Amintiri, opinii…

Pagina Două vieți de pe blogul meu a fost actualizată și e la dispoziția oricui dorește…

Am lucrat 5 ani în presă, 18 ani în Televiziunea publică, apoi am fost din 1990 până în 1998 șeful programelor pentru copiii din TVR, am trecut la ProTv cu „Abracadabra” iar până în 2009 când m-am pensionat mi-am legat numele de scurta existență a serialului românesc la AcasăTv. O experiență care îmi permite nu doar să aștern pe hârtie amintiri dar să formulez și unele opinii privind soarta televiziunii în România. Am adăugat și Jurnal de Las Vegas în 10 episoade…

Amintiri de la „Arlechino”

Pe Facebook sau pe  Twitter sunt postări gen „ Generația cu cheia la gât„,„Emisiunile copilăriei noastre de care ne este dor„…pe blogul meu sunt mulți care au căutat postările despre Arlechino iar refrenul „Arlechino unde ești/ vino să ne spui povești„ – cântecelul generic interpretat de grupul Allegretto condus pe atunci de Adriana Codreanu e rememorat adesea deși au trecut atâția ani.. Cum să nu-mi amintesc și eu? Era chiar în 1990 când mă străduiam să alcătuiesc o redacție pentru copiii competitivă la TVR când a apărut regizorul Radu Popovici, o persoană educată și inteligentă, și mi-a arătat înregistrarea unor miniaturi cu păpuși. Era fiul dramaturgului și omului de teatru Alecu Popovici, cu care colaborasem adesea la emisiunile concurs, ultima oară avea să fie după 1996 când după plecarea Abracadabra am inventat Trei pentru o mască, concurs de teatru ce avea loc chiar la „Ion Creangă„ unde Alecu fusese director și unde ne-a primit acum cu căldură Cornel Todea.  . Radu mi-a inspirat incredere …mai mult, în toamna acelui an l-am trimis in locul meu la Amsterdam, la o intâlnire profesională, un gest ca o investiție. Eram prins din scurt și n-am vrut să renunț la o plecare la Paris, orașul meu preferat…La început Radu a lucrat în echipa „Abracadabra”- la „Prinț și cerșetor”, dar stilul său mai elaborat deci mai lent nu a fuzionat cu dinamismul echipei. Împreună cu Radu am încercat să conturăm o emisiune pentru el. Mă tenta să fie un mijloc de apropiere a copiilor cu lumea teatrului – lume pe care Radu o cunoștea bine- de unde și alegerea personajului cheie- Arlechino! Până la urmă el, ca regizor, prefera să facă filme scurte așa că emisiunea s-a populat cu povești…deși scriam scenariile de la „Abracadabra” am căutat să scriu și pentru Radu , într-o altă tonalitate. Repet, chiar dacă ușor dublam „Abracadabra”, personajul Arlechino fiind tot un fel de Magician care se transforma în erou de poveste, uneori jucând mai multe roluri mi se părea că nevoia de ficțiune a publicului era mai bine servită..Mulți est-europeni aveau tradiție, în special cehii, am mers la vizionări în fosta Cehoslovacie și am rămas uimit de bogăția de producții pentru copiii – filme și seriale cu povești de calitate impecabil profesional- celebrul serial Arabella a fost realizat între anii 1979-1981!! La noi nici nu ne puteam gândi….Ca să faci desene animate pentru copiii era exclus, nu aveam dotarea nici știința iar timpul presa…am tratat cu cei de la Disney care, amabili, ne-au invitat la Paris unde am filmat cu Magicianul în Disneyland dar difuzarea programelor lor în România era condiționată – dublaj nu titrare! În anii 90 nu puteam, nu dispuneam de tehnica și know-how-ul necesare, o mai veche tentativă a colegilor de la Teleșcoală de a dubla Sesame Street a fost un eșec. Ca să le redăm copiilor lumea poveștilor nu exista altă soluție decât să producem filme și seriale pe măsura puterilor și dotărilor noastre umane și materiale, inclusiv financiare. Ceea ce se producea la Arlechino cu actori, decoruri, costume etc. necesita o pregătire mai mare și