Oana schimba prefixul

cu oana si iura
Aniversarea Oanei Zavoranu imi prilejuieste unele reflectii despre relatia actor-personaj, desigur nu inainte de a reinoi urarile de sanatate si bine pe care le merita. I-am adresat aceste urari din suflet si pentru ca intre noi colaborarea a fost buna iar relatia civilizata si plina, reciproc, de respect. Inca de la castingul ei pentru Numai iubirea Oana [care a jucat o scena cu Papadopol ] a convins pe toata lumea ca e alegerea potrivita pentru rolul Deei Damaschin. Scenariile primei duzini de episoade erau scrise, chiar mai multe. Succesul l-am aflat cand eram in SUA si abia la intoarcere s-a luat decizia sa se mearga pana la 100 de episoade….atunci am vazut ce iesise, am fost la filmari, mi-am dat seama de potentialul de dezvoltare al fiecarui rol. Oana a jucat la inceput asa cum scrisesem, audienta a crescut, reactiile de pe Forum erau preponderent admirative. Pana la urma numai pe numele ei erau vreo 33 de mii de postari de la „super tare”, „pare ca a imprumutat ceva de la rolul asta” pana la o opinie de esenta pe care am retinut-o, scrisa in 2007 …” E adevarat ca uneori exagereaza cu tupeul, uneori e si vulgara, dar in general este atat de simpatica incat ii iert mahalagismele. Imi place foarte mult cum joaca si desi personajul, mai ales acum la inceput cand inca nici ea nu isi gasise de tot drumul, este uneori exagerat de insistent, Oana e simpatica si Deea e chiar sclipitoare uneori [Alina Marinescu ]” …Mii de pareri , comentarii anonime sau nu, opinii in presa, totul era un feedback menit sa ajute conturarea personajului. Oana fiind o fiinta cu personalitate puternica, incluzand aici ambitia sau orgoliul si o femeie inteligenta am acceptat sa adauge replici, cu riscul de a se ingrosa uneori partea ei si de a se aprecia ca vorbeste prea mult sau se repeta. Dar vorba lui Cristoiu, de aia e negativ personajul ca sa ne scoata din sarite!
Ideea ca personajul negativ e mai generos pentru un actor se bazeaza pe un spectaculos aparent. Totul depinde de interpret si mai ales de reteaua de interese si conflicte pe care le determina in actiunea filmului. Astfel se intampla ca unul din personaje sa devina cheia de bolta pe care se sprijina constructia serialului mai ales daca actorul performeaza ..in Lacrimi de iubire totul se va relationa cu personajul lui Bebe Cotimanis,magnatul Grigore Varlam, in NI maestra de ceremonii a fost Andreea Damaschin, admirabil jucata de Oana.
Din pacate [dupa o scurta colaborare la Pacatele Evei] nu am mai lucrat cu Oana dar nici ea nu a mai gasit roluri, s-a concentrat un timp pe muzica – gresit, dupa parerea mea- sau pe showuri mondene. Framantarile din viata ei personala au devenit de consum public, opiniile, de-alungul anilor s-au schimbat in rau…rautati, mahalagisme si invidii anonime s-au exprimat adesea in forme vulgare, mizere nemeritate si au obligat-o sa se apere, cheltuind mult timp din viata ei, energie si sanatate. Cu un timp in urma ma gandisem ca telenovela romaneasca, in evident declin, s-ar putea revigora cu o adaptare moderna dupa Steaua fara nume, cu ea si Dan Bordeianu ca protagonisti..idee din care s-a nascut romanul meu „Necunoscuta”. As pune aici si ceea ce spunea Florin Calinescu- „Si acum consider ca bine distribuita, poate sa faca niste roluri remarcabile. Ii doresc sanatate si distributii pe masura! Nu conteaza ca nu a studiat actoria, sunt foarte multi actori in lume care nu au scoala de specialitate si au castigat un Oscar! Repet, eu nu pot sa ma pronunt cum este ea ca prezentator TV, dar are talent artistic si daca voi face o piesa de teatru sau un film, si voi gasi un rol potrivit pentru ea, am sa o distribui in proiectele mele. Nu este ea o Meryl Streep, dar poate sa faca niste roluri fabuloase”
De ce sa nu cred ca, daca personajul Deei a purtat amprenta Oanei si imaginea reala, publica a Oanei Zavoranu a capatat, in bine sau rau, influenta Deei Damaschin, personaj care i s-a mulat pe chip si suflet poate mai mult decat isi inchipuie ea insasi. Acum, inainte de a se face 10 ani de la lansarea serialului NI m-am apucat sa scriu, ca un roman, continuarea si am ales sa duc mai departe destinul celor doua surori Damaschin. Ce s-a intamplat dupa ce, invinsa, dezamagita, Deea s-a refugiat la mama ei sa nasca un copil nedorit? Ce s-a intamplat cu Alina, sora ei, care tocmai se logodise si isi proiecta viitorul in culori roz? „A fost odata NUMAI IUBIREA” ar putea deveni un exercitiu de imaginatie interesant…astept sugestii. Cat pentru Oana, inca odata, MULTI ANI cu bucurii si impliniri pe masura dorintelor, pentru ca le merita!

