Numai iubirea 1

..

NUMAI IUBIREA

     Un roman de EUGEN PATRICHE

 

 

PRIMA PARTE

 

Ajunsese în vila arhitectului, purta un tricou alb decoltat și niște cercei mari roz care-i puneau în valoare zveltețea gâtului, se lipea de Dan și îl săruta  cu pasiune …„Iubitule, am vrut să-ți fac o surpriză, nu te superi pe mine, nu-i așa? ” Fetița arhitectului, Bianca, a sosit împreună cu o femeie blondă într-un deux pieces crem, destul de banal pe care nu a plăcut-o din start, de la început copila s-a plasat de partea străinei care era profa și meditatoarea ei de engleză. Meditatoare în clasa 1! „Mimoza” asta care locuia cu tatăl ei rablagit într-o căsuță la mahalaua Bucureștiului s-a dovedit în timp o rivală de temut și Andreea a simțit imediat că va avea de furcă. Trebuia să ia rapid inițiativa. Lupta începuse pentru inima arhitectului de succes Dan Bratu care își pierduse soția într-un accident stupid de circulație și acum încerca să-și refacă viața și să găsească o nouă mamă pentru micuța Bianca. Sigur, lupta avea să se dea pentru inima bărbatului la pachet cu eleganta vilă cu piscină pe care și-o construise așa că Deea n-a  vrut să piardă startul. În seara aceea avea să fie în patul lui, desigur, după ce urma să-i ceară politicos să-i arate casa, totul începuse senzațional de promițător dacă n-ar fi fost surpriza din toiul nopții.

Și cât de ușor merseseră lucrurile până acum! În primul rând a ales ținta, citise povestea lui Dan Bratu într-un tabloid pe care-l răsfoia la coafor. „Dan Bratu mereu singur?” se întreba o ziaristă care relata drama din familia unui arhitect de succes … era pe val, câștiga mult, își construise o vilă de vis dar rămăsese neconsolat după pierderea soției. ”De ce să nu-l consolez eu?” se decise Andreea după ce examină cu un ochi critic fotografia care înfățișa un bărbat tânăr cu aspect agreabil, înalt, câteva șuvițe albe în părul castaniu, probabil de la șocul prin care trecuse cu prilejul accidentului, barba ușor nerasă, haine elegante și o piscină de toată frumusețea în spate…I-au plăcut și arhitectul și piscina așa că a doua zi dădea târcoale firmei de arhitectură al cărei patron era Dan, deja îl numea așa, un bărbat rămas cu un copil era vulnerabil în fața femeilor. A femeilor frumoase, desigur, și cine era mai frumoasă ca ea? Trebuia să ia o pauză de masă, nu era genul de om care își aduce sendviciuri de acasă, așa că va merge să prânzească la localul de peste drum, nu cine știe ce dar pasabil pentru o salată și un pahar de apă plată cu lămâie. S-a întâmplat cum prevăzuse, bărbatul a ieșit din sediu și s-a așezat la o masă în local, cu o figură gravă iar Andreea s-a și înființat în fața lui.

– E ocupat, aștepți pe cineva? i-a zâmbit ea și s-a așezat la masa lui fără să ezite. Nu-mi place să mănânc singură.

Abia atunci el a privit-o. Andreea arăta spectaculos, topul vișiniu, mulat pe sânii frumos conturați, de bună seamă naturali, fusta scurtă de blugi care-i punea în valoare picioarele lungi, sveltețea siluetei, buzele senzuale, părul negru revărsat pe umeri, ochii căprui creionați cu migală te invitau să o admiri dar mai ales te atrăgea la ea siguranța de sine, îndrăzneala din priviri, zâmbetul permanent, ușor superior, de femeie care își cunoaște calitățile.

– Dacă ai apreciat ce vezi să mă prezint, spuse întinzându-i mâna, mă numesc Andreea Damaschin dar cei care mă plac îmi spun Deea.

– Dan Bratu…ia  loc te rog..

– Ia loc, Deea, asta aștept să-mi zici! Crezi că au aici o salată decentă?  Nu l-a lăsat să răspundă și a continuat: Tu mă privești cu insistență fiindcă mă placi, ceea ce nu m-ar mira dat pentru că sunt fermecătoare, fie te întrebi unde m-ai mai văzut. Nu-ți bate capul, îți spun eu, m-ai văzut la televizor, cântam într-o formație de 3 fete cucuiete unde, desigur, eram vedeta principală. Mă rog, eram și îmbrăcate într-un soi de tunici de voal prin care se vedeau destule dar nu contează, oricum eu n-am nevoie de țoale ca să arăt sexy.  Mă scoți diseară la un club?

În momentul acela a observat un bărbat înalt și slab, cu o claie de păr creț și ochi spălăciți care se proptise în picioare în fața mesei. Dan l-a privit și tipul s-a bâlbâit:

– Am întârziat, îmi pare rău…

– Lucian, ia loc, nici n-am început să mănânc.

– Dar, domnișoară….poate deranjez, merg la altă masă.

Andreea l-a urmărit cu privirea îndepărtându-se și i-a strigat:

– Poftă bună!

–  Era partenerul meu, Lucian…

– Să nu-mi spui că preferi să stai la masă cu găliganul acela cât o cămilă și nu cu o femeie superbă ca mine..deci să reluăm de unde am rămas… Mă scoți diseară la un club?

Pe atunci locuia într-o garsonieră închiriată de sora ei Alina într-un bloc jerpelit, era tot ce-și putea permite aceasta dintr-un venit problematic de manechiuristă. Când s-a întors acasă a luat-o pe Alina în brațe și a început s-o învârtească veselă, după care a instalat-o pe canapea și i-a spus:

– Stai jos să nu faci vreo criză de inimă! L-am cunoscut pe tipul  cu care am să mă mărit!

De acum totul părea ușor, seara clubul, a doua zi din nou un prânz în doi, în același loc, începuse să se obișnuiască repede cu salata insipidă pe care o serveau în localul banal, apoi se autoinvitase să vadă vila pe care tânărul arhitect și-o construise. Bineînțeles cel mai mult i-a plăcut dormitorul cu un pat confortabil, ademenitor…Acum trebuia trecut la atac. Dar exact în clipa aceea s-a întors acasă fetița arhitectului, Bianca, însoțită de o femeie necunoscută. Nici prin cap nu i-a trecut Deei atunci că o avea în față pe viitoarea  rivală…

Chiar în acea dimineață se petrecuseră multe lucruri importante. Claudia, bunica dinspre mamă a fetiței arhitectului își făcuse apariția la școala particulară unde  învăța micuța, cu unele gânduri ascunse. Claudia Tudose era o femeie puțin trecută de 50 de ani, cu trăsături frumoase și care ținea enorm la înfățișarea ei, mereu elegantă și aranjată, cu machiajul perfect și maniere alese. Provenea dintr-o familie cu tradiții și pretenții, bunicul și tatăl ei suferiseră în timpul persecuțiilor care urmaseră încheierii războiului și instalării noului regim iar bunica și mama care o crescuseră îi insuflaseră obiceiuri și nostalgii după o realitate pe care nu o cunoscuse,  nepotrivite cu vârsta ei. Învățase pianul și franceza, știa să brodeze dar nu fusese lăsată să meargă la facultate și o măritaseră cu un maistru dintr-o mare uzină bucureșteană, un bărbat, ce-i drept, arătos și cu „origine sănătoasă”. Când a „tras linie”  Claudia a observat că nu s-a ales de pe urma familiei ei decât cu ifose și cu casa părintească în care locuia de când se născuse și în care a deschis magazinul de antichități unde, cu obiecte de valoare incertă rătăcite prin vremuri, a început un comerț nu prea profitabil. Manole, rămas fără slujbă și fără uzină a devenit dintr-odată un dușman pentru ea, nu l-a lăsat să-și caute altceva de lucru și nici să facă taximetrie ci l-a transformat într-o slugă, într-o paiață bună doar să țină curățenia și să cărăușească, mereu mustrat pentru escapadele sale bahice.  O vreme marea speranță a Claudiei a fost fiica sa, Ioana, o tânără frumoasă și educată, care s-a căsătorit cu un arhitect de mare viitor. Poate tot ce visase și nu realizase Claudia, într-o viață risipită la răscruce de vremuri, părea că se împlinește acum. Tânăra familie era fericită, Dan Bratu avea succes și bani, își construise o vilă superbă și se născuse Bianca, un copil minunat în care Claudia vedea garanția unui viitor din care avea să se reverse și asupra ei o fărâmă de bunăstare. Destinul nu a vrut așa, un accident nenorocit i-a furat viața tinerei mame și totul s-a schimbat dintr-odată…Dar cine o considera pe Claudia Tudose scoasă din joc se înșela amarnic…Dispariția prematură a Ioanei, dincolo de accidentul în care Dan s-a victimizat inutil pentru că nu din vina lui se petrecuse nenorocirea adusese o mare problemă. Timpul trecea și o nouă căsătorie a lui Dan putea oricând să se întâmple ceea ce o îngrijora pe bunica Biancăi căreia nu-i erau indiferente nici soarta fetiței nici, mai ales, cariera fulminantă a arhitectului care se solda cu o avere permanent în creștere…Acum s-a gândit să treacă pe la școală pentru a-și vedea nepoata și a găsit-o pe Bianca gata de plecare, însoțită de noua profesoară de engleză, Ana Dogaru căreia îi ceruse să-i dea meditații. Claudia ar fi vrut să și-o apropie, să o convingă să prefere liniștea și răsfățul din casa bunicilor decât agitația și nesiguranța vieții în compania a doi bărbați neînsurați și instabili, mai ales că Victor, fratele mai mic al arhitectului, era un afemeiat notoriu, eventual să obțină custodia fetiței,. Bianca a reacționat la propunerea bunicii sale de a o lua cu mașina luând-o pur și simplu la fugă de una singură. Ceea ce a declanșat furia Claudiei obligând-o să se repeadă la locuința lui Dan pentru a-i face reproșuri.

– Tu trebuie să realizezi că fetița asta a trăit o dramă, o tragedie îngrozitoare acum doi ani, și-a pierdut mama, nu se poate să o lași pe mâna unei vecine sau a servitoarei…Tu cu cine lași copilul când pleci pe șantiere, cu fustangiul de frate-tău? Un scandal ce avea să aibă urmări, mai ales că fetița aparent dispăruse, Ildiko nu a mai găsit-o la școală iar Andreea, nou sosită, nu știa ce se întâmplă dar agitația s-a încheiat repede.

Când Bianca s-a întors acasă însoțită de noua ei profesoară, Ana Dogaru, a apărut un moment de confuzie, Ana a crezut că Andreea e mama copilei dar Deea i-a replicat grăbită, lipindu-se posesiv de bărbat:

– Nu, dragă, eu sunt  doar iubita acestui domn …dar ziua s-a încheiat în coadă de pește pentru că Bianca a refuzat drăgălășeniile ostentative ale Deei iar Ana a plecat nu fără să promită că se va mai gândi când micuța a descoperit subit că ar avea nevoie de meditații la engleză. Cât despre Deea, ea nu a dat atenție acestei scene care avea să aibă imense implicații în viitor…A fost nevoită să-și ia munca de persuasiune de la început, l-a împins pe Dan să o invite din nou seara la club unde era în elementul ei iar șansele de succes ale seducției creșteau.   Au sfârșit în pat, cum era și firesc…

Andreea a avut inițiativa tot timpul, i se părea că el n-a mai avut parte de sex mult timp, atât se arăta de grăbit și neîndemânatec dar a avut grijă să-l ajute să guste din ofertele trupului ei de femeie coaptă și experimentată.

– Dan, îmi promiți că ai să te îndrăgostești de mine? Privirea lui părea pierdută, poate nu reușise să fie destul de convingătoare în scurta lor partidă de amor dar avea tot timpul să persevereze. Și-a pus pe ea chiloții și o cămașă a bărbatului care-i venea ca o pijama prea lungă și a ieșit pe coridor unde a dat nas în nas cu Victor, surpriza din toiul nopții. Cum de se putea ivi o asemenea coincidență, un scurt episod al trecutului ei pe care se străduia să-l ascundă ieșea la iveală pe neașteptate, zăpăcitul de Victor, pictor neînțeles și gagicar de frunte, era chiar fratele arhitectului, un ghinion nemaivăzut! Putea fi un coșmar dar soarta îți rezervă multe surprize…Să fi renunțat atunci pe loc să-l cucerească pe Dan? Nici vorbă, nu se putea Deea da învinsă atât de repede. S-au privit unul pe altul și el a zâmbit..„ce cauți aici, pisulache…așa o poreclise în scurta lor relație când Victor dăduse iama prin fetele de la Vox, grupul efemer în care ea cântase, năzuind spre o carieră în show-biz…?” „Dar tu?” „L-ai îmbrobodit pe frate-meu? Bravo, era și timpul să-și aducă aminte că s-a inventat femeia!” Adevărul e că tocmai discutaseră a nu știu câta oară Dan și Victor pe tema prezenței feminine în viața arhitectului. Apariția Andreei în casă nu trecuse neobservată și atât Ildiko, servitoarea, cât și Marga, vecina care ajuta voluntar în gospodărie îi vorbiseră lui Victor despre misterioasa brunetă.

– Dan are o iubită…zâmbise Victor, și cum arată, e Muma Pădurii?

– E femeie, i s-a răspuns.

– Eu m-aș bucura dacă ai avea o prietenă…cu perspective, s-a grăbit Victor să-i spună fratelui său. Să ne-o prezinți și nouă…continuă el care venise împreună cu Paul amicul cu care făcea o pereche gen Don Quijote-Sancho Panza, mai ales că ușorul aspect supraponderal al prietenului contrasta cu silueta sa filiformă.

– Vorbim, nici o problemă, spuse Dan care se pregătea să plece spre întâlnirea de la club. Iar acum în toiul nopții se dovedea că femeia nou apărută în viața arhitectului fusese cândva una din cuceririle ușoare ale lui Victor. Și nu numai atât….

Alina Damaschin nu avusese o viață ușoară până acum după ce amândouă surorile plecaseră din casa părintească dintr-un sat de la marginea Galațiului, încercând să-și facă un rost în lume. Alina era mai tânără ca Deea și mai naivă, se lăsase păcălită de primul venit care-i vâna fecioria și care îi făcuse vânt când fata rămăsese însărcinată, obligând-o la avort, pățanie pe care Deea o considera o situație demnă de evul mediu…Dar Alina nu avea nici 20 de ani, un ten proaspăt, un surâs sincer și o mare încredere în viitor, soarta trebuia să se încline și în fața ei. De un blond natural bătând spre castaniu, diferită ca aspect și purtare față de sora ei Alina avea însă un defect major, suferea de timiditate și se temea să-și facă noi relații de teama eșecului. Trebuia, cum spune un vechi proverb, să sufle și în iaurt.

Deea luase în stăpânire locuința Alinei și îi monitoriza viața cu asprime, sub pretextul că o va feri de greșeli și în loc de asta trecutul surorii mai mari venea înapoi cu repeziciune, nu doar întâlnirea cu Victor o deranjase ci mai ales apariția avocatului Tudor Lupescu pe care reușise mult timp să-l evite. După  surpriza din toiul nopții urmase surpriza de dimineață. Abia aștepta ca toți cei ai casei să observe că petrecuse noaptea împreună cu Dan, fetița, servitoarea unguroaică, Ildiko, pe care abia o zărise, mai era și o vecină între două vârste, doamna Marga, care tot dăduse târcoale prin vilă. Când colo pe ușa principală apăruse chiar dumnealui, avocatul pe care-l disprețuia, pretextând nu știa ce afacere…oare cumva era un pretext, dăduseră de urma ei? În orice caz, dacă și Tudor reintră în viața ei speranța de a se salva se împuțina și numele acestei speranțe era Dan Bratu.

– Închipuiește-ți, nici nu mă dădusem jos din pat, a sunat la ușa vilei și era să dau nas în nas cu el. Alinuțo, Dan este o comoară de băiat, datorită lui am să revin în showbiz, am să termin odată cu necazurile!.

– Știu că îți dorești să cânți iar…

– De data asta singură…

– Dar îl iubești?

– Vai de capul meu ce întrebări pui…eu zic să nu fii obraznică, toate la timpul lor!

Alina se îmbrăcase să plece la muncă și, din ușă, nu a uitat să-i arunce:

– Asta e, se scapă greu de un trecut zbuciumat…

– Cine vorbește, tu vrei să te pocnesc sau ce? Bine, nici n-am la ce să mă aștept de la una ca tine al cărei ideal e să facă manechiura la toate țoapele într-un coafor de doi bani…

Problemele trebuiau rezolvate pe rând și a început cu Victor, bănuia că pictorașul, cum îi zicea ea, nu va avea tupeul să strige în gura mare că s-a culcat cu ea, oricum fusese un episod minor, ca o pauză de țigară între două cântări în club unde se producea pe atunci alături de alte două fete sub denumirea de grupul Vox.

– Pe Andreea probabil că o știi de la televizor, își dădu Dan cu presupusul iar fratele lui se grăbi să prindă ideea din zbor.

– Așa e…tu ești cu fetele de la Box, nu, de la Vox!?

– Culmea e că eu pe tine nu te cunosc deloc, l-a înfruntat Andreea cu un zâmbet fals.

– Tu nu-l cunoști pe Victor? Insistase Dan.

– Trebuia?

– Nu, dar Victor e un mare cuceritor…Deea își aminti cu neplăcere cum pictorașul, care ei îi spunea „pisulache” – ce oribil!- cerșise favorurile pe rând tuturor celor 3 fete din formație și își atinsese ușor scopul, era un tip frumușel, cu o claie de păr rebel care îi punea în valoare tupeul și avea să fie un adversar redutabil în lupta ei de cucerire a stăpânului casei. Dar și mai redutabilă se va dovedi Biencuța, cu toate că Deea s-a străduit de la început să-i intre în grații. I-a lăudat talentele de gospodină, a admirat jucăriile din camera ei și i-a dăruit o păpușă, a privit fotografiile de familie, i-a zâmbit și a complimentat-o în fel și chip.

– Ea e mama mea, îi spuse fetița cu mândrie arătându-i fotografia,  adăugând: Papi a spus că nicio altă  femeie nu va putea să-i ia locul…Pentru Deea era clar, va avea mult de furcă..Cât despre Tudor, avocatul care reprezenta interesele Claudiei Tudose ,bunica Biancăi, care se încăpățânase să lupte pentru a-și scoate nepoata din casa unor bărbați singuri și instabili…Deea avea senzația că o urmărește.

– M-am mutat în văgăuna asta pentru că nu mai aveam bani..izbucni ea în fața Alinei, înainte de a da Tudor din nou peste mine nu am decât două variante, ori mă mărit ori îmi fac o carieră muzicală solo. Sau și una și alta.

A trecut la atac fără sfială. După o nouă noapte de dragoste în vilă, într-o dimineață când Dan se pregătea să plece la firma lui de arhitectură Andreea l-a întrebat direct:

– Iubitule, pot să golesc și eu vreo două trei rafturi de aici din baie…știi, am mai multe fleacuri, ca fetele…? Lui Dan i se părea că se cunosc de prea puțin timp dar Deea era hotărâtă să se mute în casa lui, să-și marcheze teritoriul.

– Nu pot să cred că ești în halul acesta de demodat, i-a spus, avem o relație, nu-i așa? Te preocupă fetița, păi exact despre asta e vorba, tu nu-ți dai seama că fetița are nevoie de o mamă?

– Deea nu cumva forțezi nota? Mai rămâne să mă ceri în căsătorie și gata!

– Stai liniștit, lucrul acesta ai să-l faci chiar tu, nu simți că te-ai îndrăgostit nebunește de mine? Eu am să-ți ofer absolut tot ce tu ai nevoie inclusiv să am grijă de fetița ta! Să nu crezi că am să devin dădacă, nu, asta poate face orice angajată pe care o plătești, eu am să mă împrietenesc cu Bianca, am să devin confidenta ei …cine știe, poate la un moment dat o să mă și iubească…

N-a mai stat pe gânduri, s-a mutat în vilă, a pus-o pe Alina să-i aducă bagajele, mai mult ca să vadă cu ochii ei confortul în care se instala și să o invidieze când făcea baie cu spumă. Dar Alina o sâcâia cu întrebările pentru că avocatul Tudor Lupescu îi găsise urma Deei. Sora mai mică nu înțelegea , Andreea fusese jumătate de an în Cipru, cântase, își cumpărase haine, avea bani, bijuterii dar s-a ales praful de tot. Ce să-i răspundă, că făcuse datorii, că plătise cu trupul ei ca să scape, că Lupescu intermediase între ea și membrii unui clan interlop, că fusese pe marginea prăpastiei? Deocamdată trebuia să-și facă aliați.

A cunoscut-o pe doctorița Maria Bratu, mama celor doi frați, divorțată și a încercat să o atragă de partea ei. A jucat comedia dragostei inocente și o vreme i-a mers. Știa puține lucruri despre doctoriță dar a intuit că femeia, deși mamă, nu era foarte atentă la ceea ce se întâmplă în viețile și sufletele fiilor ei. Avea să afle mai târziu că Maria, singura fată a unei familii din Timișoara în care medicina era o meserie de tradiție, se îndrăgostise de un arhitect chipeș și cu perspective, rupsese relațiiile cu părinții ei care considerau că se pripește, adusese pe lume doi băieți zdraveni, pe Dan și pe Victor, se mutase la București cu soțul ei care voia să fie mai aproape de comenzile importante pentru cariera lui până când totul se dăduse peste cap. Își dăduse seama că trăiește lângă un bărbat care nu înceta să o înșele, relațiile acestuia cu diferite femei nemaifiind întâmplătoare ci premeditate…Revoltată a cerut divorțul, arhitectul s-a întors la Timișoara cu o nouă cucerire iar ea și-a descoperit viața goală de conținut. Dan era deja un student strălucit care promitea să-și depășească tatăl, pe Victor, un adolescent imprevizibil, l-a cam scăpat din atenție iar ea, Maria Bratu, n-a reușit să-și revină pe de-antregul niciodată. Ba chiar a făcut o depresie păcătoasă care a ținut-o o vreme  departe, pentru un tratament de care nici fiii ei n-au știut. Andreea a înțeles repede că doctorița, refugiată în meseria ei ca într-un bastion de apărare, era suficient de influențabilă pentru că era indiferentă și ușor de hotărât să încline balanța în favoarea cuiva…

Cealaltă bunică, Claudia, era mai greu de păcălit dar avea nevoie de aliați în familie, lui Dan i-ar fi fost greu să lupte împotriva tuturor pentru că , în ciuda aparențelor, relația lor amoroasă era  superficială.  Iar Bianca tot inventa farse aparent inocente, punea muștar în clătitele pregătite de Deea și îi aducea micul dejun cu un scorpion de jucărie în paharul cu suc. Era greu să-și stăpânească furia. Prima întâlnire cu Claudia Tudose a fost, de altfel, cu săbiile pe masă. Era o doamnă care ținea să arate că aparține lumii „bune”, mereu coafată și elegantă, în jur de 50 de ani, cu o atitudine subliniat superioară și adesea ironică. În consecință Andrea a ales să fie la fel de ironică și dură.

– Mătăluță sunteți ultima achiziție a lui Dan, i s-a adresat Claudia care părea unsă cu toate alifiile. Dragă, mă interesează cu cine umblă tatăl nepoatei mele…adică, n-aș permite să umble cu oricine…

– Așa…te-ai uitat puțin la mine și ți-ai închipuit că aș fi oricine…ce simpatică ești…vrei cumva să-mi fac autobiografia, să vin cu un girant ca să-ți fiu pe plac? Vrei să mă ameninți și pe mine cu un avocat așa cum faci cu Dan, nu de alta dar încep să tremur de frică…

– Ce tupeu ai!

– Și încă n-ai văzut nimic. Te pomenești că nu mai dormi noaptea de grija fetiței, pe mine nu mă duci…Andreea se descurca bine cu adulții pentru că le intuia interesele dar bătălia cea mare avea să se dea mai târziu și cea care va fi stăpâna jocului va fi micuța Bianca, niciodată nu se descurcase cu copiii și n-o va putea face nici pe viitor.

Între timp Alina s-a cunoscut cu Victor care venise să iscodească în legătură cu Deea, insistența acesteia de a se statornici în casa și viața fratelui nu-i conveneau pentru că nu o credea dezinteresată. Sora mai mică, Alina, era altfel, avea o prospețime remarcabilă, de adolescentă și nimic nu trăda că-și începuse viața cu stângul. Când Victor a bătut prima oară la ușa garsonierei, îmbrăcat ca de obicei cu un tricou lălâi și o tașcă atârnată de gât s-a simțit privit întrebător de o fetișcană cu șuvițe blonde, cu o bluză liliachie și o fustă scurtă de blugi care parcă îl intimida.

– Pe cine cauți?

– Nu aicea stă celebra cântăreață  de muzică românească, mă rog, fosta celebră cântăreață împreună cu frumoasa ei soră…s-a bâlbâit el intrând în încăpere neinvitat.

– De unde ai avut adresa?

– A, de la fratele meu Dan, are o agendă pe masă și…de fapt eu scriu, scriu acum istoria showbizului românesc și m-ar interesa orice amănunt legat de viața celebrei…fanii ar aprecia…

– Tu faci mișto de mine? l-a oprit Alina din bâlbâieli.. Știu că ai făcut parte din trecutul ei…

– Mă rog, în trecere, nu se pune…

– Ce vrei să știi, suntem două fete cuminți de la țară…

– Hai mă lași, voi sunteți țărăncuțele lui Grigorescu și eu sunt Carul cu boi, da?

Așa a sunat prima lor conversație iar Victor a plecat simțindu-se stingher și caraghios …privirea sinceră și directă a Alinei îl intimidase cu adevărat pe tânărul obișnuit cu cuceriri ușoare. Nici unul dintre ei nu bănuia ce evoluție va avea mai departe relația lor.

Prima criză a produs-o, bineînțeles, Biencuța care, după o muștruluială din partea lui Dan,  primită pentru că pusese muștar în clătitele oferite „nepoftitei„,îmboldit și de argumentele Deei că nu trebuie să faci toate poftele copiilor răsfățați, a fugit pur și simplu de acasă și s-a refugiat la preferata ei, profa de engleză, Ana Dogaru. Intrarea Anei în anturajul arhitectului se petrecuse sub directa monitorizare a fetiței. Bianca era la vârsta când antipatia sau simpatia sunt categorice, inexplicabile și de durată. Pe cât era de nestatornică în alte privințe, în fiecare zi declarând că vrea o carieră diferită, pe atât de constantă era în admirația ei pentru Ana. Ce-i drept, firea Anei se dezvăluia de la început ca generoasă și deschisă, gata să-și ofere tuturor ajutorul și priceperea…în timp ce la Deea chiar și un copil intuia ascunzișuri. Un copil dar nu și Dan Bratu. Nechifor, tatăl Anei, era un  învățător pensionar, văduv, care-și clădise o adevărată gospodărie într-o comună de la marginea Bucureștilor și Bianca a fost entuziasmată să vadă în grădina lui flori sau găini vii.. Imediat, „tataie”,așa cum s-a grăbit să-l numească pe Nechifor, i-a făcut cunoștință cu Pestrița, Golașa și celelalte ouătoare iar fetița a început să se simtă minunat alături de el și Ana, cu condiția, bineînțeles, ca tatăl ei să-i împărtășească entuziasmul. Abia acum Dan a privit-o cu adevărat pe meditatoarea fetiței lui și i-a plăcut ce vede. Ana era incontestabil o femeie frumoasă, împlinită, cu părul blond natural și fără adausuri false, o fire liniștită, așezată care o câștigase extrem de repede pe Bianca.  În timp ce Deea își declarase categoric atitudinea:

– Iubitule, stai liniștit, n-am de gând să fac pe dădaca, de lucrul acesta se poate ocupa oricine dacă o plătești, eu am de gând să mă împrietenesc cu fetița, să devin confidenta ei, cine știe, poate la un moment dat are să mă iubească. Bianca nu e un copil dificil, este doar un copil răsfățat de tatăl ei…Dar adversitatea dintre cele două nu părea că e pe cale să se stingă.

Preocupată de perspectiva ca impresarul Gino Bucur să îi lanseze cariera solo Deea a stat de la început departe de Dan în clipele când ar fi trebuit să-l ajute și să-l consoleze dar nu-și dădea seama. Iar când a ajuns într-o seară la vilă a dat nas în nas cu cel pe care îl evitase cu încăpățânare, avocatul Tudor Lupescu.

– Credeam că m-ai uitat…

– Cum aș putea să te uit eu pe tine, Tudor? încercă ea să se depărteze dar el o apucă de mâneca gecii de piele galbenă pe care tocmai și-o cumpărase.

– Ce, vrei să fugi, Bellissima? Nimeni nu scapă de Tudor Lupescu. Era un bărbat impozant, înalt, bine făcut, cu părul grizonant tuns scurt, cu obrazul neras cum era moda, cu ochelari de soare ca să-și ascundă privirile. Pentru mine vei rămâne întotdeauna Bellissima, cea mai frumoasă și cea mai păcătoasă…A trebuit să-l însoțească în barul clubului pe care Tudor se lăuda că-l patronează și să bea un pahar în amintirea clipelor trecute…

– N-am nevoie de tine și nici de șeful tău, a încercat ea de la început să stabilească pozițiile. Mă lăsați în pace și gata!

– Sică nu e șeful meu, mă plătește ca avocat.

– Nu-mi turna mie povești, te dai patronul clubului și văd în jur doar ciraci de-ai lui Sică, îi miros de la o poștă, de unde să ai tu atâția bani, ești un ratat! Vasile Vasile, poreclit Sică Ciomag, era capul unui clan interlop care făcea legea în zonă și de ani de zile autoritățile nu putuseră să-i vină de hac. Deea îi făcuse anumite servicii în Cipru dar prefera să nu mai aibă de a face cu un individ realmente periculos. Se va descurca prin forțele ei proprii.

– Ți s-a pus pata pe arhitect, așa e? îi zâmbi Tudor. Nu e o idee rea, tipului îi merge bine, e în top la comenzi dar la viața personală e varză, soacră-sa m-a angajat să-i scot nepoata din casa lui.

– Scoate-o mai repede că obraznica mă enervează de nu se poate!

– Bellissima, știi că te am în sânge…de mine nu poți să scapi ..dacă ai ști cât te-am căutat…

– Bine, m-ai găsit…și la ce te ajută?

Seara, când a plecat din clubul lui Tudor a dat peste sora ei, însoțită de Victor și i se urcă sângele la cap.

Victor bătuse la ușa garsonierei cu un trandafir în mână, ca un licean.

– Am venit să te răpesc, i-a spus Alinei cu un aer foarte serios. Știi care e problema la noi în familie, continuă el, nu e Biencuța ci eu, unchiul ei! Sunt pe moarte!

– De ce?

– Sunt pe moarte dacă nu mă săruți chiar acum…S-a apropiat în timp ce ea îl privea interzisă, i-a luat ușor capul în mâini și a sărutat-o apăsat pe buze apoi a spus, cu cel mai firesc ton din lume.

–  Hai, mergem? S-au dus spre cel mai la modă club din oraș unde, bineînțeles, s-au ciocnit la intrare cu Andreea care a rămas șocată văzându-i împreună.

– Alina, tu ce cauți aici? s-a răstit la sora ei, încercând să pară că nu-l observă pe Victor dar acesta a fost mai rapid cu răspunsul:

– Care e problema ta, Deea?

– Eu nu știu dacă ți-ai dat seama dar eu nu vorbesc demult cu tine, ratatule, tu pentru mine ești un zero barat…treci acasă Alina, imediat!

– Deea, nu te enerva.. a reacționat sora cea mică, nu întotdeauna ascultătoare așa cum se credea. Iar Victor a continuat pe un ton agresiv:

– Adică ea nu e bună pentru mine dar tu ești bună să ieși la ora asta din club, și singură, fără frate-meu? Sau e înăuntru, să-l caut acolo?

– Vai dar ce inteligent ești…unu la mână, eu am lucrat în clubul ăsta, nu-s o clientă oarecare, doi la mână fratele tău e mult prea obosit să alerge după proasta aia mică …

– Alina, nu ești sclava ei, nu trebuie să pleci cu ea…

– Uită-te cum pleacă cu mine..Alina, treci acasă!  În garsonieră a fost cât pe aici să o ia la bătaie pe soră-sa care s-a revoltat strigând că nu înțelege ce vrea Deea, nu cumva i-ar plăcea să fie și cu arhitectul și cu pictorul? Și, ca să fie clar, adăugă, nu uita că eu plătesc chiria și deocamdată doar eu aduc venituri așa că să mă lași în pace! S-au certat zdravăn dar era greu să scapi de sub dominația Deei. Alinei chiar îi plăcea de Victor, o cucerise stilul lui direct, te privea în ochi și îi citeai pe chip tot sufletul…

Ana s-a îndrăgostit fără să-și dea seama.

Apariția tânărului arhitect în curtea casei țărănești a trezit sentimente contradictorii la bătrânul învățător care sperase că fiica lui va face până la urmă pereche bună cu Gelu, un vecin și fost coleg de liceu care îi făcea curte Anei de mult, fără ca speranțele să-i fie împărtășite.

– Sunt bătrân Anișoară și timpul trece, tare al vrea să te văd așezată la casa ta…

– Ce vrei tu nu se poate, îi răspundea ea râzând. Pentru că, întâi, ar trebui să mă îndrăgostesc, și apoi, pentru mine cel puțin, iubirea nu există .Era una din  teoriile pe care Ana nu se sfia să le împărtășească inclusiv colegei și prietenei sale Delia, dragostea și fericirea erau considerate definitiv excluse din viața ei.….

Chiar din ziua când Dan a ajuns prima dată cu Bianca în curtea casei el și Ana au stat îndelung de vorbă, în timp ce fetița vizita locașurile păsărilor. Ana s-a simțit bine povestindu-i despre tatăl ei și pasiunea lui pentru grădinărit spre mirarea lui Dan care socotea că de obicei fetele se mărită și pleacă de acasă. Între ei se forma o afinitate pe care blândețea și delicatețea femeii o accentua. Iar atacul brutal al Deei care încerca să securizeze relația cu Dan n-a avut urmările pe care le sconta mai ales că a făcut o nouă greșeală gravă. Încă de pe vremea când trăia soția lui Dan familia avea obiceiul să iasă dumineca dimineața în parc unde fetița se juca în voie dar Deea a nesocotit tradiția fără să se gândească la consecințe și Bianca a manevrat în așa fel încât profesoara ei Ana să-i însoțească în parc. Deea încă nu dibuise caracterul acestei femei cu o purtare rezervată și oarecum sfielnică, o taxase de la început drept o profitoare, o prefăcută ușor de înlăturat, nu-i putea vedea calitățile pe care alții însă le remarcau cu ușurință, era sinceră, deschisă dar retrasă din cauza unor experiențe nefericite în trecut, lipsită de tupeul și fițele la modă, foarte atașată de bătrânul ei tată și de copiii pe care îi pregătea la școală.  Nici măcar nu-și imaginase că arhitectul, pe care continua să-l gratifice cu apelativele de iubit sau logodnic se va simți atras de o ființă ștearsă, fără culoare, așa cum i se părea ei Ana. A subestimat și influența fetiței…Și totuși minunea se întâmplase,în ziua aceea de duminecă …Ziua primului sărut între Ana și Dan.  I-a trimis flori în dimineața următoare și brusc reacția ei a fost să nu mai vină la meditație, să se ascundă, iar când nu a mai reușit să-l evite s-a purtat cu răceală. ”Nu trebuie să-ți ceri scuze pentru un sărut…insista ea. Am și uitat, a fost o întâmplare„. Dar era mai mult decât atât iar ochii ei triști spuneau o cu totul altă poveste.… A fost nevoie de insistența Biancăi, pe care era greu s-o refuzi, pentru ca Ana să revină pentru meditații în casa Bratu

Deocamdată Dan începuse să cotizeze, sponsorizând-o și pretențiile Deei  pentru a-și relansa cariera nu erau mici, stilist, fitness, garderobă adecvată, avansuri la impresari… Avea un stil inconfundabil, de câte ori o suna el întrebând-o convențional ce mai face răspundea dulce „ Ce puteam să fac decât să mă gândesc la tine, asta-mi ocupă tot timpul…”.  „Fac  un album care îți va fi dedicat numai și numai ție, doar știi că te iubesc” sau „Apariția mea, datorită ție, va fi una de senzație” ..erau slogane sub acoperirea cărora cerea tot mai mulți bani și Dan se executa fără să crăcnească, dar cu gândurile aiurea. Deea vorbise cu impresarul Gino Bucur, dar  era nevoie de bani mulți pentru lansare și ea nici nu concepea să apeleze la altă sursă. De altfel încercă să-l amețească pe Dan cântându-i.