o elaborare îndelungată de aceea producția a fost, numeric, puțină, pentru a avea mai multe emisiuni și a consolida brandul ar fi trebuit poate și un alt format, alternativ, evident legat de teatru. Mai târziu am introdus Trei pentru o mască un concurs unde copiii talentați –aici s-a lansat Diana Cavaliotti- jucau scene celebre din Caragiale sau Moliere alături de actori consacrați dar nu era destul, poate am avut o obsesie pentru invitarea copiilor spre teatru, dovadă că și la Abracadabra aveam personajele Arlechino și Colombina – jucate de Ducu Ion și Andreea Caranda. Cert este că bogăția de producții pe care o visam, pentru care îi invidiam pe alții, cu apariția unor numeroși producători, scenariști, regizori care să se dedice copiilor nu s-a realizat și e păcat. În televiziunea publică producția pentru copiii a fost tratată dintotdeauna marginal, ca o „cenușăreasă„ și a rămas așa cu toate eforturile noastre de a schimba ceva…Ceea ce s-a făcut mai târziu cu „Abracadabra” – e drept la ProTv- și anume un show pe săptamână incluzând și filme, nu s-ar fi putut face cu „Arlechino”, de fapt în anii aceia singura soluție era diversitatea. Cristina Nistor, ulterior Popovici, de meserie arhitectă, i s-a alăturat ca producător și cuplul lor a dat rezultate excelente. Astăzi Cristina lucrează la Porsche –Romania iar fiica lor Dona e o domnișoară mare și frumoasă dar din păcate Radu s-a prăpădit. Eram plini de entuziasm atunci și am încercat să colaborăm pe multe planuri, cu Radu și Alecu am făcut o firmă Baby Star care avea un magazin pentru copiii chiar lângă Piața Rosetti, am editat scurt timp și o revistă dar eu m-am retras repede având nevoie de bani după plecarea  fiului meu în SUA iar firma n-a rezistat mult. Gruia Mihai Sandu a fost actorul potrivit care a contribuit la succesul programului. Să amintesc Hainele cele noi ale împăratului (1992) Yeti, omul zăpezilor(1992) Dănilă Prepeleac(1992) Făt-Frumos cu moț în frunte (1993) Tarzan al 2-lea (1994) Ali-Baba și cei 40 de hoți (1995) –cu un cântecel superb scris de Romeo Vanica. Membru fondator al trupei Mondial Romeo a decedat recent la numai 69 de ani…Scenariile mele porneau mai puțin de la adaptarea originalului, parafrazam și cream situații similare…de pildă Robin Hood jr era fiul leneș al celebrului erou, obligat să devină și el erou de prieteni, tradiție, împrejurări, deși nu prea voia iar de reușit reușea din întâmplare! Diferența față de Abracadabra era clară, Magicianul ajutat de copiii-asistenți duceau audiența în povești accesibile în special vârstelor mici,  Arlechino, jucat doar de actori adulți, reinterpreta teme clasice adăugând sensuri noi, moderne, accesibile și unor vârste mai mari. De pildă în finalul de la Ali Baba aflam că adevărata comoară descoperită e petrolul iar Ali și família puteau sta cu burta la soare înconjurați de sonde iar cântecelul ne spunea că în lumea lui Ali Baba nimic nu merge fără bacșiș. Asta nu înseamnă că la Abracadabra lipseau aluziile pe înțelesul adulților, vezi refrenul Vrăjitoarei „când ceva nu merge bine/dați vă rog vina pe mine” …Seria „Mașina timpului” /5 episoade/: Mașina timpului (1993) Mașina timpului se întoarce • Mașina timpului în pericol • Mașina timpului se răzbună • Mașina timpului în vacanță … a reprezentat contribuția noastră la lumea poveștilor originale, moderne…cu Gruia în rolul profesorului distrat Cicerone și Mihaela Teleoacă, de la Teatrul de Comedie în rolul soției. Copilul, Ticu, era Viorel Ionescu (născut 1984 apoi a făcut IATC secția păpuși marionete) pe care l-am revăzut abia la parastasul de 7 ani al lui Radu… La acest serial am reușit tentativa filmării unor secvențe la New York, integrate apoi