Poezii din tinerete

Prin anii 70 când mă plictiseam pe la „învățământ politic” scriam într-un bloc „Șoimul” de 2,60 niște poezii erotice folosind limbajul de lemn al vremii. Am găsit carnetul păstrat ca prin minune de decenii și, de ce nu, am să postez câteva din acele poezii care păstrează un vocabular plin de șabloanele acelor vremi…
1. Punctul doi
Tu ar trebui să faci un efort mai mare
Sau eu ar trebui să fac un efort mai mic
Tu ar trebui să ai farmecul retro
Să te privesc ca pe o retrospectivă
Și să te invit să faci vernisajul canapelei mele verzi cumpărată în rate
Va trebui să dezvoltăm expresia plastică specifică a iubirii noastre
Să ne autodepășim
Nu prea e loc în pat pentru depășiri
Stau și mă gândesc unde să dau lovitura principală
Cel mai bine ar fi să sting lampa și apoi vedem noi
Noi vedem și pe întuneric
Iar dacă nu vom face totul ca să vedem
După anumită oră când stingem lampa pe toți ne frământă florile
Ele stau pe direcția loviturii noastre principale
Asta e punctul unu arab
Punctul doi e sânul tău stâng
El stă în calea mâinii mele drepte
Tuturor ne plac lucrurile drepte de aceea imaginea sânului tău stâng a rămas în memoria degetelor mele
Afara de asta eu am puține de spus
Subiectul e prea vast și prea gol
2. Joc de societate
S-a făcut ora 11 și nu te pot trimite acasă
Societate societate dar eu vreau sa dorm
Nu mai am chef sa ma ocup de formarea ta spirituală
Aș putea să mă ocup de formele tale spiritualizate
Mi-aș suspenda o oră de lectură pentru asta
Cultura poate să mai aștepte
Dar tu insiști întru dezbaterea raportului între emanciparea câinilor de rasă și emigrarea cârtițelor din Deltă
Nu te pot contrazice
Dacă rămânem fără cârtițe?
3. Dragoste totală
Mă privesc în ochii tăi jumelați
Adică pereche. Frați unul cu altul
Deși numai unul se uită la mine celălalt a pierdut direcția justă
Văd în ochiul tău ceva deosebit
Mă văd pe mine așa cum m-a făcut mama, inteligent
De aia te iubesc fiindcă îți plac băieții inteligenți. La prostie faci bube, reacționezi violent, ceea ce, la urma urmei, nu mi-ar displace
Cred în dialog
Dialogul de la ochi la ochi de la buze la buze până la Ora H când trebuie să încetăm dialogul și să lăsăm să vorbească mâinile. Și ideile
Ideea mea ar fi să te sărut și să-ți ronțăi o ureche
Totdeauna m-am dat în vânt după zgârciuri
Imi vine așa o dorință să transform ochișorii tăi jumelați în zgârciuri gelatinoase
O piftie de ochi albaștri stropită cu puțin vin roșu.
Dragoste totală, până la sacrificiu plus o simfonie de culori
Noroc că tu ai ochii verzi
4. Dragoste cu ciuperci
Dragostea ta e otrăvitoare ca o ciupercă crescută în fața Căminului Cultural
Chiar ți-ai pus în gând să devii comestibilă?
Eu peste felul ăsta de hrană sar
Azi o săritură, mâine o săritură și devenim prieteni
Tu în colțul tău de pat eu în colțul meu de suflet
In partea mai moale a sufletului
Acolo unde numai eu țin ședință cu mine însumi și tot eu scriu procesul verbal
Tu rămâi în pat
Ca o ciupercă răsărită între perne
Îți priește căldura cearșafurilor moștenite de la bunica
Marfă serioasă de pe vremea burgheziei
Stai acolo ca o mănătârcă în timp ce eu meditez la transcendența ideatică
De asta îmi arde mie acum Artemiza
Zeița mea
Semeni cu o zeiță așa nudă peste tot
Cu Regina Ciupercilor care cresc în patul meu și nu vor să-l mai părăsească
Subramura ciuperci încăpățânate
Pe criza asta alimentară mondială ar trebui să mă simt norocos
Să stau în pat așteptând să treacă criza, între timp îmi fac testamentul
Pe tine am să te las moștenire umanității
Ai niște sâni care ar hrăni toată lumea a treia
Iar eu aș putea rămâne singur ca să dau cearșafurile la spălat
5. Dragoste a la grec
Pe terenul realităților iminente și imanente din Spania te întreb
Care este tematica întâlnirii între degetele mele și genunchii tăi?