– Am să cânt numai pentru tine dacă îmi spui ce-ți place.

– E o piesă destul de nouă a Shakirei, începu el să fredoneze…„whenever, whenever”.

Imediat Deea se grăbi să-l oprească:

– Lasă, tu ești cu arhitectura, de cântat mă ocup eu și își îngroșă vocea ca să-i cânte:
„Whenever, wherever /We’re meant to be together /.I’ll be there and you’ll be near /And that’s the deal my dear”…vezi, textul ni se potrivește. Altceva? Dan se prinsese în jocul ei așa că își scotoci memoria…

– Dar Patricia Kaas îți place? Are un șlagăr super, ”mon mec a moi”, îl știi?

– Patricia Kaas e gagică mișto dar eu cu franceza stau mai prost, o să-l învăț pentru tine! Dacă tu îmi ceri iubitule cânt și în japoneză…la karaoke, firește! Îl văzu zâmbind și socoti că a sosit timpul să mai facă un pas înainte.

În afară de întâlnirile fierbinți din pat Deea nu reușise să pătrundă mai mult în viața lui și nici nu încercase. Sau nu știa cum pentru că ideile ei nu se potriveau cu stilul mai rezervat al bărbatului. Foarte repede, la prima masă de familie prilejuită de sărbătorirea Biancăi avea să încerce lovitura decisivă. Pregătise bine scena și spectatorii, inclusiv luând-o cu ea pe Alina de parcă uitase că îi interzisese să-l vadă pe Victor.

– Am o soră și mi se pare firesc să vină cu mine în casa logodnicului meu la asemenea petrecere, cu condiția să nu-i faci ochi dulci pictorașului…

– Lasă-mă în pace, eu nu fac ochi dulci nimănui. N-o să-ți convină dar eu îți spun că Dan nu e un tip pe care să-l ții în lesă…decât dacă…îi faci un copil, zâmbi Alina dându-i prilej celeilalte să izbucnească:

– Alina, tu ai înebunit la cap, crezi că mie îmi trebuie un plod…îți amintesc că el are deja un plod care mă calcă pe nervi…ceva de groază. Mironosița aia mică se crede de pe acum stăpâna casei dar ea nici nu știe ce i-am pregătit eu…

Și la masă, de față cu toată lumea, doctorița Maria Bratu, mama celor doi frați, Claudia și soțul ei Manole, socrii lui Dan, cu Alina, Victor și, desigur Bianca însoțită de profesoara ei preferată, Ana, căreia îi strecura priviri ucigașe,  Deea a aruncat bomba. Desigur, mai întâi a alimentat cu declarații emfatice discuția despre nevoia fetiței de a avea o mamă care să o iubească și s-o îngrijească, apoi l-a copleșit pe Dan cu laude pentru generozitatea lui de a o ajuta să-și repornească activitatea muzicală și l-a plâns pentru dificultatea de a rezista atâtor solicitări profesionale și familiale.  Apoi a spus, cu o voce blândă:

– Eu am hotărât, iubitule, am să mă mărit cu tine! Și vă mulțumesc anticipat că vă bucurați alături de mine în această seară.

Petrecerea s-a spart repede și Deea s-a gândit că e mai bine să se întoarcă, împreună cu Alina, la garsonieră. Procedase corect sau se grăbise? Alina era sceptică și îi alimenta îndoielile dar Deei nu-i plăcea să fie criticată și se ambală în explicații:

– Tu n-ai văzut că era acolo toată liota aia de rude, care mai de care se uitau pieziș la mine..fii bandită, știu ce urmărești, tu vrei de fapt să te las să ieși cu amărășteanul de frate-său pe la discoteci , eu nu știu cum te aburește de te uiți la el, ești dubioasă, ai niște gusturi la bărbați că eu nu te înțeleg…îi spuse ea, mereu în ofensivă.

– Eu mă rog la Dumnezeu să te măriți, să mă lași și pe mine să mă ocup de viața mea, să nu mai mă controlezi….mai lasă-mă să respir…se rugă Alina.

– Bine, bine, hai să dormim…

– Rămâi aici?

– Am aruncat bomba, lasă să culeagă ceilalți schijele..adevărul e că aș fi rămas la el, Alina, nu m-aș fi dezlipit de el, dar tu n-ai văzut ce reacție aiurea a avut, așa, când am vorbit de căsătorie…și în plus mai venise și moartea aia de meditatoare , spune și mie, ce căuta aia acolo? Păi cine crezi că a chemat-o la petrecere decât vipera aia mică de fii-sa, ca să mă enerveze! Alina nu era dispusă să rămână fără replică, și ea avea personalitate deși se lăsa dominată de sora mai mare conform dictonului „înțeleptul cedează primul.”

– Eu nu știu ce să zic dar mie meditatoarea nu mi s-a părut deloc insipidă, mi s-a părut chiar foarte personală.

– Știi ce am eu senzația, că nici tu nu crezi că am să mă mărit cu Dan.

– Nu e vorba de asta dar momentul pe care l-ai ales…

– Alina, tu ești singura mea rudă…trebuie să știi că viața e dură, extrem de dură și totul se obține cu luptă și sacrificii. Eu tot am să mă mărit cu Dan, ascultă de la mine, indiferent ce va trebui să fac pentru asta. Pe când tu…sunt sigură că ai pus ochii pe ratatul acela care trăiește ca un păduche din banii lui Dan ca să-mi faci mie în ciudă. Alina a zâmbit, gata să o provoace.

– Poate că sunt invidioasă, de ce tu să locuiești în vila lor și eu nu?

– Fiecare cu norocul lui, uite de ce…

– Atunci, dacă nu-ți iese ție combinația cu arhitectul mă lași pe mine să încerc? Una din noi trebuie să reușească.

– Eu spun atât..te omor!

– Nu te grăbi, chiar nu vreau să mă înscriu în întrecerea cine pune mâna mai repede pe barosani…Ideea e alta…tu chiar ai o concurentă serioasă așa că bagă de seamă!

– Ce, ce? Andreea a sărit deodată, nu-i convenea să i se spună în față ceea ce refuza să vadă deși devenise tot mai limpede.

– Sigur că n-ai de unde să știi, ai stat toată seara și l-ai giugiulit pe Dan în timp ce el…se uita după profesoară! Era adevărat, iubitul ei începuse să nu-și mai dezlipească ochii de pe tânăra profesoară iar Ana nu-i refuza privirile.

A doua zi s-a grăbit să-l sune, curioasă să afle ce reacție au avut bunicuțele.

– N-au rămas șocate încă? Dar să știi că n-am glumit..eu chiar am de gând să mă mărit cu tine, n-am să las pe nimeni să mi te ia. N-a primit răspuns și nici nu aștepta, intrase deja în clădirea firmei și urca în liniște scara, îi pregătise o surpriză.

– Iubitule, vrei să mă vezi? Atunci uită-te…A intrat zâmbind în biroul unde el își bea cafeaua alături de partenerul său Lucian, îmbrăcată în giaca de piele galbenă care-i punea în evidență bustul . Dorințele tale sunt poruncă pentru mine!

– Aș vrea să am și eu o iubită care să mă răsfețe așa, comentă galant Lucian.

– Vezi, Lucian are foarte mare dreptate..nu i-ai spus că te-am cerut de bărbat aseară?

– Cum vine asta? se miră partenerul.

– Păi ce, femeile nu pot avea inițiativa, Lucian? E drept, iubitul meu e uneori foarte timid și neajutorat dar nu-i nimic, pentru asta sunt eu aici…S-a scuzat cu pretextul că n-a venit să-i deranjeze de la muncă și a luat un taxi până la vilă, Bianca era desigur acasă, se întorsese de la școală însoțită de Ildiko. A intrat în living dar fetița a încercat să fugă în camera ei când a văzut o intrând însă Andreea a oprit-o.

– Nu fugi de mine, micuțo, noi două va trebui să încercăm să fim bune prietene, o să-mi spui toate secretele tale iar eu am să încerc să te ajut, ce zici? i-a spus ea cu blândețe. Era o actriță bună.

– Trebuie? De ce?

– Pentru că amândouă îl iubim foarte foarte mult pe papi …I se părea că adusese din nou lucrurile la normal și poziția pe care și-o construia cărămidă cu cărămidă se consolida. Seara târziu când Dan s-a întors de la muncă a găsit-o din nou în dormitor, așteptându-l, într-un kimono transparent dar de data asta n-a primit la schimb zâmbetul lui odihnitor ba chiar bărbatul i s-a adresat cu oarecare duritate:.

– Auzi Andreea, știi care e problema cu căsătoria asta? Ne cunoaștem de prea puțin timp și tu deja faci planuri de viitor, nu e OK. A plecat imediat ochii, cu vinovăție, gândindu-se dacă nu cumva a întins prea mult coarda dar nu exista altă soluție decât să persevereze.

– Iartă-mă…a șoptit.

– Nu, iartă-mă tu.

– Dan, singura mea greșeală e că m-am îndrăgostit prea tare de tine…vreau să-ți fie ție bine, vreau să-i fie și Biancăi bine…dacă asta n-are nici un fel de importanță pentru tine nu-i nimic…a continuat ea cu glasul stins și privirea de animal rănit, știa că e o atitudine greu de ignorat și tăia orice elan vindicativ  al celuilalt. „Am talent, pe bune!” se felicită în gând.

Pe neașteptate Victor a intrat într-o încurcătură. După o noapte de beție cruntă alături de prietenul său Paul a ajuns să facă dragoste în mașină cu o necunoscută agățată într-un bar și s-a trezit chemat  la poliție. I se furase portofelul și a crezut că i l-au găsit dar era altceva. La început a luat totul în glumă, îl acuzau de contact sexual cu o minoră dar când a fost adusă în fața lui o țigăncușă pirpirie a înțeles, i se făcuse o înscenare, nu era vorba de tipa pe care o agățase ci de una mult mai tânără care-l acuza cu vehemență . Cu ce scop, de către cine, rămânea de văzut, deocamdată acuzația părea solidă. Să fi fost vorba de Claudia Tudose, bunica disperată să dovedească promiscuitatea din casa unde trăia nepoata ei sau poate de Andreea care l-ar fi dorit scos din peisaj? Inspectorul șef Mircea Olteanu de la poliție s-a arătat înțelegător dar situația era neplăcută, cum să dovedești înscenarea?

Vestea a fost un șoc pentru mulți, inclusiv pentru Alina care nu înțelegea, pur și simplu cum era posibil așa ceva iar Deei îi plăcea să învârtă cuțitul în rană:

– A violat o minoră, lasă, nu e nici primul nici ultimul, o să-i duci portocale la vorbitor, poate o banană, vitamine…Alina s-a rugat de ea să-l ajute, să îl trimită pe avocatul Lupescu pentru a lămuri cazul care îi părea suspect, era o contradicție între furtul portofelului și acuzația de viol dar Andreea a refuzat-o. Totuși Lupescu avea să-și facă apariția mai târziu, după ce acuzația a fost retrasă brusc și un emisar al lui Sică Ciomag, un șmecher de mahala poreclit Terente, i-a spus pe șleau lui Victor că o să rămână dator. El s-a întrebat ce anume ar putea dori interlopii de la el dar bucuria de a fi scăpat din necaz era prea mare. A venit cu Bianca în brațe, jucându-se, în livingul unde Dan și Andreea stăteau de vorbă și s-a repezit să o sărute pe Deea, stârnind umirea fratelui:

– Victor, tu ai înebunit?

– Da!

– Ce glume sunt astea?

– Ei, cumnățica mea e atât de simpatică…îi explicam și eu Biencuței cum a fost cu șantajul…adică povesteam, au fost odată ca niciodată niște bărbați și niște femei care îi doreau răul lui Făt Frumos adică mie dar până la urmă dreptatea a învins…Tu nu te bucuri, cumnățico?

– Victor, tu nu poți să vorbești serios? insistă Dan, arțăgos dar Andreea nu spunea nimic pentru că ea știa oricum mai multe. Întreaga afacere fusese pusă la cale de oamenii lui Sică prin intermediul unui barman de la barul lui Lupescu și avea ca scop să-l „frăgezească”, să-l înmoaie pe Victor în perspectiva unor colaborări viitoare. Și n-a trecut mult că avocatul i-a făcut o vizită lui Victor care se aștepta.

– Chiar mă așteptai?

– Desigur, doar minunile nu țin mai mult de trei zile…cu ce-i pot fi de folos lui Sică Ciomag, parcă așa-i spune ?

– Te-ai prins, se dăduse ordinul să fii jupuit dar ești un norocos, s-a întâmplat că Sică Ciomag mi-era dator, l-am scăpat odată de pușcărie, așa că m-am gândit să fac și eu o faptă bună ..

– Nu Claudia v-a rugat, nu? M-aș fi mirat.

– A fost ideea mea, îmi place să știu că oamenii îmi datorează câte ceva…

– Deci datoria față de Sică o plătesc dumitale, bine…pe cine trebuie să omor? Sigur, cererea n-avea să vină imediat, deocamdată avocatul stabilise pozițiile dar lui Victor nu-i păsa, s-a grăbit la salonul unde Alina lucra ca manechiuristă și s-a așezat la măsuța ei cu un zâmbet vinovat. Fata l-a privit ironic…

– Șantajiștii și-au retras plângerea, înseamnă că ești curat, ce detergent folosești? Atunci ce-ar fi să o cauți pe tipa cu care obișnuiești să-ți petreci nopțile în mașină, e genul pe care îl preferi, nu? Victor a plecat ochii, n-avea ce răspunde,  iar Alina s-a scuzat, o aștepta o clientă, dar trăznetul trecuse și furtuna avea să se domolească.

Intrarea Andreei în forță nu dădea rezultate

Era o seară ploioasă, afară tuna și fulgera iar Deea nu reușise să plece din timp spre vilă, zăbovise mai mult de vorbă cu Alina și acum se temea să iasă în ploaie. „Dacă mă iubește vine să mă ia de aici cu mașina lui” spuse, bucurându-se să audă bătăi în ușă.

– El e, a venit! Mă iubește!

Dar în garsonieră a intrat Tudor Lupescu, impecabil ca de obicei într-unul din costumele lui de stofă englezească, mereu purtate cu un tricou pe gât, o helancă. Cum Deea se acomoda cu orice situație l-a rugat să o conducă până la vila Bratu și avocatul s-a conformat, fără să bănuiască nimic despre criza ce se va declanșa. De fapt cine își putea imagina scena pe care Deea a văzut-o prin parbrizul mașinii în momentul când Tudor se apropia de casa arhitectului, la lumina înserării se zăreau două siluete ieșind din vilă. Ana și Dan. El a condus-o ținând-o îmbrățișată de umeri la mașina lui și i-a deschis portiera iar Deea era gata să pleznească.

– Tudor, tu vezi ce văd și eu? Nu, e incredibil, nu, mi se pare ..asta e nenorocita de meditatoare a Biancăi, ce tupeu fantastic! Nu, lucrurile astea n-au să rămână așa…

– Lasă capul jos, încercă să o potolească Tudor…nu te mișca!

– Dă-mi drumul, te rog, tu nu știi nimic..o omor…dă-mi drumul…

Mașina cu Dan și Ana a trecut pe lângă ei pierzându-se în noapte, ploaia stătuse iar Deea se întreba unde a greșit. Soluția era să se prefacă, să pretindă că nu a văzut, nu știe și nici nu bănuiește nimic. L-a lăsat pe Tudor  care se temea de un scandal inutil în plină stradă și a urcat în casă. O să-l aștepte în dormitor ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Când s-a produs apropierea între Dan și meditatoare fără ca ea să observe? Și dacă exagerează?  Poate au stat cu Bianca să nu se sperie de furtuna de afară. Poate femeia n-a putut pleca din cauza ploii și el s-a oferit amabil s-o conducă dar de ce se îmbrățișau? Nu s-a sfiit să cerceteze patul și nu mai avu nici un dubiu, cei doi făcuseră dragoste.

Într-o înfruntare violentă cu tatăl ei, care intuia ce se întâmplă,  Ana  începuse să-și verse sufletul declanșând acasă o adevărată furtună:

– Tată, Dan are o iubită…care vrea să se mărite cu el, înțelegi? Bătrânul s-a înfuriat și motivul lui era clar, nu voia ca fiica lui să sufere. A încercat să fie categoric, să-i interzică să-l mai vadă pe arhitect:

– Mie să nu-mi vii cu povești de iubire,  astea sunt vorbe, poezii, fii cu picioarele pe pământ, Anișoară. Sunt tatăl tău și-ți interzic să-l mai vezi pe Bratu! Poate sunt învechit, am concepții din alte secole, nu vă înțeleg pe voi tinerii dar…

– Tată, îl iubesc! a izbucnit  Ana brusc și nu mai rămânea nimic de adăugat. Chiar în seara aceea s-a dus la vilă, mai ales că Bianca lipsise de la școală din pricina unei răceli și stătea în pat. Dan lucra în apropiere și a rugat-o să mai rămână. A rămas mai mult decât socotea pentru că afară a început o ploaie câinoasă, cu fulgere și tunete, luminile din vilă s-au stins și, la lumina palidă a lumânărilor ceea ce a urmat nu era greu de ghicit.

Andreea a înțeles totul văzându-i și acoperișul lumii s-a prăbușit peste ea. S-a calmat cu greu după accesul de furie și a hotărât că e rândul ei să-i provoace un șoc arhitectului. N-avea obiceiul să ezite, chiar cu riscul de a exagera trebuia să treacă la asalt neîntârziat.

Mai întâi s-a dus a doua zi acasă la Nechifor Dogaru, tatăl Anei, l-a atacat direct, fără menajamente, deși bătrânul se vedea că nu e la curent cu ceea ce se întâmplase :

– Domnule Nechifor, aș vrea să-i spui fetei dumitale să-și bage mințile în cap și să nu mai fure bărbații altora. Bătrânul a privit-o contrariat în timp ce ea continua, agresivă:  Hai să vă explic eu cum a fost, a intrat în casa lui Dan Bratu, chipurile să dea meditații fetiței după care s-a băgat pe sub pielea copilului ca apoi să-l manevreze pe Dan ca să ajungă în patul lui!

– Ia stai puțin, domnișoară..de Ana mea e vorba? a protestat celălalt. Dai buzna la mine și nici măcar nu te cunosc…

– Atunci să mă prezint domnule Nechifor, eu sunt iubita lui Dan Bratu și trebuia să ne căsătorim până când a apărut în peisaj mironosița dumitale. I-am văzut cu ochii mei, adăugă, să ai grijă de odrasla dumitale până nu mă înfurii eu și o scot de păr nu numai din casa lui Dan ci și din școală!

Desigur, revoltat de obrăznicia ei bătrânul a gonit-o dar sămânța îndoielii fusese sădită și Deea era sigură că va ieși în câștig după discuția avută dar nu era suficient. Era nevoie de un șoc mai puternic. O confruntare cu Dan nu putea fi evitată, tânărul era confuz și nu trebuia lăsat din lesă, așa că l-a abordat frontal:

– Aseară m-ai lăsat mască iubitule și nu căuta scuze că n-ai! A fost furtună? Și ce, nu funcționau telefoanele? Sau aveai ceva mai important de făcut și eu deranjam? Tonul ei arțăgos îl obliga și pe Dan să ridice vocea:

– Tu să nu țipi la mine, da?

– Țipă tu și bate-ți joc de mine, ai noroc că te iubesc și pot să suport…

– Bianca a fost bolnavă aseară și…

– Mă lași? Chiar totul se învârte în jurul Biancăi? Se apropie de el, cu o voce imediat îndulcită și încercă să-l atingă dar Dan se feri, nervos… Tu știi că te iubesc…

– Ba nu mă iubesti deloc, am fost orb, am fost prost că nu ți-am zis mai înainte  că…Se opri brusc și Deea deveni din nou agresivă:

– Ce să-mi zici, Dane, e ceva ce trebuie să știu? Ba eu am să-ți spun ceva, ceva important, un lucru pe care ar trebui ca tu să-l știi…

– Nu mă interesează.

– Dar de Ana Dogaru te interesează? Ia spune, ați făcut amor aseară, a fost bine, ți-a plăcut?

El n-a răspuns, a început să umble fără rost prin încăpere, frecându-și mâinile ..

– Problema e că…vreau să ne despărțim.

– Să ne despărțim…așa te-ai gândit tu? Băiete, nu s-a născut omul care să-i dea cu piciorul Deei Damaschin…

– Am fost doi adulți care am avut o relație, frumoasă, minunată dar a sosit vremea să-i punem capăt… nu e problema mea că tu te-ai gândit la căsătorie!

– Și copilul?

Nu-ți face tu griji pentru Bianca, are cine să se ocupe de ea…

Andreea a dat înapoi, îi venise o idee nebunească dar poate era mai bine să o dezvăluie în altă parte, la o ființă mai sensibilă și mai vulnerabilă. Pe moment era singura soluție salvatoare, miza era prea mare și se afla în fața înfrângerii. Așa că i-a zâmbit lui Dan, i-a spus că-l lasă să se calmeze și să judece mai bine și s-a retras.

Trebuia să o vadă pe Ana Dogaru, față în față.

Nici un moment nu-și imaginase că femeia aparent banală, fragilă, ar putea juca un rol important în viața ei, că va deveni un obstacol. A așteptat-o în fața gardului de lemn al casei țărănești, a suportat să o vadă coborând din mașina lui Dan cu care s-a sărutat la plecare. Cum de a fost atât de oarbă să nu observe idila care se înfiripase între ei, probabil văzându-se zilnic când Dan se ducea să o ia pe Bianca de la școală, ceea ce de obicei cădea în sarcina lui Ildiko, servitoarea. Nu s-a gândit că era un pretext pentru cei doi să se vadă, să vorbească? Și plimbările în parc unde Deea refuzase să meargă? Și după amiaza cu furtună când Deea se încăpățânase să-l aștepte în timp ce el rămăsese cu Ana în intimitate, la vilă? Ce femeie ar fi fost fraieră să scape asemenea ocazie?

Andreea se așezase pe băncuța de lemn sprijinită de gard, cu o figură încruntată, era total ciudat ca o femeie cu un decolteu generos și un mini îndrăzneț să stea pe locul unde se adună la sfadă bătrânele satului  și a lăsat-o pe Ana  să se apropie, să se mire de prezența ei, o uimire mimată, desigur Dan îi spusese noii amante că a solicitat despărțirea.

– Ana?

– Andreea? Ce cauți aici?

– Da, eu sunt. Ce caut aici? Ana, am venit să-ți spun, nu, să te rog..să-l lași în pace pe Dan…

– Chiar n-am de ce să te ascult.

– Să știi că îmi este foarte greu…pentru că nu-mi stă în fire să mă umilesc…dar s-a întâmplat un lucru extrem de important și de neprevăzut totodată, iar lui Dan n-am apucat să-i spun pentru că mi-am dat seama că e îndrăgostit de tine…dar nici n-am curajul , nu știu cum ar reacționa…

Își pregătise bine lovitura, abandonase de la început tonul agresiv, își frământa mâinile, juca perfect comedia umilinței, poza în femeia care vine să implore ajutor tocmai rivalei sale neavând altă ieșire. Ana a început să fie interesată și a întrebat:

– Ce s-a întâmplat?

– S-a întâmplat că sunt însărcinată.

– Poftim?

– Da, Ana, sunt însărcinată cu copilul lui Dan.

Alina nu știa nimic de planurile Deei. Îi cunoștea caracterul aprig, tendința de a fi întotdeauna  în prim plan, cea care are mereu dreptate, refuzul de a fi ignorată, umilită, respinsă, lucruri pe care Alina, trecând peste toate exagerările, le aprecia, le considera calități demne de o femeie hotărâtă să răzbească prin viață. Și-ar fi dorit să fie la fel de puternică dar nu întotdeauna reușea, era mai sentimentală, mai aplecată spre compromisuri și cedări…semăna cu Maria, mama ei, așa îi spunea întotdeauna Deea. S-ar fi mirat să afle că sora ei îi preluase ideea de a-i face un copil lui Dan dar Alina se gândise la o sarcină reală nu la una prefăcută, ca în telenovele. Asemenea păcăleli nu reușeau niciodată…

Victor avea un tupeu incredibil dar nu te puteai supăra pe el, a intrat în garsonieră ca și cum acolo era locul lui …a sărutat-o pe Alina în trecere zicând ”ce faci puiule, unde e cafeaua, s-a răcit?” și s-a tolănit pe canapea.

– Să știi că sora ta are dreptate că nu vrea să mă vadă pe aici… cu tine vreau să fiu sincer…a prevenit-o el amuzat de figura ei supărată.

– Urmează o discuție serioasă?

– Îhâm. Nu înțeleg de ce tu ai senzația că eu trebuie să alerg mereu după fuste?

– Tu de fapt vrei o relație serioasă,  să-ți găsești sufletul pereche,nu? îl ironiză Alina. Asta voiai să-mi zici?

– Hai mă, de ce vorbești tu pentru mine? Te urăsc, citești în mine ca într-o carte…vine odată cafeaua aia?

A urmat-o în mica bucatărioară  încercând s-o îmbrățișeze dar a întâlnit un refuz net.

– Chiar așa,  nu-ți sunt simpatic deloc?

– Potolește-te..

– Mai târziu!

– Eu zic să te potolești acum….a mai încercat Alina să-l respingă dar atracția dintre ei își spunea cuvântul, s-au sărutat, un sărut care nu se mai sfârșea…până când ea se desprinse cu un gest final: „Gata. Nu trebuia să vii”. Alina părea că regretă clipa de slăbiciune dar Victor putea paria că fetei îi plăcuse sărutul așa că a luat ceașca de cafea și a trecut în cameră.

– Cu tine trebuia probabil să o iau ca la abecedar, câteva plimbări sub clar de lună, un restaurant de lux, să știi că am bani…a spus el stârnindu-i furia. „Ieși afară” a strigat Alina la el și până să realizeze unde a greșit s-a trezit împins spre ușă.

– Ieși afară!

În weekendul acela Alina s-a dus la Vădeni, la părinți, călătorind cu trenul până la Galați și apoi cu o cursă locală. Mereu trebuia să o scuze pe Deea că e prea ocupată cu cariera dar adevărul e că sora ei jurase să nu mai calce în bătătura țărănească unde totul i se părea mizerie, înapoiere, chiar dacă nu-și mai vedea părinții care se chinuiseră să le crească.  Alinei îi plăcea la țară și uneori se gândea cât de mult greșise plecând…ajunsese o modestă manechiuristă într-un salon banal, singură, fără prieteni, relații sau perspective, cu ce era mai presus viața la oraș față de viața în familia părinților? S-a trezit cu Victor la poartă! Desigur, aflase de la Deea unde să vină, cert e că mașina lui cam rablagită a oprit cu zgomot în fața curții și Alina s-a grăbit să-l întâmpine supărată:

– Ce e cu tine aici, ai venit să vezi cum mulg vaca?

Începuse să se facă frig, el purta o scurtă îmblănită cam roasă la mâneci dar avea același păr rebel și același zâmbet care te dezarma, te cucerea…

– Eu înțeleg că ai și tu un palmares, vrei să mă incluzi și pe mine în el și pe soră-mea dar eu nu-s de acord, bine?

–  Da, mă, am făcut o mulțime de tâmpenii în viață, ce vrei acum, să mă călugăresc? Mi-a fost dor de tine, de ce nu înțelegi? Cum e vaca voastră, are coarne?

– Intru în casă, mie mi-e frig…încercă ea să scape de îmbrățișarea lui dar deja Victor o săruta și îi murmura în ureche:

– Mai dă-mi o șansă, te rog… Ce trebuie să fac să te merit? Uite, îți aduc salățile din Grădina Ursului…

L-a invitat la masă și mama Maria le-a servit bucatele fără să pună întrebări, apoi au plecat spre București în mașina lui.

– Trebuia să mă prezinți ca viitorul mire, spuse el, să doarmă și oamenii liniștiți..

– De ce, m-ai cerut?

– De ce, mă accepți?

Au ajuns pe seară în Capitală, el a lăsat-o în fața blocului de garsoniere, s-au sărutat și i-a spus:

– Să mă visezi la noapte, neapărat!

Sus, a găsit-o pe Andreea mâncând și, cum ea nu era dispusă să afle ce mai face familia de la țară s-a apucat să-i povestească planul.

– Mâine, cel târziu poimâine, mă întorc la Dan.

– Serios? Cum ai să faci asta, ai plătit o vrăjitoare să-l farmece?

– Nu, am vorbit cu Ana și i-am spus că-s însărcinată…ea e genul de gâsculiță care se impresionează ușor…și e în stare să se sacrifice, să facă orice pentru alesul inimii ei…

Alina, care începuse să aranjeze așternutul pe pat, a încremenit.

– Adică…tu ești însărcinată?

– Alina, mă lași…tu crezi că mie îmi trebuie copiii?

Ce putea să-i spună surorii ei, că greșea, că existența unui copil nu putea fi o joacă, o minciună pe care să o folosești ca să-ți forțezi norocul. Desigur, după un timp, Deea ar fi putut găsi o scuză ca să-și acopere minciuna, spunând că s-a înșelat, că a fost o alarmă falsă dar Alina se temea pentru sora ei, se juca prea mult cu focul…

Desigur, dezvăluirea Andreei a avut consecințe imediate, Ana, care investise mult suflet în relația ei cu Dan, știind ce riscă, a decis să se retragă cu sfială din calea celor doi, prizonieră unei mai vechi obsesii că fericirea nu e pentru ea. Dan nu înțelegea de unde răceala care se instaurase brusc între ei tocmai când începuse să vadă în Ana femeia compatibilă cu el și, mai mult, acceptată de Bianca. Andreea a așteptat cât a crezut de cuviință că el începe să aibă îndoieli și și-a făcut apariția la vilă.. Când Bianca și tatăl ei au venit acasă din oraș au găsit-o răsfoind o revistă, pe canapeaua din living, ca și cum nu părăsise niciodată casa. Mai mult, i-a întâmpinat cu zîmbete:

– Helo…bucuroși de oaspeți?

– Pe ea ai invitat-o tu? a  izbucnit Bianca îmbufnată, mi-ai zis că nu mai vine! Eu nu vreau să vină!   Atitudinea fetiței a avut darul să-l înfurie pe tatăl ei, de data asta ostilitatea se transformase în obrăznicie.

– Bianca, nu e frumos să vorbești așa cu oamenii, a mustrat-o Dan în timp ce Deea nu sufla o vorbă. Ia du-te tu și spală-te pe mâini, hai! Când oi învăța să te porți, atunci să vii să vorbești cu noi! Abia după ce fetița a urcat scara Andreea a spus:

– Era cazul să o pui la punct, a început să se creadă stăpâna casei.

– Bianca e stăpâna casei, a replicat el tăios. Iar tu ce cauți aici?

– E normal să te întrebi ce caut aici după ce te-ai purtat așa de urât cu mine …păi, în primul rând voiam să-ți spun că te iubesc și nu sunt supărată pe ce ai făcut, ești bărbat, OK, ai avut o escapadă…am trecut-o cu vederea. Pe Dan îl pufnea râsul văzând cum femeia întoarce totul în favoarea ei, nu se aștepta la asemenea întorsătură de condei din care tot ea ieșea generoasă și iubitoare.

– Andreea, nici nu știu dacă să mă înfurii sau să mă amuz la ceea ce zici…

– Să știi că nu-s genul acela care intră pe fereastră când o alungi pe ușă,  pur și simplu nu suport să te văd că suferi…că ești trist…

– De unde știi tu că sunt trist?

– Pentru că se vede, Dane..ești singur, unde este drăgălașa de Ana, dragostea vieții tale, e ocupată să hrănească găinile în mahalaua ei?…la ce dragoste se arăta la orizont credeam că deja v-ați mutat împreună… Nu o suni la telefon să o întrebi de ce nu e cu tine, dacă te mai iubește, de ce s-a răcit atât de mult…? Era clar că bărbatul nu aflase adevăratul motiv al schimbării atitudinii Anei, schimbare pe care Deea contase intuind caracterul celeilalte. Cu atât mai multe voia să profite.

– Tu chiar nu înțelegi nimic, răspunse el încercând să-și păstreze cumpătul, cinismul femeii începuse să-l deranjeze vizibil și abia se abținea să nu reacționeze fizic. Avusese o discuție ciudată cu Ana la o cafenea rămânând intrigat de schimbarea de atitudine, neînțelegând și neacceptând explicațiile ei că „nu e pregătită”. Fuseseră împreună pe șantierul viitorului complex rezidențial pe care el îl proiectase,  visaseră amândoi să se mute în viitor acolo, un viitor în care se vedeau ca o pereche  iar acum ea îi spunea că totul a fost o iluzie și s-a terminat…Cât despre Andreea…n-a mai insistat și s-a întors în garsonieră, lăsând timpul să lucreze în favoarea ei. Nici nu-și imagina că, tocmai în acea seară, Ana îi va veni în ajutor într-un mod neașteptat. Dan se dusese valvârtej la ea, gândindu-se că de vină e bătrânul Nechifor, tatăl Anei, care insista să-i despartă și femeia a făcut eforturi să-l calmeze dar a continuat să-l respingă.

– Plec cu o singură condiție…spune-mi că nu mă iubești, insistă el.

– Asta vrei să auzi? S-au privit îndelung și ea a avut puterea să rostească: Bine. Nu te iubesc, Dane.

– Nu te cred …A încercat să o sărute și atunci a ieșit din casă tatăl ei însoțit de un tânăr necunoscut, cu alură de sportiv. Dan a evitat muștruluiala cu care l-a întâmpinat bătrânul și a întrebat, uimit.

– El cine e?

– Eu sunt Gelu, i-a întins tânărul mâna, cu un zîmbet deschis.

– El e Gelu, un prieten din copilărie…și logodnicul meu, a rostit Ana, luând mâna tânărului și asta a fost tot.

În seara următoare Dan urma să participe la petrecerea oferită cu ocazia deschiderii oficiale a șantierului. Pentru prima dată Alina a fost să-l vadă pe Victor pictând, în atelierul improvizat la mansarda vilei și el a profitat să o invite la petrecere unde, desigur, Andreea n-a întârziat să apară, sub pretextul că urma să cânte. Refuzând orice apropiere din partea Deei Dan a băut toată seara și la plecare nu a fost chip să-l oprească să plece cu mașina, deși Deea, Victor și Alina sau Lucian, partenerul lui, au făcut eforturi disperate să-l convingă să nu urce la volan. S-a dus direct la casa Anei și când Nechifor l-a văzut dând buzna înăuntru s-a speriat:

– Dumneata ai băut!

– Da, am băut..vă e teamă că am să vorbesc urât cu Ana? Stați liniștit, Ana se pricepe să îmbrobodească bărbații! Ana a încercat să aplaneze conflictul din fașă:

– Tată, lasă-l…e dreptul lui să-mi ceară explicații dar nu așa…

– Sigur că e dreptul meu, cum ai putut să-ți găsești un logodnic la o zi după…

– Tu trebuie să te întorci la Andreea, a strigat Ana, întrerupându-l.

– De ce să mă întorc la Andreea?

– Pentru că e însărcinată, de aia!

