Actorii din Numai iubirea

Numai iubirea a rulat din nou pe micile ecrane, la Acasă Gold , poate căutând noi generații de privitori, poate mulțumind pe cei care caută confirmarea unor trăiri, poate confirmând nevoia din păcate azi neîmplinită de ficțiune românească . Au trecut mai bine de 10 ani de la lansarea serialului și mă simt îndrituit să privesc înapoi cu emoție…ce mai fac azi colaboratorii de atunci, actorii care s-au străduit să dea viață unor personaje, unor idei, unor valori? Pentru Alexandru Papadopol, actor înzestrat, am scris multe scenarii, începând cu sitcomurile 2+2 sau Căsătorie de probă iar rolul „fratelui rău„ din Daria …i-a ieșit de minune, ca și partitura din Lacrimi de iubire- filmul. Mă bucur să văd că joacă în filme sau pe scena de la Odeon, că participă la pregătirea viitorilor actori, sunt sigur că noi succese îi vor marca viitorul. De asemenea mă bucur că și-a găsit perechea…Ioana Ginghină juca roluri obscure la Creangă când a venit la castingul pentru NI . eu și Iura Luncașu am fost plăcut impresionați de verva ei și, de ce să n-o spun, de avantajele fizice, așa că a primit rolul lui Ildiko ulterior în Lacrimi arătând ce poate ca actriță. Cei doi au un copil frumos, botezat de Ruxandra, „mama telenovelelor”, am remarcat că o preocupă educarea micuților, problemele de sănătate totul denotând maturizare. Partenera din serial a lui Papi, Bianca Neagu este acum majoră, o adevărată domnișoară, studentă la Psihologie. Corina Dănilă își continuă cariera artistică, face pe moderatoarea la TVR, face politică în PSD…din păcate nu am auzit lucruri bune despre viața ei personală, s-a despărțit de tatăl fetiței ei Rianna care era un bebeluș simpatic când mi-a venit ideea să o invit în serial cu mama ei pe post de mătușă…

Despre Oana Zăvoranu nu retrag nimic din ceea ce am spus și scris, am colaborat excelent la NI, chiar și la Păcatele Evei, am apreciat seriozitatea ei contrastantă cu nonșalanța și tupeul pe care le afișa, am regretat că firea ei voluntară, încrederea nemăsurată de sine  a câștigat partida iar cariera ei artistică s-a încheiat în postura de „vedetă” a tabloidelor, încercarea de a supraviețui muzical fiind un eșec. Ca și personajul Deea – atât de tipic acelor ani și nu numai, când multe tinere căutau să parvină trecând prin paturile unor bărbați importanți- Oana nu avea voce, prostioara pe care am scris-o „Tu ești soarele meu…” chiar dacă a devenit șlagăr era o parodie iar ideea ei de a cânta pe bune, pe atunci presupun că la îndemnul lui Pepe și cu ajutorul tehnicii, nu a dat rezultate. Continui să cred că Oana, dacă ar fi avut încredere într-un manager, un impresar serios care să se ocupe de cariera ei ar fi performat în continuare…acum e prea târziu. Am vrut să-i scriu un rol și în a treia mea lucrare, Daria…dar mi s-a spus că a rupt legăturile cu ProTv pentru că nu voia să accepte un contract de exclusivitate. Nu este exclus, ProTv avea această tendință a „legării de glie„, oarecum firească în lupta cu concurența, tot așa cum ca scenarist trebuia să accept cedarea drepturilor de autor ceea ce a făcut ca pentru numeroasele reluări sau difuzările peste hotare, inclusiv vânzarea de formate, să nu fiu remunerat …așa am ajuns să figurez pe o mulțime de site-uri est-europene din Turcia în Rusia, sau să aflu pe internet că sunt scenaristul serialului Tylko miloscz, adaptat de polonezi după NI. M-am obișnuit…așa că toate e-bookurile mele sunt gratuite…Cu 2-3 ani în urmă, înainte ca „fabrica de seriale„ de la Acasă Tv să se închidă, am imaginat un proiect menit să resusciteze genul, o adaptare pornind de la ”Steaua fără nume” cu Oana Zăvoranu și Dan Bordeianu ca protagoniști, proiectul s-a materializat doar într-un roman…Pentru Dan Bordeianu, de asemenea, îmi exprim regretul că a fost eliminat fără milă într-un moment când era tot mai multă nevoie de protagoniști, variantele încercate în diferite telenovele dând evident greș. E drept că Dan, actor de talent, e un tip incomod, profesional vorbind nu mi-a plăcut adesea comportamentul lui dar nu pot să nu-i recunosc calitățile și regret dispariția lui din seriale chiar dacă obrăznicia sau nestatornicia l-au „scos„ de la inima multora. Aparițiile lui pe la diferite televiziuni ca și pe scena de la Nottara sunt importante dar prea puțin  pentru ceea ce e în stare să ofere ca meserie. Despre Adela Popescu am scris multe rânduri pentru că o consider marea mea reușită în conceperea unor personaje de serial de la NI la Lacrimi…și la Îngerașii. De la provinciala timidă de 18 ani care ne-a impresionat la casting prin autenticitatea și prospețimea ei la vedeta de azi, acum actriță cu diplomă, n-a trecut mult timp dar Adela a avut destule împliniri ca actriță și cântăreață iar acum când face 30 se pregătește să devină mamă…