In cazul tău aș putea întreprinde măsuri reale de dezarmare
Să aplic ideea franceză
Sau cheia franceză
Și să te conving dintr-o pocnitură
Pentru întărirea încrederii între noi am să renunț la manevre
La manevrele din apropierea frontierelor sânilor tăi
Am să fac pace cu Grecia deși bugetul meu militar a crescut vizibil
Vizibil și pentru tine
Sunt de acord să încheiem un acord
Tu îmi cedezi 75 % din pielea trupului tău cam rece
Restul pun eu de la mine
Să stabilim o zonă denuclearizată între coapsa ta stângă și vârful buricului
O să încerc să-mi rețin trupele să nu intre în Liban
Să nu depășească zona de influență a ochilor tăi verzi ca Marea Neagră
Prima mea bază militară o voi așeza pe umărul tău stâng și dur ca stânca Gibraltarului
De aici mi se deschide o priveliște cu rază medie de acțiune
Impun doar condiția ca umărul tău drept să rămână neutru
Să menținem echilibrul între dorința mea obraznică și setea ta de absolut
Cât ai să te ții în echilibru, cu mine pe umărul tău?
Ai să cazi tu odată
6. Plenară
S-au înregistrat rămâneri în urmă la capitolul săruturi
La ultima plenară a buzelor noastre te-ai manifestat foarte critic
Și acum mă dor fălcile de pe urma criticilor tale
Cu atâta criză energetică nu știu de unde mai ai puterea să muști
Lumea se preocupă de resurse, de capacități, de valută vest iar tu ai rămas pe capul meu să mă bulversezi
Să-mi strici balanța comercială și raportul de plăți
Să știi că nu tot ce zboară se duce la export
Te avertizez pentru ultima oară dă-te jos de pe genunchii mei
Linia acuma e să ne descurcăm cu forțele proprii, să creăm singuri bunurile de care avem nevoie
De pildă eu te pot crea pe tine pe placul meu
Ce-și face omul cu mâna lui e mai durabil
7. Interviu
Am să-ți acord un interviu
Cu condiția să-ți muți genunchii de pe coastele mele
Premiza concretă a dialogului ar fi să mă lași să respir
După care urmează pătrunderea pe terenul filosofiei abisale
N-am nimic de declarat decât o ciorbă de cartofi consumată aseară
Ciorba nu e potrivită pentru a declanșa o polemică între noi
Nu mai am nimic de declarat așa că mută-ți microfonul mai departe
Sau e sânul tău verde ?
Totdeauna ai anticipat televiziunea în culori
Ai făcut din dragostea noastră un sistem cu circuite integrate
Ne-am integrat care pe unde poate ca în Piața Comună
Ne-am programat sărutările online
Abia peste un sfert de oră mai am acces la o jumătate din coapsa ta caldă
Cea din partea ficatului
Restul peste alt sfert. De oră sau de secol
Între timp am să mă edific asupra situației internaționale
8. Repartiție
Justa distribuție a rolurilor între noi doi mă preocupă
Iau eu rolul secundar știu cât ții să mă afirm
Lasă să-mi revină mie abstracțiunile tu ocupă-te de subțiori
Să folosești lame Gillette
Până mă întorc eu de la legătura directă cu problemele
Vezi-ți puțin de degetele de la picioare
Lasă-mi mie dialogurile lui Platon
Îmi asum eu apărarea lui Socrate până vii tu dela coafor
In rest ce mai avem de repartizat?