într-un episod ”american”. Sigur,nu era vorba de cheltuieli, pur și simplu se profita de plecarea echipei la o gală organizată de Biblioteca Română de la New York. La filmele din Arlechino au contribuit câțiva actori din teatrele de păpuși, pe care Radu îi cunoștea și i-a scos din spatele cortinei, ca Liliana Gavrilescu de la Țăndărică sau Călin Mocanu, actorul Cristian Nicolae azi la Nottara…dar și colegii noștri actori Claudia Nicolau sau Bogdan Ghițulescu,  ba chiar și electricianul redacției Gabriel Florea sau operatorul programului Traian Popescu. Dorind o autonomie de lucru obținusem ca membri esențiali ai echipelor, operatorii de film și electricienii, cu scule cu tot, să fie în redacție și nu la grămadă. Cu sunetiștii n-am reușit dar oricum puteau fi repartizați pe preferințe. Gabi Florea, un băiat strașnic, a dovedit că are și talent fiind folosit cu succes în diferite roluri iar când s-a mutat la ProTv dincolo de asigurarea luminilor a mai prestat și ca actor prin telenovele, începând cu Lacrimi de iubire. Acum, noua strategie a ProTv de desființare a creației românești i-a obligat pe mulți profesioniști să plece iar Gabi, cu frumoasa lui familie, lucrează  prin Anglia. Traian Popescu, fiul scriitorului D.R.Popescu a „comis„ și el câteva apariții hazoase în Arlechino, cum ar fi intrarea lui Arhimede în baia apartamentului profesorului Cicerone…Cât despre Bogdan Ghițulescu, actor, fiul cunoscutului om de radio și cronicar sportiv Ion Ghițulescu, lucra în redacția lui Tatulici care mi l-a dat cu mențiunea că n-am să scot mare lucru de la el. Dar dincolo de actorie Bogdan s-a integrat bine, a învățat să facă emisiuni pentru copii  și e și astăzi în TVR, eu l-am ajutat scriindu-i cîteva scenarii pentru „Aventurile lui Ex„, un copil de extratereștri ajuns pe pământ pentru că nu era cuminte…un fel de Bebel. Odată cu „Ivan Turbincă” [al cărui adaptare-scenariu aparținea lui Alecu Popovici] colaborarea lui Gruia cu Radu s-a încheiat cu o ceartă ale cărei amănunte n-am reușit să le pricep dar era o ciocnire de orgolii. Mare păcat, atunci Arlechino așa cum fusese conceput s-a încheiat. Nici relația mea cu Radu n-a mai fost aceiași poate și pentru că, vizibil, preferința mea mergea spre „Abracadabra” care impusese un stil mai dinamic de lucru. Dar ca „Head of Department” n-am facut discriminări, îmi amintesc că am trimis la festivalurile internaționale și filmele lui Radu și ale Ruxandrei Ion și ale Oanei Ionescu. Ba chiar am fost împreună cu toții la Prix Jeunesse de la Munchen. Filme pentru copiii se puteau face atunci, din ce în ce mai elaborate, de oarecare anvergură. Și am făcut cu noul Arlechino – actorul Armand Calotă de la Național, Gâsca de aur și Privighetoarea fermecată.  alături de Mihaela Teleoacă, Cornel Vulpe, Eudjenia Brenda, Delia Nartea, Luminita Erga –cu care am colaborat peste ani la LDI, Tudorel Filimon, Marius Florea Vizante, Cristian Nicolae, Marinela Chelaru, Silvia Năstase, Tomi Cristin și  să nu-l uităm pe Valentin Uritescu care a făcut un rol de excepție… Prin 2013 aceste filme dar și altele din seria Arlechino au fost reluate de TVR sub genericul Ora Poveștilor. Frumos …dar trist când știi că asemenea preocupări au dispărut din preocupările colegilor de la TVR. Radu și Cristina au mai făcut câteva povești pentru „Arlechino” pe care eu nu le știu…am plecat la ProTv în 1998 unde am primit vestea dispariției tragice a unui om talentat care mai avea multe de spus. S-a stins nu mult timp după moartea tatălui sau, Alecu, decedat in 1997, lăsând în urmă o carieră prea scurtă și o fetiță superbă care a crescut venerându-i amintirea înscrisă și în casetele pe care s-au păstrat emisiunile „Arlechino”.