îi va ajuta în afară de Iran, care va fi soarta bazei de la Doha …cu adevărat se va da o lovitură jihadismului?

Mai ales despre poluare

 

Luptând din răsputeri contra lui Trump o „anumită„ presă așa zis progresistă sau democratică încearcă să ne convingă că SUA e cel mai mare poluator al planetei. Hai să măsurăm poluarea aerului la București și la Washington, după care să vorbim.S-ar putea face și o măsurare la Beijing, dar nu e bine să aflăm că de fapt China e cel mai mare poluator al planetei. Se fac statistici comparându-se SUA cu Luxemburg sau cu Suedia – țara cea mai „curată„- dar se iau în considerare marimea teritoriului și numărul de locuitori? Cine a fost des în SUA, trecând prin diferite zone, știe că aerul e respirabil, chiar și înlocuri ca Detroit, Cleveland cu vechi industrii poluatoare iar asta e tot ce contează pentru că omul, ființa umană trebuie să fie în centrul bătăliei anti-poluare și nu interesul economic. În SUA nu se folosește motorina ci se preferă benzina – al cărei preț continuă să fie mult mai mic decât în Europa, de pildă. Cine mai ține minte șantajul pe care țările producătoare de petrol din OPEC l-au practicat cu mulți ani în urmă, încercând să țimă SUA la cheremul lor? Dezvoltând combustibilii de șist americanii au reușit să scadă prețul petrolului, să pună în dificultate marii producători din Rusia sau Orientul Apropiat, să devină independenți și imuni la șantaje … Tot SUA e cea care a descoperit frauda la care recurseseră recent producătorii germani de automobile ca să-și vândă mașinile poluatoare. Dar ce să mai vorbim când, vă amintiți, la noi efortul de a introduce un nivel mai pretențios de reducere  a poluării auto s-a lovit de opoziția celor care „apără„ industria locală, Dacia nefiind în stare să se înscrie în standardele cerute. Apropo, de ce credeți că la noi se menține obiceiul de a scuipa pe trotuare, sunt românii necivilizați și n-au maniere sau…?

China și India acaparează piața oțelului în timp ce SUA prin acorduri trebuie să o restrângă, Mittal, care are oțelării inclusiv în România, se extinde pe toate continentele în timp ce din faimoasele oțelării de la Pittsburgh a rămas mai mult faima echipei lor de fotbal, Pittsburgh Steelers. Deși „progresiștii„ îl acuză pe Trump că susține trecutul, reînvierea industriilor poluatoare el are dreptate în ce privește țara lui…Americanii vor continua să facă pași mari înainte în folosirea energiilor neconvenționale, aici se vor produce vehicule electrice, aici banii vor merge la cercetare și nu la forumuri de discuții care produc vorbe. Dacă s-a supărat Elon Musk nu e mare pagubă, el își vede businessul amenințat dar valul pornit de Trump nu înseamnă atât întoarcerea la trecut, cu industriile sale poluante cât o formă de rezistență la isteria globalizării. Un fenomen care nu poate fi oprit ci doar întârziat și asta se întâmplă.

Mai țineți minte anii când se putea fuma pe cursele aeriene?…face parte din istoria secolului XX. E adevărat că la noi s-au făcut pași uriași/?/ prin interzicerea fumatului în spații publice, cu suficient scandal și opoziție, dar abia acum după ce încă de la sfârșitul secolului trecut nu se mai putea fuma în public nici în SUA sau Australia. Singurul loc unde primează interesul economic este Las Vegas, dar în orice cazinou ai intra există o excelentă filtrare și aerisire încât efectele fumatului sunt reduse. Dar în rest…îmi amintesc că prin 1994 mergeam la o televiziune în South Carolina și cu toții fumau în pauze doar afară /și era ploaie/ în timp ce la TVR se putea fuma și în studiourile de emisie deși era teoretic interzis. Deci să o lăsăm mai moale cu poluarea și să nu mai fim atât de furioși pe America, poate dacă aplicăm vorbirea cu „bârna„ din ochii proprii e mai bine…