Noaptea am putea-o împărți că tot nu mă lași să dorm
Mai avem două perne cu fulgi cu tot
Una ție una mie
Mai avem două sărutări umede și o coadă de făcut la sifoane
Na-ți-o ție dă-mi-o mie
Mai avem câteva greșeli gramaticale de corectat împreună, mai avem o viață de trăit, chiar două, unul lângă altul, mai avem un aparat de radio cu tranzistori
Păstrează tu programul 1
Stereo
Mai avem o vocație de poet ratată dă-mi-o mie, mai avem doi sâni rotunzi care miros a levănțică îi iau eu
Așa sunt eu lacom, vreau totul
Ție îți rămâne emanciparea socială
9…Politică
Cred că genunchii tăi ar trebui reciclați
Pentru a nu îndepărta prea mult de linia justă
Și în general unul de celălalt
Pentru a evita orice manifestare de formalism la întâlnirea cu mâinile mele
Pentru a aborda în mod corespunzător problema interesului reciproc și a neamestecului în problemele interne
Trebuie multă răbdare în politica internațională
Tu ai avantajul terenului, doi sâni în stare de imponderabilitate
Cu care ai putea convinge tot Consiliul de Securitate
Mie îmi rămâne să sper că mă vei păstra în zona lor de influență
10. Mass media
Într-o epocă de expansiune mass-media sânii tăi ar trebui masați
În spiritul înțelegerii reciproce cu buzele mele mult rămase în urmă din punct de vedere lingvistic
Cu toate că în problema dialogului n-am depășit stadiul empiric
Eu întreb, tu răspunzi
Eu vorbesc, tu stilizezi
Eu pun mâna, tu mă pocnești
Eu tac, tu împărtășești scepticismul meu
Și uite cum ”les grands esprits se rencontrent” cum zicea Vasile Alecsandri către Napoleon în curtea Spitalului 9
Sau era Vasile Lascăr?
11. Filologică /lui Cezar Tabarcea
Îmi port „aici-ul” cu mine
Dacă mă mut de aici acolo lîngă tine îți aduc și „aici-ul” meu personal
Acolo lângă tine va fi ca și aici
Iar dacă tu ești drăguță și-ți muți și tu „aici-ul” tău mai încolo are loc și „aici-ul” meu săracul
Să încapă, să răsufle și el după atâta deplasare în spațiu
Cât de greu e drumul între aici și acolo
Un calvar

Anunțuri

Mai mult despre Mica Niculescu

Poate sunt cel mai varstnic din echipa Abracadabra. Dar nu am avut curaj sa scriu despre Mica Michaela Niculescu pana cand nu am vazut mesajul de pe Facebook al Ruxandrei Ion: “31 de ani, singura din vechea trupa care a ales sa studieze, sa predea. A parasit lumea reflectoarelor. Oxford, Viena, Amsterdam. A ales sa cante noaptea, a ales sa fie inca singura..Mi s-a spus. Se duce… E nevoie de un miracol. Hai oameni buni sa ne rugam. Sa-i transmitem energiile noastre si poate miracolul se va intampla! Doamne, ajut-o pe Mica!”Ruxandra a fost mama Abracadabrei, i-a ajutat pe toti- inclusiv pe mine- si daca ea nu poate face nimic …Mica a fost alaturi de Radu, Andreea si Ducu una din asistentii Magicianului si a facut roluri memorabile atat la TVR [o Cenusareasa de neuitat- a mai fost Cenusareasa peste ani si la Balul Mascat din 1998 de Paste] cat si la ProTv [ de pilda filmul Visul unei nopti de toamna, distins cu Premiul Mediafest 1997 sau Abramacabra-regizat de Ducu Darie] Ca scenarist ma uitam ce frumos creste si ii scriam texte ce mi se parea ca i se potrivesc…cum ar fi slagarele pe muzica lui Virgil Popescu – Sunt domnisoara la varsta mea…sau Crede in tine si vei reusi/ Vine o zi cand sperante si visuri se vor implini… Am gasit printre hartiile vechi Povestile Domnului Timp [1998] in care juca alaturi de Iulia Stanescu si ii spunea: Se vede ca esti mai mica, nu-ti pasa, uneori te invidiez, stii, mi se pare o vesnicie de cand ma jucam si eu cu papusile. Am atatea visuri, atatea dorinte, atatea lucruri de indeplinit dar mi se pare ca timpul trece prea incet….de-abia se taraste…ce n-as da sa alerge mai repede!…Timpul a alergat dureros de repede pentru Mica …
Pana la urma, alaturi de Marian Ralea si de cei 4 asistenti „mari”am fost in echipa Abracadabra de la inceput, chiar si Ruxandra, mama, a parasit corabia, fiind promovata directoarea Acasa Tv si mai sus la CME. Poate ea si Adrian Sarbu au realizat ca, pastrandu-ma in echipa, nu doar ajuta Abracadabra dar si destabilizeaza TVR-copiii lipsindu-i nu atat de un manager cat de un scenarist, nu eram unicul dar singurul care-si consuma viata pe bani putini intr-un domeniu de „nisa” in timp ce colegii se inghesuiau sa parvina alaturi de puternicii zilei. La varsta mea te acomodezi cu ideea sfarsitului. Ai acumulat pierderi aflate in ordinea lumii, parinti, rude, au trecut in nefiinta prematur prieteni si colaboratori apropiati ca Ioan Simion Pop, Cezar Tabarcea, Dinu Giurgiu, Radu Popovici pe care i-am plans si ii regret fara speranta. Sa pierzi un copil este sfasietor si nu –mi pot imagina cum vor putea supravietui Toni sau mama Micai. Michaela Niculescu, una din vedetele Abracadabra pentru care am scris cu drag vreo 10 ani , un suflet de o gingasie deosebita, un talent nativ pe care l-a transformat in hobby dupa ce a ales sa studieze pentru o cariera universitara. Am revazut-o dupa ani, pe o terasa, cand incerca impreuna cu Andreea Caranda un remember Abracadabra. Copila se transformase intr-o domnisoara sigura de ea…nimic nu prevestea apropierea tragediei, poate ca nici destinul nu stia inca. Nu pot decat sa ma alatur tuturor celor care se roaga pentru un miracol!