Când s-a întors la vilă, amețit de fumul băuturii și de lovitura primită a găsit-o pe Andreea care-l aștepta, în rochia roșie foarte decoltată cu care făcuse impresie la petrecerea oferită de principalul investitor al proiectului Vilamax, miliardarul austriac Meyer, care urma să decidă cui încredințează controlul total asupra construcției.. Și-a mai turnat un pahar de whisky și a privit-o cu ochii tulburi iar ea i-a șoptit:

– Te-am așteptat să te întorci…Ai aflat că sunt însărcinata, da? Mă bucur…Îmi pare rău că nu ți-am spus mai înainte dar erai prea grăbit să mă dai afară din viața ta.

– Mă doare capul…spuse el înaintând cu paharul în mână, confuz.

– Să știi că n-am de gând să dau afară copilul ..sper că și tu vrei asta..Dane, cu tine vorbesc, insistă Deea, vrei să păstrăm copilul, nu-i așa?

Ce s-a mai întâmplat în seara aceea de pomină avea să-i povestească Andreea  în dimineața următoare Alinei…„Dan a adormit…și, bonus, a sforăit de s-a zguduit tot patul! Deci m-am hotărât să-l părăsesc!” …Spre uimirea avocatului, Deea i-a făcut apoi o vizită lui Tudor Lupescu spunându-i că renunță să se mai mărite cu „mocofanul” de Dan…

– N-are decât să se spele pe cap cu profesoara aia insipidă, fiecare om are în viață ceea ce merită iar ei se merită unul pe altul…

– Și cine are să-ți sponsorizeze cariera muzicală, audiții, spectacole, albume? o întrebă Tudor, care era obișnuit cu schimbările ei de atitudine, întotdeauna făceau parte dintr-o strategie.

– Știi, răspunse Deea scurt, mă gândeam să mă ajuți tu, ce părere ai? Bineînțeles o să-ți revină o parte din câștig, o să perfectăm totul în scris cu Gino, impresarul  meu…O relație strict de afaceri deci, a subliniat….eu în patul tău nu mai mă întorc niciodată.

Tudor s-a întins leneș pe canapea privind-o atent.

– Dar cu copilul pe care nu-l faci cum rămâne? Ea bănuia că fostul amant știe totul despre manevrele ei, probabil de la Claudia Tudose pe care încercase s-o atragă ca susținătoare dar nu se aștepta la un refuz. Și totuși..

– Bellissima, a spus sec Tudor, sunt obligat să te refuz. Părea incredibil!

– Tu mă refuzi pe mine, Tudor?

– Așteaptă să-ți explic.Știu din sursă sigură că firma lui Dan va coordona tot proiectul Vilamax, e o investiție colosală, din afară, pricepi..așa că tocmai acum nu trebuie să-l părăsești,  ba chiar din contră, e obligatoriu să te măriți cu arhitectul! Deea înțelegea, interesele lui Sică Ciomag se extindeau și căpetenia interlopilor își făcea din nou apariția în viața ei. Tudor continua să-i explice: La un contract de un milion partea lui Dan e de cel puțin 6 la sută …iar Vilamax e o investiție de multe milioane de euro…

Lucrurile se vedeau acum dintr-o altă perspectivă și Deea n-a ezitat. Imposibil să abandoneze lupta, cât despre amenințarea cu copilul…oricând putea inventa un pretext pentru a renunța. Prima mișcare a făcut-o ajutată de mama fraților Bratu, doctorița Maria, purta același nume ca mama surorilor, împinsă să se ducă valvârtej peste Dan să-i ceară vehement să o aducă înapoi în casa și viața lui pe femeia care „îi purta copilul în pântece”. Tot în sprijinul ei, dar fără să știe, acționa și Gelu care profita de prezența lui prelungită în București să-i facă Anei curte…

Gelu Nemțeanu era un vecin al familiei Dogaru, copilăriseră împreună și dintotdeauna el sperase să fie pentru Ana mai mult decât un prieten dar niciodată fata nu-i răspunsese la sentimente. Din nefericire pentru posibila lor relație Gelu devenise jucător de tenis profesionist, era plecat din țară cea mai mare parte a anului și distanța nu-l ajutase deloc dar acum, când Ana părea că-și schimbă atitudinea față de el avea de gând să insiste. S-ar însura cu ea, ar lua-o să-l însoțească în turneele din diferite colțuri ale lumii, și-ar îndeplini un vis. Nu era atât de naiv să nu observe că Ana îl folosea drept paravan pentru a se rupe de o altă relație…chiar dacă găsise în bătrânul Nechifor un susținător. Credea însă în șansa lui și încerca să o fructifice deși Ana nu prea îi dădea speranțe…

Cea mai grea problemă era însă Bianca. Fetița remarcase intrările dese în casă ale Andreei și discuțiile de familie cu voce joasă iar Dan nu găsea cuvinte să-i explice situația. Era de preferat ca o vreme copilul să stea la bunici, în grija Claudiei și chiar Bianca a sugerat acest lucru. Într-un fel planul Andreei  se îndeplinea cu ajutorul celorlalți dar deznodământul avea să fie complet diferit de ceea ce se credea… Totuși, inevitabila scenă a grețurilor, a stărilor de leșin și durerilor insuportabile a avut loc într-o seară când Andreea chiar avea o indispoziție după ce înfulecase niște ciuperci iar Dan s-a repezit speriat la garsonieră căutând să o ajute. Sigur, ea a manevrat în așa fel încât bărbatul să îi ceară cu gura lui să nu dea înapoi, să păstreze copilul, să se îngrijească, ba chiar a primit și sărutul solicitat…dar pe frunte! .

După ce proiectul Vilamax fusese definitiv câștigat, Dan nu a găsit firesc să-și împartă bucuria cu toți în afară de Ana și a sunat-o insistent, rugând-o să se vadă.

– Vrei să reeditezi legenda meșterului Manole? i-a răspuns ea rece. Ai nevoie de o Ană care să se sacrifice pentru tine?

– Eu și Bianca ne-am gândit să-ți facem diseară o vizită. Ne primești? Măcar două cuvinte, uite…trec eu singur singurel..

– În nici un caz, Dane, a încercat ea să reziste fără să bănuiască faptul că tocmai acea întâlnire avea să schimbe cursul destinului tuturor.

De obicei femeile care aruncă în lupta pentru cucerirea bărbatului dorit sarcini mincinoase, profită câteva luni bune de minciună, până când sarcina ar trebui să devină vizibilă sau o ecografie nu mai putea fi evitată. Deea n-a putut profita nici câteva zile de combinația pe care ea însăși o țesuse.

– Unde sunt pantofii mei albi cu bucla aia de aur rotundă? o întrebă Deea pe sora ei, scotocind prin cameră. Și nu-ți spun unde mă duc, nu e treaba ta să știi…

– Nici n-am întrebat.

– Am anticipat. Pentru că tu, dragă domnișoară, ai plăti ca să știi unde mă duc eu.

– Pe pariu că ai plăti tu să știi unde mă duc eu? replică Alina care era deja îmbrăcată de oraș și Deea îi răspunse cu o strâmbătură:

– Ce simpatică ești, antipatico…Alina, nu pleca până nu-mi găsesc pantofii și bluza cu pampon, continuă dar sora ei deja ieșise pe ușă, imună la crizele Deei de autoritate. În casa Bratu se sărbătorea succesul arhitectului, se adunase toată familia iar Alina era invitata lui Victor ceea ce Andreea a remarcat cu neplăcere atunci când a sosit. Dar o surpriză mai mare i-a oferit-o absența lui Dan, nimeni nu remarcase că el a plecat de la masă, mașina lui nu mai era în curtea vilei și Andreea n-a avut nevoie de mult timp să înțeleagă unde fugise gazda înainte chiar ca toți invitații să se adune. A luat un taxi și s-a repezit spre locuința Anei de la marginea Bucureștiului, a coborât la câteva sute de metri distanță de casa Dogaru, era deja noapte, șoseaua era puțin luminată și voia să observe nestingherită ce se întâmpla. Avusese dreptate, Dan și Ana erau în fața casei, ieșiseră din curte și păreau că stau de vorbă în fața porții… Ba nu, nu stăteau de vorbă, se sărutau!

Încăpățânarea Anei de a-l respinge dintr-odată, în mod inexplicabil, nu putea fi acceptată  ușor de Dan care s-a străduit să-i ceară un răspuns, dar n-a acceptat declarația ei că nu-l mai iubește, ce-i drept făcută cu prea puțină convingere. A insistat iar ea  încerca din răsputeri să-l alunge:

– Chiar vrei să plec? Ana, poți să-mi ceri orice, orice pe lumea asta, dar nu să renunț la tine, i-a spus și privirea lui  vorbea mai mult decât cuvintele, erau în ea și rugăminți și dorință și regrete și incapacitatea de a înțelege ce i se întâmplă și, mai ales, încredere în dragostea lor.

– Și dacă nu sunt eu femeia care-ți trebuie ție…a încercat ea să lupte.

– Cum să nu fii? Nu pot renunța la dragostea ta, Ana…cred că aș face moarte de om dacă m-ai înlocui cu Gelu. Ea a zâmbit:

– Cu Gelu? Glumești…sau nu suporți concurența? Atunci s-au îmbrățișat iar Andreea care se apropia în taxi pe strada slab luminată a început să clocotească de furie. Planul ei dădea greș…

Atunci s-a întâmplat accidentul.

Între timp, relația lui Victor cu Alina se împlinise firesc…făcuseră dragoste , se simțeau bine împreună și se descopereau reciproc cu bucuria unor adolescenți aflați la primele lor exprimări sentimentale. Și cum într-o dragoste, chiar incipientă, sinceritatea e esențială, Alina i-a mărturisit lui Victor că sarcina pe care o tot afișa sora ei e închipuită. Tânărul s-a amuzat, o asemenea cacealma era în firea Deei dar povestea i se părea total demodată și nu s-a grăbit să-și anunțe fratele.

Victor avea atâtea pe cap încât amânase puțin dezvăluirea, poate dacă Dan ar fi aflat mai repede despre minciuna Deei altfel s-ar fi desfășurat lucrurile. Dar Victor era stresat, primise o propunere pe care nu se hotărâse dacă să o accepte sau nu. Avocatul  venise să-i arate o monedă veche, bizantină spunându-i că un client de-al lui colecționează asemenea comori…era vorba de o antichitate autentică , dar  clientul voia mai multe exemplare…„Fac servicii unor amici, încercase Lupescu să înfrângă reticențele lui Victor,  e plină țara de ageamii cu mulți bani pe care îi aruncă în tot felul de kitchuri și  prostia costă”…Victor își dădea seama că avea de plătit o datorie, după înscenarea de la poliție dar era clar că i se propune să ia parte la o infracțiune, falsificarea de monede era ilegală iar riscul imens …„În viață totul e risc, și dacă respiri e risc…” râsese Lupescu și îi lăsase timp de gândire nu înainte de a-i promite o plată consistentă dacă executa matrița falsă. Cu asemenea probleme care-l torturau Victor decise să-l lase pe fratele său să se bucure în liniște de succesul profesional. Odată ce minciuna Deei va fi dată pe față profitoarea va fi definitiv alungată și se va putea respira din nou în familia Bratu…câștigătoare fiind până la urmă Alina față de care atracția se consolida pe zi ce trece…

Văzându-i pe cei doi sărutându-se, împinsă de un subit acces de furie, Andreea a început să alerge spre ei pe șoseaua prost luminată, fără să mai țină seama de nimic, oarbă la tot ce se întâmpla în jur și o mașină venită în viteză din spate a lovit-o, răsturnând-o pe parbriz și lăsând-o inertă pe caldarâm, cu capul plin de sânge. Șoferul grăbit nici n-a oprit la locul accidentului iar Dan și Ana s-au repezit să-i dea primul ajutor femeii care-și pierduse cunoștiința. Au dus-o la spital în grabă și chiar Maria Bratu, mama lui Dan, s-a oferit să intervină. Astfel tot eșafodajul clădit de Andreea s-a prăbușit pentru că, dincolo de loviturile și echimozele care aveau să se vindece  examenul medical arăta că nu e însărcinată. Spre norocul ei mai putea pretinde că s-a înșelat, că a fost o alarmă falsă, pentru a scăpa basma curată din încurcătură.

– Sigur a fost o alarmă falsă, a încuviințat Dan, venit la patul ei de spital.

– Probabil grețurile și amețelile veneau de la o infecție alimentară, insistă Deea să se explice. Asta e…câteodată noi femeile ne mai înșelăm…Dane, tu crezi că eu nu știu ce e în mintea ta acum?

– Ce e în mintea mea?

– Te gândești că ești liber, că Deea nu mai e însărcinată, nimic nu te oprește să fii fericit alături de Ana…

– Andreea, răspunse el după un timp, noi ne-am fi despărțit chiar dacă exista copilul…

– Ne-am fi despărțit, așa crezi tu? Deea oftă. Am să-ți repet mereu același lucru, la nesfărșit,  te iubesc și nu vreau să te pierd…

– Odihnește-te că ești obosită, e cel mai bine așa, spuse el înainte de plecare, nu avea de ce să ascundă că povara care îi apăsase umerii se risipise ca prin farmec. Și a ieșit cu toate că ea îl ruga să mai rămână, cu lacrimi adevărate în ochi. A strigat după el:

– Dacă rămân invalidă mă sinucid, să știi!

Pierduse și, în plus, bandajele care-i acopereau fața puteau ascunde apariția unor cicatrici care să o urâțească definitiv, perspectivă menită să o terorizeze. Abia când a vizitat-o Alina și-a revenit și i-a spus cu încrâncenare surorii sale ”îți jur, dacă nu mă lovea mașina aia Ana era acum pe patul acesta de spital!”…

– Măi, ție nu ți-e teamă de Dumnezeu? s-a speriat cealaltă dar Deea era de neclintit.

– Ai început să vorbești ca mama…

Mai greu a fost cu doctorița Bratu care venea să-i schimbe pansamentele. Și-a dat seama din privirea ei mustrătoare că e pe cale să-i retragă sprijinul pe care i-l acordase. A încercat cu disperare să nu piardă încrederea acesteia:

– Tu chiar nu poți să înțelegi o femeie disperată, Mario? Tu nu vezi că îl iubesc și sunt capabilă să fac orice pentru el? Nu mă părăsi și tu, nu te alia cu nenorocita aia ca să-mi întorci spatele …Implorările ei păreau inutile și, dintr-odată, s-a simțit singură și vulnerabilă. S-a întors acasă și a zăcut întinsă pe canapea, abia stăpânindu-și plânsul.

Vasile Vasile alias Sică Ciomag..a venit s-o viziteze însoțit de Tudor Lupescu, cu un bogat buchet de flori în brațe. Nu-l mai văzuse pe interlop de când se întorsese din Cipru, Sică îi oferise o bonificație pentru serviciile  ei și subliniase că rămân prieteni dar de atunci nu se mai arătase în persoană. Era un bărbat corpolent, brunet, cu un nas ascuțit de pasăre de pradă care te frapa de la prima vedere, se îmbrăca întotdeauna elegant, cu un fular lung de mătase roșie atârnându-i de gât și o înfățișare de om de afaceri serios.

– Ce mai face veverița mea? a întrebat el folosind o veche poreclă din perioada agitată a Deei când sărea ca o veveriță din aventură în aventură. Stai liniștită că trece buba…Dar să nu te dai învinsă, eu te cunosc ca o femeie puternică…

– M-am schimbat, Sică, s-a plâns ea, acum mă dă la o parte o neavenită, o impostoare, o…

– Nu te agita, nu e bine, o sfătui el părintește. Tudor ți-a spus că e vorba de o afacere colosală, un proiect de cartier pe care-l va construi arhitectul tău, un proiect de care suntem și noi interesați, foarte interesați. Așa că s-ar putea găsi unele căi să te ajutăm…

– Pe bune? zâmbi ea, speranța începuse să renască dar Sică nu era dispus să se angajeze cu nimic, venise doar să o îmbărbăteze, de restul avea să se ocupe avocatul și băieții din clan. Andreea s-a agățat zdravăn de această portiță de salvare cu toate că frica de a fi rămas desfigurată nu trecuse.  Iar Tudor i-a sărutat degetele mâinii cu zâmbetul lui parșiv asigurând-o că o va ajuta să-și îndepărteze rivala, doar că de data asta „trebuia să fie mai generoasă”. Adică să plătească în natură, înțelese Deea aluzia, dar nu-i mai păsa. Pe prim plan era dorința de a-și vedea fața eliberată de bandaje, chiar dacă fusese sfătuită să nu le îndepărteze încă, dar nu mai rezista. Rămasă singură s-a așezat în fața unei oglinzi și cu încetul, cu gesturi migăloase, a desprins pansamentele care-i acopereau obrazul stâng de la tâmple la bărbie,  s-a privit și, cum n-a suportat ce vedea, a spart cu un gest de furie oglinda. Avea câteva cicatrici dizgrațioase pe față și primul lucru care l-a făcut a fost să-l sune pe Dan pe care-l bănuia deja alături de Ana. Dar greșea, cei doi frați luau masa împreună cu Bianca și Alina iar Deea a făcut o criză de furie la telefon, cerându-le să vină cu toții, imediat, s-o vadă!

– Ce am pățit, vino până aici să vezi ce am pățit, urla ea în telefon. Veniți să vedeți ce ați făcut din mine, nenorociților, că dacă nu o să vă pară rău de ziua în care v-ați născut! Când au intrat în garsonieră a țipat la ei, în plină criză:

– Uită-te la mine, nenorocitule, îți place? i-a arătat lui Dan obrazul brăzdat de cicatrici urâte, în timp ce Alina și Victor căutau s-o potolească.

– Să mă potolesc? a repetat ea înșfăcând un cuțit de bucătărie…uite ce o să fac! O să-mi tai venele, strigă, încercând să se depărteze de ceilalți dar cu ochii numai la Dan care părea  copleșit de turnura pe care o luaseră evenimentele..Uită-te!! Uite ce ai făcut din mine, îți place? Alina și Victor o priveau interziși și speriați, o sarcină, chiar închipuită, se transforma sub ochii lor într-o tragedie personală cu care nu era de glumit…Dar Andreea s-a potolit la fel de brusc cum începuse, a aruncat cuțitul, le-a întors spatele și s-a prăbușit pe canapea, acoperindu-se cu o cuvertură sub care i se simțeau umerii zguduiți de plâns. Alina i-a îndemnat pe bărbați să plece și lucrurile s-au liniștit.

Deja a doua zi, cu alte bandaje pe față, Deea părea resemnată. Apariția lui Sică și promisiunea de a primi ajutor în înlăturarea rivalei sale, singura soluție care îi mai rămăsese, îi dădeau puteri. Urmărind-o cu privirea pe Alina care își pregătea cafeaua înainte de a pleca la muncă și-a regăsit ironia și cinismul obișnuite.

– Uite că n-am murit cum sperați voi…ieri îmi venea să te strâng de gât, în timp ce eu mă dădeam de ceasul morții aici tu te distrai la vilă frumos…cu Dan, cu Victor…făceați mișto de mine cumva, simpaticilor? Ai început să mă trădezi și lucrul ăsta nu-mi place deloc!

– De ce exagerezi? Am vorbit cu doctorii, nu te mai agita, mi-au zis că toate cicatricile tale se vor rezolva în timp…

– Știi ce mă gândeam, spuse Deea luându-și ceașca de cafea, fraieri ați fost ieri că n-ați chemat-o și pe Ana aici, să se bucure văzând în ce hal m-a adus…Mai e cafea?

– Nu știu, fă-ți, a răspuns Alina îndreptându-se spre ușă dar Deea striga deja în urma ei:

– N-ați învins-o pe Deea, să știți! Eu o să am ultimul cuvânt!

Interesele Andreei și cele ale lui Sică Ciomag nu erau identice. Privind lucrurile cu luciditate ea era mulțumită de ajutorul promis dar nu mai voia cu nici un chip să se întoarcă sub aripa protectoare a interlopului, în primul rând pentru că nu ar fi servit-o în cariera la care visa. Presa ar afla și ar face-o arșice. Pe de altă parte puținul timp petrecut ca ”veveriță” care servea clienții aleși pe sprânceană de Sică a învățat-o că nu trebuie în nici un caz să mai fie sclava cuiva. Chiar nu-i păsa dacă interlopii manevrau să se amestece în proiectul Vilamax, nu banii în sine o interesau ci confortul unei vieți în care să fie stăpână pe tot ce o înconjoară, inclusiv pe bărbatul ales să-i satisfacă toate poftele.  Îl dorea pe Dan pentru ea, nu pentru banii lui, cel puțin nu în primul rând…Și pentru asta trebuia definitiv înlăturată Ana Dogaru.

N-a lăsat mult timp să treacă și și-a făcut apariția la școală, spre stupefacția Anei care a privit-o uimită cu cât aplomb vine să o atace chiar acolo, în clasa de unde copiii abia luaseră pauză…A amenințat-o, cerându-i să „dispară din peisaj” , i-a spus în față că nu dă doi bani pe sentimentele ei față de Dan, s-a comportat ca și cum arhitectul era proprietatea sa, fără să asculte nici un fel de vorbă a Anei care s-a purtat cu demnitate și reținere. Dar Bianca s-a întors din recreație și dialogul dintre cele două rivale n-a avut timp să degenereze, Deea a încercat s-o înduioșeze pe fetiță arătându-și fața plină de răni însă a fost inutil. Andreea a fost obligată să dea înapoi, să se retragă, știind bine că amenințările ei nu vor avea nici un efect și că Ana cu Dan abia așteaptă să se reunească în același pat, chiar în seara aceea. O perspectivă care o înebunea așa că s-a dus glonț la Tudor Lupescu pe care l-a găsit în maiou, tocmai se îmbrăca după un duș. Obținuse acordul lui Victor de a face matrița monedei bizantine, avea o comandă secretă pe care putea să o onoreze contra unei sume consistente din care urmă să-i dea câteva fărâme și artistului, o afacere perfectă.

Andreea era decisă, rivala trebuia să dispară și cât mai repede iar ea era gata să plătească prețul…La urma urmei fusese cândva amanta avocatului așa că o dată în plus ce mai conta? Nu era vorba decât de o afacere iar Tudor se obișnuise în ultima vreme cu asemenea victorii. Până și Claudia Tudose, pe care o alimenta cu antichități mai mult sau mai puțin autentice pentru magazinul ei, părea dispusă să-i accepte avansurile sentimentale. Dar Andreea era o pradă de preț, o femeie tânără, spectaculoasă, experimentată în ale amorului chiar dacă favorurile ei purtau răceala și distanța unei acceptări silite. A început să-i mângâie genunchii, pulpele, a sărutat-o pe mâini, pe brațe, pe gât și femeia nu s-a mai împotrivit, nici nu i-a mai arătat scârba cu care îl primea pe trupul ei.  Iar el i-a garantat că s-a aranjat, băieții lui Sică vor avea grijă de profesoară, se elaborase „un scenariu demn de Oscar”.

Stăteau dezbrăcați în patul lui Lupescu, bând șampanie,  dar Andreea nu-și putea stăpâni curiozitatea de a afla amănunte. E drept, capcana care i se pregătise Anei era destul de complicată, în genul farselor care se pun la cale la televizor. Au pândit-o serile în fața curții până când femeia a apărut singură în stradă, se ducea în apropiere la un magazin non stop să cumpere zahăr. Ieșise în fugă și apariția ei a declanșat acțiunea, ca la un semnal. O fată modest îmbrăcată, despletită, cu fața tumefiată de lovituri i-a apărut în cale și efectul a fost instantaneu, Ana a încercat să o ajute.

– Ce e cu tine..cine te-a bătut? Ești plină de sânge…cine te-a bătut în halul ăsta? Unde stai?..Vrei să chem salvarea sau să te duc acasă. Aici stai …după colț?

Dintr-o mașină au coborât deodată două tinere necunoscute, în minijupe care vorbeau multe despre meseria practicată de ele dar Ana nici măcar n-a observat, era îngrijorată de soarta celei pe care voia să o ajute. A întrebat:

– Voi o știți pe fata asta?

– Dar ce s-a întâmplat? a întrebat una din noile venite.

– A bătut-o cineva și are nevoie de ajutor…

Atunci a oprit în trombă microbuzul poliției și câțiva agenți au coborât în grabă, cele două prostituate au fost repede împiedicate să fugă și ridicate.

– Urcă, păpușico, spuse polițistul apropiindu-se de Ana, cu o voce cleioasă, mestecând vocalele. Urcă, e noapte și trebuie să faci nani.

– Poftim? Ana nu înțelegea ce se întâmplă., în minte îi venise fulgerător o discuție auzită le televizor când mai marii poliției se plângeau că nu dispun de suficientă benzină ca să urmărească infractorii. Eu locuiesc aici aproape, am ieșit să cumpăr zahăr.

– Da, ești o dulce…spuse omul. Ai acte? Ana ridică din umeri a neputință dar orice alte explicații voia să dea polițiștii nu erau dispuși să asculte.

– Hai, mișcă, adăugă primul, deschizând ușa laterală a mașinii ce se dovedea a fi un microbuz de construcție specială, un fel de dubă cu uși mari, glisante. Urcă puicuțo că-i frig, vrei să răcești la țâțe? Dintr-odată Ana înțelese ce se întâmplă, ce confuzie îngrozitoare se crease.

– Vă rog să mă lăsați în pace, eu nu…eu nu sunt…

– Uite la ea, puicuța cotcodăcește!

Simți că două mâini puternice o împing, ajutând-o să urce, apoi portiera glisă închizându-se cu un zgomot sec și ea se împiedică, aproape căzând la picioarele fetelor care o priveau fără să scoată o vorbă. Fata care păruse bătută a dispărut fără urmă. Capcana s-a închis. La secția de poliție nimeni nu i-a ascultat explicațiile și, cum nu avea acte, a trebuit să petreacă noaptea acolo, în așteptarea șefilor. Ceea ce părea o simplă neînțelegere s-a transformat într-un coșmar. Dan plecase la Timișoara să-i vorbească despre intențiile sale privind Vilamax tatălui său, arhitectul Traian Bratu, un meseriaș cu reputație și mare experiență. Și n-a aflat nimic despre incident deși tatăl Anei s-a perpelit toată noaptea de grija fetei dispărute fără urmă.

N-au lăsat-o să dea telefon și abia dimineață a apărut inspectorul Olteanu căruia a putut să-i povestească tot ce se întâmplase. Polițist cu tact și înțelegere, deloc obtuz sau vândut ca subalternii săi din noaptea de pomină, Olteanu a mirosit imediat făcătura și a întrebat-o direct dacă numele de Sică Ciomag îi spune ceva. Ana nu auzise niciodată de interlopul cunoscut ca traficant de persoane și proxenet. Poate Ana nimerise întâmplător într-un cuib al interlopilor sau a fost atrasă într-o cursă. Sigur, ea nu avea nici un fel de legătură cu lumea reprezentată de Sică dar nici nu se gândea la o conspirație. A trebuit să vină cineva care o cunoștea pentru a o lua de la secție și acela a fost Gelu Nemțeanu, vechiul ei coleg de școală.. Acasă, Nechifor era să facă infarct auzind ce se întâmplase. Dar răul făcut avea să lase urme, oricât de grosolană era minciuna ea avea darul să stârnească bârfe și îndoieli….

Prima care a întețit focul aprins a fost desigur Andreea care s-a repezit la spital la Maria Bratu să-i anunțe noutatea.

– A fost arestată aseară, la o razie a poliției, a fost găsită cu alte traseiste la treabă, i-a explicat ea femeii înmărmurite. Deja cred că la ora asta directoarea o concediază, fiind o școală particulară părinții au început să facă plângeri, vor să-și retragă copiii. Nepoata ta învață acolo și are parte de educația acestei…meditatoare, dacă putem spune așa…Era adevărat, la școală se crease o problemă, cea care tulburase repede apele fiind chiar bunica Biancăi, Claudia, ea telefonase la poliție și venea cu informații de la sursă, chiar dacă neadevărate. Andreea, găsindu-i întâmplător pe Alina și Victor în garsonieră a profitat la rândul ei să exagereze întâmplarea, cu comentarii veninoase. Se crea o atmosferă insuportabilă, menită să o împingă pe Ana la decizii grave, să renunțe la școală, să renunțe la omul iubit.

– Sfânta aia, cum o credeați toți, s-a dovedit a fi o traseistă nenorocită, le-a aruncat Deea în față deși nici sora ei nici Victor nu păreau a o lua în serios. Voi vă dați seama în ce situație e Dan?

– Tu vorbești de Ana, Ana Dogaru? a privit-o cu scepticism Alina. Mă lași?

– Îmi pare nespus de rău de Dan, a continuat Deea imperturbabilă,..ce o să fie în sufletul lui când își va da seama că a renunțat la mine pentru nenorocita aia? E groaznic pentru el, când se întoarce?

– Diseară, răspunse Victor care părea confuz. Nu se așteptase la ceea ce auzea. Singura care refuza să creadă era Alina, în ciuda insistențelor Deei că nu face decât să relateze adevărul, fără să exagereze cu nimic. Victor, care și el fusese la poliție, acuzat că ar fi violat minore, se arăta mai ușor de convins.

Seara, când Dan s-a întors de la aeroport mama lui l-a așteptat cu vestea. Dar Maria Bratu nu venise singură la vilă, sosise și Claudia însoțită de soțul  ei Manole, bunicii Biancăi.  Alina și Victor erau de față iar Andreea nu lipsea de la acest improvizat consiliu de familie care îl uimi pe tânărul arhitect. Avusese o discuție interesantă și fructuoasă cu tatăl său care îi apreciase munca la proiect și îi dăduse o grămadă de sfaturi prețioase. Venise acasă cu gândul de a-și limpezi problemele de viață pe măsură ce înlătura obstacolele din calea proiectelor profesionale și  se trezea cu un șoc. Ana acuzată de prostituție, culeasă în stradă de o razie a poliției, tevatura creată la școală de unde voiau să o dea afară pentru lipsă de moralitate? Imposibil de crezut…

Andreea asista la scenă cu brațele încrucișate pe piept. Ea sperase inițial la mai mult, eventual  Ana să fie sechestrată, scoasă din țară, trimisă la produs pe filiera interlopilor dar Ana Dogaru nu era o pradă ușoară, trebuia să se mulțumească doar cu distrugerea reputației imaculate a Anei. Și era pe cale să reușească pentru că lui Dan îi puse cea mai grea întrebare chiar Claudia, bunica fetiței: „ Dane, cum ai să-i explici Biancăi? ” „Ce-ai să-i spui fetei și cum o să se justifice Ana?” adăugă și Maria.

– Aveți dovezi? izbucni Dan, asaltat din toate părțile. Ia să văd ce dovezi aveți?

– Nu mai țipa la mama ta! Vezi că ești impulsiv ca taică-tău?

– Și are dreptate să fie impulsiv, interveni Victor, voi nu vedeți că e o aberație, o situație tâmpită? Minciunile fac rău și oamenii serioși se grăbesc să le ia în seamă?!  Poate Dan are încredere în Ana!

– Sigur că am!

Atunci interveni și Andreea, cu tonul ridicat care se potrivea cu discuția tot mai aprinsă:

– Dar de ce ai tu atâta încredere? De ce ai senzația că nu ți-a ascuns niciodată nimic, că a fost tot timpul sinceră cu tine? Ea mai avea în mânecă  un atu care să desăvârșească încercarea de compromitere, o informație destinată să-i ofere rivalei lovitura de grație. Și a profitat de apariția pe ușă a Anei, care venise să-i povestească iubitului ei ce pățise și nimerise într-un grup de oameni ce o priveau cu dușmănie. Știa că Dan se întoarce cu avionul de seară de la Timișoara și se grăbise să vină să-i povestească ea însăși cumplita aventură prin care trecuse. Până acum nu avusese curajul să-i dea telefon, să-i explice și poate n-ar fi făcut-o nici acum dacă la mijloc n-ar fi existat Bianca, fetița care stătea izolată în camera ei, departe de scandalul din familie, jucându-se cu servitoarea.

– Ana, zi-mi că nu e adevărat, te rog, s-a întors Dan spre femeia care privea speriată în jur dar Deea a fost mai rapidă.

– Ana Dogaru, pe mine nu mă duci cu ușurință, a spus, n-am cunoscut în viața mea o persoană mai vicleană ca tine…Ana Dogaru este femeia care știe cel mai bine să-și ascundă păcatele vieții, a continuat uitându-se spre ceilalți…ia să ne spui acum …numele Avram Ionescu îți amintește ceva? Profesorul Avram Ionescu?

Ca o acuzată la un proces Ana tăcea, cu ochii în lacrimi, nefiind în stare să se miște, să vorbească, să respire…simțea deruta în privirea lui Dan și asta o durea cel mai mult. Nu se aștepta ca un episod întunecat și neplăcut din viața ei să iasă la iveală tocmai acum când i se pusese în joc reputația, regreta enorm că nu-i povestise totul lui Dan când relația lor părea să meargă atât de bine dar nu era în firea omului să încerce să uite, să lase în urmă necazurile și să meargă mai departe?

– Avram Ionescu…repeta Andreea, cu o voce de acuzator. Îl cunoști, nu-i așa…pentru că ai fost studenta dar și amanta lui…era un om respectabil, avea familie, un om căruia îi mergea bine până a apărut această mironosiță să-i strice căsnicia! Vă dați seama ce scandal monstru s-a stârnit la facultate?

– Stai un pic, de unde scoți tâmpeniile astea? a reușit Dan să intervină, văzând că Ana părea cu adevărat distrusă de ceea ce se spunea despre ea iar ceilalți ascultau uimiți.

– De ce nu-l întrebi pe partenerul tău, pe Lucian, sora lui a fost colegă de facultate cu domnișoara? El mi-a spus că a fost o mare rușine în facultate când soția profesorului a venit și a șters pe jos toată clasa cu dânsa…ce e Ană, nu mai reziști, spune că totul e o minciună, o invenție a mea și plec, dispar, mă retrag!

– Ana, e adevărat? a îndrăznit Dan să rostească iar Ana și-a aruncat pe umăr geanta și s-a îndreptat spre ușă, plângând în hohote:

– Da, e adevărat!

Nu mai era nimic de spus.

Dan a fugit după ea, a strigat-o dar a fost inutil. Iar Andreea n-a rămas nici un moment în plus la vilă ca să-și savureze victoria, s-a grăbit să ajungă la Tudor Lupescu care o aștepta cu patul cald și șampanie rece.

Tot ce aflase Andreea despre aventura Anei din studenție era adevărat, cu o singură mențiune, Ana fusese victima profesorului și nu invers. Avram Ionescu era renumit pentru escapadele sale extra-conjugale și Ana nu fusese prima studentă care i-a căzut în plasă pentru a fi apoi alungată cu scandal de soția vigilentă. O experiență traumatizantă pentru tânăra care, de atunci, se retrăsese în sine, credința în dragostea adevărată i se clătinase și în suflet i se cuibărise ideea fixă că fericirea nu e pentru ea. Nici sfaturile tatălui sau ale prietenelor ei de la școală, cum era Delia, nici blândețea lui Dan nu reușiseră să străpungă această carapace în care se închisese pentru a se apăra de decepții și acum lovitura primită durea nespus. Dan își dădea seama cât de greu îi va fi să se apropie din nou de ființa atât de traumatizată sufletește. Acum trebuia să lupte și cu partenerul său, cu Lucian, care îi reproșă lovitura de imagine primită de firma lor tocmai în ajunul începerii unui proiect important. ” Îți dai seama că ziarele o să te sfășie pentru relația ta cu o femeie bănuită de prostituție și pe deasupra cu un trecut plin de scandaluri sexuale în studenție?” îi rezumă Lucian situația și Dan nu putu reacționa decât țipând la el disperat:

– Și care e problema ta?

– Dane, e mai rău ca în junglă, cere tu drept la replică și o să publice acolo o notiță cu litere de-o șchioapă în colțul paginii…și mai e o problemă măi…Fetița ta știe să citească!

Era, într-adevăr, marea problemă iar cea care profita avea să fie desigur Deea.

