Personaje și actori 2

Personajul preferat de mine în marea majoritate a scenariilor pe care le-am scris este cel pe care-l consider o emblemă a societății noastre…Ciocoiul..combinatorul –am folosit acest cuvânt pentru un personaj din Lacrimi de iubire–  îmbogățitul cu ifose, magnatul cu mulți bani și puțină educație, adesea cu schelete în dulap – de la cadavrele peste care a călcat până la trecutul securist, mă rog, e suficient să te uiți în jur și să citești presa pentru a vedea de unde m-am inspirat. Noroc că DNA a început curățenia și mulți din acești pușcăriabili au ajuns acolo unde e locul. Din păcate, cum au semnalat mulți, mare parte din bogăția furată nu se întoarce la noi….În fine, fenomenul e important  și  tipul de personaj m-a obsedat, fie că e vorba de mafiotul țigan Sică din Numai iubirea,  fie de rafinatul magnat jucat de Adrian Pintea în Daria iubirea mea sau de  foarte terestrul Chiriac din Îngerașii perfect închipuit de Vlad Rădescu.  În prim plan însă rămâne Bebe Cotimanis atât în Daria..cât mai ales în Lacrimi de iubire…

Deși avea două povești de dragoste împletite LDI s-a construit în jurul unui personaj cheie cu care relaționau practic toate celelalte personaje, protagonistul pe care Bebe Cotimanis l-a interpretat magistral, magnatul Grigore Varlam. Un nume în care am adunat amintirea unui personaj al lui Sebastian, Grigore Bucșan din „Ultima oră„ și al unui vechi coleg din TVR pe care-l respect mult, dl. Varlam. Bebe este un profesionist desăvârșit, deseori mi-a arătat foile de scenariu adnotate, propunerile lui de a schimba anumite fraze sau situații, dovezi ale unei pregătiri minuțioase care a dat relief unui personaj de neuitat. Bon viveur, amuzant, hâtru și în același timp solid și profund Bebe rămâne un prieten adevărat  și la muncă…și la șpriț. Dar să revin…Actorul potrivit la rolul potrivit mi se pare o axiomă. Îngerașii a fost gândită ca o comedie romantică și a cârmit-o spre telenovelă așa că adesea personajelor le-am cârpit destinele văzând și făcând. Printr-o întâmplare Mihai Petre  -foarte prizat de public atunci-s-a nimerit pe la casting dar cum mi-l puteam închipui în rol de june prim? Rolul protagonistului i-a revenit lui Isaiu dar acasă soția mea , și ea sub „vraja„ noii vedete m-a împins să-i imaginez un rol lui Mihai Petre ceea ce am și făcut, plasându-l în postura unui dansator celebru, ceea ce și era. Dacă între el și Adela Popescu s-ar fi creat o chimie pe ecran probabil aș fi schimbat scenariul pentru că undeva în sinea mea aveam îndoieli că asemenea chimie s-ar putea crea între Adela și Isaiu, poate diferența de vârstă conta. Dar Isaiu e un actor serios iar Adela atât de expresivă, au creionat împreună un cuplu credibil iar pe Mihai l-am revăzut peste ani într-un serial de epocă unde era junele prim partener al Adelei!? A fost un eșec…după mine previzibil. Trebuie să fii un profesionist, un actor cu o paletă largă și exersată de exprimare să faci față unor asemenea provocări iar Mihai nu era. În schimb minunata doamnă Rodica Popescu Bitănescu a reușit tot în Îngerașii să alterneze jocul femeii simpatice, de vecină cu suflet bun cu fățoșenia surorii gemene ajunsă mare bogătașă și ”viperă” fără suflet. E vorba de meserie.