La cateva zile dupa aceste cuvinte miracolul nu s-a implinit…am sa raman cu amintirile si cu imaginea copilei atat de frumoasa in ultimul ei loc de pe pamant, capela unei biserici…o zana, un inger care a plecat spre o lume mai buna…

Ce vad copiii la TV

La Oxford ti se arata unde s-a filmat Harry Potter, la St Sulpice din Paris ti se ofera locatia povestii lui Dan Brown si nu esti invitat sa vezi Delacroix sau senzationala orga …imaginarul a devenit realitate si invers…Super-Eroii comicsurilor din anii 1920 au prins viata pe marile ecrane, de ce sa inventezi altii cand ii ai pe Spider-Man sau Batman gata imaginati. Am incercat si noi /dincolo de adaptarile dupa povesti clasice/ povesti originale cu eroi proprii..incepand cu Marele Magician, animatorul “Abracadabra”. Magicianul era un astfel de intermediar intre imaginar si real si succesul sau s-a consolidat in timp printr-o prezenta de 10 ani in lumea copilariei fie ca a fost Magician fie unul din zecile, poate sutele de personaje pe care le-a intruchipat, cine a uitat-o pe Vrajitoarea cea rea care canta: Cand ceva nu merge bine/ Dati va rog vina pe mine…era o idee pe care o inaugurase Toma Caragiu pe un text de Dan Mihaescu si Grigore Pop…”cum face unul o prostie gata si scuza, dracul l-a pus…nu l-am pus eu…dracu stie..nu stiu nimic…”. Am citit prin diferite forumuri amintiri ale celor care copilareau prin anii 90, vrajitoarea, bebel, serialele noastre erau retinute inaintea adaptarilor. Mai tarziu, dupa ce s-a incheiat epoca Abracadabra, am inceput un scenariu de film pornind de la ideea ca, atrasi de “trendurile” moderne, copiii ignora eroii vechilor basme si acestia, suparati, s-au retras pe o planeta a lor. Filmul nu s-a facut iar ideea mi se pare acum subreda, nu doar Pinocchio sau Scufita Rosie sau Cenusareasa sunt eroii eterni ai copilariei, lor li s-au adaugat noi personaje, originale, precum Harry Potter , genul evolueaza si produce permanent, creatia genereaza mereu noi eroi ..cu conditia sa nu abandonezi. De exemplu Bebel puiul de capcaun [am brodat pe aceiasi tema si cu Ex copilul neastamparat al unor extraterestri , un E.T. simpatic care evadeaza din nava spatiala pe pamant unde e adoptat de o familie normala- 4 episoade]…”Bebel cel uratel “ a avut doar 10 episoade …putea deveni un mare succes daca reuseam sa facem zeci de episoade…Masina Timpului cu profesorul Cicerone de la “Arlechino”[6 episoade]…Dosarele Abracadabra [12 episoade] …Mos Ene [ 4 ] aveau premize de dezvoltare…Serializarea e importanta pentru impunerea unei teme sau unor personaje dar in anii 90 nu aveam suficienta forta, umana si materiala sa o practicam pe scara reala. Iar daca renunti…s-a terminat. Publicul “sare”, cauta povestile unei alte varste. In anii cand scriam scenarii pentru copiii sufeream la gandul ca teenagerii, publicul de 13-17 ani, nu au programe destinate lor , mai tarziu cand scriam telenovele m-am minunat sa vad ca teenagerii se buluceau la “Numai iubirea” iar pusti sub 7 ani din familiile prietenilor urmareau cu sufletul la gura peripetiile lui…Papi si ale Oanei Zavoranu! Nu era firesc, nu e normal ca publicul sub 10 ani sa se inghesuie sa vada “Las Fierbinti” sau chiar “Romanii au talent”[care e mai mult un serial “Romanii nu au talent”] . Cum nu e normal sa lasi greutatea pe canalele de nisa care sunt straine, oricat s-ar dubla desenele si serialele de acolo.