O criză între cele două surori s-a declanșat într-o seară când la ușa garsonierei a bătut Tudor Lupescu. Alina îl aștepta pe Victor, tocmai ieșise de la duș înfășurată într-un prosop și apariția avocatului a surprins-o neplăcut.  Ceea ce a urmat a fost greu de evitat, Tudor fiind un bărbat care nu putea ignora tentația unui trup de femeie aproape gol și apariția lui Victor care a sărit la bătaie n-a ajutat cu nimic. Tudor era masiv, puternic, firavul pictor nu se putea pune cu el și a încasat repede un pumn care l-a făcut knock-out. Alina s-a revoltat și, pe bună dreptate, a pus pe seama surorii sale toate necazurile de care avea acum parte. Când s-a întors Deea a găsit-o făcându-și geamantanul.

– Pleci în voiaj, surioară? … Dar ce-ai pățit dragă, iar te-a luat dorul de ducă sau te-ai certat cu amorezul tău de doi bani? Te-ai lămurit câte parale face?

La început Alina a ignorat-o, continuând să-și adune lucrurile de prin sertare apoi a izbucnit:

– M-am lămurit câte parale face Tudor Lupescu, asta e sigur! Nu mă interesează ce faci, culcă-te cu el, fă orice dar în casa asta să nu mai calce, ai înțeles?

– S-a dat la tine? Tu chiar ai de gând să pleci, am senzația…și unde te duci?

– Undeva, nu știu…S-au certat, au țipat una la alta, și-au aruncat reproșuri, acuzații  dar Alina nu s-a răzgândit, și-a luat furioasă geamantanul și a ieșit pe ușă.

Era în fața Gării de Nord așteptând să se facă ora plecării primului tren spre Galați când Victor a apărut în trombă, lăsându-și mașina la nimereală, spre furia unor taximetriști pe care-i blocase. O sunase mai devreme ca să-i ceară scuze pentru că nu putuse să o apere cum se cuvenea iar ea îi răspunsese sec că pleacă din București, nu era greu să își dea seama că vrea să se întoarcă în satul părinților. Întotdeauna  când se simțea la ananghie Alina alegea soluția de a se întoarce acasă, singurul loc unde se simțea pe deplin protejată. Iar Victor era hotărât să mai ia odată drumul Galațiului în caz că ea s-ar fi urcat deja în tren dar a avut noroc să o găsească așteptănd.  A luat-o de mâini, bucuros că a întâlnit-o, a implorat-o să renunțe, să rămână cu el și, dintr-odată, negăsind altă cale de a o convinge a fugit spre mijlocul străzii, s-a repezit în fața fluxului de mașini care venea spre gară și a început să strige, gesticulând ca un apucat:

– Vii cu mine?  Vii sau nu vii?

Alina era pur și simplu speriată dar gestul lui era mai degrabă copilăresc și teatral așa că a strigat la rândul ei, izbucnind în râs:

– Bine, vin! Vin cu tine, vin!

Când el s-a strecurat printre mașini înapoi și a luat-o în brațe ea a mai protestat puțin murmurând „Victor, tu ești un om nebun, un iresponsabil” după care s-au sărutat cu pasiune.  El i-a luat geamantanul și a dus-o în mansarda lui din vilă. Și nu oricum ci purtând-o pe brațe pe scara care urca la mansardă… Andreei nici n-o să-i treacă prin cap că sora ei se va instala aici înaintea ei. Sau poate cei doi îndrăgostiți erau bine ascunși în cuibul lor romantic unde Victor începuse să o picteze pe o pânză abia așezată pe șevalet și destinată de a aștepta multă vreme capodopera promisă pentru că era greu să se desprindă unul din brațele altuia…

La nici câteva minute după cearta cu sora ei Andreea, aranjată și elegantă, intra veselă în vilă și îi arunca zâmbete lui Dan care zăcea gânditor pe un fotoliu și îl întreba cu o naivitate aparentă vecină cu tupeul: ” Ce faci, ești supărat”!? Nu aștepta răspuns așa că s-a așezat pe canapea în fața lui și a continuat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat în ultimele zile:

– Dane, am venit să-ți dau vestea cea mare, impresarul meu, Gino, m-a anunțat  că în maxim două săptămâni se va produce mult așteptata mea lansare, nu e grozav? ..în plus voi fi invitată la un show tv de mare audiență.  Îți dai seama cât mă bucur?

– Bravo, felicitări, a mormăit Dan care era cu gândurile departe.

– Vreau să-ți mulțumesc, dacă n-ai fi fost tu n-aș fi reușit, insistă ea. Știi care e marea mea dilemă, nu m-am hotărât cum să-mi spun, Andreea de la Vox…nu, nu e bine, cu Voxul acela n-am prea avut succes…

– Îmi pare rău, eu nu prea mă pricep.

– Mie îmi pare rău că ești supărat dar să știi că n-am nici un amestec în povestea cu meditatoarea…oricum, dacă ai nevoie de mine îți sunt alături.

– Îți mulțumesc.

– Asta e viața… câteodată apar la momentul nepotrivit cele mai ascunse secrete….

– Hai să nu mai vorbim despre subiectul acesta.

– Bine, atunci.,..ce părere ai dacă pe seară te invit la un club? Uneori Andreea surprindea prin schimbările de subiect, nu insistase pe comentariul dezvăluirilor făcute chiar de ea, doar le amintise, apoi, a treia oară în câteva fraze trecuse la atac, ca și cum între ea și Dan nu se petrecuse vreo despărțire.

– Andreea, tu crezi că de club îmi arde mie?

– Dar de ce nu…ești tânăr, ești frumos, ești iubit…S-a ridicat să plece zâmbitoare: atunci, rămâne cum am stabilit…vorbim la telefon.

Alina observase că  Andreea era obsedată, nu înțelegea sau nu-i păsa dar legătura între Dan și Ana ținea de niște sentimente a căror trăinicie sora ei nu o vedea. Alinei îi era tot mai clar că Ana și Dan erau făcuți unul pentru celălalt, că se vor iubi în ciuda oricăror obstacole și nu știuse cum să-i arate, să o facă să vadă adevărul, să renunțe….Pentru Deea dragostea era orice, un instrument, un obiect folositor când aveai nevoie de el dar nu un mod de viață. O compătimea pentru că avea să sufere cu asemenea concepții…dar nu i se putea împotrivi. Deea va trebui să își asume propriul destin, oricare ar fi acesta..Și Alina  avusese o decepție, nici nu-și trăise bine adolescența când a ajuns să facă un avort…o înțelegea pe Ana care trecuse printr-o situație stânjenitoare, dacă nu chiar umilitoare, în studenție…Culmea că acum găsise în Victor, care părea un pierde vară, un risipitor de iluzii o generozitate totală, un  izvor de sentimente adevărate și profunde, revărsate din preaplinul inimii, fără prefăcătorii. Poți simți când celălalt e sincer cu tine, există un fluid pe care nu-l poți falsifica, înlocui cu surogate. Oare Deea simțise vreodată așa ceva?   Cum de s-a adunat și de unde vine cinismul ei..ce se stinsese în adâncul ființei Andreei?…Cum îi putea ceda lui Tudor Lupescu,  un om care nici prin vârstă nici prin comportament  nu părea altceva decât un playboy tomnatic, ce secrete ascundea sejurul ei în Cipru de unde se întorsese plină de bani dar dezabuzată și cinică, gata de orice compromis?…Deea e alunecoasă ca uleiul,  mereu vrea să iasă la suprafață, să domine, să fie divă, vedetă deși în sinea ei Alina recunoștea că talentul surorii sale era cam sărac. Un lucru vedea acum cu claritate, trebuia să-și așeze propria viață doar pe principiile în care credea, trebuia să se despartă de dominația copleșitoare a Deei, să fie cât mai departe de ea…cu toate că era foarte greu. Mai erau și părinții de la Vădeni, oameni simpli, cu concepții poate demodate care sperau că într-o zi fetele lor se vor întoarce acasă să-i bucure cu vestea că și-au întemeiat familii, că au slujbe bune, bărbați iubitori, copiii frumoși și trăiesc în frica lui Dumnezeu…

Cum să te ții departe de ea când chiar a doua zi de dimineață Andreea apărea la vilă…îngrijorată că Dan îi ignorase invitațiile. Dacă ar fi știut că arhitectul găsise soluția ieșirii din înghesuială, pur și simplu alergase după Ana și o ceruse cu insistență în căsătorie! Fusese deocamdată refuzat dar lui i se părea cea mai firească ieșire din caruselul bârfelor și acuzațiilor.  Ana se retrăsese brusc în cochilia ei, nu se mai ducea la școală unde apele nu se liniștiseră și Dan n-a înțeles că trebuie să o menajeze, a vrut cu orice preț să-și joace șansa  și în cele din urmă a apărut din nou Gelu..iar Ana s-a simțit obligată să-i spună, cu glasul stins, că l-a ales pe acesta…Dan nu credea dar s-a retras.

Andreea căuta disperată o ocazie să profite, venea des la vilă cu sau fără pretexte și în ziua aceea plină de surprize l-a găsit pe Victor tratându-se cu tone de cafea după o noapte nedormită dar suficient de treaz ca să-i arunce în față că o credea amestecată în compromiterea Anei.

– Miroase a Sică Ciomag, toată razia aia aranjată, i-a spus el fără menajamente…și ți-o spun eu care sunt pățit. Ce fel de femeie iese la produs după ce a pus mâna pe un tip ca Dan Bratu?  insistă el fără să bănuiască faptul că era foarte aproape de adevăr dar Andreea părea neclintită.

– Ce femeie? Îți răspund: Ana Dogaru.

– Pisulache, spuse Victor cu un glas exagerat de blând, Dan pare un mototol, pare ușor de dus de nas, pare ușor de furat, pare ușor de mințit dar bagă la cap că nu e…nu e!  Și nu te văd deloc bine când o să pună piciorul în prag…așa că dispari că știi drumul! Dar Andreea mai avea de încasat pentru că tocmai și-a făcut apariția coborând scara sora ei și o clipă vocea i-a înghețat în grumaz. Dar și-a revenit repede. Ce căuta Alina aici, cum ajunsese în vilă, nu cumva a îndrăznit, fără știrea ei, să accepte promisiunile lui Victor?

– Parcă trebuia să te duci acasă la țară, a îngăimat.

– Măi fetiță, i-a spus ironic Victor, la voi pe malul Dunării e un curent nemaipomenit acum și surioara ta ar fi putut răci, deci am adăpostit-o eu, nu ți-a spus ea că se va muta în vilă înaintea ta? Era exact ceea ce Deea nu voia să audă și trebuia să se străduiască să nu arate că devenea furioasă. .

– Dacă asta e ideea ta surioară, a ripostat ea,  să te muți în mansardă la cucurigu și să crezi că l-ai apucat pe Dumnezeu de un picior n-ai decât, de ce mi-ar păsa? Vă stă foarte bine, prințesa de la manechiură se iubește cu prințul de la acuarele care tocmai va coborî să-mi aducă și mie o cafea…Alina o privea calmă, cu o expresie senină, împăcată cu ea însăși.

– Poate eu mă simt aici ca în rai, spuse Alina pe care Victor venise să o țină în brațe, pentru că sunt foarte fericită. Simțea că fețele lor vesele și destinse o călcau pe nervi pe sora ei și savura momentul. Adu-i o cafea divei, se rugă ea și Victor se repezi spre ușă nu înainte de a mai adăuga ceva.

– Să știi, Deea, că eu nu mă voi purta cu ea cum s-a purtat idiotul acela înainte!

– Tu ai înebunit la cap, i-ai spus? întrebă Deea când cele două surori rămaseră singure.

– Da, de ce nu, care e problema?

– Problema e că toți bărbații sunt la fel. Tu crezi că dacă celălalt te-a lăsat borțoasă și te-a părăsit ăsta o să-ți facă statuie?

– N-o să-mi facă statuie pentru că nu e sculptor dar dacă vrea să mă picteze am să accept…pentru că, mi se pare mie, am niște trăsături fine, ce zici? Alina știa că nu o poate înfrunta pe sora ei decât adoptând un ton degajat, indiferent și încerca să pareze prin glume.

– O să regreți mai târziu…dar să nu vii la mine să plângi, a căutat Deea să aibă ultimul cuvânt deși dispoziția i se stricase iremediabil.

Nu a mai băut cafeaua, nu l-a mai așteptat pe Dan și a plecat îmbufnată. Dar s-a întors. Seara târziu a bătut la ușa vilei, servitoarea i-a deschis și, fără un cuvânt, a urcat scara spre dormitorul lui, l-a găsit pe Dan dormind, probabil era rupt de oboseală după o zi de muncă. N-a vrut să-l deranjeze, ba chiar era mai bine așa, de ce să fie obligată să-i dea explicații? Pur și simplu s-a dezbrăcat risipindu-și hainele și lenjeria peste tot prin încăpere, a intrat în pat alături de el și l-a îmbrățișat. Cum să reziști unui trup fierbinte care ți se dăruie? Abia dimineață Dan a descoperit-o alături de el și Deea și-a dat seama după zăpăceala de pe chipul lui că nu știe dacă visează, dacă trăiește în amintirea unor clipe trăite în realitate. Din pasiunea consumată de-a lungul nopții să nu fi rămas nimic?

– Mi-ai lipsit mult de tot, i-a șoptit ea cu tonul de fetiță răsfățată căreia era greu să-i reziști..dar te-am iertat..eu am trecut cu vederea rătăcirea ta pentru că te iubesc. El căsca, încă sub imperiul confuziei, auzea vorbele ei dar parcă nu asculta…O să se termine prostiile astea, a continuat Deea, când vom deveni o adevărată familie…să știi că am început să mă împrietenesc cu Bianca…

– Nu cumva te grăbești, Andreea? a spus Dan descoperindu-și vocea și cumpătul.

– Ei și? Lasă-mă să visez…l-a mângâiat, s-a lipit de el șoptindu-i:..cel mai important e că în seara asta ai făcut dragoste cu mine, e tot ce contează…

El s-a ridicat din pat, s-a îmbrăcat, părea să nu-și amintească nimic…

– Am să plec și eu imediat, îi comunică ea…în caz că ai inimă să mă lași să mă întorc în garsoniera mea prăpădită…

– Uite ce e aici pe jos…evită el un răspuns, culegând hainele risipite prin casă. Dar tu nu ești ocupată cu showul de televiziune? Deea răspunse sprijinindu-se și mai comod pe pernele patului:

– Aoleo, nu-mi mai adu aminte, am atâtea de făcut…în primul rând vreau să schimb stilistul, să văd ce fac cu machiajul că nu-mi convine deloc, se văd umbre…

– Mă rog, ce mă pricep eu…

– Atunci spune-mi că sunt frumoasă , replică ea cu aceiași voce plină de răsfăț

– Ești frumoasă.

– Spune-mi că sunt foarte frumoasă! ..Auzi Dane, schimbă brusc subiectul, ce se întâmplă cu proiectul nou pe care-l începi …cum îi zice..Vila…?

– Vilamax? Ce să se întâmple, merge înainte, investitorul principal, domnul Meyer, îmi lasă mână liberă să angajez colaboratori, contracte, subcontracte…Andreea începea să înțeleagă adunarea de interese din jurul proiectului, mulți vor mânca o pâine albă în afacerea asta…și în primul rând arhitectul principal. Nu era rău de ținut minte…Deocamdată avea să petreacă mai mult timp în vilă, dacă sora ei credea că are vreun avantaj locuind în mansarda pictorului o să înțeleagă repede că s-a înșelat, tot Deea e mai tare. Pentru început trebuia să-i dea ordine servitoarei ce să pregătească pentru masă.

Bianca, la fel ca și colegii ei de la școală, nu înțelegea motivele pentru care Ana nu mai venea la ore și a deschis discuția chiar când  erau la masă cu Andreea care făcea glume cu sora ei sfătuind-o să nu-l mai lase pe Victor să bea decât apă…„ca să nu încurce culorile și să o picteze ca o vampiriță”. Dan era taciturn ca de obicei dar Bianca a ridicat ochii din farfurie și a spus deodată:

– Papi, ai sunat-o pe Ana? Mi-ai promis că o suni și o aduci pe Ana înapoi. La masă s-a lăsat o tăcere plină de stânjeneală dar Bianca a insistat: Înseamnă că e adevărat, Ana a făcut ceva rău și îi este rușine?

Cine putea să răspundă decât Andreea?

– Da, Ana a făcut ceva foarte rău și are toate motivele să-i fie rușine.

– Bianca, astea nu-s lucruri pe care să le discutăm la  masă, a încercat Dan să prevină o discuție neplăcută  în timp ce Alina și Victor nu scoteau o vorbă, nu riscau o privire.

– Vouă de ce vă place să mă mințiți?, a spus fetița printre lacrimi, s-a ridicat de la masă și a urcat în camera ei în timp ce Andreea se gândea că războiul nu se va încheia așa de ușor. Ce să mai facă să-și consolideze victoria?

Deocamdată primea ajutor de unde nu se aștepta. Gelu plecase la un turneu de tenis în India și presa strecurase informația, ca de obicei neverificată, că prietena lui , Ana Dogaru ,îl însoțea în călătorie. Dan era derutat iar Bianca tot mai greu de stăpânit așa că până la urmă cedă insistențelor Claudiei și o lăsă pe fetiță să se mute pentru un timp la bunica ei. Fusese o promisiune mai veche care acum se îndeplinea iar Andreea se bucura că terenul era liber. Trebuia să acționeze însă cu mare grijă pentru că Dan, deși ușor de captat cu ajutorul sexualității ei debordante continua să fie morocănos și instabil. Zilele treceau și Andreea începea să fie îngrijorată, Dan o evita tot mai mult, Alina era preocupată să-l ajute pe Victor să-și organizeze prima expoziție, prezența ei în vilă era nebăgată în seamă până și de servitoare. Îngrijorare justificată pentru că Dan, circulând prin oraș, o văzuse pe Ana! Așadar nu plecase în India cu Gelu, pur și simplu se ascunsese!  A aflat mai târziu că Paul, copyrighter de publicitate și bun prieten cu Victor, îi oferise câteva traduceri ca să câștige ceva bani pentru că Ana nu voia în nici un chip să se întoarcă la școală.  A urmărit-o din mașină, a văzut că intră în clădirea de birouri de pe malul Dâmboviței unde se afla agenția de publicitate, apoi a așteptat-o în mașină în apropierea stației de maxi taxi unde ea cobora să ajungă acasă. N-a îndrăznit să se apropie de ea dar Ana l-a observat și și-a dat seama că jocul de-a șoarecele și pisica nu mai putea continua. S-a decis ca ea însăși să-l caute și să aibă o explicație definitivă și lămuritoare, îl iubea cu adevărat și nu-l putea lăsa să se frământe așa…

Andreea părea fericită, venea des în vizită la vilă, exuberantă, fredonând în gura mare melodia pe care i-o procurase impresarul și spera să o facă șlagăr:

„Tu ești soarele meu/ ești viața mea/ ești aerul pe care îl respir. Ya!”

– Ceva îmi scapă, îi mărturisi Deea Alinei într-o zi ..Dan e iarăși ciudat, dispare de acasă, nu răspunde pe mobil…am o presimțire rea, și de câte ori presimt eu că se întâmplă ceva rău chiar se întâmplă! O privi pe Alina și brusc avu o intuiție. Tu ești atât de sigură că Ana a plecat în India? Ceva îmi scapă și lui Deea nu trebuie să-i scape nimic! Am să mă duc peste el la birou!

Alina stătea cu Victor la mansardă și încerca să nu se amestece în problemele casei Bratu dar era prea greu să rămână deoparte. Bianca o simpatiza și Alina începuse să înțeleagă stăruința micuței de a o susține pe Ana, mai ales după ce fetița îi arătase poze cu mama ei și îi spusese cât de blândă, de iubitoare fusese, așa cum Alina știa că sora ei nu poate fi niciodată. Fuseseră o familie unită iar Bianca un copil fericit până când cu doi ani în urmă se produsese accidentul în care mama fetiței își pierduse viața. O seară ploioasă, în care, ca să evite coliziunea cu un tir apărut în față Dan a făcut o manevră disperată și riscantă în urma căreia soția lui, care neglijase să-și pună centura, a fost pur și simplu aruncată pe șosea unde a lovit-o altă mașină. Urmările acestei nenorociri nu se puteau stinge atât de repede și ușor iar multe din ezitările și frământările lui Dan își aveau originea în vinovăția pe care el și-o atribuia fără temei. Ce noroc că fetița nu fusese și ea în mașină în seara aceea blestemată!

Alina știa că Deea nu va fi o mamă bună nici pentru propriul ei copil, în eventualitatea că va duce la bun sfârșit o sarcină adevărată. Era greu s-o convingă pe sora ei să renunțe și se resemna să fie spectatoare la un joc complicat rugându-se ca Bianca să nu fie în cele din urmă cea care va pierde.

Cearta dintre Andreea și Ana Dogaru a fost de pomină. Deea a întâlnit-o pe scările clădirii unde era firma de arhitectură și a văzut negru în fața ochilor, i-a aruncat un potop de vorbe, de amenințări și insulte la care biata femeie abia putea deschide gura. „Ce căutai în biroul lui Dan…nu-ți e rușine să te ții după un bărbat care nu-ți aparține…te-a găsit, fraierul, vă vedeți în ascuns cumva?…dacă nu erai tu să te ții ca o râie după el eram căsătoriți…să-l lași în pace, nenorocito, ai înțeles?” erau vorbele din repertoriul Deei cărora Ana nu le putea răspunde decât încercând să plece, cu riscul de a se ajunge la o încăierare. Cu nervii la pământ Andreea s-a repezit în singurul loc unde găsea înțelegere, la Tudor Lupescu, cerându-i ajutorul cu disperare.

– Sică Ciomag nu și-a făcut cum trebuie datoria, a răbufnit ea dar avocatul a negat:

– A fost vorba să o compromită nu s-o omoare..de ce nu-l pui pe Mario s-o scoată din circulație, crezi că n-am observat că se uită ca melcul după tine?..Mario era noul barman …și de la început între angajat și patron s-a instaurat o adversitate care se transforma în dușmănie, tânărul, susținut de oamenii lui Sică, nu putea fi concediat în schimb Tudor avea grijă să-i facă viața un calvar, îl trata ca pe o slugă, ca pe un sclav, îl umilea și îl batjocorea. Înalt și slab, chiar scheletic, Mario nu-l putea înfrunta fizic pe masivul Lupescu și se înclina, scrâșnind din dinți, doar ochii îi strălucau amenințător. Deea își dăduse seama că, la nevoie, Mario era un instrument de care se putea folosi, cu sau fără  aprobarea lui Sică.

– Lasă că rezolvă avocatul problema, spuse Tudor încercând s-o liniștească. Femeia nu e atât de periculoasă pe cât crezi…are vocație de victimă…

Deja contactul fusese luat cu ceva timp în urmă. Lupescu, impecabil îmbăcat și cu figura lui pe care purta un permanent zâmbet profesional  și-a făcut apariția în fața casei lui Nechifor Dogaru spunându-i bătrânului care deretica prin curte că o caută pe fiica lui, s-a prezentat ceremonios când Ana s-a apropiat de poartă.

– Într-un fel..sunt avocatul familiei Bratu, s-a justificat. Mă ocup de afacerile doamnei Claudia, bunica fetiței…dumneavoastră sunteți profesoara ei…Ana i-a zâmbit cu bunăvoință dar nu înțelegea motivul vizitei iar Nechifor s-a arătat și mai reticent..„eu n-am bani de dat la avocați”…Lupescu le-a spus că ar putea fi de ajutor cu experiența și relațiile sale, ar porni procese împotriva Poliției, Ministerului, școlii pentru că femeii i se terfelise onoarea . Fie pentru că Ana într-adevăr voia să uite și să evite extinderea scandalului, fie pentru că îl bănuiau, cum Nechifor s-a exprimat direct, că intenționa să protejeze reputația arhitectului  Lupescu și oferta lui au fost politicos respinse. Dar scopul fusese atins, avocatul voise să intre în contact cu rivala Deei, să o cunoască, să o evalueze pentru că viitorul nu știi niciodată  ce îți rezervă. Dacă Ana Dogaru chiar reușise să cucerească inima arhitectului devenea un pion important pe masa de șah…

Se apropia Crăciunul și Andreea nu era sigură de nimic. Relansarea carierei sale nu impresionase pe nimeni, ba chiar prin presă apăruseră unele notițe răuvoitoare. Dan se gândea mai mult la serbarea de sfârșit de an a Biancăi. Alina își vedea de viața ei încercând s-o evite cât mai mult pe sora mai mare când aceasta poposea la vilă. Ana nu-și mai făcuse simțită prezența și Deea spera că o speriase suficient cât să renunțe la Dan care se desprindea greu de marea lui slăbiciune, interludiile amoroase cu ea. Deea știa că reușise să-l facă dependent de serviciile ei sexuale și profita, căuta să nu-l înăbușe cu prezența ei, venea adesea pe seară și îl atrăgea în pat cu corpul ei de nerefuzat, cu buzele lacome, cu priceperea de a stimula și satisface simțurile bărbatului. Prizonier în brațele ei pentru o noapte, Dan redevenea dimineața morocănos și distant dar Deea se prefăcea cu succes că nu bagă în seamă alternanța pasiune – răceală care i se servea. Nu mai făcea aluzii pe tema căsătoriei, trebuia să-l lase să se vindece, iar faptul că Bianca stătea provizoriu la bunici îi venea în ajutor, toată ziua Dan se cufunda în proiectele complicate ale Vilamaxului iar serile încăpea pe mâna ei.. Propunerea Deei de a merge câteva zile la munte a căzut astfel pe un teren fertil, Dan a fost de acord și s-au pregătit să plece spre Valea Prahovei. Andreea a insistat că au nevoie de o totală izolare, i-a aruncat mobilul în apa din vaza cu flori, cu toate protestele lui și au pornit spre Poiană…nu înainte de a fi trecut pe la locuința Claudiei unde Dan i-a promis solemn Biencuței că se va întoarce la timp pentru a fi prezent la serbarea pentru care fetița se pregătea cu entuziasm.

– Ia zi, ce vrei să-ți aducă MoșCrăciun? a întrebat-o dar fata a coborât ochii, tristă:

– Anul acesta nu cred să vină Moș Crăciun la mine …dacă n-are adresa cum să mă găsească?

– O să te găsească, nu-ți face griji!

– Dar Ana o să vină la serbare? nu uită fetița să întrebe.

– Sigur că o să vină, îți promit, a spus el mai mult ca să o liniștească pe micuță.

Drumul până la munte, presărat cu opriri în plină natură,  într-un peisaj de vis, înobilat de albul zăpezii a fost cu adevărat odihnitor, dătător de energii și speranțe pentru Dan. Andreea a încercat să-i fie agreabilă, dar fără să-l sufoce cu insistențele ei, s-au jucat cu zăpadă, au râs, s-au alergat și parcă stresul și apăsarea  din ultimul timp s-au estompat…

Cu totul întâmplător Ana a aflat despre plecarea celor doi la munte chiar de la Alina cu care s-a întâlnit la o cafea, subiectul principal al discuției lor fiind desigur Dan,.

– Știi ce cred eu, i-a mărturisit Ana, chiar și după 2 ani Dan se simte vinovat pentru accidentul în care și-a pierdut soția …

– Așa e, nu-și găsește locul nicăieri, e…

– Lasă, tu ești atât de tânără…

– Și n-am cum să știu multe lucruri despre iubire, crezi? Nu e chiar așa, nu e deloc așa…

– Dar cu Victor cum e?

– Cu Victor e bine…e un nebun, ne înțelegem perfect …am avut eu o perioadă în care mă simțeam foarte singură și am zis gata, mă duc acasă, uit de toată lumea…și nebunul a venit după mine la gară ..m-a dus la el acasă…chiar mă gândeam ce-ar zice mama dacă ar ști..

– De ce, părinții tăi au principii atât de greu de clintit…ai încercat să vorbești cu ei, cu mama? Dar dacă nici tu nu te simți pregătită…

Întâlnirea asta ..le-a făcut bine la amândouă…Alina n-a uitat să-i amintească la plecare de serbarea Biancăi, care devenise evenimentul numărul unu al familiei, știa că Ana nu mai lucrează la școală și se mira că părea reticentă să ia parte la sărbătoarea copiilor pe care îi pregătise aâta timp. Tot la serbarea copiilor se gândea și Andreea care-și făcea planuri pentru a-l reține pe Dan să ajungă în București la timp pentru serbare și…o eventuală revedere cu Ana Dogaru.

Planul Deei trecea printr-o cină romantică stropită cu șampanie și o partidă de sex sălbatec. A avut noroc că Dan era într-o dispoziție mai bună, se relaxase, încercase și reușise să se desprindă, să uite pentru un timp de problemele care-l preocupau zilnic. S-au distrat împreună, au băut șampania în pat și au făcut dragoste spre mulțumirea deplină a Andreei.  Restul va improviza a doua zi, dimineața, pe drumul de întoarcere. Și a găsit soluția destul de repede, la o stație de benzină la ieșirea din Predeal unde Dan a oprit să o sune pe Bianca de la un telefon public pentru că mobilul îi fusese lăsat la București, în vaza cu flori. Andreea a ochit un mecanic care se învârtea pe acolo după chilipiruri și l-a plătit să intre sub mașina lui Dan ca să provoace o scurgere de benzină ceea ce s-a întâmplat și, după câțiva zeci de kilometri de drum Dan a fost obligat să oprească. Nu și-a dat seama că mașina fusese sabotată pentru că l-a cuprins furia la gândul că nu poate ajunge la timp la serbare. În plină criză de nervi și-a luat geamantanul din portbagaj și a pornit pe jos pe șosea, în căutarea unei ocazii sau a unei stații de cale ferată. Andreea l-a lăsat, știind că șansele bărbatului de a ajunge la timp pentru serbare erau practic nule, nu înainte de a-i da câteva replici usturătoare:

– Unde te duci? Vrei să-mi arăți cât de departe poți să ajungi cu grosolănia?

– Cum e să fii la mama naibii în pustietate, să n-ai motorină, să n-ai mașină, să n-ai telefon…parcă sunt în epoca de piatră! Poate ți se pare o bagatelă serbarea Biancăi dar eu trebuie să ajung!

Dar n-a ajuns. La școală sărbătoarea s-a desfășurat netulburată. Înconjurată de amândouă bunicile, de Alina și  Victor, de Ildiko, de Marga, vecina familiei, Bianca s-a pregătit să arate ca o prințesă pentru dansul pe care îl prezenta dar nu și-a dezlipit ochii de pe ușa pe care tatăl ei întârzia să-și facă apariția. Dan nu a sosit până la încheierea serbării și Bianca a dansat cu ochii în lacrimi .

Până la urmă a venit  bătrânul Nechifor Dogaru însoțit de Ana care ezitase mult înainte de a-și face apariția în școală și copiii au înconjurat-o cu bucurie dar nu le-a putut promite că se va întoarce la clasă, cât despre Bianca ea a rămas stingheră într-un colț și bunica ei Claudia s-a grăbit să o ia de mână și să o ducă spre mașină. Ana se temuse de această întâlnire și a ieșit în urma lor dar n-a putut face altceva decât s-o vadă pe Bianca prin geamul mașinii, aruncându-i o privire tristă.

Abia mai târziu când fetița ajunsese la locuința bunicilor, de la primul telefon public,  Dan a sunat să-i vorbească, să-i explice Biancăi de ce a întârziat, să-și ceară iertare că nu și-a putut ține promisiunea. A primit un răspuns neașteptat:

– Te iert pentru că te-ai ținut de cuvânt…s-a întors Ana, i-a spus fetița.

– S-a întors Ana?

Întârzierea lui Dan a avut urmări nebănuite de Andreea care își păstrase mobilul în geantă și l-a sunat pe Tudor să vină să o aducă în București. În loc să adâncească separarea bărbatului de Ana i-a apropiat din nou…

Era Noaptea de Ajun, Ana și tatăl ei așezaseră masa, aprinseseră lumânările bradului când au primit o vizită neașteptată. Venită acasă ca să se îmbrace de sărbătoare Bianca o rugase pe Marga, vecina care îi ajuta de atâta vreme în gospodărie și se purta cu ea atât de frumos, să o însoțească până la casa familiei Dogaru. Îi părea rău că nu-i vorbise Anei la serbare și acum cele două s-au îmbrățișat vesele, era o surpriză foarte plăcută și dintr-odată zidul de gheață ce se crease artificial între ele s-a topit. La vilă Alina petrecea cu Victor și prietenul acestuia Paul, le cânta colinde lăsându-i pe cei doi să-i descopere și să-i admire glasul proaspăt și cald iar apariția Andreei care ajunsese în București dar nu-l găsea pe Dan nici măcar nu i-a interesat. Totuși Dan nu dispăruse…încărcat de flori și cadouri și-a făcut apariția în casa Anei spre fericirea fetiței care i-a sărit în brațe. Intuiția îi spusese unde o va găsi pe micuță și se hotărâse să nu mai accepte compromisuri, acum escapada de la munte i se părea o greșeală urâtă, un gest pe care-l regreta.

– Știi cât de mult te iubesc, nu înceta el să-i spună până când micuța s-a desprins arătându-i-o din priviri pe Ana care-i urmărea cu un aer stingher.

– Nu pot să cred, a șoptit Ana și a întins brațele spre el…ai venit…iar sărutul lor a pecetluit o împăcare de atâta timp dorită și așteptată. Fără îndoială pasul următor nu era decât încheierea căsătoriei. Dar Andreea nu cedase. Negăsindu-l pe Dan colindase barurile, băuse fără reținere și dimineață doctorița Maria Bratru s-a grăbit să-l sune pe fiul ei ca să-i spună că Deea fusese internată în spital.

– Au adus-o aproape inconștientă, tensiunea scăzută, glicemia  aiurea…șoc alcoolic. Era beată, dansa pe mese într-un bar în bătaia de joc a clienților care-i turnau pe gât tot felul de prostii… până a căzut pe jos…

– Putea să moară, șopti Dan…

– Da, putea să moară…i-a spus mama care se simțea obligată să-l mustre, spunându-i că are partea lui de vină. Așa sunteți voi bărbații, habar n-aveți că orice femeie investește într-o relație…îi spunea și Dan îi dădea dreptate, dar se gândea la Ana.  Față de Andreea nu se simțea și nu voia să se simtă vinovat așa că nici măcar nu s-a învrednicit să-i facă o scurtă vizită în salonul unde se recupera.

Desigur femeia și-a revenit și a ieșit  repede din spital, însoțită de Alina care se speriase de beția cu urmări gave prin care sora ei trecuse.  Abia atunci i-a făcut și Dan o vizită, găsind-o într-un fel de convalescență în garsonieră, dar bine dispusă, aranjând la telefon cu impresarul noi spectacole.

– Am venit să-ți spun că-mi pare rău.

– Da? Mult tupeu ai, după câte mi-ai făcut să vii așa ca o floricică să-mi spui că-ți pare rău! Era stilul tipic al Deei de a întoarce totul în favoarea sa dar de data asta nu mai funcționa, Dan părea decis să nu dea înapoi.

– Atât am avut de spus. Noi doi nu mai avem absolut nimic în comun, a spus el cu fermitate. N-am vrut în viața mea să rănesc pe nimeni dar văd că tu ești imună…nu te iubesc și cu asta am spus totul. Ea l-a privit cu îngăduință și chiar dispreț:

– Bietul de tine…Te-ai gândit vreodată că m-am întors la tine din milă?

– Ți-a fost milă de mine?

– Da, pentru că ți-a murit soția, pentru că ai suferit și ți s-a închis sufletul, ai crezut că în viața ta nu mai poți să iubești și totul s-a terminat. De fapt de asta ți-am acceptat toate mojiciile și jignirile care m-au durut, că am și eu suflet, nu știu dacă ți-ai dat seama…Tu nu meriți, mă, să-ți arăt că sunt singura femeie care te-a iubit …continuă ea, neuitând să întrebe: până una alta tu ce ai de gând să faci?

– Să mă însor cu Ana..dacă mă acceptă.