Distribuția de la NI a inclus mulți actori de marcă pentru care am avut onoarea să scriu cât m-am priceput roluri cu oarece substanță. Tora Vasilescu, o doamnă adevărată , venea cu experiența unor ani buni de film ..Îmi amintesc că la prima repetiție de lectură s-a mirat că un scenarist în vârstă – aveam deja 60 de ani- știe limbajul șmecherilor de tip Terente, dar fiecare cu meseria lui..Pe Sebastian Papaiani nu l-am recunoscut din prima…Marele actor, cu care am avut onoarea să colaborez la trei seriale succesiv, merita de la noi mai mult decât a primit. Tora Vasilescu, gazdă desăvârșită ne-a invitat odată în grădina ei de atunci din Băneasa, la un grătar cu pâine proaspătă de casă, eu, soția mea Lucia, familia Papaiani, Sebastian și doamna Marcela. Un actor cu o carieră extraordinară, cu zeci de filme din 1963 cam până prin 87…acum avea alt look, nu mai era tânărul simpatic și descurcăreț, nici Păcală nici plutonierul Căpșună, ceea ce spune multe despre impactul ecranului asupra publicului și mai ales al absenței de pe ecran….Vlad Rădescu, un actor cu personalitate puternică și un intelectual deosebit a făcut o bijuterie din rolul avocatului, deși deranja pe unii din echipa de producțție care au căutat să mă convingă să-i reduc sau elimin rolul, dar nici n-am vrut să aud și bine am făcut. Iurie Darie reprezenta pentru mine o situație aparte…colaborasem cu dânsul la TVR, ultima oară după 89 reînviind cuplul care făcuse deliciul copilăriei multora, Iura și Mihaela….ne mai vedeam în familie , venea cu Anca Pandrea la regretatul Cezar Tabarcea… Plănuiam chiar ca momentul din serial când Iura și Anca se căsătoreau să devină realitate dar n-a fost să fie. Iura –care deja avea greutăți în rostirea replicilor din cauza auzului a avut mari probleme de sănătate și am fost chiar silit un timp, cu regret, să-i reduc partitura, apoi și-a revenit și a jucat rolul până la capăt ca un adevărat profesionist ce era. Dar a fost ultimul său rol…a trăit până în 2012 fără să mai poată juca așa cum și-ar fi dorit. Am avut neșansa să-i scriu rolul de adio așa cum mai târziu am făcut-o și pentru Adrian Pintea. Păcat. Mă înclin în fața memoriei unor mari actori…

Carmen Ionescu – de asemenea a primit trei roluri diferite și de la serial la  serial a dovedit că e o excelentă profesionistă…Pavel Bartoș a fost …Pavel Bartoș, în căutarea unui mare succes care a venit odată cu intrarea în postura de prezentator. Altă actriță de bună calitate, Ana Maria Moldovan, care are la activ multe prezențe în filme din 1999 până azi merita poate mai mult de la noi, a fost o vreme când mă gândeam că propunerea cuiva care o cunoștea mai bine de a încerca rolul Anei n-ar fi fost o exagerare, iar în Daria a arătat o perfectă trecere în registrul comic. …Oliver Toderiță originar din Piatra Neamț era vocea postului Acasă, mai puțin prezent în meserie, mă bucur pentru el că are o familie frumoasă, copiii frumoși…îmi amintesc că pe atunci ne-a invitat de ziua lui la un club de pe Dacia și l-am apreciat pentru delicatețea și generozitatea lui. Adrian Ștefan era încă student la Hyperion – și avea necazuri pentru că lipsea din cauza filmărilor. A debutat în NI, a jucat în Lacrimi… unde recunosc autocritic că i-am oferit un rol asemănător dar n-a putut face pasul înainte când în Daria… a primit rolul de protagonist în condițiile în care eu m-am opus categoric distribuirii lui Lucian Viziru. Știu că Lucian se credea actor însă închipuiți-vă că în Lacrimi…el și  Dan Bordeianu ar fi făcut schimb de roluri… Nici un regret, Adrian a fost corect și prezența sa a făcut bine filmelor. Pentru Cristina Cioran am scris mult, încă de la Dădacă la 2+1, am agreat chiar o colaborare la Cu dădaca în bucătărie unde apărea ea cu Papi care, să recunoaștem, habar n-avea ce i se întâmplă…La NI și-a făcut debutul cu rolul Laurei dar ulterior n-a performat deși   a avut destule roluri în teatru – chiar un musical- sau apariții la diferite posturi Tv…poate a contribuit și despărțirea de prietenul cu care fusese mulți ani împreună. Octavian Strunilă e un tânăr extrem de activ, are talent cu carul, a jucat  în multe seriale, a făcut regie, a scris scenarii și aștept să dea lovitura într-un viitor apropiat chiar dacă, poate din motive financiare, acceptă apariții nesemnificative în showuri.