Sunt mulți amatori solicitați să joace în seriale, mai ales pentru că aspectul lor fizic corespunde intenției autorilor de a defini personaje. Dacă reușești să menții interpretul în propriile sale limite, dacă nu-i ceri să facă lucruri posibile numai pentru un profesionist va merge bine. Iar dacă amatorul chiar are talent atunci vei simți și îl vei ajuta să-și ia zborul. Este o problemă creată de diferența între film și scenă, pe micul ecran se vede vârsta, ca să spun așa nu poți să folosești pe oricine în rolul Julietei…Nu întâmplător Olivia Hussey avea rolul la doar 15 ani în filmul lui Zefirelli iar în varianta din 2013 Julieta era Hailee Steinfeld, născută în 1996! Castingul e rege mai pretutindeni și abundă biografiile unor vedete care au fost la început chelneri sau casierițe…Există și țări care au o legislație protectivă, de pildă când am fost la Praga pentru a vedea rezultatul  castingului pentru un eventual remake la LDI am aflat că cehii nu au voie să distribuie în filme decât profesioniști, absolvenți de facultăți de profil ceea ce din start ridică vârsta interpreților, mai ales a fetelor care trebuie să reprezinte exact generația tânără, adolescenții, pe cei care au nevoia să caute modele, să se identifice cu personajele de pe ecran. Cum e mai bine?

E adevărat că, în afară de Adela Popescu, tinerele protagoniste „fără școală„ care s-au perindat prin serialele noastre n-au „rupt gura târgului„ deși n-aș spune că Mihaela Bărluțiu, Nicole Gheorghiu, Nicoleta Luciu în Lacrimi… Vicki Răileanu sau Monica Dumitru în Îngerașii n-au performat mulțumitor deși n-au făcut carieră. Nicoleta Luciu avea, de pildă, destulă experiență în fața camerelor ca să nu se lase intimidată și dispunea de ambiție și perseverență care au ajutat-o să dea substanță unor roluri de țigancă cu năbădăi. Dar, pe ansamblu, evoluția lor nu a fost sub cea a unor actrițe mai tinere care au meseria la bază dar nu e suficient… Desigur, când produci  doar 1-2 seriale pe sezon riscurile sunt mari să o dai în bară așa că e mai bine acum când s-a renunțat. Pe locul lăsat liber vor înflori așa zisele reality showuri, ieftine la propriu și la figurat, jucate de amatori fără pretenții.

Anunțuri

Numai iubirea roman

 

Romanul ‘ A fost odata NUMAI IUBIREA” sau Numai iubirea 2, cum i-a spus cineva, se poate gasi pe mai multe situri, in e-pub sau mobi…
Dupa Amazon http://www.amazon.com/dp/B00K3A7028 a aparut si pe:
B&N- http://www.barnesandnoble.com/w/a-fost-odata-numai-iubirea-eugen-patriche/1119572280?ean=2940149325177

Kobo- http://store.kobobooks.com/en-US/ebook/a-fost-odata-numai-iubirea

Itunes- http://store.kobobooks.com/en-US/ebook/a-fost-odata-numai-iubirea

Google- https://play.google.com/store/books/details/Eugen_Patriche_A_fost_odata_Numai_iubirea?id=QMucAwAAQBAJ&hl=en

De asemenea se poate găsi pe elefant.ro

personaje și actori 1

Am fost adesea întrebat „de unde îmi vin ideile” pentru scenarii. Mereu am considerat că la baza construcției unui film sau serial stau personajele și nu cine știe ce acțiune visată peste noapte. Personajele dau viață subiectului și adesea capătă propria lor viață, te trezesc din somn și-ți arată sau chiar îți cer ce trebuie să faci cu ele…Iar în cazul unui film sau serial personajul există prin actori.

