Au trecut ceva ani din mai 1998 când am plecat din Televiziunea Română, de atunci mulţi din vechii mei colegi s-au pensionat, au plecat, s-au retras, unii, din nefericire, au trecut în nefiinţă. Generaţii noi sunt acum pe coridoarele TVR, oameni şcoliţi în alte condiţii şi totuşi instituţia nu pare că poate ieşi din fundătură. S-au schimbat directori, unii fiind regizori, scriitori reputaţi, inutil…A fost numită o persoană din anturajul lui Sârbu, degeaba. Condiţiile financiare s-au schimbat, guvernul a preluat datorii, fonduri, a reapărut profitul, cât de mic ar fi el, ei şi ce ? Arată programele TVR altfel, s-a revoluţionat organizarea internă pentru a deveni mai eficientă? Mă îndoiesc. Emisiuni religioase, programe în limba maghiară sau germană – care ar putea fi foarte bine găzduite de staţiile locale din Ardeal sau de TVR 3- emisiuni pentru militari, agricultori, apoi turism, gramatică, sănătate, finanţe, minorităţi, puţine şi insignifiante programe pentru copiii, câte o piesă de teatru, de obicei reluare, un amalgam care aduce aminte de epoca de aur, o fărămiţare pe interese mărunte care are la origini o concepţie sovietică, de presă pusă în slujba unor interese particulare sub masca interesului general. Interesul general, dragilor, este calitatea şi audienţa nu poate fi cucerită pe bucăţi, pe nişe, pe componente ci cu programe care să-i atragă pe toţi sau pe cât mai mulţi. Ce arată experienţa canalelor private care concentrează audienţa românilor? Dincolo de implicaţiile privind originalitatea sau numărul de formate cumpărate din afară–dar dacă mâncăm pere din Africa de sud sau pătrunjel din Iran de ce n-am vedea replici după showuri inventate de alţii? Programele cuprind showuri de talente –showuri cu accent tabloid, amestecând bârfa cu informaţia, sport, concursuri, ficţiune- de regulă un serial dramatic şi unul de comedie, plus filme , în general americane, reality-showuri…. Vedeţi diferenţa? Luaţi o zi de lucru, TVR oferă 23 de emisiuni – de la 6,00 la 0,00, Pro TV 11, Antena 1 doar 9….Un raport care se păstrează şi în zilele de week end. TVR are studiouri mari şi bine dotate dar în 20 de ani producţia de teatru a fost extrem de săracă, oare cum se descurcau înainte când se dăduse ordin de sus să existe o premieră pe săptămână…şi nu era vorba de încropeli cu secretari de partid ci de ecranizări după Caragiale, Shakespeare, Alecsandri, Goldoni, Muşatescu, Moliere – e drept autori cărora nu trebuia să li se plătească nimic că bani nu erau nici atunci. Din ce motive s-a renunţat la una din principalele modalităţi de ficţiune prizată enorm de publicul nostru…nu mai sunt regizori de talent ca Letiţia Popa, Cernescu, Eugen Todoran, Motric, nu mai există actori buni, nu există ofertă de texte -nici nu va fi cu asemenea cerere scăzută, sau e vorba pur şi simplu de incompetenţă? Atunci să le facem ca autostrăzile, în Parteneriat Public Privat…şi nu glumesc! Poate că teatrul de televiziune e desuet, trebuie aruncat la gunoi, e părerea unora, dar ce am pus în loc? Sunt prea multe filme americane, aşa e…dar de ce TVR plăteşte o grămadă de bani filmului românesc dar nu difuzează mai nimic? În 20 de ani nu s-au făcut destule filme pe care să le difuzezi sau e mai bine să dai de n.şpe ori BD a munte şi la mare? Avem actori prea slabi faţă de monştrii sacri de odinioară? Eu nu cred asta şi în plus actorilor, pentru a-şi dovedi talentul, trebuie să li se ofere să joace.
Una din căile pe care se poate ajunge la public la o televiziune…publică, e folclorul, concursul de folclor a fost prizat întotdeauna şi aici s-au făcut ceva paşi dar e loc de mai mult….Sau poate numai o reformă radicală ar putea îndrepta lucrurile…adică să o luăm de la zero? Continui să cred că e singura soluţie dar e o utopie să o aplici, pentru că ar însemna privatizarea TVR1 şi, după modelul francez, rămânerea la stat a canalelor 2 şi 3, regândite. Cel puţin deocamdată nu există nici interes nici interese în acest sens.
eugenpatriche 