Anunțuri

Augustin, actoria si altele

Augustin Viziru, actor, ar fi declarat ca pleaca sa-si continue cariera artistica in Statele Unite si, daca acolo nu reuseste, in Germania. Augustin e un tip simpatic despre care stiam ca e un bun sportiv, campion de biliard dar daca acum crede ca e actor il priveste. Imi amintesc ca fratele lui Lucian l-a adus la Buftea prin 2005, cred ca la petrecerea finala de la Numai Iubirea, cand noul serial Lacrimi de iubire era in fasa si am fost ispitit sa-i creez un rol. Mi-am inchipuit , din priviri, ca i s-ar potrivi o partitura de smecher de cartier, gagicar si traficant de droguri, bun la biliard [desigur] si astfel s-a nascut personajul Max. Am nimerit-o cu el, sau poate el a nimerit-o. Rolurile urmatoare care i s-au scris in telenovele poate i-au bagat in cap ideea ca e actor dar nu e. Imbracat in vestminte arabesti intr-un ultim rol arata si juca oarecum deplasat ca sa nu spun penibil… Problema care se pune cu multi amatori deveniti actori peste noapte e insistenta …am avut de a face cu multi tineri ce s-au descurcat onorabil, ba chiar au performat, dar adesea succesul lor e de unica folosinta, recidiva nu mai da roade. Daca personajul s-a mulat pe calitatile lui native, cu ajutorul scenariului si regiei, e perfect dar interpretarea, „intrarea in pielea” altui personaj e problema de meserie. Sau trebuie sa ai un talent deosebit care te impinge spre cariera reala de actor , cum a fost cazul Adelei Popescu. La Praga, unde se incerca o adaptare a LDI, am aflat ca nu se pot accepta la casting in Cehia decat actori cu diploma. Actorii polonezi care au jucat in Tylko miloscz, adaptarea dupa NI, erau cu CV-uri profesionale remarcabile, chiar zeci de seriale sau filme in spate! Dar nu exista o reteta si nu trebuie sa existe o lege. Succesul poate fi uneori o exceptie asa cum nereusita unor profesionisti poate fi adeseori o intamplare. Mai ales ca la creatia artistica contribuie nu doar actorul dar si regizorul, scenaristul si altii…Dar nici sa acceptam ca acte artistice tot felul de prezente amatoricesti in „reality showuri” care se pretind superioare prin veridicitate dar nu transmit nicio emotie..emotia fiind apanajul creatiei! Filme celebre cu amatori au existat pentru ca raspundeau unor viziuni regizorale aparte dar au ramas unicate…Oare de ce nu se apeleaza mereu la amatori, e mai ieftin, nu trebuie sa dai milioane lui Nicole Kidman sau Tom Hanks…Si la noi s-au inregistrat asemenea exceptii care intaresc regula, de pilda „Eu cand vreau sa fluier, fluier” . Dar cand vezi un reality ca ‚Iubire interzisa’ promovat „mai ceva ca-n viata” ai crede ca stangacia interpretarii e cautata dar nu e! [stangacia fiind acolo la toate capitolele nu doar la interpreti]. Pur si simplu televiziuni de mana a doua fara cine stie ce posibilitati de a investi in creatori adevarati au gasit un subterfugiu de a amagi publicul cu povesti tot de mana a doua…Eu cand spun povesti inteleg fictiune, conflict, personaje, autori, intr-un cuvant creatie dar la cel mai bun nivel posibil si imi pare rau oridecate ori fiecare element al creatiei se degradeaza, se rateaza dar mai ales cand se mimeaza. Astazi mimarea, imitatia sunt la moda si se raspandesc pe cale de PR, marketing, mass media creeaza „vedete” din nimeni si nimic, incepand cu penibilele definiri de „Pamela de Romania” ,’ Shakira de Romania” si alte penibilitati similare pana la confuzia de valori care se imprima asupra audientei, rasturnand valori, schimband prioritati, gusturi, optiuni. Iar problema nu se pune in termenii cultura-anticultura cum incearca unii sa falsifice realitatea, reiesind ca doar Bach sau Proust inseamna cultura inclusiv tot ce nu are audienta si trebuie exilat cat mai departe de atentia generala. Este conceptia cu care m-am luptat cand ma ocupam de emisiunile TV pentru copiii incercand sa demonstrez ca educatia se face nu explicit ci implicit, prin creatie, prin fictiune, prin povesti care inseamna entertainment dar sunt si purtatoare de valori umane ce se transmit audientei si contribuie la formarea unor conceptii de viata.