Ceea ce  părea o simplă posibilitate s-a dovedit în timp certitudine …datorită Alinei care locuia cu Victor în vilă dar își vizita des sora, Deea a aflat pas cu pas despre evoluția evenimentelor. Mai întâi, la rugămintea copiilor, Ana s-a întors la școală ca profesoară. În fine, Dan a cerut-o oficial pe Ana, a fost acceptat, se făceau pregătiri și existența Deei parcă fusese ștearsă cu buretele ceea ce o enerva la culme. Dan a fost cu Ana de mână la socri pe care i-a informat, a reușit să înfrângă reticențele mamei sale așa cum Ana, la rândul ei, l-a convins pe Nechifor că îi va rămâne alături și de acum înainte. Gelu nu mai deranja pe nimeni pentru că era plecat într-un circuit de turnee.  Bianca s-a întors și ea acasă, mai bucuroasă ca niciodată.  Era prea mult pentru Andreea, numai ideea că Dan va ajunge în fața altarului cu Ana de mână o scotea din minți. De data asta nu mai încăpeau jumătăți de măsură, se impunea o soluție radicală și doar Tudor Lupescu putea să o ajute, atâta timp cât Sică Ciomag nu se mai implica.

– Sică avea pretenții să-l ajut să se infiltreze în Vilamax dar văd că m-a lăsat baltă, se plânse ea avocatului.

– Bellissima, Sică are socotelile lui, cred că acum lipsește un timp din țară.

– Sper că în gândul lui nu e să îi faceți vreun rău lui Dan pentru că va trebui să treceți peste cadavrul meu! O să vă torn pe toți, o să vă dau în gât la poliție, cu orice risc!

– Îl aperi și el se însoară cu alta? Tot speri că popândăul o lasă pe aia și te primește înapoi în cămăruța inimii lui?

– Să fiu sinceră Tudore, m-aș mulțumi să mă întorc în patul lui. Dacă nu pot conta pe Sică…atunci tu trebuie să mă ajuți, fără întârziere.

– Fac orice pentru tine, știi că te am în sînge, Deea, poruncește! Se apropie de el hotărâtă și văzu că avocatul ținea pistolul sub haină, într-un toc atârnat la subsuoară…Știa că are permis de port armă și de multe ori folosise pistolul ca sperietoare , inclusiv față de Mario care nu părea un subordonat comod.  Îl privi în ochi și îi spuse cu fermitate:

– Vreau s-o omori pe Ana Dogaru!

Victor și-a deschis prima expoziție. Pentru familie și prieteni era un eveniment care cerea implicarea tuturor și toți l-au ajutat pentru că tânărul artist părea doborât de emoții. Până acum nu reușise să se afirme cu nimic, puținii bani câștigați îi datora prieteniei cu Paul care îi făcuse rost de ceva colaborări ca ilustrator la firma de publicitate. E drept, matrița monedei bizantine pe care o executase pentru Tudor Lupescu, făcând ca la carte și învechirea ei artificială în nisip, adusese o sumă frumușică de bani  dar Victor ținea cu orice preț să uite că se implicase într-o operație de falsuri care ar putea să se dovedească periculoasă.

Expoziția s-a deschis dar cronicile de presă n-au fost prea laudative ceea ce a contribuit la starea lui de negare, voia să renunțe la pictură, să încerce altceva și cu greu Alina, Dan și Paul au reușit să-l liniștească. Iar Paul, încercând să le abată atenția spre lucruri mai vesele a avut proasta inspirație să le dăruiască niște zornăitoare pentru bebeluși care aveau să stârnească bănuieli inutile.

Alina făcea baie cu multă spumă . Andreea care venise cu pretextul să-și recupereze lucruri personale uitate în vilă o privea din ușa băii ținând în mână una din jucării:

– Ia uite ce am găsit la tine în cameră, ..nu cumva tu și Victoraș pictoraș v-ați gândit să mă faceți mătușică?

– Și în acest caz ar fi o problemă pentru tine? a zâmbit Alina.

– Nu crezi că sunt prea tânără să devin mătușă?

– Noi ne-am gândit să facem două nunți deodată, eu cu Victor și Dan cu Ana, plusă sora mai mică, decisă să o enerveze până la capăt..

– Până nu ajungi în biserică nimic nu-i sigur, răspunse Deea și în glasul ei era atâta răutate încât Alina se sperie. .

– Înțeleg aluzia, vorbești despre Ana…ce vrei să-i faci, s-o omori?

– Să-mi murdăresc mâinile mele de prințesă….? O să-și dea seama Dan că sunt singura femeie din viața  lui care-l iubește și pe care o merită…și nu mai face atâtea spume că mă calci pe nervi!

Poate nici Andreea nu credea în soluția radicală despre care îi vorbise lui Tudor …Cât despre Alina, în ciuda aparențelor, iubirea ei cu Victor nu mergea chiar ca pe roate și criza se apropia cu pași mari, având să vină din cauza vechii lui metehne de a nu-și putea lua ochii de pe alte grații feminine. Mai mult, gluma cu bebelușii chiar o întristase pentru că ea avea o problemă secretă neîmpărtășită cu nimeni, nici cu sora ei. De pe urma expoziției, nu atât de ignorată cum își închipuise Victor, o mulțime din prietenii și foști colegi îl căutau iar câteva escapade bahice cu aceștia au sfârșit prin a o agasa pe Alina. Nu mai voia să-l însoțească, se simțea stingheră într-un cerc de artiști cu pretenții iar consecințele aveau să se vadă. Și-a făcut apariția o prietenă neglijată în facultate, Tereza, care voia acum să-și ia revanșa și nu i-a fost greu, după o beție cruntă Victor a mers acasă la ea pentru o partidă de sex frenetic, parțial stimulată de aburii alcoolului. Între timp Alina l-a așteptat zadarnic toată noaptea și când s-a întors în zori total răvășit a izbucnit în plâns…Degeaba l-a luat la rost fratele mai mare pentru că Victor parcă plutea.

– Ce e cu mitocăniile astea? l-a întrebat Dan în timp ce Alina se așezase pe un colț de canapea, tăcută.

– Gata, ascult, a râs Victor. Dă-i înainte, liturghia de dimineață!

–  Termină cu circul!

– Ce..care circ…m-am îmbătat, am dormit în mașină, normal, nu era să conduc…asta e tot!

– Ești sigur că asta e tot? a întrebat Alina.

– Dacă ai de gând să cauți semne de alea, ruj de buze,chestii, ca în filmele americane, dă-i înainte ..dar să nu  dramatizăm…spuse el în timp ce-și descălța cizmele. O să fac un duș, viața e frumoasă…iarba e verde, soarele răsare în fiecare dimineață…doar n-am omorât pe nimeni..

– Stai liniștit că o să plec eu ca să-ți fac viața și mai ușoară, a replicat ea supărată.

Victor nu era într-o stare favorabilă unei discuții serioase așa că a încercat s-o îmbrățișeze și apoi s-a dus la duș iar ea s-a apucat să-i adune hainele risipite pe jos…când din blugii lui mototoliți a căzut un prezervativ. Alina a fost contrariată însă nu a reacționat  cu întrebări sau reproșuri așa că un timp lucrurile păreau că revin la normal.

Dar n-a trecut mult și Tereza l-a sunat pe Victor care lucra în atelierul lui improvizat și când Alina a intrat în mansardă a fost obligat pur și simplu să schimbe vorba ca un puștan prins asupra faptului și obligat să se prefacă . O prostie care va avea urmări întrucât, ca să-și sublinieze inocența i-a declarat Alinei că nu are secrete și poate oricând răspunde la telefonul lui așa că data viitoare când Tereza avea să sune Alina va răspunde ea…

Tudor a venit cu șampanie dar Andreea nu avea chef de altceva decât să caute o soluție pentru eliminarea rivalei.

– Tu chiar nu vrei să renunți?

– Nenorocita aia de Ana Dogaru m-a scos din viața lui Dan și m-a redus la zero, vreau să-i arăt eu ei cine e redus la zero.

– Ce-ar fi să o scoatem la produs pe bune, o răpește cineva, o violează și apoi…,câte fete n-au umplut bordelurile…aranjez eu cu Sică, e specialitatea lui…dar nu e o metodă prea ortodoxă…a propus avocatul iar Deea a prins ideea din zbor.

– Știi că nu zici rău? Ai văzut măi păpușă că se poate dacă te străduiești? Îmi place că ți-ai dat seama cine e șefa și stăpâna ta…l-a mângâiat ea pe obraz, triumfătoare, de data asta nu mai era vorba de o înscenare. Ideea însă nu i-a plăcut lui Sică Ciomag care, se pare, avea alte planuri în ce privește Vilamaxul și arhitectul lui iar Tudor s-a întors învins și neliniștit de la întrevederea cu interlopul…

– Deea avem o problemă, o anunță el îngrijorat. Sică nu vrea. M-a amenințat că îmi ia și clubul. Ea a izbucnit în râs:

– Asta înseamnă că ești terminat, ești zero, ești un gunoi, nu mai am nevoie de tine, te rog să pleci!

– Crezi? Și cum ai să-i faci felul Anei, cum? Ai să-l rogi pe domnul Sică Vasile Vasile Ciomag să te primească înapoi în echipa lui de fete serviabile, vrei să devii iar o veveriță care țopăie din pat în pat?

– Ieși afară! Cară-te, nu-ți mai suport mutra!

– Deea, a încercat el să o calmeze, lucrurile se pot rezolva …în genunchi te rog..

– În genunchi? Tu ești dependent de mine, Tudore…Deea e pentru tine ca un drog…tu ești bolnav, o cârpă nu un bărbat adevărat…Dacă vrei să mă mai vezi trebuie să o omori pe nesimțita aia, ți-am spus…ești în stare, doar ai pistol…Ana Dogaru trebuie să dispară odată pentru totdeauna din viața mea, ai înțeles? Dar era foarte limpede că Tudor ezită, are scrupule sau pur și simplu nu e făcut din stofa unui ucigaș plătit așa că nu-și putea lăsa toată nădejdea în el.

Când Andreea s-a dus la Club l-a găsit doar pe Mario care aranja niște reproduceri noi pe pereții biroului unde de obicei stătea Tudor Lupescu, căzut  brusc în dizgrația lui Sică. Băiatul acesta avea, în ochii Deei, toate șansele să-i îndeplinească dorințele și, mai întâi, să-l convingă pe marele șef. Sică trebuia făcut să înțeleagă că, odată căsătorit cu Ana Dogaru, Dan devenea intangibil, imun la presiunile ce se puteau face asupra lui în legătură cu proiectul Vilamax. Ce ar fi putut dori Sică de la arhitect, evident să-l facă aliat, să sifoneze o parte din milioanele lui Meyer și ale celorlalți investitori prin cine știe ce firme fantomă controlate de interlopi. Nu se ridică un cartier întreg la marginea Bucureștiului fără un cortegiu de șpăgi și comisioane, iar Sică voia și el partea lui. Mario părea a fi un emisar potrivit, nu avea scrupulele lui Tudor Lupescu și Andreea  s-a decis să-i spună pe șleau despre ce e vorba. Deși arăta ca un golan de cartier Mario a înțeles repede că avea mai multe șanse să-și convingă șeful, pentru că steaua lui Lupescu era în cădere liberă, în plus se profilau la orizont și ceva avantaje personale deloc de neglijat.

– Tu mă pui să răpesc o gagică, s-o sechestrez, s-o violez …și n-ai nici un fel de remușcare? i s-a adresat Andreei.

– De ce, ar trebui? Ia zi, nu te excită deloc ideea că ar trebui să consumi ceva cărniță proaspătă? a zâmbit ea provocator.

– S-ar putea să-mi facă plăcere mai ales dacă se zbate puțin și țipă…e blondă?

– E blondă…dar ce, ai ceva cu brunetele?

– Dimpotrivă ..tu ești genul meu…replică Mario întinzând mâna într-un gest fără echivoc.

Era învățată să plătească în natură.

Alina a răspuns la telefonul lui Victor care se afla la duș, mereu încercând să scape  de urmele culorilor cu care lucra și a vorbit cu Tereza care, după ce s-a prezentat, a închis în mod inexplicabil. Un gest care nu putea fi interpretat în prea multe feluri și Alina l-a privit cu reproș pe Victor când a revenit în mansardă.

– Ce e, puiule, cu ce te-am mai supărat? a întrebat sesizând răceala din privirea ei.

– Serios?

– Foarte serios, a rostit el dar evident părea pus pe glumă, cu exuberanța lui ușor inconștientă..

– Uite, nu mă simt pregătită pentru o relație atât de complicată. E prea mult…

– Poftim? A văzut că ea începuse să împacheteze câteva lucruri și a schimbat tonul: Chiar vrei să pleci?

– Fii liniștit, las loc liber Terezei …apropo, a sunat și i-am spus să te caute puțin mai târziu.

– OK, s-a făcut, aștept ora de dirigenție, a încercat Victor să pareze lovitura în stilul său nonșalant. Hai, bagă!  Alina n-a făcut decât să-l privească, apoi a spus:

– Victor, trebuie să facem ceva, eu nu mai rezist.

– Orice dar să nu pleci.

– De ce…e orgoliul tău în joc?

– Poate că da, nu vezi cum va jubila Andreea, a, uite-l, vezi, Victor, gunoiul ăla…E adevărat, sigur sunt un gunoi, sigur nu te merit …

– Te rog să termini!

– Bine, te înțeleg, ai venit de la țară și ți-ai dat seama că viața nu e ca în cărți ..Nu e ca în filme, domnișoară viața, asta e realitatea!

– Victor, am trăit în luxul vostru, am făcut băi cu spumă, dar nu mă simt curată…

Uneori o trata ca pe o fetișcană răsfățată ceea ce Alina în mod sigur nu era, nu exista altă variantă decât să-și recunoască greșelile, cu orice risc. Întotdeauna, în familie, în relațiile cu prietenii, în dragoste Victor pretinsese să nu fie judecat, să fie acceptat așa cum apărea în fața lumii, neconformist, boem, greu de ținut sub control. Atitudinea asta îi oferea o independență de care voia să se bucure nelimitat, sub deviza că ziua de azi e tot ce conta.

– Vrei adevărul, îți spun adevărul, m-am culcat cu Tereza.

–  Și eu ce ar trebui să fac? răspunse ea socotind că și recunoașterea asta fusese făcută cu un ton sfidător.

– Dacă vrei să dai în mine nu e nici o problemă…

Ea nu i-a mai răspuns, și-a luat geamantanul  în care-și înghesuise lucrurile dar Victor a insistat să o conducă în mașina lui. A ajutat-o cu bagajul, a însoțit-o fără cine știe ce vorbe în garsonieră de unde pur și simplu n-a mai vrut să plece. S-a dus în bucătărioară, s-a cățărat pe micul bufet de lângă aragaz de parcă se pregătea să facă yoga, în tăcere. Alina l-a privit uimită:

– Victor, tu ești nebun?

– Da, sunt nebun, nu știai chestia asta? Puiule, stau aicea și nu deranjez pe nimeni dar nu plec!

Alina i-a întors pur și simplu spatele și s-a întors în cameră, să-și aranjeze la loc în sertare hainele și lenjeria.  Când a venit acasă Andreea s-a bucurat să o vadă.

– Bravo, surioară! Ai făcut un lucru înțelept, ai renunțat la un tip care nu te merita, tu trebuie să ai alt drum în viață, alți băieți, cu situație…N-a mai continuat pentru că intrând în bucătărie l-a găsit pe Victor ghemuit pe aragaz, ca o statuie …

– Ce cauți mă aici, ai adormit ca un cocostârc ?

– M-am mutat la voi, nu ți-a spus Alina? a răspuns el foarte serios dar Andreea nu s-a lăsat până nu l-a văzut ieșit pe ușă în timp ce Alina n-a scos nici un cuvânt, rămânând nemișcată pe canapea, cu ochii pierduți în gol.  Doar cine nu-l cunoaște pe Victor și-a închipuit că pleacă, la insistențele Andreei și nu se întoarce dimineața la prima oră când fetele abia au făcut ochi. Nu numai că s-a întors fără să răspundă la întrebările uimite le Deei dar s-a și grăbit să se vâre în pat sub plapumă, lângă Alina încă buimacă.

– V-am zis că mă mut aici, acum nu mai plec! Ba chiar și-a adus și o zgardă să fie scos la plimbare pe post de cățel. Cum să te pui cu nebunul? Cele două surori l-au ignorat, și-au făcut toaleta de dimineață, Alina s-a pregătit să plece la slujbă, Andreea ieșea și ea în oraș dar el rămăsese neclintit. Cu glume și fițele obișnuite nu putea rezolva problema. Mai ales că la un moment dat ieșise cu informația că Ana și Dan au depus actele și într-o săptămână va avea loc cununia civilă. Andreea s-a prefăcut neinteresată dar în sinea ei luase foc. S-a repezit la bar unde tot Mario gira conducerea și s-a dezlănțuit, nimic din ce i se promisese nu se îndeplinea! Mario primise de la Sică mână liberă dar acțiunea nu se putea face de o zi pe alta așa că a încercat să-i explice Andreei, agitată de nerăbdare, unele dedesupturi ale traficului clandestin de persoane, filiera nu era încă deschisă.

– Sică a dat verde, dar abia mâine putem acționa. Vrei s-o știi cât mai departe de iubitul tău, trebuie să aștepți!

– Cel mai important e s-o violezi și ia doi trei băieți zdraveni, ca să fie tacâmul complet …insistă ea. Cu toate că …nu înțeleg de ce nu v-ați făcut treaba azi, ieri, până acum?

– Pentru că se agită poliția, de asta! Ba chiar au fost arestați niște băieți ai lui Sică și șeful a dat ordin să se pună Lupescu la treabă să-i scoată…îi explică Mario.

– Așadar Tudor revine în grații?

– Dacă preferi să-l aștepți pe el…

– Nu vreau, fă-ți treaba Mario că te-am plătit…

Mario nu i-a spus că Lupescu, încântat de perspectiva revenirii la cârma afacerilor din club mirosise că se pune ceva la cale între el și Andreea. Avocatul s-a grăbit s-o sune la telefon dar ea nu părea dispusă să-i risipească suspiciunile. Pur și simplu i-a repetat că nu mai are nevoie de el cât despre Ana, nu o mai interesează deloc soarta ei…Tudor n-a crezut-o dar nu avea ce face…

Desigur Victor n-a zăbovit mult în garsonieră, a încercat un timp să facă mai multe rânduri de schițe pe un bloc de desen după care a renunțat și a plecat astfel că Andreea, întoarsă acasă, n-a mai găsit pe nimeni. Rătăcit prin pădure, pe malul lacului, Victor s-a întors spre casă pe seară și, cum era pus pe harță, a căutat gâlceavă celor trei șmecheri din gașca lui Terente și s-a ales cu o bătaie zdravănă, cu nasul zdrobit și câteva coaste rupte.

A doua zi, cu un microbuz ruginit, Mario a sosit în preajma vilei, însoțit chiar de Terente și gașca lui, voiau să recunoască locurile și să pună la punct planul răpirii. Cât despre victimă aveau o descriere clară…singura tânără blondă care locuia în casa lui Dan Bratu, nu putea fi vorba decât de Ana pentru că Ildiko, servitoarea, era brunetă. Singurul care simțea că se poate petrece un eveniment cu urmări neplăcute era Lupescu și el n-a ezitat să se ducă după Andreea care l-a primit cu răceală.

– Ce puneți la cale tu cu Mario, sau vreți să anunț  poliția?

– Chiar așa? Ai început să ciripești la poliție? Nu cumva te-ai întors împotriva mea?

– V-a dat Sică verde s-o terminați pe Ana Dogaru?

– Lasă-l pe Sică, chestia e că Mario termină ceea ce tu n-ai fost în stare să faci !

– Bellissima, pe mine nu Ana Dogaru mă interesează, eu vreau să te protejez pe tine, să nu intri în bucluc…nu înțelegi că e exclus să te întorci la Dan, să te accepte și el și fetița?

– Nu mă interesează ce crezi tu…vremea ta a trecut! Era foarte sigură pe ea și n-avea idee ce se întâmpla chiar în acea clipă. Tot ce putea face era să-și imagineze, Mario stând la pândă în fața vilei, împreună cu băieții lui de încredere, așteptând-o pe Ana să plece de la meditație, poate Bianca o va conduce până în stradă dar nu conta,  până la urmă avea să rămână singură și atunci se putea acționa. Dan era ocupat până seara la firma de arhitectură, se făceau retușuri la proiect, calcule, nu avea să se întoarcă decât târziu acasă iar Ana trebuia să se întoarcă la casa ei cu maxi-taxi. Dacă va ajunge la stație…

Nici prin cap nu i-a trecut Andreei că în seara aceea nu Ana ci o altă blondă avea să fie în vila Bratu.

Alina se obișnuise cu excesele exhibiționiste ale lui Victor și dacă prezența lui în garsonieră o enerva pe Andreea pe ea o înmuiase. I-a părut rău că, la întoarcerea acasă, nu l-a mai găsit, rămăsese doar zgarda de câine rătăcită pe jos și câteva desene mototolite. Credea, sau poate spera, că a doua zi el își va face apariția, glumind ca de obicei, dar nu s-a întâmplat nimic așa că l-a sunat pe Paul, de la care a aflat despre bătaia încasată de Victor:  După multe ezitări a decis să-i facă o vizită, îngrijorată, trecând peste orice orgoliu dar a avut surpriza să nu găsească la vilă decât pe Ildiko.

– Alina, ai venit? s-a bucurat servitoarea…îl cauți pe Victor? A plecat, s-a dus cu duduia Ana și cu Bianca, în vizită la doamna Maria…

– Auzisem că e bolnav…

– Nu, așa-s băieții, iau o bătaie dar după aia le trece repede…

O vizită neizbutită pentru care Alina a plătit cu vârf și îndesat …ieșind singură din vilă în seara aceea și fiind blondă a fost atacată cu violență de Mario și cei trei derbedei care-l însoțeau, banda lui Terente,  niciunul nu i-a ascultat cuvintele speriate, au imobilizat-o cu ușurință, i-au astupat gura să nu alerteze vecinii, au târât-o până la microbuzul jerpelit și au înghesuit-o înauntru ca pe un pachet. Răpirea s-a desfășurat în mare viteză și microbuzul  a demarat cu luminile stinse, nimeni și nimic nu avea să știe ce se întâmplase.

Andreea era la bar, bea șampanie și dansa așteptând un semnal de la Mario că planul reușise. Era momentul dulce al victoriei!

Alina n-a înţeles imediat ce i se întâmplă. Ieşise din curtea vilei când au năvălit niște necunoscuți asupra ei. Degeaba a țipat, s-a zbătut, cuprinsă de panică, au târât-o cu forța până la un microbuz albastru, cu ușile larg deschise, unde au înghesuit-o, ținând-o care cum apuca, de brațe, de picioare…Nici un moment n-a știut unde se duce mașina, pur și simplu frica o paralizase, tremura toată și era lac de sudoare. Au dus-o într-un garaj murdar și slab luminat…cel mai solid dintre cei 4 o imobiliza încât toată zbaterea ei era inutilă, plângea, urla dar ei se făceau că nu aud…L-a privit pe tipul înalt şi slab care părea a fi şeful , se sprijinea de o masă şi se uita la ea curios, a încercat să se roage de el, implora, cerea ajutor dar nu primea nici un răspuns și cu încetul puterile o părăseau, forțele i se împuținau. Încă simţea mâinile lor pe trup dar nu putea înţelege nici reţine replicile schimbate între ei. Până la urmă l-a auzit pe șef răstindu-se către unul din răpitori:

–  Taci din gură, bă!… gata plecaţi, mă ocup eu de ea…Apoi a simțit două mâini puternice care au ridicat-o, părul îi căzuse peste frunte, se simțea privită de ochi străini, măsurată, cântărită ca o marfă. „Te potoleşti sau te pocnesc?” l-a auzit pe tipul înalt repetând în timp ce au ieșit ceilalți trei dar ea nu putea vorbi, sughița, îi era greu să-și deschidă pleoapele amorțite de lacrimi. Mario  a luat-o de bărbie și a privit-o „Știi că ești chiar drăguță? O să-mi facă plăcere să te cunosc mai bine…”

A împins-o  spre un colț al camerei unde a legat-o cu sfoară de un stâlp după care s-a îndreptat spre ușa metalică a garajului dar s-a răzgândit…

–  Dacă ai de gând să țipi și să nu mă lași să dorm, uite…i-a îndesat în gură o batistă nu prea curată după care s-a întors spre ușă….„Hai, noapte bună” și a ieșit încuind, a auzit cum se pune lacătul pe partea cealaltă.

Alina nu înțelegea ce i se întâmplă, unde au dispărut cu toții, de ce au răpit-o, ce vor de la ea, nu cumva așteaptă ordinele cuiva?  Nu avea altceva de făcut decât să aștepte și ea, ar fi vrut să bea puțină apă dar era inutil să se zbată.

Dimineața Andreea a venit să-l vadă pe Mario care dormea într-o gheretă de lângă garaj. A ieșit trăgându-și geaca pe el, era încă frig,

– E aici? Lasă-mă să o văd…dar el a oprit-o în fața ușii garajului.

– Ai răbdare, trebuie să se frăgezească, știi cum vine vorba…

– Ai grijă să nu scape, mironosița e în stare de tot felul de șmecherii, fii cu ochii pe ea…V-a văzut cineva?

– Nu ne-a văzut nimeni…și tu nu-ți face griji, o cumințim noi. Să știi că ai exagerat, gagica e chiar bunăciune…

– Hai nu fii porc….cum se spune, să-ți fie de bine!

Andreea a trebuit să plece deși tare ar fi vrut să arunce o privire în garaj ceea ce putea curma drama ce se pregătea dar destinul a hotărât altfel…Alina zăcea legată de un stâlp, avusese în gură o batistă mototolită pe post de căluș și nu putea face altceva decât să plângă și să se roage de Mario s-o lase în pace. Exista o mică speranță că va scăpa dacă până acum nu a atins-o nimeni. Dar speranța se va topi repede…

Mario s-a spălat pe mâini și pe față, s-a șters cu prosopul, a lăsat-o să se zbată așa cum era legată de stâlp, apoi s-a apropiat, așezându-se pe un scaun în fața ei

– Cine ești..de ce nu mă lași să plec? Te implor….

A lăsat-o îndelung să-și înghită plânsul , nu făcea altceva decât să o privească în tăcere după care a început să o dezlege:

– Ți-e sete…vrei apă? Brusc atitudinea lui s-a schimbat, a aruncat paharul cu apă pe care-l adusese făcându-l țăndări, a împins cu piciorul scaunul  Când a atins-o cu degetele lui reci pe piciorul dezvelit Alina a început să urle:

– Cine ești? Vreți să mă vindeți, știu eu, dar mai bine mă omor! Să nu mă atingi! Lasă-mă! Nu avea cine să-i audă strigătele. Mario a ridicat-o cu forța, a răsturnat-o pe masa rece și a început să-i smulgă fusta, lenjeria. După un timp Alina n-a mai simțit decât o durere surdă care nu se mai sfârșea, nici n-a băgat de seamă când au intrat și ceilalți trei derbedei dornici să consume  în continuare violul.. A zăcut pe masa aceea de metal rece până și-a pierdut cunoștiința.

Andreea n-a bănuit nimic, își închipuise că soră-sa plecase din nou la părinți, în satul de lângă Galați, acum o frământau alte gânduri. Mai întâi a alertat-o pe Claudia Tudose, soacra lui Dan fiind singura care îi mai putea fi aliată, strecurându-i ideea că a auzit vorbindu-se că  Ana a fost răpită și sechestrată. Inițial Claudiei nu i-a venit să creadă, apoi și-a dat seama că la mijloc e o nouă manevră a Andreei care îi putea fi favorabilă așa că a acceptat să o însoțească la vilă unde Dan le-a primit cu vizibilă ostilitate:

– Dacă ați venit să o vedeți pe Bianca e în regulă, dacă nu…

– Uite ce e Dane, a atacat direct Claudia, nu-mi place să mă ascund după degete și îți spun în față, nu cred că Ana este ceea ce pare. Ar trebui să te mai gândești. Dan era stupefiat dar i-a zâmbit ironic::

– Și ai venit însoțită de cea care crezi că e femeia potrivită pentru mine?

– Dane, viața e imprevizibilă, a intervenit Andreea. Pleci de acasă și te trezești pe stradă cu un ghiveci în cap sau te lovește o mașină, nu știi niciodată ce te așteaptă…

– Tu de ce ai venit de fapt? a întrerupt-o el deloc amabil.

– Ca să văd ce face copilul…m-am întâlnit afară cu Claudia și am intrat împreună.

– Dar ce-ați mai aflat voi senzațional despre Ana, ce-a mai făcut, a avut oreion când era mică? Scarlatină?

– Nu e bine să fii ironic cu cei care îți poartă de grijă, a remarcat amar Claudia. Mai ales că n-ai demonstrat că poți să te ocupi singur de viața ta și a nepoatei mele.

– Lăsați-l în pace pe papi! s-a auzit brusc vocea Biancăi. Fetița se apropiase fără să fie observată și vorbele ei au căzut ca un duș rece. De fapt vizita Deei la vilă nu folosise la nimic dar ei îi plăcea să semene semințe ale îndoielii pe oriunde trecea. Măcar dacă ar fi avut șocul întâlnirii acolo cu Ana, vie și nevătămată, dar  aceasta nu și-a făcut apariția decât la masa de seară, însoțită de tatăl ei, încă mai erau de pus la punct detalii pentru nuntă iar Dan ca și Bianca nici n-au pomenit de vizita anterioară a celor două femei. La ora aceea Andreea era singură în garsonieră și se perpelea de nerăbdare și curiozitate. Aștepta știri de la Mario iar vizita inopinată a lui Tudor Lupescu o deranja peste măsură.

– Ești dezamăgită, i-a spus el, probabil îl așteptai pe Mario cu mutra lui de slugă să-ți dea raportul?

– N-am chef de comentarii, a răspuns ea preocupată să-și refacă machiajul.

– Te aranjezi, te duci să vezi victima?

– Doar n-ai venit să o plângi pe nenorocita aia, nu s-a mai stăpânit Deea. A căpătat ce a meritat.

– Eu nu m-aș mai baza atâta pe Sică, e plin de bube și poliția stă la pândă, să nu devii cumva victimă colaterală…Precis s-a dat ordin de sus să-l termine.

– Ascultă domnule avocat, eu nu fac afaceri cu Sică Ciomag ca tine, eu doar profit de pe urma lui. Tot timpul o să fie proaste bătute și puse să se prostitueze mai ales că lor le face un bine, le găsește un job…

– Și mai departe ce-o să fie?

– Ce-o să fie? Ia dă mâna aici, spuse ea așezându-se pe canapea lângă el…stânga, să-ți ghicească Deea frumosule, chiparosule ce se vede la drum de seară, o damă de verde de ghindă sau…se întrerupse brusc iar el întrebă îngrijorat:

– Ce e?

– Nasol…văd ceva albastru aici la tine și pun pariu că e Poliția. Dacă nu e Poliția să nu-mi zici mie Claudia Schiffer, la cât ești de șnapan nu m-aș mira deloc…Îți zic eu ce o să se întâmple, Tudor, mâine la ora asta am să fiu înapoi în patul lui Dan Bratu, în casa lui, în viața lui acolo unde mi-e locul.

– Îți faci iluzii…dar dacă Dan află că te-ai prostituat? schimbă el tonul. Nu doar în Cipru dar și pe aici, mai aproape.

– Păi dacă mă gândesc bine și Ana Dogaru tot curvă e…așa e norocul lui Dan să aibă de a face numai cu meseriașe. Și acum ieși afară! Își bătea joc de el pentru că îl știa subjugat de farmecele ei și se  îmbăia în sentimentul de superioritate pe care îl simțea văzându-l gudurându-se la picioarele ei.

Seara Mario a condus-o în garaj spunându-i amuzat:

– Dacă vrei să te convingi că ai scăpat de o  rivală…poftim, vino cu mine! Andreea avea chef de glume deși își stăpânea greu nerăbdarea:

– Ce chestie, aia mică a rămas fără meditatoare …hai mai repede…Mario, grăbește-te, vreau s-o văd!

– Imediat o trezesc, ai să vezi, băieții mei au făcut treabă bună, spuse Mario umplând la chiuvetă o găleată cu apă. S-a apropiat de trupul ghemuit al femeii care zăcea fără cunoștință într-un colț al garajului și a încercat să o trezească băgându-i capul în găleata cu apă, apoi a ridicat-o…cu hainele rupte, cu părul căzut în dezordine, cu apa șiroindu-i pe față, cu ochii întredeschiși  Alina privea pierdută  iar Andreea a înghețat la vederea ei.

Era de necrezut, cum era posibil, prin ce cruntă întorsătură a destinului putea ajunge Alina să sufere ceea ce i se pregătise Anei ?! Doar îi spusese clar lui Mario, o blondă tânără care ieșea din vila lui Dan, dar și Alina era blondă, ce a căutat ea acolo tocmai când se pregătise capcana? Exista un Dumnezeu care voia să o pedepsească?

S-a apropiat cu grabă, a mai șoptit de câteva ori „Alina”, a luat-o în brațe, a mângâiat-o, i-a îndreptat părul pe frunte, a învelit-o pentru că din hainele ei nu mai rămăsese mare lucru dar sora ei nu se trezise, bâiguia ceva inconștientă. Trebuia să o ducă de urgență acasă, să-l gonească pe Mario și, mai ales, să ascundă cu orice preț implicarea ei în această nenorocire pe care i-o provocase Alinei. Avea remușcări, regrete? Deocamdată nu simțea decât părerea de rău că eșuase, nu vedea în fața ochilor decât  înfrângerea, figura triumfătoare a Anei Dogaru când va fi condusă la altar de bărbatul pe care-l dorise pentru ea.

Lui Mario, care rămăsese interzis când a înțeles ce confuzie se petrecuse, nu-i putea reproșa nimic, cel puțin deocamdată, își dădea seama că întreaga vină îi aparține ei. I-a cerut să o ajute să o ducă acasă iar la intrarea în blocul de garsoniere i-a spus să plece. Cu mare grijă a urcat-o pe Alina, inconștientă, în pat, i-a schimbat hainele, i-a dat câteva pastile pentru a o liniști și a vegheat-o cât a dormit. Pur și simplu mintea i se încețoșase, nu mai putea judeca, nu-și dădea seama ce trebuie să facă, pur și simplu stătea la căpătâiul surorii ei rugându-se să-și revină.

Alina s-a trezit mai târziu și a cerut un ceai. Deea s-a înviorat brusc, i-a adus ceaiul,  s-a oferit să meargă la farmacie să-i cumpere medicamente. N-a îndrăznit să întrebe decât atât:

– Alina, ce s-a întâmplat?

– Nu știu…nu-mi amintesc…a șoptit ea.

– Te-au bătut…te-au violat?

În ochii Alinei nu se vedea pic de luciditate așa că Andreea a renunțat la întrebări, și-a pus o giacă groasă pe ea și a ieșit, promițând să se întoarcă repede.

La telefon a răspuns Ana. Terminase meditația cu Bianca și se pregătea să plece când, surpriză, pe ușă a intrat Dan, sosit acasă mai repede decât de obicei. Sigur, n-a lăsat-o să plece și când se pregăteau să-și facă in program împreună pentru seară a sunat telefonul fix.  Dan i-a făcut semn Anei să răspundă ea pentru că el se împotmolise cu șireturile bocancilor de iarnă, Ana a ridicat receptorul și a auzit o voce stinsă care șoptea ceva neinteligibil..

– Cine e?

– Alina…

– Alina, tu ești? S-a întâmplat ceva?

– Eu…am fost violată și…nu mai pot…

– Alo? Alina, alo?!

Oare de ce întârzia Andreea? Abia după plecarea surorii sale Alina s-a trezit cu adevărat și întreaga durere, întreaga dramă pe care o trăise s-a concentrat deodată într-un amestec de deznădejde și neputință care se simțea ca un gol imens în viața ei. Un gol, o stare de singurătate și frică, așa cum trăise în noaptea petrecută în garajul friguros. S-a ridicat din pat bucuroasă că nu mai e legată cu sfoară de stâlpul acela rece și s-a îmbrăcat. Lângă ea pe o măsuță se afla telefonul fix și singurul număr pe care și-l amintea era cel de la vilă, a sunat și i-a răspuns o voce de femeie, probabil Ana, pentru că  Ildiko avea un accent pronunțat…dar a închis repede. La ce bun să ceară ajutor, cine ar putea să o ajute, cine ar putea să o scape de golul, de vidul imens care o înconjura? Trebuia neapărat să plece, să  fugă, să nu mai pună niciodată piciorul în garajul ăsta, în casa asta, în orașul ăsta….