Nevoia de fictiune

Ion Cristoiu a vazut o telenovela! Comentarii? …”M-a surprins la telenovela respectivă, a cărei acţiune se petrecea în America Latină, simplificarea brutală a unor realităţi, îndeobşte complicate, şi exteriorizarea violentă a trăirilor, îndeobşte discrete. O şedinţă de judecată era redusă la o ciorovăială între două cumetre, arbitrate de un codoş energic. Tristeţea se exprima cu gîlgîituri de lacrimi, iar durerea, cu jeluiri consumatoare de energie. Mi-am dat seama că telenovela e un spectacol pentru telespectatorul semianalfabet din America Latină. Numai un astfel de telespectator poate urmări reducerea unei şedinţe de judecată la chelfăneala dintr-o bodegă fără să rîdă în hohote. Numai pe un astfel de telespectator nu-l apucă durerea de dinţi la jalea exprimată de Juan părăsit de Juanita prin darea de-a rostogolul pe podele.”
E normal sa ne socheze asa ceva pe noi romanii, care suntem calmi, intelepti, curtenitori, politicosi, evitam scandalul public, uram violenta de limbaj sau de gest, sofam civilizat si nu ne luam la harta cu alti conducatori auto, nu injuram, nu sarim la bataie sau, vai de mine, nu scoatem un pistol sa le dam o lectie, nu iesim din masina sa apostrofam vreun pieton batran care abia isi taraste picioarele traversand pe trecere…. Pe scurt, suntem un popor de sfinti …exceptand poate ocaziile cand ne bulucim si ne porcaim pe la pupat de moaste. Dar despre opiniile forumistilor la opiniile lui Cristoiu, numai laude si aplauze, ce ziceti?
Ei bine, telenovela noastra ar trebui sa fie, un spectacol pentru telespectatorul semianalfabet din Romania. In rest tot ce vedeti pe micile ecrane…inseamna cultura.
Din vechile interviuri publicate si pe blogul meu mai vechi [Telenovelistica pe eugenpatriche .blogger. ro ] am retinut ce spuneam atunci: Acum ma intreb cum ar fi fost peisajul Tv de la noi fara „Numai iubirea” sau „Lacrimi de iubire”, serialele care au oferit ceea ce publicul astepta de mult, lucrari de fictiune de mari dimensiuni,la nivel profesional ? Si nu pot sa nu observ efectele in viata de zi cu zi, lumea discutand despre seriale, apreciind sau criticand, actori de mare talent iesind la rampa cu creatii remarcabile, noi vedete afirmate si mai ales o stimulare a creatiei romanesti. De acum inainte publicul va fi tot mai exigent,nu va mai inghiti usor improvizatiile si amatorismele,va cere filme si seriale cat mai bune,imitatiile se vor imputina,productiile originale nu vor mai fi ocolite.
Se pare ca m-am inselat, optimismul meu a fost exagerat. Dar nu ma voi opri sa insist. Publicul are nevoie de serial romanesc. E de mirare ca a fost nevoie de ‘telenovele’ ca sa descopere ce actori senzationali avem, din diferite generatii, care nu mai apareau pe micul ecran monopolizat de tot felul de improvizatii amatoricesti? E ceva anormal ca publicul doreste sa vada lucrari de fictiune complexe in loc sa se multumeasca doar cu glumite? Nevoia de poveste, de fictiune autohtona e aceiasi la adolescenti ca si la maturi si ea nu poate fi hranita la infinit cu surogate.