Câteva cuvinte despre neprofesioniști…care s-au descurcat meritoriu după mine.

Lili Sandu se consideră azi actriță, cântăreață, a umblat pe la Hollywood în căutarea succesulu și promitea o carieră fulminantă care însă n-a mai avut loc . Tulceanca lansată la ”Școala vedetelor” a debutat cu rolul Casandrei și repet ceea ce cred, i s-a potrivit de minune așa cum rolul următor din Păcatele Evei unde a fost promovată protagonistă și „primă amoreză” a fost un eșec, dovedindu-se că la tinerii fără experiență dacă nu găsești „emploi„-ul potrivit, dacă rolul scris nu-i vine „mănușă„ nu performează. Adevărul e că- dacă nu ești Marcel Iureș sau Maia Morgenstern- nu reușești, multe femei frumoase își visează o carieră la Hollywood și rămân până la urmă cu scurte apariții, eventual o trecere prin cadru dezbrăcată, dacă au ce arăta, eu n-am cunoscut decât un singur creator de talent care s-a afirmat acolo, prozatorul Petru Popescu dar fostul meu coleg plecase cu un mare atu, stăpânea limba engleză! În fine, Doru Todoruț a rămas pe muzică, unde se pricepe, dar felul în care s-a achitat de un rol nu prea ușor merită remarcat. Am avut și un turc adevărat în serial, Cihan Unal, absolvent de Academie Economică, un om delicat și simpatic care trebuie amintit pentru caracterul lui deosebit. Am destule amintiri frumoase de la Numai iubirea, am scris mult despre un serial care ar fi trebuit să rămână uitat în istorie dar iată că se reia mereu și pare la fel de proaspăt ca la premieră. Personal îl consider cea mai bună lucrare a mea și nu mă rușinez să scriu neîncetat despre acei ani în condițiile în care nu se mai produc seriale, cu excepția lucrărilor de comedie. Dar cum și eu am debutat cu sitcomuri…încă aștept.

Televiziune publică fără public ?