Când s-a întors de la farmacie Andreea a descoperit cu stupoare că Alina  fugise și a rămas descumpănită, nu se aștepta, îi era frică, nu știa ce să facă, se temea pentru soarta surorii sale…Pur și simplu într-o stare de disperare l-a sunat pe Tudor care a venit în grabă cu mașina și a găsit-o în fața blocului, umbla fără noimă prin zăpadă vorbind singură…

– A dispărut…nu știu unde e…iartă-mă surioară, iartă-mă… Tudor a trebuit să o țină zdravăn în brațe pentru că Andreea intrase într-o criză puternică, se zbătea, urla și cu greu a condus-o înapoi în garsonieră.

– Liniștește-te..ai nevoie de liniște după câte ai făcut…I-a dat un pahar cu apă pe care Andreea l-a băut privindu-l cu niște ochi tulburi. Tudor a avertizat-o:

–  Starea Alinei e instabilă, nu trebuia să o lași singură, ca să nu spun că trebuia chemat un doctor…Poate să-și revină dintr-odată după o pierdere de memorie și atunci intri la apă, Bellissima….Dacă pun mâna pe Mario îl dau afară în șuturi!

– De Mario îmi pasă mie în clipa asta? a replicat Deea care se simțea mai bine.

– Dacă pune potera mâna pe el și scuipă tot, șobolanul? Dacă Alina află că surioara ei a plătit haidamacii s-o siluiască?

– Așa ceva n-o să se întâmple niciodată! replică Deea furioasă. Tu știi bine că violul nu era pentru soră-mea, era pentru nenorocita aia de Ana!.

– Nu realizezi în ce te-ai băgat!

– Ce să mă mai fac Tudor, parcă sunt blestemată, mie nimic bun nu poate să mi se întâmple în viața asta?

Atunci au intrat pe ușă Ana și Dan, alarmați de telefonul primit și Andreea abia s-a stăpânit să nu sară la gâtul rivalei care era sănătoasă și întreagă în timp ce sora ei rătăcea cine știe pe unde. Dan le-a spus că Ana primise un telefon ciudat de la Alina care pretindea că a fost violată și au venit într-un suflet să o vadă iar Deea a trebuit să confirme:

– Da, Alina a fost violată, am găsit-o în fața casei, vai de capul ei..în stare de inconștiență, ca un pui de găină…

– Dacă pun mâna pe derbedeii care au făcut-o va fi vai și amar de ei! plusă și avocatul a cărui prezență în garsonieră părea echivocă iar Deea continuă să explice, în pragul lacrimilor: „ ..i-am dat niște calmante, am încercat să am grijă de ea cum am putut eu mai bine” dar Dan era revoltat:

– Ce-ai făcut  mă, tu ești doctoriță? De ce n-ai chemat medicul aici?

– De ce? Pentru că eram disperată…și pentru că eram singură Dane, tu nu mai ești alături de mine, norocul meu că a venit Tudor! Răspunsul Deei era tăios, semn că-și revenise iar Lupescu  a fost din nou obligat să se justifice:

– Da, e nevoie de consultație juridică, vă dați seama..

– Unde e?a întrebat scurt Ana.

– Cine știe? A fugit…spuse avocatul iar Andreea încercă să o evite cu privirea pe Ana..

– Te rog din suflet Dane, dacă vreodată am însemnat ceva pentru tine acum mă ajuți să o găsesc…Vouă ce v-a spus?

– Cu mine a vorbit, răspunse Ana…atât am înțeles, că a fost violată, era în stare de șoc, incoerentă…

– Nu trebuie să sunăm la Poliție să o caute?

„- Poliția nu se sesizează decât după 48 de ore dar am să mă ocup eu de asta…e meseria mea. De fapt, pentru asta venisem…explică Tudor îndreptându-se spre ușă. După plecarea lui s-a lăsat o clipă de liniște dar Andreea suporta cu greu prezența Anei în casa ei așa că s-a ridicat și și-a pus geanta pe umăr:

– De câte ori are probleme Alina se duce la părinți, precis așa a făcut și de data asta…am să mă duc după ea…Dacă tot vrei să mă ajuți, Dane, te-ar deranja să vii cu mine la Vădeni s-o căutăm? El a privit spre Ana care a încuviințat din cap:

– Du-te…du-te cu Andreea, o să am eu grijă de Bianca.

Oricât de reticentă ar fi fost Andreea să se întoarcă în satul natal nu exista altă soluție, era convinsă că Alina a fugit să se ascundă acolo, de rușine și durere, iar un drum până la țară în compania bărbatului dorit îi mai atenua neliniștea. Au coborât în stradă unde Dan își lăsase mașina.

– Trebuie să mai pun motorină,a spus el în timp ce Ana căuta un taxi să se întoarcă la vilă.

Între timp Tudor Lupescu s-a dus repede la garajul unde știa că-și face veacul Mario, l-a scos din cămăruța lui mizeră și l-a luat la întrebări:

– Ăsta e hogeacul vostru, mă? Aici ați nenorocit-o pe sora lui Deea? De ce vă plătesc fraierii, ca să trăiți în cocina asta ca porcii?

– Ce vă interesează ce fac eu cu banii, s-a burzuluit Mario, doar n-ați venit să faceți ordine?

– Ba da și am să încep cu tine, hai, valiza și roiu, să nu mai calci prin club și zi săru-mâna că am venit eu înaintea poliției!

– Păi de unde știe Poliția, cine a anunțat-o?

– Eu o s-o anunț, dis de dimineață  ..și să-ți mai spun una bună, fata a început să-și amintească…ce și cum și câți…tremură carnea pe tine, ai? Dar tânărul nu părea ușor de impresionat, îl înfrunta din priviri.

– Poate și eu aș avea ce să spun, domnule Lupescu, pentru că știu multe…

– Fii băiat isteț și cară-te..

– Bine, șefu, am să plec…dar când am să mă întorc o să-mi cereți iertare în genunchi!

Era trecut de miezul nopții și mașina lui Dan se apropia de satul de lângă Galați dar Andreea nu-și mai dădea seama care e drumul, toate casele erau acoperite încă de zăpadă și păreau la fel, nu mai fusese de ani buni în satul părinților ei..

– Stânga…parcă pe aici…

– Tu de când n-ai mai fost la Vădeni?

– De mult…

– Ți-e rușine de ai tăi?

– Lucrurile stau invers, lor le e rușine de mine…Ultima oară, după ce am plecat, au chemat popii să dea cu agheazmă în urma mea…pentru că purtam fustă scurtă și pantofi cu toc cui…

Au coborât din mașină în fața unei gospodării unde nu se vedea decât o singură lumină dar Andreea ezita…

– Știi la ce m-am gândit, îi spuse..să intri doar tu…te rog frumos, Dane, nu vreau să dau ochii cu tata…Dar Dan pur și simplu nu concepea una ca asta, dacă Alina se refugiase acasă în starea critică în care se afla nu exista preocupare mai mare pentru părinți decât s-o îngrijească și nu să o asalteze cu reproșuri pe fiica mai mare. A luat-o de braț pe Andreea cu hotărâre și au intrat în curte.

Când Ana s-a întors cu taxiul la vilă Victor era în grădina pustie, făcuse un foc și-l alimenta cu surcele…El nu aflase despre viol dar știa de la Dan care-i telefonase că Alina dispăruse de acasă și plecase cu sora ei să o caute…

– S-au dus după ea la Vădeni? a întrebat. Acum cine a mai supărat-o că de mine s-a despărțit? A văzut-o pe Ana frământându-și mâinile, nehotărâtă, și a simțit că se petrecuse ceva grav. A mai aruncat cîteva surcele în foc și a privit-o întrebător.

– Ana, ce s-a întâmplat, ce-mi ascunzi?

A urmat o tăcere prelungită, Anei nu-i plăcea să fie purtătoarea unor vești proaste dar adevărul nu mai putea fi ascuns.

– De ce trebuie să-ți spun eu asta, s-a lamentat …Alina a pățit un lucru foarte urât..a fost violată, înțelegi…Victor, te rog nu înnebuni și tu, te rog!…Pe chipul lui jucau flăcări aurii și sângerii dar nu i se mișca nici un mușchi al feței, parcă împietrise, transformat într-o statuie pe care durerea o consuma pe dinăuntru. Ce ar mai fi fost de spus?

În zori, un ceferist care verifica vagoanele a găsit o femeie adormită  pe podeaua rece a unui vagon de marfă staționat pe o linie secundară.  Alina ajunsese în gară dar spre Galați nu era nici un tren până dimineață așa că rătăcise printre linii până găsise un adăpost unde o oboseală sfâșietoare, fizică și psihică, o doborâse. .A ridicat ochii spre ceferistul care încerca să o trezească, dar cu blândețe.

– Fetițo, ce e cu tine, aici nu e hotel?

– Trebuia să ajung la Galați..

– Trenul ăsta nu merge la Galați…Ți-e rău?

A ajutat-o să coboare din vagon, în soarele orbitor al dimineții care mai mult a dezorientat-o, Alina a traversat liniile fără țintă,s-a împiedicat în zăpadă, apoi a pornit pe jos..nu știa unde, nu știa de ce…mult mai târziu a reușit să recunoască străzile din oraș.

Victor rămăsese până noaptea târziu în curte, ghemuit în fața focului care se stingea până s-a întors Dan cu Andreea și i-a spus că n-au găsit-o pe Alina în casa părintească de la Vădeni ba chiar i-au și speriat pe părinții ei îngrozitor.. Dan l-a sfătuit să se culce puțin dar  era deja dimineață și Victor s-a repezit la mașină. Nu știa unde se va duce dar va pleca, trebuia neapărat să iasă, să plece, să străbată Bucureștiul în orice direcție îi va spune intuiția, până o va găsi. A încercat cu greu să-și scoată mașina din curte unde se împotmolise într-un maldăr de zăpadă, a forțat-o și a izbucnit pe poartă ca la raliu dar n-a făcut mult drum și a văzut-o pe Alina rătăcind pe trotuar, venind în direcția vilei…a frânat ca un dement, aproape lovind mașina de un copac, a sărit afară, s-a repezit spre Alina care înainta cu pași șovăielnici și ea a leșinat în brațele lui. Andreea rămăsese cu Dan în vilă, beau cafea când a sunat Victor să spună că Alina a fost găsită pe stradă și a dus-o deja la spitalul unde lucra mama lor. Andreea nici n-a mai așteptat, brusc a sărit să plece, căutând un taxi care să o ducă la spital. Unde, înainte de a-și vedea sora, s-a repezit curioasă în cabinetul Mariei Bratu.

Doctorița Bratu a certat-o pe Deea pentru că s-a purtat iresponsabil cu sora ei, în primele 24 de ore trebuia s-o ducă la IML pentru un examen absolut necesar. Deea se grăbi să contracareze:

– Da, Maria, să știi că mie numai de IML și Poliție îmi ardea când am văzut-o în ce hal era…

– Tu realizezi că violul nu e o joacă, acum i se fac teste de laborator, pot să apară infecții … Dar teama mea este alta…starea ei psihică…acum e incoerentă, refuză să-și amintească…nu știu cum va evolua.

Victor așteptase să se termine primul consult medical, acum Alina era adormită, întinsă pe patul de spital iar el o veghea, îi săruta ușor mâna…o mângâia cu blândețe pe frunte, ca pe un copil. Apoi, când Alina s-a frământat, ca pradă unui coșmar,  a dat buzna în cabinet, alarmat și s-a adresat mamei sale:

– Vino repede că delirează!

Doctorița a ieșit în grabă iar Victor și Andreea au rămas singuri și s-au privit.

– Tu ce știi Deea, ție ți-a spus ceva? întrebă el apucând-o de brațe dar ea se smulse cu furie:

– Ia-ți mâinile jegoase de pe mine! Ai fost o piază rea de când ai apărut în viața Alinei , fă bine și dispari! Erau cât pe ce să se încaiere când a apărut Paul, prietenul lui Victor, care aflase de la Dan ce se întâmplase și Deea a plecat nervoasă, înjurându-i pe amândoi. S-a dus în salonul unde Alina adormise din nou și a întrebat-o pe Maria, în șoaptă:

– Spune-mi precis, are amnezie, ce are? Nu-și mai amintește nimic?

– E din cauza șocului, trebuie lăsată să se liniștească…să recupereze. Ea nu vrea să-și amintească, e simplu…

Alina dormea pe un pat de spital dar Andreea nu se putea opri aici, a luat un taxi și s-a dus la vilă unde l-a găsit pe Dan cu Bianca și Ana…A spus ce avea de spus fără ocolișuri sau politețuri:

– O să te rog să-l iei pe Victor de la spital, am motive întemeiate să-l vreau la kilometri distanță de ea și sper să mă înțelegi. Dar Dan nu înțelegea ce rău îi putea face fratele lui Alinei și Deea a devenit agresivă:

– La voi în familia Bratu e o tradiție, în momentul când nu vă mai interesează o femeie să vă descotorosiți de ea într-o secundă, fără să vă pese de consecințe. Dan i-a făcut un semn fetiței să iasă și Bianca s-a îndepărtat ascultătoare, știa că va urma un nou scandal pe care nu-l putea împiedica și adversitatea ei față de Andreea creștea.

– Andreea, nu fi impertinentă și nu căuta vinovații prea departe..îi dădu replica Ana de la care nu se aștepta să o înfrunte așa că s-a întors spre ea pusă pe harță:

– Tu de fapt mă acuzi pe mine de ceva?

– Te simți vinovată de ceva? Pe Alina ai tratat-o ca pe o ființă inferioară care muncește la manechiură în timp ce tu strălucești pe scenă!

– Ce crezi că sunt eu să fi dorit răul sorei mele?

– Dar cui i-ai fi dorit răul, mie? Un dialog scurt și tăios între cele două femei pe care Andreea n-avea chef să-l prelungească, simțind că Dan era deja de partea celeilalte, așa că își pregăti o ieșire din scenă în stilul ei:

– Casa voastră e blestemată, dragii mei, familia voastră e blestemată, ar fi bine să chemați popii să o sfințească, să alunge demonii din pereți!

La spital doctorul Tomescu, șeful secției de psihiatrie preluase cazul Alinei și infirmierul trimis de acesta, Sebastian, i-a dat să bea un pahar cu lapte. Andreea, care își petrecea mult timp la căpătâiul bolnavei nici nu-l băgă în seamă, se concentra asupra ieșirii din situația în care ajunsese din cauza greșelii dramatice făcute de Mario. Sigur, pe primul plan era vindecarea Alinei, sora ei trebuia să-și recapete sănătatea și echilibrul mintal, avea să o ajute să treacă peste suferința încercată cu orice risc. Dar fusese, la urma urmei, o confuzie de persoane cu urmări nefericite și Andreea nu era dispusă să-și asume nicio vinovăție mai ales în fața Anei și a lui Dan care veniseră să o viziteze pe Alina. Se simțea mai bine și se chinuia să-și adune amintirile dar era extrem de greu.

– Eu…am auzit ceva..o voce de femeie care  țipa, urla..spuse la un moment dat Alina, când în memoria ei se întoarse ca un fulger  una din clipele calvarului din garaj…și mai era un bărbat…

– Cum arăta? a insistat Dan

– Era înalt…avea o privire moartă…era…

– Alina, nu faci decât să te chinui. Andreea o întrerupse, era acolo, de veghe.

– Și a mai fost unul…și încă unul…

– Alina, gata ..a trecut…vino aicea la mine…s-a grăbit Deea s-o ia în brațe cu un gest protector  încercând să-i îndepărteze pe vizitatorii curioși. Voi sunteți mulțumiți că ați venit s-o torturați și să-i răsuciți cuțitul în inimă? Ați vrut să scăpați de noi, ați scăpat, ce mai căutați aici?

A intervenit și Sebastian infirmierul care nu obosea să le repete tuturor că „Doctorul Tomescu a recomandat repaus total…” El apărea zilnic în rezerva Alinei, o servea cu amabilitate, îi zâmbea și o încuraja în permanență …iar la micul dejun ea a găsit pe tavă un trandafir frumos care, a recunoscut infirmierul cu oarecare emfază, era cadoul lui. L-a privit mai bine, Sebastian, sau Sebi cum ceruse să i se spună, era un bărbat tânăr, arătos care nu se sfia să-i facă ochi dulci.

– E inclus în tratament …a râs el când Alina l-a întrebat direct dacă are de gând să-i facă curte. Între timp inspectorul de poliție Olteanu venise la spital, anunțat de medicul de gardă, așa cum era firesc și se afla în cabinetul Mariei Bratu când a apărut Andreea, mereu în alertă. Cum era de așteptat polițistul avea de pus mulțime de întrebări:

– Îmi puteți spune cum ați găsit-o?

– Da, era în stare de inconștiență în fața casei…n-am înțeles foarte bine ce mormăia…

– De ce n-ați chemat doctorul, de ce n-ați anunțat poliția?

– Pentru că n-a vrut ea lucrul acesta…i-am dat niște calmante și am așteptat să se liniștească…Domnule inspector Olteanu, ați văzut cumva în ce stare se află Alina?  Eu nu știu cum să fac să treacă peste acest incident …iar dumneata ce vrei, să-i prinzi pe cei patru golani care au violat-o? Și? O să o vindece asta?

– De unde știați că au fost patru? a întrebat brusc Olteanu …Sora dumneavoastră a fost răpită de undeva din apropierea vilei fraților Bratu ..a fost văzută și o mașină suspectă, un microbuz  albastru se pare…dacă Alina își va reveni și ne va ajuta ne va fi de mare ajutor.

De unde știa? O să pretindă că i-a spus Alina, în puținele clipe de luciditate deși nu era adevărat. Ancheta autorităților nu o speria peste măsură, pe primul plan era sănătatea surorii ei și secretul așa că răspunse agresiv:

– Nu, domnule Olteanu, sora mea trebuie să recupereze, să se liniștească, nu să-și amintească tot coșmarul prin care a trecut! Doi la mână, v-aș ruga să mă scutiți pe mine de aceste întrebări insinuante, trec și așa prin niște momente pe care nu vi le povestesc…

Când a auzit despre microbuzul suspect Tudor s-a felicitat că-l gonise pe Mario din oraș.

– Nu există crimă perfectă, i-a spus Deei dar ea avea alte gânduri:

– La ora asta nu mă interesează decât soarta Alinei, să se recupereze…oricum va dura așa că aș duce-o în altă parte, poate la un sanatoriu.

– Bună idee, cunosc eu un loc de maximă siguranță…

– Adică îmi spui să o internez la nebuni? Acolo o să te interneze pe tine Tudor, nici n-ai nevoie de diagnostic, cum te văd la poartă cum te internează.

Însă Andreea mai avea o problemă, Claudia Tudose. Făcuse imprudența să-i dezvăluie planul ei în speranța că o va păstra ca aliată și acum trebuia să o oblige să-și țină gura așa că i-a făcut o vizită la magazinul de antichități asaltând-o cu reproșuri…

– Claudia, ce bine arăți…din păcate m-ai ajutat de te-ai prăpădit…

– Dar și tu..ai pregătit foarte bine groapa în care trebuia să cadă altcineva și a căzut biata sor-ta…i-a replicat la fel de tăios femeia.

– Să știi că îmi pare nespus de rău de ce i s-a întâmplat Alinei dar de câte ori n-am prevenit-o că n-are ce să caute în casa aia blestemată ..dacă nu se ducea acolo tot timpul nu i se întâmpla nimic.

– Mă rog…și acum Ana e bine mersi iar săptămâna viitoare mergem la cununie.

–  Serios?

– Da, i-am dat binecuvântarea.

– I-ai dat binecuvântarea, am auzit bine? Nu te grăbești să treci în tabăra adversă?

– Îmi pare rău Andreea dragă dar ți-ai subestimat adversara și în general ai făcut multe prostii…Și acum ce ai de gând, te ascunzi, pleci prin Cipru, pe unde pleci? Aluzia Claudiei îi confirmă  Deei bănuiala că între soacra lui Dan și avocat erau relații mai mult decât profesionale…Claudia vindea tot felul de obiecte mai mult sau mai puțin autentice în magazinul ei de antichități și Tudor îi furniza adesea marfă dar, se pare, și informații. Cine îi putea vorbi despre Cipru? Și unde? Mai mult ca sigur în pat, căci Lupescu nu scăpa ocazia de a se combina cu o femeie iar Claudia, la 50 de ani, rămânea o persoană dezirabilă …

– Dacă se află că tu ai comandat violul?

– Dar de unde să se afle, Claudia dragă…ai de gând să mă pârăști cumva? Mă îndoiesc, pentru că ai fost complice.

– Eu, complice? Lucrurile trebuiau spuse pe nume și Deea n-a ezitat, avea încă atuurile în mână.

– Ai știut, ai fost de acord cu tot ce am făcut eu, n-ai ripostat … în termeni juridici se numește complicitate, de ce nu-l întrebi pe monsieur Lupescu să-ți confirme?

Promit să mă fac bine până la nunta voastră îi spunea Alina lui Dan, venit din nou cu Ana în vizită, dar nu mă lasă doamna Maria să ies din spital…

– De acum ești în grija psihiatrului, o atenționă doctorița. Doctorul Tomescu decide.

A ieșit din rezervă dar Dan a urmat-o, ținea neapărat să-i spună că e tot mai îngrijorat de comportarea lui Victor.

– S-a schimbat  foarte mult,  nu știu ce să mă fac cu el…

– Dane, Victor o iubește pe Alina…dar lui îi e teamă…teamă să recunoască. Îi e frică să iubească…

– Pe de o parte îl înțeleg…mi s-a întâmplat și mie, știi…spuse Dan cu gândul la accidentul care îi dăduse peste cap viața.

Ana a mai rămas puțin de vorbă cu Alina și aceasta a început să i se confeseze, avea o simpatie veritabilă față de tânăra profesoară. Obsesia Deei pentru Dan era stânjenitoare dar Alina se hotărâse de mult să nu se lase prinsă în jocul soră-si , acum  însă avea alte probleme care o frământau.  Spuse cu oarecare degajare:

– Am văzut de atâtea ori la televizor asemenea lucruri, fete răpite în stradă, abuzate de proxeneți, dar în momentul în care ți se întâmplă ție…

– Nici nu vreau să mă gândesc prin ce ai trecut…oftă Ana.

– Am să uit vreodată? Oare am să mai suport lângă mine prezența unui bărbat? încercă Alina să-și exprime temerile cele mai secrete.

– Ai să uiți…trebuie să uiți…

Ridicându-se de lângă patul Alinei Ana s-a oprit în ușă…nu îndrăznea să pună întrebarea și totuși o făcu:

– Pe Victor nu vrei să-l vezi?

Alina a privit-o în tăcere, cu o expresie de îndoială pe chip, ca și cum ar fi vrut să spună ”Victor? Cine e Victor?”

Până la urmă Victor a îndrăznit să-și facă apariția în spital, cu un braț de lalele colorate și cu o cutie de carton plină de cărți.. Alina părea că doarme iar el a pășit  cu grijă să nu facă zgomot și a așezat florile pe un scaun dar deodată s-a auzit glasul ei, în șoaptă:

– Sebastian?

– Sebastian? Cine e Sebastian? …Ți-am adus cărți…Ea a făcut ochii mari și s-a mirat:

– Ce fac cu atâtea cărți?

– Păi nu știam ce preferințe ai…spuse el făcându-și de lucru cu cărțile…Da, ai dreptate..Cioran nu e cea mai bună potrivire…mă rog, îți alegi tu…Auzi, tu mai stai mult în spital?

– Întreab-o pe mama ta.

– Pe mama sau pe Deea? Mă gândeam că poate sâmbătă vii cu mine la nunta lui Dan…dacă nu te lasă să ieși evadăm, cu cearșafurile legate, ca în filme…punem o momâie în pat..

– Tu n-ai să te schimbi niciodată? Victor i-a zâmbit de parcă obținuse o victorie:

– Îți dai seama că sunt de jumătate de oră aici și nu m-ai dat afară?

– Ai  să pleci tu singur…nu vreau să-ți fie milă de mine.

A aranjat florile și a plecat…dar buchetele de lalele n-au rezistat mult la căpătâiul patului ei, când a apărut mai târziu Sebastian Alina era abătută, cu privirea în jos, fixă, stările ei erau schimbătoare…și i-a cerut să ia toate florile din cameră, să le arunce. Alături de Victor trăise multe clipe frumoase, comparabile cu fericirea, o stare pe care n-o putea încă defini dar îi veneau în minte mai cu seamă dezamăgirile, geloziile, nesiguranța că omul care pretinde că o iubește, că o adoră, știe ce spune sau se joacă inconștient cu vorbele.

– Nu știai că săptămâna viitoare vine primăvara, de ce ești supărată, vrei să facem o plimbare în curte? a întrebat-o infirmierul.

Când a revenit în spital Victor l-a găsit pe Sebastian în salonul Alinei iar infirmierul l-a întâmpinat foarte agresiv când Victor a întrebat cine este.

– Dar dumneata cine ești, fiul doamnei doctor Bratu? Asta nu-ți dă dreptul să dai buzna aici când ai chef.

– Alina m-a chemat. Spre mirarea lui Victor Sebastian a avut o reacție violentă.

– Te rog, afară! Nu te-a chemat nimeni, eu mă ocup de dumneai și dacă mă enervezi poate te zbor și pe geam!

– Tu-ți dai seama ce spui, mă? a sărit Victor împingându-l în piept și atunci Alina a țipat scurt, și-a pus mâinile pe cap izbucnind în plâns ceea a oprit în fașă bătaia. ”Iartă-mă, am înțeles greșit” a spus Victor și s-a retras pe ușă. A fost prima înfruntare cu un adversar neașteptat al cărui interes abia se dezvăluia…

 Tudor aștepta în fața școlii și Ana nu s-a mirat să-l vadă. Chiar l-a surprins spunându-i că și ea voia să discute cu el…„poate are nevoie de sfaturile unui avocat”. Iar întrebarea ei directă l-a pus în încurcătură:

– Dumneavoastră ați auzit de Sică Ciomag?

– Nu..vag…s-a bâlbâit avocatul.

– Vă amintiți când am fost luată de poliție cu niște fete de pe stradă ?

– A fost o confuzie a polițiștilor, impardonabilă…eu m-am oferit să vă reprezint, să…

– N-a fost nici o confuzie, domnule avocat. ..erau fetele lui Sică Ciomag, despre care dumneavoastră ați auzit vag, a fost de fapt o capcană.

– Nu pot să cred așa ceva…sincer, încercă el să scape de acuzațiile neașteptate dar Ana meditase îndelung asupra întâmplărilor care-i afectaseră viața și nu se sfia să atace.

– Pe cine deranjez eu domnule avocat, cui îi stau în cale, de ce persoana mea e atât de importantă pentru un mafiot ca Sică Ciomag? Sau e vorba despre Dan?

– E posibil…de când cu Vilamax sunt multe interese în jurul lui…e un proiect de milioane de dolari, bani adevărați…iar el e vulnerabil tocmai pentru că te iubește, Ana. Ești o femeie frumoasă și sigur te-ai descurca în viață și fără el. Nu vreau să mă înțelegi greșit dar n-aș vrea să suferi…

– Care e mesajul pe care trebuie să-l pricep, să ies din viața lui? Și îmi oferiți cu siguranță o compensație materială? De aceea ați venit?

– Posibil…vrei bani? Ea i-a întors spatele și a plecat dar Tudor nu era deloc mulțumit de întrevederea avută, se așteptase să găsească o femeie speriată, amenințată, gata să accepte compromisuri, să negocieze și a întâlnit o ființă puternică, în măsură să deslușească adevărul.  S-a dus repede la Andreea să-i spună despre bănuielile Anei dar pe Deea o preocupa un singur lucru, apropiata nuntă a lui Dan cu rivala. A îndepărtat cu un gest avertizările lui:

–  Nu-mi pasă ce crede Ana! Ți-am mai cerut odată, Tudor, scapă-mă de ea dar n-ai vrut, ți-a fost frică.

– Pentru tine fac orice…Lupescu se înmuiase din nou, căzând pur și simplu în genunchi în fața femeii care-l obseda, încercând să-i atingă picioarele, să o sărute în timp ce ea suporta cu nepăsare asaltul  ..Bellissima, sunt sclavul tău, poruncește…Andreea știa însă că nu e atât de simplu, Lupescu nu putea fi folosit ca o simplă unealtă, un asasin plătit oarecare, el avea scrupule, principii, poate chiar urmele a ceea ce se numea conștiință?

…Dar mai înainte de toate bomba zilei a apărut în ziarele de dimineață…a fost arestat Sică Ciomag!  Acuzat de trafic de persoane, interlopul fusese văzut și recunoscut de niște copiii care urmau să fie duși la cerșit în străinătate și oricât de subțire era mărturia unor minori autoritățile au operat arestarea. Ca știre de presă dădea bine dar mulți se îndoiau că arestarea va fi confirmată de tribunal. La micul dejun Dan răsfoia ziarul, Victor se juca în diferite feluri cu Bianca până când și-a aruncat și el ochii pe una din paginile abandonate de fratele său.

– Ia să văd la pagina culturală, poate scrie cât de genial sunt, a glumit el după care a înlemnit, murmurând: nu se poate…

– Ce mai e?

– Dane, dă-mi cheile de la mașină, mă întorc într-o oră, a mea e la servis. Lasă că-ți explic eu după aia, a adăugat văzând că Dan nu înțelege ce s-a întâmplat, dar era obișnuit cu fratele său care sărea adesea de la o extremă la alta.

Și Ana, la masă cu tatăl ei, comenta știrea privind arestarea interlopului.

– Lasă, îl scot avocații, n-avea grijă, spunea bătrânul

– Exact așa scrie și aici, adăugă Ana, „armata lui de avocați se va pune neîntârziat în mișcare, printre ei fiind nume cunoscute ca…Tudor Lupescu…”

– Lupescu?

Către biroul unde spera să-l găsească pe Lupescu s-a repezit și Victor dar nu era nimeni acolo, probabil arestarea lui Sică Ciomag îl mobilizase de dimineață  așa că s-a dus la magazinul de antichități al Claudiei Tudose. Știa bine că legăturile de afaceri între avocat și bunica Biancăi erau destul de dubioase așa că i-a pus ziarul în față, dar ea părea să nu înțeleagă.

– Lasă, îți citesc eu că tot te faci că nu pricepi, se repezi Victor să o lămurească. Uite…„Arcadie Pricop, directorul secției de antichități a Muzeului municipal a achiziționat două duzini de monede bizantine din timpul dinastiei Heraclizilor…” Astea-s siracuzele făcute de mine, Claudia și să nu te prefaci că nu știi ce e aia o siracuză, o monedă falsă, mai ai pe aici de vânzare?

– Nu înțeleg…

– Cum adică nu înțelegi? Voi nu vă dați seama că ăsta e furt, că o să înfundăm pușcăria toți?

– Dragă, eu n-am nici o legătură, s-a ferit Claudia de acuzații  deși bănuiala lui Victor era întemeiată, ea îi furnizase lui Lupescu moneda originală după care se făcuseră siracuzele și, desigur, participase zdravăn la beneficii.

– Claudia, e dovadă de amatorism, de prostie, de tâmpenie , mie mi s-a spus că monezile vor fi ținute într-un seif, departe de ochii lumii și sunt acum într-un muzeu, păi de ce nu v-ați dus frate direct la Poliție ?

– Ciocu mai mic, te rog…i-a tăiat femeia avântul. Ai făcut o treabă pentru care ai fost plătit, da? Știai foarte bine ce faci ..nu te dădeai tu mare că făcăturile tale merg și la British Museum, foarte bine, sunt pe drum acum! Ce vrei, să mai scoți niște bani, ce e în mințișoara ta?

– Claudia, uită-te în ochii mei, dacă Lupescu mă bagă la apă îl omor.

– Foarte bine!

La ora aceea Tudor Lupescu avea cu totul alte preocupări, tocmai ieșea din Tribunal unde depusese niște acte în dosarul arestării lui Sică când l-a găsit așteptându-l în parcare pe Mario, purtând ochelari de soare și un rucsac pe umeri.

– Ce te învârți pe aici Mario, nu ești sănătos la cap, o cauți cu lumânarea?

– Unde vreți să mă duc, ripostă tânărul, de când l-au arestat pe Sică nu mai mă cunoaște nimeni, e o debandadă generală. Problema e că n-am bani și eu fără bani nu rezist…

– Da ce, Andreea nu ți-a dat nimic? Nu vezi băi că se fac arestări pe capete în jurul tău, că șandramaua lui Sică se dărâmă, ..hai, ține mărunțișul ăsta și dispari…e ultima oară când ne mai vedem..spuse, aruncându-i câteva bancnote albastre.

– Ba nu e ultima oară, domnu Lupescu, ne vedem în iad, să știți!

Văd că s-a mai îndreptat vremea, o să stai mai mult timp pe afară, spunea Sebastian. Alina își pusese un palton peste halatul de spital și ieșise la plimbare în curtea încă înzăpezită, însoțită de infirmier, într-adevăr aerul proaspăt îi făcea bine…

– În câteva zile s-ar putea să te lase acasă, continuă el și Alina zâmbi cu speranță:

– Mă lasă?

– Așa spune doctorul Tomescu, adăugă el. Vrei să ne mai vedem după aceea?

– De ce să ne mai vedem?

– Chiar așa antipatic sunt?

– Nu e vorba de asta dar…a tăcut, nu-și găsea cuvintele însă Sebastian insista:

– Alina, tu ești o femeie frumoasă, tânără, puternică, o să treci și peste cumpăna asta, viața merge înainte…Alina a oftat…

– Nu sunt atât de puternică precum crezi tu…Atunci s-a apropiat de ei doctorița Bratu, era timpul ca plimbarea să ia sfârșit. Adevărat, starea Alinei evolua spre bine, nu mai avea acele clipe nesfârșite de uitare de sine, coșmarurile încetaseră, își construiseun fel de scut în jurul ei, un scut de aparentă indiferență care o apăra de intruziunea celorlalți. Cât despre vestea că Alina recuperează foarte bine și ar putea ieși din spital Andreea n-a fost deloc impresionată pentru că avea alte planuri.

– Dacă îmi dă drumul mă duc acasă, la Vădeni..îi repeta Alina în timpul deselor vizite ale surorii ei care se grăbea să o contrazică:

– Ce să cauți acolo, la ai noștri, să-i faci de râs prin tot satul? Eu am grijă de tine, eu trebuie să te pun pe picioare ..și dacă e cazul te duc la un sanatoriu, plătesc cât va fi nevoie dar vreau să fiu liniștită că te faci bine. Tu trebuie doar să-mi promiți că ai să-ți scoți porcăria asta din minte…să nu te mai gândești la nimic din ce s-a întâmplat rău.

Brusc Alina s-a schimbat la față…amintirile reveneau uneori în secvențe scurte și dispăreau la fel de repede. „Deea, spuse…mi-am amintit cum  îl cheamă…Mario!…Mario îl cheamă”

– Mario? a privit-o Deea contrariată…ăsta e nume de câine…

– Pe impresarul tău nu-l cheamă Mario?

– Ba îl cheamă Gino …ce tot spui tu, cred că încă nu te simți bine…hai, nu te mai uita așa la mine că n-am nici un amestec…se apără, cuprinsă deodată de panică. Pe măsură ce se însănătoșea Alina avea să-și amintească tot mai multe amănunte și mai ales fețele celor care o agresaseră.  O descriere, chiar sumară și un nume îl putea desemna cu ușurință pe Mario drept principalul vinovat și de aici…

– Era o voce de femeie care l-a strigat „Mario”…continuă Alina să-și amintească și cuvintele ei erau tot atâtea cuțite în inima Deei. „O voce de femeie” i-a spus pe nume, era vocea ei, când venise să-și savureze triumful și nu vedea în față decât victoria asupra rivalei, ce farsă!