Identificarea cu protagoniștii e una din cheile succesului unui serial …și e vorba mai ales de eroine, pentru că audiența e dominată de marea masă de fete –adolescente încercând să-și identifice speranțele, visele, proiectele de viitor cu personajul sau de femei cu mai mică sau mai mare experiență care-și examinează trecutul sau prezentul prin ochii protagonistei cu care se identifică. Un argument zdrobitor ar fi succesul  personajelor „cenușăreasa” jucate cândva de Thalia. În Numai iubirea aveam ca protagoniste două rivale, Ana și Andreea, jucate de Corina Dănilă și, respectiv, Oana Zăvoranu. Rolul Oanei se baza pe un tip de femeie prezent și azi în realitatea românească –vezi tabloidele- provinciala hotărâtă să parvină cu orice chip, vânzându-și farmecele, acceptând compromisuri, valorificându-și puțina voce pentru a se proclama vedetă, luptând să se asigure printr-o relație, chiar o căsătorie, cu bărbați bogați. Distribuită după mai multe castinguri nereușite Oana ne-a adus noroc, făcând rolul vieții ei chiar dacă nu era actriță de meserie! Ca scenarist trebuia -și mi-a reușit- să valorific  potențialul pe care i-l întrezăream, să o stimulez „să pună de la ea”, să-i satisfac dorința de a domina ecranul chiar acceptând ca anumite ipostaze sau vorbe să se repete…Prin contrast rolul rivalei urma să  fie al unei ființe pline de sensibilitate, gingășie, generozitate sufletească,  modestie…modest dar nu șters. Decizia producătorilor de a-i oferi rolul Corinei Dănilă mi-a creat probleme pentru că actrița avea alt profil, nu o puteam vedea ca o începătoare în ale vieții și dragostei așa cum gândisem. Poate, tot prin contrast, personajul din mintea mea era mai banal, mai schematic, din învățătoarea provincială ușor naivă a trebuit să o transform într-o profesoară cu un eșec amoros care a marcat-o până la a adopta deviza „fericirea nu e de mine” și a se închide într-o carapace greu de deschis. Corina a avut inabilitatea de a se purta și a se îmbrăca la început ca „o doamnă„ până când producătorii s-au grăbit să-i schimbe look-ul, facând-o mai terestră și, după mine, n-a reușit decât să joace partea de „victimă„ a personajului. Mi-a reproșat că nu-i ofer șansa de a se bate pentru personajul iubit, asta mai lipsea, o încăierare artistică între ea și Oana Zăvoranu…oricum ar fi pierdut! Dar îi recunosc și dreptul de a mă critica, odată ce am acceptat să fasonez rolul pentru ea puteam face mai mult…

Norocul ne-a scos-o atunci în cale pe Adela Popescu. Era o adolescentă, abia termina liceul iar eu îi rezervasem un rol greu, sora mai mică a Andreei, un alt tip de provincială care crezuse că se salvează prin dragoste și fusese crunt păcălită de un oarecare iar acum se deschidea cu greu spre viață și iubire.Cu totul departe de statutul real al Adelei care n-avusese parte de experiențe amoroase dar avea un bagaj nesecat de bun simț și sensibilitate. După câteva episoade de acomodare era evident că Adela Popescu are talent iar prospețimea și autenticitatea jocului ei îi oferă șansa de a încerca mai mult. Ceea ce am și făcut, relația ei din film cu Dan Bordeianu, actor de talent, trecând repede pe prim plan, reacția audienței fiind pe măsură! Publicul se identifica, pe bune, cu personajul ei [dar și cu cel al lui Dan] iar faptul că am avut dreptate e confirmat de evoluția ei ulterioară, e suficient să revedeți Îngerașii pentru a-i admira încărcătura de expresivitate de pe chip…

Pe un serial de sute de episoade scenariul trebuie obligatoriu să țină seama nu doar de feedbackul oferit de public – forumurile erau pline de păreri- dar mai ales de contribuția adusă de actori în conturarea personajelor. Și, ca să revin la punctul de pornire, personajele trebuie să aibă rădăcini și corespondențe în realitate – în cazul meu în realitatea românească- ceea ce poate mi-a reușit cu surorile Damaschin dar mai puțin cu „Ana” chiar dacă succesul global al serialului NI a lăsat pe plan secund asemenea reflecții…îmi asum și împlinirile și neîmplinirile. Cât despre personaje și actori…voi continua…