Nevoia de basme și Game of Thrones

Când scriam ”Abracadabra” am considerat că, lipsiți multă vreme de valorile desprinse din basme și povești, copiii au dreptul la ele de mici. Am adaptat, am ecranizat, am inventat numeroase povești pentru Magician dar și pentru Arlechino, am făcut să trăiască personaje imaginare ca Bebel  sau Moș Ene. De atunci a trecut …o veșnicie, la noi nimeni nu se mai ocupă de copiii la vreo televiziune. Dar basmul, inclusiv fantasticul ocupă un loc tot mai important în altă lume, în special la Hollywood iar recentul boom al ”Game of thrones” aduce nu doar glorie ci mai ales bani. Desigur, se îndeplinesc condițiile principale, convenția basmului e acceptată de audiență, lupta dintre bine și rău se va încheia cu victoria binelui. Adică, fiți fără grijă, Jon Snow va ocupa Tronul de Fier…cu siguranță. Sau e vorba de altceva și eu nu m-am prins? Fie că se numesc contes  de fées” termen rămas de la Doamna d Aulnoy la sfârșitul secolului 17 fie fairy tale, wonder tale, magic tale, Märchen răspund acelorași reguli. Se poate citi în dicționare..”such stories typically feature entities such as dwarfs, dragons, elves, fairies, giants, gnomes, goblins, griffins, mermaids, talking animals, trolls, unicorns, or witches, and usually magic or enchantments”. Din seria nesfârșită de filme să nu uităm Beauty an the Beast, Snow White, Maleficent dar mai ales gama lucrărilor inspirate de comicsuri, acele comic books ilustrate atât de prizate în America atât de copiii cât și de adulți…Alien and the Predator, Aquaman, Avengers, Batman, Casper, Cat Woman, Ghost Rider, Hulk, Iron Man, The Mask, Spider Man, Superman și n-am inclus aici poveștile despre viitor. Avântul filmelor fantastice a fost luat  prin imensul succes cu Stăpânul Inelelor și Harry Potter iar din  2011 Game of thrones se instalează pe primul loc la producțiile pentru micul ecran. Cu cheltuieli imense și venituri pe măsură acest serial bine marketizat a moblilizat milioane de fani dornici să vadă înfrângerea răilor că alte valori nu văd să fie promovate aici. Violența, sexul, incestul, războiul, moartea mai mult sau mai puțin gratuită sunt parte a unei aventuri care se va sfârși…nicăieri. Să mai adăugăm o distribuție făcută probabil când nu se sconta pe asemenea succes financiar altfel actrițele care joacă pe surorile Stark n-ar arăta ca niște servitoare. Scria un blogger american” Cea mai înaltă culme a culturii populare de-acum e și de cea mai joasă speță. Game of Thrones înseamnă multe chestii pentru mulți oameni, dar e, în același timp, cel mai bun și cel mai prost serial TV de pe planetă.” Cu ce rămâi după ce ai vizionat serialul? Fiecare să răspundă pentru el.

Reclame

Quo Vadis….

Incendiul de la Catedrala Notre Dame din Paris a stârnit, cum era de aşteptat, un val de teorii ale conspiraţiei pe care adepţii globalismului  şi PC -Politically Correct- le combat cu puţinele fapte concrete care duc spre ipoteza accidentului. De fapt asistăm la o universală ofensivă asupra creştinismului, fie prin acţiuni de amploare, pe faţă, ca în Sri Lanka fie prin vandalizări de biserici în Franţa sau Germania care sunt de obicei minimalizate sau muşamalizate de autorităţi. În timp ce primatul creştinismului, papa Francisc, se ocupă mai mult de imigranţi. Ba chiar aflăm că Iisus însuşi a fost un emigrant. Un recent articol din Politico ajunge la concluzia că acest simbol al Franţei tradiţionale în continuu declin se leagă de moştenirea culturală neglijată de lipsa fondurilor …Cineva chiar avea ideea năstrușnică să propună în viitoarea reconstrucție un minaret…Oameni buni, e vorba de credinţă, de războiul culturilor şi civilizaţiilor dominante azi iar noi, creştini, ne subminăm singuri aderând la falsul egalitarism al Noului Marxism, al globalizării cât mai rapide, adâncind confuzia. Faceţi punţi, poduri nu ziduri spunea Papa. Frumos, dar zidurile nevăzute dintre civilizaţii nu contează? În stilul său neagreat de unii Traian Ungureanu scrie în Adevărul : „Minunea ridicată de geniul creştinismului a fost cuprinsă de foc în vremuri de agonie creştină. Jur-împrejurul Catedralei, de la un cap la altul al Occidentului, un pustiu comod şi dereticat, ca vidul în zi de expoziţie, ocupă locul în care se afla credinţa în rosturile lumii….. Nimeni n-a vrut să pătrundă în tristeţea unei epoci de adîncă defăimare, dispreţ şi ostilitate faţă de creştinism…. Orice altă minoritate are dreptul automat la compasiune şi susţinere robustă. Cu excepţia creştinilor – pleavă fără merit şi surplus uman jenant pentru epocă.   Aţi văzut, obligaţi de insistenţa fluxurilor media, nenumărate campanii şi demonstraţii de stradă, cu celebrităţi, guverne şi organizaţii civile în centru. Dar numai şi numai dacă e vorba de: homosexuali, drepturile transgender, tratamentul Islamului, extincţia pitulicei de Sumatra, mersul plasticului pe ocean sau suspiciunea infinită de rasism….” Nu e vorba atât de credință ca atare ci mai ales de filosofia creștină, de valorile civilizației occidentale pe care nu ar trebui să le abandonăm ca tradiții învechite, depășite. Iată că islamul e mai ferm și nu le tolerează pe teritoriile  sale. Sau poate dorim să adoptăm amestecul de superstiții, fantezii și obsesii din încropirea numită Game of Thrones…Quo Vadis, Domine…poate e valabil și astăzi.