Acum că „Spotlight„ a câștigat Oscarul poate ne gândim că „Spotlight„ înseamnă „Reflector„ și pe vremuri TVR avea un asemenea program de anchete menit să investigheze ceea ce nu merge în societate. A fi o televiziune publică nu înseamnă a fi în serviciul statului – guvern, parlament, partide- ci a îndeplini cerințele publicului care de fapt  te plătește, dacă o faci ai putea eventual să pretinzi mărirea taxei. Nu exemplul altor țări unde taxele plătite pentru televiziunea publică sunt mai mari contează ci felul în care-ți faci datoria. TVR –serviciul public autonom de interes național, cum se autodefinește, privește publicul ca o sumă de indivizi pentru care are redacții și, desigur, emisiuni separate, există programe pentru agricultori, militari, unguri, preșcolari, olteni, ortodocși, rockeri, handbaliști, polițiști, businessmani, dansatori, tătari, penticostali, automobiliști ….Toți ar trebui să fie mulțumiți dar practic nimeni nu e mulțumit, se pare că doar 5 persoane din 100 se uită la TVR. Desigur sunt mari probleme financiare, ca în toate instituțiile statului, există dezbateri, sindicatele se luptă să păstreze intact numărul de lucrători /ceea ce nu se va putea/, ni se spune că mari profesioniști se află  încă acolo. Păi dacă ar fi așa de ce nu se vede? De mult timp de când TVR își plânge de milă n-am înregistrat nici un efort de a promova vreun program notabil, de mare audiență, care să te oblige să spui iată ce păcat ar fi ca asemenea valori să dispară! O televiziune publică se poate defini doar prin asumarea interesului publicului și care ar fi acesta? Ce-și doresc oamenii? Pe primul loc, vă spun sigur, e să fie sănătoși. Să aibă locuri de muncă, salarii decente, să-și crească bine copiii…Oriunde te uiți ai să vezi multe farmacii și apoi destule bănci, supermarketuri, case de amanet, săli de joc.  Asta nu spune nimic? Se rezolvă problemele prin abundența de reclame la medicamente sau suplimente alimentare? /care devin grețoase prin apelarea la tot felul de imagini și animații care mai mult te îmbolnăvesc/ Am vorbit la început de „Reflector„ pentru că mi se pare că televiziunea publică ar putea să facă din investigarea „bubelor„realității noastre principala sa sursă de audiență. Tot așa cum marile concursuri interjudețene care țineau cândva interesul local și național la cote înalte ar fi benefice, mai ales în pragul regionalizării. Sigur, TVR nu are bani să cumpere formate faimoase gen ”Vocea României” dar are propriile branduri verificate în timp ale unor concursuri de talente ca „Steaua fără nume”„Floarea din grădină” „Tip Top Minitop”. Într-o vreme în TVR se primise ordin să se lucreze câte o premieră de teatru pe săptămână, acum nu se mai produce deloc. Poate teatrul tv e prăfuit ca gen/deși eu mă îndoiesc/, filmul de televiziune i-a luat locul, dar nici acesta nu se produce. Câtă vreme nu se va umbla la conținutul programelor, eliminând balastul și concentrând producția pe câteva linii de mare interes potențial aducătoare de audiență TVR va rămâne o gaură neagră, similară cu atâtea mari întreprinderi de stat care trăiesc din datorii și din umilirea în fața diverșilor politicieni la putere. A spune că misiunea publică poate fi îndeplinită indiferent de audiență, ba chiar împotriva ei, e o gugumănie care costă. Mai nou aflu că se vor face emisiuni care să dezbată starea precară a televiziunii în loc să se facă emisiuni care să o scoată din fundătură, citesc că „Liviu Mihaiu se întoarce la TVR pentru a realiza de luni până joi o serie de ediții speciale ale emisiunii Între bine și rău despre soarta Televiziunii Române”…Asta e reacția mult așteptată a TVR ca să-și justifice existența, o dezbatere despre criza prin care trec? Nu mai bine ar fi să facă măcar un program de mare succes, o emisiune care să adune audiență și aprecieri, măcar una? Cu atâția profesioniști cu care se laudă nu sunt capabili să facă măcar un program de top, orice are fi el, piesă de teatru, film, concurs…Să fie liniștiți, bani au să primească, statul nu-și lasă de izbeliște copiii chiar dacă nu-s buni de nimic…dar măcar să arate că pot! De ani de zile doar vaiete și șantaj dar la realizări n-am reținut nimic. Auzi colo, Liviu Mihaiu se întoarce…de parcă ar fi „Abracadabra se întoarce”! Măcar s-ar bucura copiii…Eu personal am lucrat acolo ani buni, vreo 26, poate am opiniile mele despre responsabilitățile și cauzele căderii dar mi se pare mai important să se facă acum, imediat și nu mâine, acele programe care să atragă iarăși publicul iar acest lucru nu se poate ignorând interesele primordiale ale publicului. Sau nefiind în stare să pătrundă în esența problemelor. Nu e datoria unor posturi private care totuși o fac și atrag audiență…ProTv are „România te iubesc„, Digi 24 are campanii extrem de interesante plus emisiunile lui Moise Guran în timp ce TVR ne delectează cu bucătăria lui Dinescu care e gustoasă dar parcă așteptăm mai mult. Jurnaliștii din „Spotlight„, filmul de Oscar, s-au luptat cu pedofilia din Biserica Catolică și au câștigat. Nu au cu ce se lupta jurnaliștii în societatea noastră pentru a obține rezultate de răsunet? Veți spune că am nostalgii din anii când lucram acolo…nici vorbă. Știu că peste 50 la sută din populație oftează după vremurile trecute dar nu e vorba de vreo pasiune pentru comunism ci pur și simplu o reacție la felul în care s-a distrus țara asta și vinovații se cunosc. Iar noi dacă acceptăm starea de fapt suntem la fel de vinovați. Cât despre trecut…nu știu câți l-ar mai vota azi pe Ceaușescu dar Vlad Țepeș cu siguranță ar câștiga alegerile. La una din emisiunile de la Digi 24 despre care aminteam, „Kilometrul 0„ se vorbea cândva că sondajele făcute nu sunt despre România lui Ceaușescu ci despre România de azi „  când oamenii se simt frustrați, se simt mai săraci, mai singuri. Ei se uită înainte de 1989 pentru a arăta un cartonaș galben guvernanților. Aceasta este explicația” Poate și TVR ar trebui să intre în bătălia asta…Când „reflectorul„ va ajunge la fel de temut ca DNA înseamnă că și-au făcut misiunea și, implicit, au scăpat de criză. Televiziune publică fără public e un non sens.