– Ora prânzului, se poate servi masa? a intrat Sebastian cu un zâmbet profesional și Andreea l-a privit cu interes, până acum nu știuse că o îngrijește în permanență pe Alina. I-a oferit surâsul ei de zile mari și a întrebat:

– El cine e, sora medicală?

– El e Sebastian.

– Deea Damaschin, divă…mă bucur…s-a alintat Andreea întinzând mâna să-i fie sărutată iar el i-a întors surâsul:

– Aveți o foaie de hârtie să vă cer un autograf?

– Am niște hârtii, cu fața lui Aurel Vlaicu pe ele, sunt bune? răspunse Deea scoțând un teanc de bani din poșetă. Îți las numărul meu, pentru orice problemă mă suni pe mine..iar prânzul Alinei poți să-l aduci peste cinci minute…Sebastian s-a retras dar Andreea l-a judecat deja ca un posibil aliat, era meșteră în a manipula bărbații.

– Nu-mi place de el, are o privire alunecoasă, seamănă cu Victoraș pictoraș…Îți face cumva curte? Alina obosise deja și s-a întins pe pat, voia să rămână singură iar Deea n-a mai zăbovit mult, avea să se mai gândească asupra apariției în decor a acestui nou element…l-a căutat pe Lupescu dar nu i-a răspuns la telefon, n-avea de unde ști că până la urmă Victor dăduse de urma avocatului și începuse scandalul.

– Ce-ați făcut voi, tu și Claudia, cum se numește, lăcomie, prostie sau pur și simplu îți place să joci ruleta rusească? Lupescu a început să râdă:

– Ți-e frică de pușcărie? Băiete, mă crezi tâmpit, tipul de la muzeu e chiar clientul nostru!

– Poftim?

– Ce ai auzit…el e marele șef, Pricop, el e custodele, el e expertul , el centrează el dă cu capul și tot el înscrie, pe banii statului!  El a comandat siracuzele și el a certificat că sunt autentice, înțelegi măi Rembrandt?

– Înseamnă că în loc de un escroc am dat de doi…constată Victor căruia nu-i trecuseră nici furia nici frica. S-a întors acasă dar nu i-a spus lui Dan ce se întâmplase, Bianca a întrebat ce mai face Alina și discuția s-a dus spre alte subiecte.

Iar Andreea l-a găsit pe Lupescu în biroul de la club, pe seară, mai bine dispus ca niciodată, se părea că necazul de care dăduse Sică îi cam pria. Nu mai exista nici Mario ca să-l calce pe nervi.

– Tu aici? s-a prefăcut el surprins.

– Dacă așteptai pe altcineva să stea la rând, replică Deea, cu gândul la Claudia Tudose dar Lupescu se simțea din nou pe cai mari și înțelegea să profite.

– Parcă spuneai că sunt un fel de epavă,  un nimeni fără pretenții.

– Hai, Tudor…câte nu spune omul la nervi… Știi că nenorocita aia se mărită poimâine? Eu am rămas fraieră că am crezut în voi, în tine și în Sică…

– Te-ai aliat cu cine nu trebuia…

– Ai de gând să o omori pe Ana pentru mine? A repetat: Pentru mine…Și dacă o faci spune ce ai de gând să-mi ceri că la tine nimic nu e gratis…Era momentul revanșei pentru Lupescu, întotdeauna soarta se răsucea în favoarea lui când credeai că se înfundă tot mai mult în necazuri. Avea să profite de pe urma eliberării iminente a lui Sică, tribunalul nu-l putea ține în arest pentru că dovezile aduse de procurori erau prea subțiri iar influența interlopului prea mare. Nu își murdărise mâinile în povestea cu violul  pentru că planul Deei i se păruse exagerat, chiar idiot. Și nici nu intenționa să omoare pe cineva, el proceda mult mai curat, șantaja, amenința, făcea presiuni până își atingea scopul

A luat-o  de braț și a împins-o, obligând-o să urce cu picioarele pe pat ca pe o scenă..

– Mai întâi dansează, dansează la bară, ca în Cipru…hai începe!

– Ai senzația că mă umilești în felul ăsta?

– Pentru tine fac orice, te rezolv Andreea, sunt în stare să omor pe oricine! Lasă-mi cheia de la garsonieră undeva sub preșul de la ușă…

– Bine, dar să nu lași urme la mine în casă, criminalule!

Voia un dans, un număr de strip-tease numai pentru el, își satisfăcea astfel orgoliul masculin, ei și? Andreei îi păsa prea puțin așa că începu să se legene în ritmul unei melodii închipuite,vedea pasiunea aprinsă în ochii lui și știa că tot ea deține controlul.

 În seara dinaintea ceremoniei Andreea s-a dus la vilă să-l vadă pe Dan. Știa că nu e bine primită dar prezența ei aici era importantă. Și-a pus niște colanți colorați și a avut grijă ca decolteul să fie cât mai generos iar zâmbetul seducător să nu lipsească de pe buzele senzuale. El fusese sus în camera Biancăi și când a coborât a găsit-o instalată confortabil pe un fotoliu din living, cu un pahar în mână. Vechile resentimente au ieșit repede la iveală și i s-a adresat neașteptat de brutal:

– Ce faci mă aici? Era greu să o tulburi pe Deea doar cu câteva vorbe aspre:

– Știu, acum urmează să-mi spui că n-am ce căuta la tine, că mâine te însori, că o iubești pe Ana Dogaru bla bla bla…am venit doar să te văd înainte de ziua cea mare, atât…

– M-ai văzut, îți mulțumesc..dar acum…

– Dane, aș vrea să știu și eu ce nu-ți place la mine, spuse ea ridicându-se, aș vrea să aflu de ce nu ai reușit să te îndrăgostești de mine…nu sunt destul de senzuală pentru tine…nu sunt îndeajuns de frumoasă? N-am sex-appeal? Sunt strâmbe picioarele mele…sunt prea scurte?… E mai frumoasă Ana Dogaru ca mine? Atunci ce e, Dane?

– Nimic, ce să fie…a răspuns el. Se așezase….Pe Ana am preferat-o pentru că o iubesc și atât.

– Ești la fel de rece și dur ca piatra din care-ți construiești casele, a rostit ea în timp ce se uita la ceas.

– Trebuie să ajungi undeva?

– Trebuie să ajung în iad. Dar acolo tu nu vii cu mine…Și-a luat geaca să plece…Să fii fericit.

– Și tu. A plecat iar Dan a sunat la Ana acasă dar a descoperit cu uimire că ea plecase fără să-i spună nimic tatălui ei ceea ce era neobișnuit, trebuia să treacă să o ia pe seară și acum nu știa unde să o caute iar mobilul ei părea închis. Într-adevăr Ana plecase.

Taxiul a lăsat-o pe Ana în fața blocului de garsoniere, s-a grăbit să intre pentru că primise un telefon de la spital anunțând-o că Alina a plecat de acolo fără voia doctorilor, s-a dus acasă și a spus că nu stă de vorbă decât cu ea. Telefonul fusese dat de o voce de bărbat tânăr, a presupus că e Sebastian, infirmierul care se ocupa de Alina și a pornit repede de acasă, cu gândul să-l anunțe pe Dan mai târziu. Voia mai întâi s-o vadă pe Alina, să se convingă că e bine, să asculte ce voia să-i spună doar ei dar în garsonieră găsi un personaj pe care nu se aștepta să-l vadă, avocatul Tudor Lupescu.

– Unde e Alina?, a întrebat.

– Bună seara, domnișoară, intră, intră..a spus el, ridicându-se politicos să o întâmpine.

– Domnul Lupescu? Ce căutați aici? Unde e Alina? repetă ea aruncând o privire în mica bucătărie. Îl văzu pe Lupescu încuind ușa garsonierei cu cheia și întrebă uimită:

– Ce faceți, de ce încuiați ușa…unde e Alina?

– Ușurel, domnișoară… nu m-ai întrebat de ce se întâmplă atâtea lucruri ciudate în jurul tău? În seara asta o să primești răspunsurile…Ana a realizat imediat că fusese mințită și atrasă în această conversație cu un scop anume, faptul că Lupescu o aștepta în garsoniera surorilor Damaschin îi sugera amestecul Andreei dar de ce să nu profite să mai afle răspunsuri la întrebările care o chinuiau? S-a așezat.

– Bine, atunci răspundeți-mi…e adevărat că Alina Damaschin a fost răpită și violată în locul meu? spuse Ana, dând glas întrebării care o frământa de mai mult timp.

– Cine ți-a spus?

– Deci e adevărat…

– Da…e adevărat…

– Cine e atât de puternic domnule Lupescu, ca să-i comande lui Sică Ciomag?

,- Lasă-l pe Sică, e în arest și speră să-l scot cât mai repede…mai bine te-ai gândi cum poți scăpa de primejdie…

– Dacă trebuie să renunț la Dan ca să-l protejez pe el, poate aș face-o…Dan e cu adevărat ținta principală?

– Ai ghicit, își dezvălui avocatul planul…mâine nu are loc nicio căsătorie fiindcă te-ai răzgândit și gata, îi spui adio lui Dan Bratu! E simplu, nu mai mergi..ceilalți să te aștepte în zadar, e o țară liberă..te-ai răzgândit!

– Și ..dacă eu nu vreau ce o să se întâmple..o să mă omorâți? Brusc începu să se teamă, înțelegea că adversarii ei fără chip nu se vor mulțumi cu o simplă amenințare și se ridică.

– Dă-mi cheia, vreau să plec!

– Ascultă-mi sfatul, Ana, nu-ți forța prea mult norocul…ai scăpat de viol, ai scăpat să fii vândută cine știe cui…dusă la produs…

– Dă-mi cheia! strigă Ana, se dusese la ușă încercând să forțeze ieșirea iar Tudor s-a apropiat de ea, încercând s-o cuprindă de umeri dar ea s-a zmucit cu putere.

– N-aș fi acceptat niciodată!.

– Ai scăpat datorită mie…hai că nu te mănânc…încercă el să o potolească, era masiv ca un urs și Ana reușea cu greu să facă față asaltului mâinilor lui.

– Tu ai violat-o pe Alina? a strigat.

– Eu nu violez femei, ele mi se dăruiesc cu recunoștință și pasiune…cum ai să faci și tu, Ana…

– Ia mâna de pe mine! îl respinse cu putere când încerca să o împingă spre canapea…în încăierare pistolul lui Lupescu a căzut pe podea și Ana l-a ridicat cu un gest reflex…Tudor a încercat să i-l smulgă din mână și atunci s-a auzit o împușcătură…S-au privit, speriați amândoi, împietriți …apoi pe cămașa lui imaculată a început să apară o floare de sânge…

Ana a fugit acasă fără să se uite în urmă…în seara aceea nu i-a spus nimic tatălui ei și nici lui Dan care telefona în disperare. „Sunt obosită și vreau să mă culc, ne vedem mâine” a fost explicația ei categorică și el a trebuit să o accepte.  Dimineața începea ziua cea mare, ziua cununiei la casa de căsătorii.

Andreea s-a întors în garsonieră după ce petrecuse o noapte de beție și dans la club, cochetând cu oricine îi apărea în cale, printre care se aflase și partenerul lui Dan, Lucian, pe care trebuise să-l respingă mai dur pentru că era vizibil sub influența drogurilor. A găsit ușa deschisă și a intrat cu precauție dar n-a văzut ceva neobișnuit peste măsură…un scaun deranjat, un pahar gol mirosind a whisky… S-a așezat obosită pe canapea, o durea capul , gâtul îi înțepenise dar surpriza adevărată o aștepta în baie. Pe oglindă erau urme de sânge, în chiuvetă era aruncat un prosop pătat de sânge și Andreea s-a speriat.

– Tudor, ce dracu ai făcut nenorocitule, ai omorât-o în casa mea?

Și-a șters degetele pătate de sânge și a început să dea telefoane dar nu răspundea nimeni, Tudor parcă dispăruse fără urmă. Atunci a avut o inspirație și a sunat-o pe Ana.

– Cu Ana Dogaru, vă rog, a cerut liniștită și inima i-a înghețat când a auzit vocea Anei.

– Da, eu sunt…..Andreea?

– Tu ești? Da, voiam să-ți urez fericire, a mai spus și a închis repede, de ciudă că fusese recunoscută imediat. Ce să mai facă? Îi venea să se arunce pe fereastră, să se topească în văzduh, să dispară de pe fața pământului unde rivala pe care o ura părea indestructibilă, imună la orice amenințare. S-a așezat înfrântă pe canapea dar nu era în stare să plângă, lacrimile îi secaseră de multă vreme. Și sângele? Poate Tudor n-a reușit să o omoare dar măcar a rănit-o? Unde s-o fi ascuns blestematul?

Alina ieșise în curtea spitalului singură, se așezase pe o bancă să se relaxeze. Îi plăcea atmosfera de sfârșit de iarnă, în curte mai erau câteva mormane de zăpadă care nu se topise…deodată un avion de hârtie a zburat aterizând în fața ei. Și s-a mirat, nu văzuse copiii în spital. Dar încă un avion și-a frânt zborul în preajma ei..s-a aplecat și a ridicat bucățica de hârtie îndoită, era un desen iar autorul desenelor apăruse deja în spatele ei. Victor s-a așezat lângă ea pe bancă, în tăcere dar ea nu era dispusă să-i accepte prezența, se simțea fragilă, nesigură și evita să-și ia înapoi viața trăită înainte.

– Victor te rog eu, lasă-mă, am nevoie de liniște.

– Și eu te tulbur?

– Dar nici nu mă ajuți să uit…

– Sigur că trebuie să uiți…dar să uiți și ce ne leagă pe noi doi?

– Ce ne leagă pe noi doi?

– Alina, tu ai uitat că te iubesc? Înțeleg, ai nevoie de o viață nouă ..și te-ai gândit să o începi împreună cu infirmierul lui pește, cu mutră de frizer, scuză-mă, iartă-mă, spun tâmpenii…Ca de obicei Victor nu se putea controla, făcea gafe pe care le regreta imediat și nu știa cum să treacă repede peste ele.

– Victor, te rog frumos, lasă-mă…se rugă ea cu o voce stinsă dar el nu dădea înapoi.

– Alina, vrei să fii soția mea? o întrebă deodată.

– Poftim?

– N-ai auzit, vrei să fii soția mea? Am făcut bagajele, te iau de aicea, te duc unde vrei tu în lumea asta, nu contează…

– N-am nevoie de mila nimănui.

– Nu e vorba de milă ..nu înțelegi că te iubesc, puiule? Chiar vreau să rămân lângă tine.

Sebastian era în fața lor cu un aer dezaprobator:

– Cum ai intrat aici în afara programului de vizite?

– Tu cum crezi că am intrat? l-a înfruntat Victor. Am zburat, uite avioanele aici…A văzut în ochii Alinei că e mai bine să plece fără să provoace scandal și s-a ridicat…Azi e nunta lui Dan, am să-l felicit din partea ta…

Ceremonia agitase toată familia, vecinii și prietenii….Dan sosise la casa de căsătorii pus la patru ace, alături de Bianca, elegantă ca o prințesă și fericită, Ildiko și doamna Marga pregăteau șampania și tratațiile, rudele, colegii de școală ai Anei, începeau să se adune. Delia, colega și prietena Anei cu soțul ei George care acceptaseră să fie nași, făceau deja oficiile de gazdă și, cum era tradiția, mireasa se lăsa așteptată. În schimb Andreea găsise o soluție de a se afla printre invitați deși nu o poftise nimeni sunându-l pe Lucian care se gudurase pe lângă ea toată noaptea, la club. „Te iert că ai fost obraznic dacă mă duci la nunta șefului tău”. Lucian s-a grăbit să vină cu mașina lui să o ia de acasă și înainte de a porni la drum spre ceremonie n-a ezitat să-și verse oful față de Andreea, ce-l rodea pe el era faptul că, din facultate, Dan era mereu deasupra lui, mai talentat, mai priceput, mai plin de succese, condamnându-l astfel la un rol de veșnic subaltern.

– Să nu-mi spui că-ți place să-l slugărești în timp ce domnul Dan Bratu culege toate aplauzele, banii, femeile și tu stai cu brațele încrucișate…

– Andreea, ce ai de gând să faci? întrebă el ușor îngrijorat.

– Nu știu, am să improvizez eu ceva, n-am să stau cu blegii ca tine…hai, pornește mașina că pierdem spectacolul! Dar spectacolul l-a pornit chiar ea, coborând din mașina lui Lucian în fața invitaților adunați pe scările Casei de căsătorii. Sosise și Ana, cu un pardesiu alb care-i venea perfect, însoțită de tatăl ei extrem de emoționat și se pregăteau să intre când Andreea a ieșit din mașină alergând veselă spre ei:

– Bună ziua…știu că vă bucurați să mă vedeți…ce faci Dane, te însori?

În timp ce Ana se prefăcea că nici nu o observă Dan i s-a adresat Deei în șoaptă:

– Să nu faci vreo scenă ce te distrug!

– Doamne ferește, nici nu-mi trece prin minte. Casă de piatră!

– Mulțumesc.

Atunci a ajuns în fața clădirii mașina Poliției din care a coborât inspectorul Olteanu însoțit de doi agenți în civil. S-a creat o stare de neliniște pentru că apariția poliției la o nuntă nu era un lucru obișnuit, iar Olteanu n-a vrut să dea la început nici o explicație. Le-a cerut lui Dan și Ana, ca și lui Nechifor Dogaru, să-l însoțească înăuntru pentru o discuție și au intrat în clădire în timp ce mirarea și curiozitatea invitaților creștea. Desigur, Andreea era mai curioasă decât toți dar s-a hotărât să aștepte în umbră evoluția evenimentelor, simțea că plutește în aer o surpriză care i-ar putea fi favorabilă.

În sala de căsătorii Bianca și colegii ei de la școală se jucau în așteptarea ceremoniei dar polițistul i-a rugat pe toți să-i lase singuri.

– Este vreo problemă? s-a interesat Nechifor, îngrijorat.

– Da, este o problemă, a rostit polițistul, și vă sfătuiesc să amânați ceremonia.

– Să amânăm? s-a mirat Dan dar polițistul a continuat fără menajamente:

– Vă rog să fiți liniștit, domnișoara Ana Dogaru trebuie să meargă cu noi.

– De ce?

– Tentativă de omor. Cuvintele inspectorului loveau ca niște pietre dar nimeni din cei prezenți nu părea să înțeleagă gravitatea momentului, cei doi bărbați se uitau stupefiați la polițist în timp ce Ana, lividă, se străduia să nu se clatine pe picioare.

În timp ce lui Nechifor îi pierise graiul Dan a încercat să zâmbească:

– Domnule Olteanu, sigur vorbiți de Ana?  Polițistul avea toată răbdarea să  explice:

– Eu am venit destul de discret, trebuia să fi adus mascații, duba, televiziunea ca să mă credeți? E vorba de Tudor Lupescu.

Anei i se înmuiaseră picioarele și era pe cale să leșine iar Dan, care o susținea să nu cadă s-a enervat brusc și a început să strige la Olteanu:

– Dumneata ești nebun, cum să-l omoare Ana pe Tudor Lupescu?

– Deocamdată nu e mort dar e în comă.

– E o greșeală, interveni Nechifor, aflat în pragul unei crize de inimă, Anișoară spune-le că nu e adevărat, că se înșeală!

– Ană, se apropie și Dan de femeia care se așezase pe un scaun, copleșită, spune tu dacă e adevărat, ai vrut să-l omori pe Lupescu?

Deodată Ana i-a îndepărtat cu un gest al mâinilor pe cei doi și a început să strige:

– Da!!  Da, e adevărat…eu am făcut-o!

Atunci s-a lăsat tăcerea.

Tudor Lupescu era internat la terapie intensivă într-un spital privat, sub supravegherea medicului pe care îl chemase telefonic în ajutor, doctorul Albu,.un prieten vechi al avocatului. Imediat după ce fusese adus la spital doctorul chemase poliția pentru că era vorba de plăgi împușcate iar Lupescu, în puținele clipe de luciditate, înainte de a cădea în comă, a acuzat-o explicit pe Ana Dogaru. Ancheta avea de răspuns la mai multe întrebări, de ce Lupescu și Ana Dogaru se întâlniseră în garsoniera surorilor Damaschin, ce se întâmplase între ei, de ce Ana fugise fără să spună nimănui nimic despre incident…

Erau certe câteva lucruri, amprentele Anei pe pistolul găsit pe jos în garsonieră, răsturnat sub canapea, acuzația proferată de Lupescu, mărturisirea femeii că a tras, faptul că Andreea fusese toată noaptea la club, deci se afla în afara oricărei bănuieli.  Explicația Anei că primise un telefon de la spital  chemând-o de urgență la garsonieră, în numele Alinei, nu putea fi probată. Ce căuta avocatul singur în garsonieră și de ce avea cheia de la ușă era sub semnul întrebării, chiar dacă  Andreea a declarat că, venind des în casa lor pentru diferite sfaturi profesionale Lupescu văzuse unde se putea găsi cheia de rezervă și profitase. Desigur, după șocul arestării, Ana a povestit inspectorului Olteanu și procurorului de caz tot ce se întâmplase între ea și Lupescu, discuția având ca subiect influența lui Sică Ciomag, asaltul neașteptat al bărbatului, împotrivirea ei, încăierarea în urma căreia apăsase pe trăgaciul pistolului dar considerarea circumstanțelor de legitimă apărare trebuia clarificată. Ana recunoștea că pusese mâna pe arma căzută a lui Lupescu dar considera totul un accident, se speriase și fugise fără să se uite în urmă, fără să-l ajute pe bărbatul împușcat și asta își reproșa cel mai mult. Până la urmă totul depindea de starea sănătății victimei, dacă Tudor Lupescu ieșea din comă putea depune o mărturie decisivă, dacă, dimpotrivă, deceda Ana va fi acuzată de omucidere.

Dan a insistat să stea de vorbă cu Ana care era doborâtă de gânduri negre dar n-a ezitat să-i povestească ce se întâmplase și mai ales ce-i ceruse avocatul:

– Mi-a spus să renunț la tine…dacă nu se pot întâmpla niște lucruri urâte și…

–  Ce rațiune au toate astea, ce-l interesează pe Lupescu cu cine mă însor eu? Dan abia își putea stăpâni furia dar era extrem de derutat pentru că nu înțelegea.

– Lupescu e omul lui Sică Ciomag, i-a spus Ana.

– Așa și?

Amânarea nunții și plecarea neașteptată a miresei însoțită de polițiști stârnise un val de comentarii, bârfe, întrebări, îngrijorare. Dan s-a concentrat mai întâi asupra reacțiilor Biancăi, fetița nu înțelegea ce se întâmplă și trebuia liniștită cu orice preț iar Victor i s-a alăturat în ajutor.. În familie Maria Bratu era șocată iar Claudia încerca să o îndepărteze de la orice încercare de a ține partea Anei. Cum era de așteptat soacra lui Dan se ocupa mai mult de interesele proprii și o custodie a fetiței, însoțită de un sprijin financiar consistent, părea din nou posibilă. Deocamdată era gata să se mute provizoriu la vilă, să-i ajute să treacă peste cumpăna apărută și, mai ales, să o țină cât mai departe pe Bianca de griji.

Dan nu înțelegea în ruptul capului ce se întâmplă, nu accepta ideea că toate interesele se leagă de persoana lui și de proiectul Vilamax, în mintea lui se învălmășeau presupuneri, ipoteze neduse până la capăt, bănuieli neconfirmate . Numele lui Sică Ciomag nu-i spunea mare lucru iar aflarea confirmărilor pe care Ana le obținuse de la avocat în legătură cu violul Alinei și celelalte încercări de a fi împiedicată să se căsătorească nu le putea accepta.

– Eu trebuia să fiu luată în locul Alinei…îi spusese Ana, aflată în arestul poliției. Adică Lupescu știa, știa tot …și când m-au luat atunci pe stradă cu fetele alea …totul a fost o capcană…

– Cum așa? Nu înțeleg ce ar putea să aibă mafioții  cu mine, niciodată nu mi-au cerut nimic…

– Poate în viața ta ar trebui să fie o altă femeie, Dane…

– Andreea?

– Andreea…sau alta, care nu și-a făcut încă apariția. Ana plăsmuia ipoteze dar nu știa câtă intuiție avea…

Andreea a stat cât a putut departe de tumultul acelor zile, problema ei era să o scoată pe Alina din spital și să o ducă înapoi acasă. Abia atunci a apucat să-i spună ce se întâmplase în garsonieră pentru că nici nu avusese timp să facă toată curățenia și să șteargă petele de sânge după ce poliția ridicase urmele. Era greu pentru Alina să înțeleagă ce legătură putea fi între Ana și Lupescu și mai ales cum au ajuns ei împreună în garsonieră. „Doar nu-ți închipui că a târât-o de păr și a adus-o cu forța, i-a spus Deea, uite că a venit de bună voie…a recunoscut că l-a împușcat și asta arată că erau între ei secrete pe care noi nu le știm…” . La prima vedere Alina a acceptat explicațiile. Încă era atât de apăsată de propriile ei probleme ca să-și asume și problemele altora dar vinovăția Anei nu o putea accepta, în nici un caz…Iar când Andreea a început să se îmbrace de la plecare a întrebat, incredulă:

– Tu ce faci acum, mergi să sărbătorești, nu? Deea, ar trebui să-ți fie milă nu să te bucuri de răul altuia…

– De cine să-mi fie milă, de Tudor Lupescu? Ar trebui să zici mersi că ai scăpat de el …tu vorbești de Ana Dogaru? Iubito, mi-e milă de mor, ceva de groază, îmi vine să mă tăvălesc pe jos, îmi vine să urlu, dacă urlu ești mulțumită? S-a apropiat de patul Alinei și a sărutat-o, adăugând: crezi că e OK să stai puțin singură, m-am hotărât să mă duc la vilă, mi se pare important să fiu alături de Dan acum …singura mea dilemă e că va trebui să plâng cu lacrimi de crocodil și nu sunt sigură că-mi iese din prima.

– Ești incredibilă, a mai apucat să șoptească Alina.

Doar că la vilă se instalase deja Claudia, venise cu două valize și declarase limpede că s-a decis să rămână câteva zile pentru a se ocupa exclusiv de copil. Bianca era bucuroasă iar lui Dan i s-a părut o idee bună așa că Deea, când și-a făcut apariția, a găsit-o pe bunică instalată confortabil pe canapeaua din hol. I s-a adresat pe un ton ferm, categoric:

– Draga mea, eu m-am mutat aici în casa ginerelui meu și am grijă de nepoata mea. Și atâta timp cât stau te rog foarte mult să nu ai pui piciorul în casa asta. Nu mai faci parte din viața lui Dan, ești o femeie nemernică, mincinoasă, cu o influență nefastă asupra tuturor și te rog frumos să ieși afară!

Deea părea interzisă și zâmbetul ei forțat reușea cu greu să-i ascundă furia. S-a întors spre Dan întrebându-l:

– Tu n-ai nimic de spus?

– Mie mi s-a părut o caracterizare destul de exactă, a răspuns Dan, sec. Nu mai era nimic de adăugat și Deea a ieșit pe ușă în tăcere, aparent învinsă pentru prima oară.

Câteva zile Alina a rămas izolată în garsonieră. Desigur, Victor încercase să-i facă o vizită profitând de absența Deei dar a bătut zadarnic la ușă, Alina nu a vrut să-i deschidă. Se ridicase din pat, mersese până în dreptul ușii dar a ezitat, din cealaltă parte nu se auzea decât respirația lui grăbită, nu s-au rostit cuvinte, rugăminți, pur și simplu secunde, poate minute s-au scurs în tăcere până când el a renunțat și a plecat.  Mai norocos a fost alt vizitator căruia chiar Andreea i-a deschis, Sebastian, infirmierul de la spital.

– Tu ce faci drăguță, consultații la domiciliu? l-a ironizat ea, ai adus și flori? Doctorul Tomescu știe că faci curte pacientelor sau trebuie să-i telefonez ca să afle…și nu te mira, încă n-ai auzit că sunt o scorpie? Alina, ghicind că va urma o discuție neplăcută, în stilul Deei, a preferat să se retragă în bucătărie în timp ce Andreea l-a măsurat pe vizitator din cap până în picioare. Brusc și-a dat seama că bărbatul cu aerele sale de cuceritor putea fi într-o zi folositor scopurilor ei.

– Îți cam place de soră-mea? Te înțeleg, e gagică mișto …

– Nu-i deloc așa, Alina are nevoie de conversație în perioada asta, de…

– Pe cuvântul tău? a întrerupt explicațiile lui stângace.. Crezi că nu știu ce conversație fac ăia de teapa ta, cu mâinile? Nașpa nu ești dar dacă te interesează fetițe pe care să le plătești cu bonuri de masă știu eu un club mai ieftin…

– Ai întrecut măsura, se apără el, pe Alina ai întrebat-o ce vrea?

– Uite cum facem…data viitoare când ai chef de conversații îmi ceri mie voie, da? Era clar, tipul nu avea scrupule și putea fi utilizat în caz că Alina îi făcea probleme, așa că l-a lăsat să plece după ce l-a făcut să înțeleagă cine conduce balul, nu înainte de a-i fi cerut un număr de telefon.

Victor a intrat pe fereastră. Alina era în bucătărie, își făcea  o cafea cu lapte când a auzit zgomot de geamuri sparte, cioburile se împrăștiaseră pe jos  iar Victor își făcu apariția ca un magician sosit prin văzduh.  L-a privit fără să pară uimită, era obișnuită cu clovneriile lui dar acum pe fața tânărului se citea o seriozitate de-a dreptul dureroasă:

– Alina, nu pot să trăiesc fără tine, simt că mor, înțelegi? L-a oprit să se apropie cu un gest dar Victor  a avut timp să arunce o privire prin garsonieră.

– Te rog frumos, nu te apropia de mine…

– Văd că ai primit flori…sunt de la Sebastian?

Și Alina simțea nevoia uneori să fugă de o decizie tranșantă, așa că a schimbat subiectul, așezându-se pe canapea, calmă.

– Victor, stai jos…vreau să știi că-mi pare foarte rău pentru ce i s-a întâmplat Anei ..

– A..și mie..

– Cel mai bine ar fi să mergem să spunem poliției ce fel de om e…Tudor Lupescu..

– Nu de poliție ai tu nevoie, nu de alte supărări…hai la mare! Mergem la Marea Neagră!

– Acum?

– Da! …în câteva clipe era jos, pe podea, în fața Alinei, și-a sprijinit fruntea de genunchiul ei iar ea nu l-a îndepărtat ..Au rămas așa, într-o tăcere încărcată de amintiri, un timp care putea fi o zi, un an, un secol …

Când a intrat Andreea i-a găsit nemișcați, pur și simplu adormiseră ca doi copiii așa că a căutat să nu-i trezească dar i-a separat cu grijă, întinzând-o cu  blândețe pe Alina pe canapea ca să-și continue somnul ..apoi l-a apucat  pe el de picioare și l-a târât afară pe ușă…Era limpede, deja avea nevoie de ajutorul lui Sebastian. El o putea ține departe pe sora ei de prezența atâtor persoane nedorite, începând cu Victor și Dan, cu riscul de a o interna din nou, eventual într-un sanatoriu, așa cum propusese cândva Tudor. Poate ar trebui să-l viziteze înainte să moară pe cel care dăduse din nou greș  să-și îndeplinească promisiunile.…

Neașteptat, chiar Dan a sunat-o pe Andreea și i-a cerit să se întâlnească la o cafenea în oraș. Femeii i-au revenit speranțele, desigur arhitectul era intrigat de ceea ce se întâmplase în garsoniera fetelor dar va reuși ea să-l îmbrobodească așa că s-a îmbrăcat cu grijă, cu o bluză decoltată dar cu mâneci lungi și o jachetă albă aruncată neglijent pe umeri pe care s-a grăbit s-o dea jos pentru a-și dezvălui farmecele. Numai că Dan nu prea părea interesat de comentariile ei despre Lupescu, descris ca un libidinos, un maniac și obsedat sexual.

– Eu știu că tu suferi dar vreau să te asigur de un lucru, eu n-am încetat să te iubesc nici măcar o secundă , încercă Deea să puncteze..

– Ana s-a apărat și va fi judecată ca atare dar eu despre altcineva vreau să-ți vorbesc.

– Despre cine?

– Despre Alina. Se pare că Lupescu i-a confirmat Anei că Alina a fost răpită în locul ei.

Nu se așteptase la asemenea întorsătură a discuției dar Deea nu era omul care să-li exteriorizeze emoțiile. A păstrat același ton calm, prietenos:

– Este o mare tâmpenie, Alina a fost violată de niște derbedei nenorociți, totul a fost o întâmplare și atâta tot.

– Tu uiți că Lupescu a fost omul lui Sică Ciomag, deci știe multe lucruri…

– Hai lasă-mă…o fi domnișoara Ana Dogaru o persoană atât de importantă, o fi buricul pământului iar Sică Ciomag n-are altceva de făcut, nu doarme noaptea și pune pe cineva s-o violeze taman pe ea…insistă ea dar Dan își urmărea cu încăpățânare firul gândurilor:

– Nu știu, poate Sică Ciomag vrea să dea în mine..

– De ce?

– Poate cuiva nu-i convine că eu mă însor cu Ana.

Trebuia să pară extrem de sinceră și convingătoare chiar dacă în interiorul ei se aduna furtuna, suspiciunile Alinei o preocupau destul, mai rămânea acum să apară suspectă și în ochii lui Dan.

– Dane, acum ești tulburat dar eu, care am fost cel mai mare dușman al căsătoriei voastre, vreau să sper că nu mă acuzi pe mine…Așa e, nu mă acuzi pe mine?

Starea sănătății lui Tudor Lupescu era neschimbată și prima care l-a vizitat în rezerva unde zăcea inconștient, conectat la tot felul de aparate,a fost Claudia Tudose, după ce doctorul i-a confirmat că pacientul nu e mort și poate să o audă, chiar dacă nu se poate mișca. Femeii îi era milă de omul care îi fusese complice în tot felul de tranzacții bănoase și pentru care a fost tentată să se gândească la un divorț, după mai bine de 25 de ani de căsnicie, o cutremura gândul că Tudor putea rămâne paralizat, trăindu-și restul vieții ca o legumă dar exista și un interes. Ar fi dorit ca provizoriu să se ocupe de managementul clubului, mai de mult Tudor îi propusese să-l ajute și acum era dispusă să o facă, preluând conducerea. Doctorul Albu, când o chemase la spital, îi spusese că Tudor a semnat o procură în acest sens, înainte de a cădea în comă și era dispusă să accepte, trecând peste combinațiile acestuia cu Andreea, pe care acum o ura de moarte. La plecare doctorul a condus-o politicos pe Claudia, încercând să-i dea speranțe.

– Ar putea să-și revină, s-au mai văzut minuni.

– Sigur, răspunse Claudia continuând, mai mult din politețe, l-a mai vizitat cineva?

– Da, ieri au fost soția și fiica lui.

– Cine?

– Soția și fiica…au aflat din ziare de tragedie.

Incredibil! Lupescu avea o soție și un copil de care nu știuse nimic? Pentru Claudia șocul era atât de mare încât ar fi vrut să renunțe la preluarea clubului. Apăruseră în scenă noi personaje dintre care unul se va manifesta decisiv în viitor, dar deocamdată nu bănuia nimeni. Mai ales Andreea, care va fi principala vizată…

Da, Tudor Lupescu fusese căsătorit, dar nu mult după 90, când fiica lui era încă în liceu,  se despărțise de soție dedicându-se pasiunilor sale principale, banii și femeile. Nu-și abandonase meseria de avocat socotind că va trage mai multe foloase practicând-o, adesea în avantajul propriu pentru că prefera clienții dubioși, din lumea interlopă, care-l răsplăteau regește și pentru care presta și alte servicii deloc ortodoxe. Banii veneau ușor și îi cheltuia la fel de ușor, în special pe femei tinere care-l atrăgeau tot mai mult cu cât lăsa în urmă pragul critic de 50 de ani. Sică Ciomag era principalul lui client și nu pregetase să-l servească, incluzând aici tot clanul, la schimb cu administrarea clubului sau cu accesul la „herghelia„ de iepușoare disponibile. Dar nu renunțase nici la afacerile mărunte cum erau antichitățile, false sau mai puțin autentice pe care le trafica pentru prieteni sau cunoștințe precum Claudia Tudose, o femeie atrăgătoare deși trecută de vârstele pe care le prefera el dar care nu putea să-i lipsească din colecție. Mai presus de orice era însă pasiunea aproape bolnavă pentru Andreea, mai tânără ca el cu peste 25 de ani și față de care, pentru a o avea și a o păstra, folosise toate șiretlicurile posibile –începând cu generozitatea și terminând cu  șantajul,  și cheltuise o avere…

Încercând să pună stăpânire pe conducerea clubului Claudia avea să descopere repede că lucrurile nu erau atât de simple. În biroul lui Tudor se instalase o femeie necunoscută, tânără, brunetă, cu părul lung strâns într-o coadă și cercei de preț la urechi, cu o siluetă îngrijită și o privire îndrăzneață care a măsurat-o fără menajamente pe femeia venită să facă pe managerul.

– Tu de unde ai apărut? s-a mirat Claudia.

– E mai bine să nu știi cine sunt, i-a spus la început străina refuzând să-i satisfacă orice curiozitate. Și am un mesaj pentru Tudor, când s-o înzdrăveni, pentru el ciolanul de ros de aici de la club s-a terminat. Nu mai există. Proprietarul cu acte al clubului, domnul Vasile Vasile, mi-a încredințat mie conducerea afacerii..Casandra Niculescu mă numesc…

– Îmi pare bine.

Claudia n-a insistat, aflase din ziare că la audierea preliminară, Vasile Vasile alias Sică Ciomag, reprezentat de o droaie de avocați, fusese lăsat în libertate din lipsă de probe. Fără îndoială Sică își trimisese emisarii să ia înapoi clubul în stăpânire și cu interlopul nu era de glumit. Așa că s-a retras, înciudată. Doar că la Ana în arest ajunsese zvonul că avocatul murise. Polițiștii nu erau în stare să-i confirme decesul lui Lupescu și ea, în pragul disperării, l-a chemat pe Dan s-o viziteze.

Ai vorbit cu avocatul pe care ți l-am trimis eu? a întrebat Dan dar Ana avea alte gânduri.

– Nu te interesează?  Știi că se poate emite mandat de arestare?

– Ei și ce? A, ți-am pătat reputația…sunt ziarele pline de mizerii, de porcării de astea…numele familiei Bratu e târât în noroi!! Dovada e copleșitoare, dane, am fost amanta lui Lupescu, el m-a șantajat și eu ce-am făcut, l-am împușcat! Și să nu uit…m-am culcat cu el, am făcut dragoste cu el la duș…

– Ana…stai puțin..astea sunt scenarii de film…

Dar Ana era tulburată, părea cu mintea rătăcită, evident orele petrecute în arest îi produseseră o schimbare totală de atitudine, se ambala pe măsură ce vorbea, furia dar și resemnarea se contopeau în gesturile ei necontrolate. Cu greu a oprit-o să nu se năpustească asupra bietelor obiecte de pe biroul poliției .

– Da? Și tu ce crezi de fapt? Dane, am intrat într-un joc care e mult prea greu pentru mine, Nu mai pot, înțelegi, nu mai pot, continuă ea ridicând glasul. Tu nu înțelegi că fac rău tuturor, fac rău celor pe care-i iubesc, ție, Biancăi, lui tata, acum și Alinei…Te rog să mă lași să mă descurc singură, n-am nevoie de ajutorul tău, n-am nevoie de ajutorul nimănui.  Te rog, stai departe de mine, sunt o pacoste, un blestem ,aduc numai nenorociri…îți redau libertatea …te las în pace…nu mai vreau! Pe măsură ce vorbea, fără să bage în seamă protestele schițare de Dan care practic înmărmurise, nu se aștepta la o asemenea criză., Ana se înverșunase să azvârle pe jos tot ce se găsea pe masă și a fost nevoie de intrarea grăbită a agenților ca să o stăpânească și să o ducă înapoi în arest.

Zvonul că Tudor Lupescu decedase ajunsese și la presă dar doctorul Albu, asaltat de întrebări, a încercat să explice că nu survenise nimic nou, pacientul se afla tot în comă…

Dar Andreea puțin îi păsa când s-a dus să-l viziteze pe fostul ei amant și complice. A intrat neobservată de nimeni în rezerva unde Tudor zăcea imobilizat pe pat, cu  tot felul de fire care-l legau de niște aparate ciudate afișând o grămadă de cifre clipind verzui, cu o mască de oxigen la gură, cu diferite branule prin care se alimenta cu medicamente…Era palid, barba îi crescuse și arăta mai mult mort decât viu dar Andreea nu s-a speriat nici nu s-a înduioșat. A început să-i vorbească, sperând ca el să o audă. Îl privea cum zăcea pe patul parcă prea scurt pentru el, fără privire, parcă fără respirație, nemișcat, într-o stare care părea aproape de neființă și, dintr-odată, i-au revenit cu putere în memorie anii aceia blestemați ai tinereții ei pe care se străduise atât de mult să-i uite… Își aminti satisfacția cu care Tudor încercase să o umilească și scârba cu care ea acceptase șantajul…„ – Hai dansează, dansează la bară, ca în Cipru…!” îi ceruse. Ciprul…O tânără provincială care încerca să-și facă un rost fugind din satul natal, atrasă de mirajul unor promisiuni că s-ar putea realiza ca artistă sau măcar ca fotomodel sau manechin…De ce nu? Era frumoasă, avea o siluetă de invidiat, un corp perfect și mai ales o ambiție fără margini. Când s-a întors din Cipru unde cântase, își cumpărase haine, avea bani, bijuterii Deea părea că-și realizase visul și sora ei mai mică o privea cu admirație. Dar, de fapt, dincolo de suprafața lucitoare a succesului se ascundeau adevărate căderi în abis. Făcuse datorii, plătise cu trupul ei ca să scape iar Tudor Lupescu intermediase între ea și Sică Ciomag, șeful unui clan interlop o colaborare de care nu s-a mai putut debarasa.  O porecliseră „Veverița” pentru că sărea din patul unui bărbat în patul altuia și ea îl acuza pe avocat că o tratase ca pe o sclavă…De mai multe ori încercase să se depărteze de el, să scape de sub influența lui malefică, de fiecare dată fusese învinsă..iar acum Tudor zăcea în spital în fața ei, în drum spre moarte

– De când aștept eu momentul ăsta, japiță ordinară…te-ai dezumflat tot, nu mai ești șmecher, nu mai dai ordine…nu mai trebuie să joace toată lumea după cum vrei tu? Cum am putut să am încredere în tine? Cum am putut eu să-mi dau toată viața pe mâna ta, cârpă nenorocită ce ești? De ce ai dus-o măi jigodie pe Ana la mine în casă, ce aveai de gând să faci, să mă lași cu un cadavru în cârcă?

Se aplecă și îi plesni o palmă pe piept…Uite că nu ți-a ieșit pasiența, țăranca a fost mai deșteaptă ca tine și ți-a găurit burta asta de broască  râioasă! Îi smulse cu un gest de furie branulele, firele, trase cu putere de mască și o desprinse cu tot cu tubul de care era legată. Se isterizase, țipa, în plină criză: Idiotule, am venit să văd cum crăpi și să te scuip în față, idiotule, idiotule…

Atunci el a deschis brusc ochii și ea l-a privit speriată, o clipă amândoi păreau împietriți dar ea era aplecată spre el și Tudor a ț\șnit din pat și a apucat-o cu furie de păr și a zgâlțâit-o, începând să înjure!  Surprinsă, speriată de moarte Andreea a început să urle ca mușcată de șarpe în timp ce el a ieșit din pat și s-a repezit la ea.

– Târfo, am să te omor, mizerabilo…Andreea a zbughit-o pe ușă continuând să țipe ca și cum ar fi văzut o fantomă …a alergat pe coridor fără să se uite înapoi și nu s-a mai oprit din drum până n-a ajuns acasă, a intrat gâfâind în garsonieră și a încuiat ușa de parcă ar fi fost urmărită de spiritele răului. Alina ațipise, îi era somn și când a întrebat-o de unde vine așa speriată i-a răspuns : „din iad!” Așadar Tudor Lupescu trăia, coma nu era decât o simulare! Oare ce planuri își făcuse blestematul, în ce belea căzuse din pricina lui? Într-adevăr, Tudor, cu complicitatea prietenului  său doctorul Albu simulase dar acum, iritat de cuvintele Deei, era gata să renunțe și medicul abia l-a oprit să nu iasă din rezervă și să se repeadă pe urmele femeii care-l umilise strigând:

– Comedia s-a terminat! Gata cu aparatele astea ..după câte am făcut pentru ea…a venit să mă batjocorească…mă socotesc eu cu ea! S-a terminat!

– Stai acolo, vrei să-mi pierd eu slujba pentru tine? s-a străduit doctorul să-l potolească.

– La cât te plătesc ce mai contează?

Lupescu era frământat de o întrebare esențială Trebuia să afle cine a tras în el, cine a încercat să îl omoare? De aceea apelase la ajutorul doctorului și înscenaseră starea prelungită de comă, pentru că îi era teamă să iasă în lume. Atunci, în garsonieră, glonțul care se descărcase din pistol în încăierarea cu Ana nu-i făcuse decât o zgârietură superficială. S-a speriat puțin, Ana chiar a intrat în panică și a fugit dar Tudor, după câteva clipe de respiro, s-a dezbrăcat și a intrat în baie ca să facă un duș și să-și oblojească rana superficială. Atunci a auzit un zgomot în casă, intrase cineva și a crezut că e Andreea dar nu era ea, nici Alina, prin aburii dușului nu reușea să deslușească nimic decât o siluetă difuză, cineva s-a apropiat de el în baia micuță, a întins o mână înmănușată, a deslușit bine, era o mănușă neagră, lucioasă și un al doilea glonț i-a pătruns în trup. S-a prăbușit plin de sânge, apoi și-a adunat puterile și cu greu s-a târât până în încăpere să-și recupereze hainele și telefonul. A  găsit telefonul și l-a sunat pe doctorul Albu să-i vină în ajutor. La spital amicul lui i-a spus că rana nu e gravă, glonțul îi perforase o coastă dar nu produsese nici o daună irecuperabilă. Polițistului venit repede la patul lui i-a declarat în pripă că Ana Dogaru încercase să-l omoare apoi, de comun acord cu Doctorul Albu, a elaborat scenariul comei prelungite, trebuia să descopere cine voise cu adevărat să-l omoare. Era limpede că asasinul îl pândise, îl urmărise și atunci nu putea fi decât un meseriaș, un trimis al lui Sică. Dar un meseriaș ar fi plecat înainte să se asigure că n-a ratat? Sau…a fost Mario? Oricum, își dădea seama acum , a fost un bărbat!

– Nu a fost Ana Dogaru? s-a mirat doctorul când a aflat că al doilea glonț a fost tras de o altă persoană. Atunci de ce toată tevatura cu poliția, cu presa, ce interes ai să o acuzi ?

– Poate că am…cum ai și tu interes să mă ascunzi aici, pentru banii pe care ți-i plătesc…Unde mi-e telefonul?

Când Alina a răspuns la telefonul Andreei care suna insistent în timp ce ea era la baie, nu i-a venit să creadă că aude vocea lui Tudor Lupescu.

– Nu te speria păpușă, nu vorbesc de pe lumea cealaltă…dar Alina se speriase și aruncase pur și simplu telefonul pe pat de unde Andreea, sosită degrabă  din baie, s-a grăbit să-l ridice:

– Alo, a șoptit cu un glas moale.

– Bellissima, sunt eu…te bucurai că am murit? Să vii imediat aici, imediat că altfel spun tot adevărul în gura mare și am multe de spus! Deea a închis, resemnată, în timp ce Alina șoptea:

– Dacă Lupescu trăiește înseamnă că Ana o să scape…

– Tu nu mai ești normală, tu realizezi că eu, Deea, sunt sora ta? Era cu nervii întinși, se stăpânea greu să nu-și verse toată furia pe cealaltă în timp ce se îmbrăca să plece. Alina n-a mai avut curaj să o întrebe nimic.

Cum, nu mai sunt o cârpă? i-a aruncat Tudor în față când Andreea s-a întors spășită la spital. Nu mai sunt o epavă…ce repertoriu ai avut, bellissima…

– Te urăsc, Tudor, ai înțeles?

– M-ai convins și asta o să-mi facă răzbunarea mai dulce. Am să spun tot adevărul în gura mare!

– Da? Și ce ai să spui, Tudor?

– Povestea veveriței care sărea dintr-un așternut în altul, iepușoara aia încinsă din grajdurile lui Sică Ciomag …despre cariera ta muzicală sponsorizată de amanți și despre felul cum te răfuiești cu rivalele tale punând să fie violate…Numai că acum ai dat-o în bară…a căzut de fraieră surioara ta scumpă ..am să mă răzbun pentru că nu mai dau un ban pe farmecele tale! O să fie război între noi, așa să știi!

Andreea și-a lăsat geanta pe podea și s-a așezat și ea pe jos, lângă ușă, cu un aer de câine bătut. „Regret groaznic de tare că nu te-a terminat nenorocita aia…!” i-a spus.

– Cine, Ana? Nu Ana m-a împușcat, așa să știi..Deea, n-am să trimit nici un om la închisoare din cauza ta! Abia acum Andreea părea speriată, adevărata răzbunare a lui Tudor i se înfățișa pe deplin. N-a apucat să riposteze pentru că doctorul Albu, atras de vociferările din rezervă, a intrat pe ușă. L-a găsit pe Lupescu în picioare, dezlegat de la aparate, strigând vesel:

– Doctore, s-a întâmplat o minune, mi-am revenit..cheamă aicea presa, poliția, dau declarații incendiare, am să zic tot adevărul în gura mare! Andreea l-a privit cu o ură nemărginită, nu mai exista cale de împăcare între ei așa că și-a luat poșeta și a ieșit.

Inspectorul Olteanu a fost primul care a aflat dezvăluirile lui Lupescu în legătură cu tentativa de omor. Chemat de urgență la spital l-a găsit pe avocat în plină formă, ca și cum nu trecuse printr-un accident ce putea fi fatal și l-a întrebat direct:

– Vă mențineți acuzația?

– Ce acuzație… vă referiți la Ana Dogaru? Nu…nu ea m-a împușcat ci altcineva…a fost un bărbat, acolo în baie am alunecat și nu am văzut decât o siluetă vagă…dar Ana Dogaru e nevinovată…

– Atunci de ce ai acuzat-o?

– Am acuzat-o eu? Deliram…aveam febră, eram sub șoc…

– A fost ceva între tine și ea? Ai încercat să abuzezi, ai atras-o într-o garsonieră străină…

– Ea m-a provocat de mai mult timp, mă rog…închipuiri muierești, pistolul a alunecat, s-a descărcat și gata…

– Cine știa că mai sunteți în garsonieră, te rog să spui!?

– Inspectore, nu înțeleg de ce-mi iei mie interogatoriu, eu sunt victima. Mai bine fă-ți meseria, descoperă că de aia ești polițist și te plătim din banii noștri! Era greu să tratezi cu un individ uns cu toate alifiile ca Tudor Lupescu dar principalul pas fusese făcut, Ana Dogaru a fost exonerată de acuzația de tentativă de omor și astfel, vizavi de planurile Andreei, răzbunarea lui Tudor intrase în acțiune. În schimb, odată gata să iasă din spital a încasat și el o lovitură dură, n-a scăpat de reproșurile Claudiei care, la telefon, i-a spus cu amărăciune că a aflat că nu e decât un mincinos jalnic, că nu e ”celibatarul convins” care se pretindea ci un soț și un tată de familie și mai ales, că a pierdut clubul.

– Poftim? s-a mirat Tudor.

– Clubul nu mai e al tău, i-a explicat Claudia, Sică Ciomag a trimis un nou manager și, culmea, e o femeie. Tudor era surprins, desigur se aștepta ca punerea în libertate a lui Sică să se petreacă repede dar nu-și închipuise că va fi din nou dat la o parte. Era prea mult mai ales că avea deja remușcări și nu s-a sfiit să-i mărturisească doctorului Albu că acum regreta că acționase pripit, sub imperiul nervilor.

– Doctore, îi spuse, mă simt îngrozitor…am făcut greșeala vieții mele, am trădat-o pe Andreea…

– Și ți-e frică să nu se răzbune?

– Nu..dar mi-a intrat în sânge…poate sunt bolnav, sunt obsedat, cum am putut face tâmpenia asta? Puteam să o acuz pe Ana Dogaru până la capăt, puteam să mă duc până în pânzele albe…va trebui să fac ceva să mă ierte…Dacă spusese mai devreme că e o victimă acum se și simțea ca atare.

Tudor Lupescu a ieșit din spital, urcându-se într-un taxi, refuzând pe cei câțiva reporteri de televiziune care-l așteptau pe scări și a plecat, măcinat deja de gânduri negre. Dar Ana avea să mai rămână în arest, formalitățile pentru eliberarea ei durau mai mult. Între timp a altă femeie a apărut în anturajul lui Dan Bratu, s-a prezentat la firma de arhitectură cu un dosar voluminos de oferte, ca patroana unei companii care se ocupă de construcții și instalații, Multico. Se numea Casandra Niculescu și aștepta un răspuns, ofertele îi fuseseră înaintate principalului investitor al Vilamax, dl Rudi Meyer dar acesta nu hotăra nimic fără a afla părerea lui Dan.

– Nu prea arăți a om care deține o firmă de construcții, a spus amabil Dan care era impresionat de aspectul plăcut al femeii venite în biroul lui, elegantă, cu părul castaniu revărsat pe umeri, cu un deux pieces bej extrem de șic și cu o privire iscoditoare.

– Ai vrea să mă vezi îmbrăcată cu o salopetă și cască pe cap? i-a zâmbit tânăra. Firma am primit-o de la soțul meu, nu prea mă pricep, e adevărat așa că îi plătesc pe alții care se pricep la construcții. Dane, dacă nu te superi că-ți spun așa, sper că dosarul te va convinge…

– Perfect, dar am o problemă, spuse el, dorind să fie clar de la început, eu nu prea lucrez cu firme fără experiență. Oricum, am să studiez dosarul și…mai vorbim.

S-au revăzut neașteptat de repede, chiar în acea seară când Dan s-a dus la club, insistase toată ziua să-l găsească pe Tudor Lupescu cu care voia să aibă o discuție serioasă și bărbătească. Acum venise în biroul acestuia de la club și înăuntru o găsise, surpriză, pe Casandra Niculescu, într-o rochie neagră de seară cu decolteu adânc și cu același zâmbet   seducător. Femeia i-a explicat, simplu, că ea se ocupă de club.

– Te miră? Nu-i așa că-mi stă mai bine într-un local select decât la o firmă de construcții? Fostul meu soț mi-a lăsat afacerea Multico și eu am de gând să-i demonstrez că mă descurc pentru că sunt bună…în general sunt bună…a continuat și Dan i-a zâmbit, vechiul său obicei de a flirta cu femeile frumoase nu-l părăsise chiar dacă  era îngrijorat pentru soarta Anei a cărei reputație fusese din nou terfelită. A preferat să coboare în club sperând că Tudor avea să-și facă până la urmă apariția dar n-a putut aștepta mult și a ratat evenimentul care s-a petrecut mai târziu.

Tudor trecuse pe la magazinul de antichități al Claudiei și se alesese cu o privire rece. Claudia i-a reproșat faptul că ascunsese că are o familie dar avocatul s-a disculpat repede, se despărțise de mult de soția lui iar fiica lui se măritase și nu știa nimic despre ea. În schimb era curios să afle cine pretindea că a preluat clubul. Sică Ciomag fusese eliberat și nu știa dacă pentru el e o veste bună sau rea. A implorat-o să-l însoțească și până la urmă Claudia a cedat, mai ales că el a făcut aluzie la datoria neplătită, iar când au pătruns în club și a dat ochii cu Casandra, strălucitoare și dură, Tudor Lupescu a avut un șoc groaznic.

– Casandra? Ce cauți aici?

– Dar tu ce cauți aici, tată?

– Ți-a zis tată sau n-am auzit eu bine? se miră Claudia.

– Ba ai auzit, a răspuns Tudor care își revenise, Casandra este fiica mea. Ea zâmbea:

– S-a prezentat ca un burlac înrăit, îmi închipui. Nici eu n-am prea știut că am un tată ..

– Mă rog, căsnicia mea a fost o poveste întortocheată, mai bine spune-mi Casandra ce cauți tu în clubul meu?

– Clubul n-a fost niciodată al tău, ai semnat niște hârtii și ar trebui să plătești foarte mulți bani înainte de a pretinde ceva. Cum despre afaceri noi doi n-avem ce discuta …vorbește cu Sică, a fost eliberat și fără ajutorul tău.

Sică…da, aici era cheia, Sică Ciomag schimbase tactica și nu aveai cum să te împotrivești.

Își stăpânise cu greu decepția dar până la urmă răbufnise, se dusese în bucătărie și spărgea tot ce îi pica în mână, farfurii, cești, pahare. Alina a auzit zgomotele și s-a repezit s-o oprească, a trebuit să lupte cu ea pentru că Andreea părea posedată de o criză de furie vecină cu nebunia.

– Te rog eu frumos, calmează-te, acum că l-ai uitat pe Dan ce problemă mai ai?

– Dar cine ți-a spus ție că l-am uitat pe Dan? a ripostat Deea.

– Păi se căsătorește cu Ana…

– N-o să se căsătorească cu Ana, uită-te la mine, decât peste cadavrul meu! Când vreodată m-am dat eu deoparte, când am ieșit învinsă dintr-un război? Alina o privea speriată, sperase că după toate cele întâmplate Deea se va vindeca de obsesie, că se va concentra pe cariera ei, pe muzică, pe alte preocupări. Vezi ușa de acolo, continua Deea care se înfierbântase, în curând o să apară domnul Dan cu un buchet mare mare de flori și o să mă ceară pe mine! Faci pariu?

Alina era consternată, coșmarul continua! Iar Andreea, odată criza consumată, și-a luat inima în dinți și s-a dus la vila Bratu încă de dimineață dar a avut ghinion, Dan plecase deja, se dusese cu fetița să cumpere flori pentru ieșirea Anei în libertate iar Claudia păzea locația ca un jandarm. Bunica acceptase să  locuiască un timp în vilă, să aibă grijă de Bianca, după ce Maria, prea ocupată cu munca de la spital, refuzase rugămintea fiului ei cel mare. Claudia începuse prin a instaura o disciplină de fier care o includea și pe Andreea, devenită persoană non grata. A privit-o cu surprindere dar Deea i-a zâmbit.

– Ce cauți tu aici?

– A, mulțumesc Claudia, și eu fac foarte bine.

– Mare nesimțită ești…vezi că Ana se întoarce astăzi așa că locul e ocupat.

– Claudia, ești în urmă cu evenimentele, să știi că n-am venit să văd ce face prințul Dan Bratu nici prințesa Ana Dogaru…mă rog, eu te înțeleg că ai schimbat macazul, acum domnișoara meditatoare nu mai e nici incoloră nici insipidă, nici amărășteancă…dacă a tras lozul cel mare de ce să nu ciugulești și tu câteva fărâmituri? Ei bine, eu cu Victor am treabă.

Așezată la masa unde-și sorbea ceaiul Claudia nu riposta, nici măcar nu ridica ochii s-o privească.

– Cu Victor? se miră într-un târziu.

– Da, tu n-ai treabă cu Tudor, acum că a înviat din morți?

– Geloasă? Vezi că nu știi ultimele noutăți, omul are nevastă, o fiică pe care o cheamă Casandra și a devenit stăpâna clubului! I-a dat un șut în fund de nu s-a văzut lui ta-su, ce familie…

– Să vezi și să nu crezi, ce canalie… a comentat Deea tocmai când Victor își făcea apariția din bucătărie, cu gura plină.

– Bănuiesc că e vorba despre mine…Ai un mesaj de la Alina, cumnățică?

– Da, am un mesaj de la Alina, să dispari!

– Ildiko, mi-e foame! A trecut pe lângă Deea ca și cum nici nu exista acolo și ea s-a grăbit să-l apuce de umăr cu un gest violent.

– Băi, auzi ce spun?…dar Victor era mai puternic, pe neașteptate i-a întors brațul și a împins-o pe un fotoliu de unde Deea continua să vocifereze:.

– Dacă te mai apropii de Alina chem poliția!.Claudia, ești martoră, da?

– Mă și interesează prostiile voastre…

– Tu poate nu ți-ai dat seama dar Alina a trecut printr-un viol, nu s-a refăcut încă și n-are nevoie de un golan ca tine care să-i sucească mințile să se culce cu ea…Dar Victor nici nu-i băga în seamă spusele, se așezase și el, cu un aer sfidător.

– De fapt ai venit să vezi ce face Ana…ai răbdare puțin, Dan s-a dus să o aducă acasă. Ildiko, mi-e foame, gata odată sendvișurile alea?

– Vă pregătiți să mâncați? a spus Andreea văzând-o pe servitoare intrând cu tava plină cu sendvișuri în mână.. S-a ridicat, a lovit cu un gest brusc tava răsturnând-o pe jos și s-a îndreptat spre ușă pentru o ieșire spectaculoasă, în stilul ei inconfundabil.

Într-adevăr, Ana urma să fie eliberată. Inspectorul Olteanu i-a oferit o cafea, era extrem de supărat, eliberarea lui Sică Ciomag i se părea pur și simplu inacceptabilă.

– Totul trebuie luat de la capăt, înțelegi, îi explica el străbătând biroul cu pași agitați,

– Îmi pare rău, șopti Ana care avea o migrenă îngrozitoare.

– Tu te gândești la ce mă gândesc și eu? În spatele tuturor acestor lucruri stă Sică Ciomag, a trimis un killer după Lupescu și tu cădeai de fraieră…Doi ani de zile am stat și l-am urmărit pe dobitocul ăsta dar are relații, pile, bani de șpăgi, cum să te pui cu el? Până la urmă o să se rezolve, ai încredere în mine, încercă Olteanu să o îmbărbăteze dar Ana luase deja o hotărâre de la care nu voia să dea înapoi.

Dan a așteptat-o în fața arestului poliției cu flori, a condus-o acasă unde Nechifor putea în sfârșit respira ușurat, fiica lui scăpase dintr-un mare necaz . Desigur Ana era obosită, a rămas să se odihnească, promițând că se vor vedea pe seară dar între timp a venit în vizită prietena ei Delia, colegă la școală, care a căutat în zadar să regăsească echilibrul și limpezimea ce caracterizau toate gesturile Anei.

– Tu-ți dai seama că puteam să-l omor? se întreba Ana, deloc impresionată de atitudinea lui Lupescu.

– Te-ai apărat, Ana…

– Și ce mai conta dacă murea? De fapt, oftă ea, a fost vorba despre Dan. Acum sunt absolut sigură, e numai vina mea, am apărut în viața lui Dan și am început să deranjez, poate că faptul că el se află în centrul unor afaceri de unde se scot mulți bani stârnește multe interese, ce știu eu…Aduc nenorocire celor pe care-i iubesc, Delia. Le fac viața grea, tatei, lui Dan, Biancăi…

-Stop! Eu vreau să știu ce ai de gând de acum încolo, ai să te dai la o parte?

– Nu știu! Chiar nu știu…crede-mă!

Delia a început să se ambaleze:

– Nu se poate, astăzi trebuia să te bucuri, să fii veselă, coșmarul s-a terminat și tu ce…iar mă iei cu fericirea care ține puțin și alte tâmpenii? Ana privea în gol, în pragul depresiei:

– Măcar nu mai plâng..

La vilă se pregăteau pentru o mică petrecere, Claudia conducând totul cu oarecare reținere, se obișnuia greu cu ideea că va trebui să se întoarcă acasă lăsându-și nepoata în grija unei femei pe care nu o agrea. Bianca pregătise un cadou pentru întoarcerea Anei și nu-l mai găsea. Era un lănțișor cu o imagine a Maicii Domnului împachetat frumos într-o cutie dar nu-și mai amintea unde a pus-o și toți cei din casă trebuia să caute. Ea suferise puternic absența Anei și abia aștepta ca ființa pe care o alesese să-i fie a doua mamă să se întoarcă în viața ei și a lui Papi. Cel care a găsit cadoul a fost Manole dar invitații nu mai soseau și Dan stătea ca pe ghimpi. La un moment dat a auzit o mașină oprindu-se în fața casei și a sărit în întâmpinare dar nu era decât Maria care scăpase într-un târziu de la spital. Acum Dan era supărat că acceptase ca Ana și tatăl ei să vină cu un taxi în loc să se ducă după ei și a început să dea telefoane dar nu răspundea nimeni.

– M-aș duce să-i aduc, dar dacă ne intersectăm pe drum?

În cele din urmă Nechifor a răspuns la telefon iar Dan era nedumerit:

– Aoleo, dar greu mai răspundeți! Când veniți?

– Îmi pare rău Dane dar Ana e obosită, a rostit bătrânul însă imediat Ana, cu un gest hotărât, a luat telefonul și a vorbit:

– Dane, eu sunt….tata nu vrea să-ți spună adevărul…nu am să vin …pentru că nu vreau să vin…Te rog să mă ierți ,să mă uiți..să mă scoți din viața ta!

Dan se învinovățea pentru eșecul relației cu Ana, ajunsese să creadă că e blestemat, că plătește pentru moartea soției sale. Ana rămăsese de neclintit în hotărârea ei de a se despărți și el accepta cu greu realitatea. Mai ales că ea voia să rupă orice legătură cu trecutul și se retrăsese de la școală. Fusese un moment dificil să explice copiilor care o iubeau, și mai ales Biancăi, de ce îi părăsește dar îndurase privirile lor triste și își luase rămas bun, trebuia să-și construiască o altă viață, departe de comploturile interlopilor care nu-i dădeau pace atâta vreme cât era împreună cu Dan. I se rupea sufletul că îl lasă pe iubitul ei descoperit, singur în fața atâtor adversari vicleni dar credea că e mai bine ca ea să se dea deoparte. Iar Dan nu înțelegea nimic din toate aceste frământări. A tot încercat să se apropie din nou de Ana, i-a bătut la poartă, i-a adus flori dar a avut parte de aceiași primire rece. Bătrânul Nechifor îl privea neputincios dar cu simpatie:

– Eu am avut un copil la vârsta când alții sunt bunici, îi spunea el arhitectului. Prin mâinile mele au trecut zeci de generații, tocmai de asta îți pot spune că nu există nici un fel de rețetă, dar…

– Există un „dar„ domnu Nechifor?

– Cheia e să-l ajuți pe copil să aleagă cu mintea lui ce e bine și ce e rău..asta e tot. Iar în dragoste…ei bine, e la fel…Nu doar inima poruncește dar și mintea…

Ana s-a mirat când i-a găsit jucând table, un joc pe care Dan îl încerca fără tragere de inimă, iar discuția lor a ajuns la aceiași fundătură:

– A fost o prostie să mă duc la școală? îl întrebă ea deși parcă își adresa sieși întrebarea. Cum mi-am putut imagina că totul va fi ca înainte, nu, nici vorbă,  nu se mai poate…Va trebui să-mi găsesc altceva de lucru deși nu va fi ușor, până se termină ancheta, până…

– Văd că nu-mi ceri părerea, a spus Dan cu oarecare reproș.

– Ba își cer părerea, numai că eu nu vreau să mai mă întorc la școală. Îmi garantezi tu că nu se mai întâmplă nimic altceva? ..Sică Ciomag a fost eliberat, mă rog, cercetat în libertate…

– Și? s-a ambalat Dan. Eu am vorbit cu avocatul, cu procurorul, cu toată lumea..ancheta se va rezolva, vei fi scoasă din orice bănuială.

– Dar nu din gura lumii.

– Îți pasă de gura lumii?

– Dane, tu n-ai văzut ochii copiilor, la școală, n-ai văzut cum m-a privit Bianca… El s-a așezat, calmat dintr-odată, dar a privit-o cu tristețe:

– Tu știi ce vreau? Să scap odată de tot jegul, de toată mizeria care ne înconjoară și să ne reluăm viața de dinainte , asta vreau și nu cred că cer prea mult. Ea a ezitat îndelung înainte de a răspunde:

– Asta nu se mai poate Dane și nu crede că joc teatru. E adevărat, am promis să nu mai plâng dar n-am nici cel mai mic motiv să transform plânsul în bucurie.

– Dar la Bianca te-ai gândit..dacă eu nu contez? Știi că e dezamăgită, debusolată, știi cât te iubește copilul?

– Dane, Bianca va trebui să învețe să aibă răbdare …iar dacă nu…va trebui să încerci să-i explici că noi doi am greșit…că nu mai există iubire între noi…și nu mă mai mărit cu tine…

El a ieșit, învins. Poate că discuțiile lor ar fi continuat dar atunci s-a întors Gelu.  Circuitele de turnee de tenis care-l purtaseră prin lume s-au sfârșit și Gelu Nemțeanu și-a făcut din nou apariția la poarta familiei Dogaru…

Cât despre Andreea, deocamdată își reluase cariera muzicală și acceptase să meargă la niște concerte în provincie aranjate de impresarul ei. I se părea că Alina se simte mai bine și reușise să uite drama prin care trecuse până în seara când, întorcându-se târziu din turneu, a găsit-o ieșind din bloc împreună cu Victor, cărând câteva bagaje. S-a repezit furioasă spre ei:

– Alo, alo…Victor Bratu, ce-am vorbit eu cu tine?

– Ce, am depășit ora de culcare? Mergem la mare să admirăm răsăritul de soare iarna!

– Alina?

– N-ai auzit, mergem la mare! Au trecut pe lângă ea și s-au urcat în mașină, nu putea face nimic decât să amenințe și să strige după ei.

Nu era glumă, Victor venise pur și simplu cu ideea și Alina acceptase iar acum, în lumina difuză a unei dimineți geroase, se plimbau pe nisipul înghețat, ascultând clipocitul apei. Ea avea o căciulă cu urechi și o scurtă îmblănită care o protejau și nu prea i se părea o plimbare romantică dar Victor continua să viseze…

– Dacă vrei romantism îți spun o poezie..” Aici e marea…aici e nisipul..ce bine ar fi fost să te fi întâlnit la începutul lumii…” Zâmbi: Nu prea știu să recit poezii…Îți plac copiii? I-a șters cu degetul o lacrimă care amenința să înghețe sub pleoapa dreaptă. Asta e pentru mine? Apoi a reluat…pentru mine tu ești ca un copil și…o să încerc să te cuceresc…

– Nesuferitule…a spus ea și s-a îndepărtat pe nisipul plajei. O clipă întrebarea lui despre copiii îi străpunsese inima unde încuiase cu grijă un secret de nepătruns. El a început deodată să alerge direct spre valurile mării, oprindu-se exact la marginea apei și strigând:

– Ne-su-fe-ritu-le! Aici e marea…aici e nisipul…

– Și aici sunt eu, a continuat Alina apropiindu-se.

Au alergat, s-au jucat pe mal ca niște copiii, au privit niște pescăruși care pluteau agale deasupra apei.

– Știi că am vrut să mă fac salvamar? Și ca să-i demonstreze a început să se dezbrace, și-a scos puloverul, a început să tragă de un bocanc până s-a prăbușit pe nisip și Alina, care încerca să-l oprească, a căzut în brațele lui. Au mers să se cazeze la un hotel din apropiere și odată singuri în cameră amintirea tuturor clipelor frumoase trăite împreună au înfrânt rezistența Alinei. Ca în vremurile bune s-au jucat, s-au hârjonit printre perne în patul confortabil, au vorbit vrute și nevrute dar el n-a îndrăznit să meargă mai departe, s-a abținut să o îmbrățișeze și să o sărute deși tremura de dorință. Ea i-a povestit cum a renunțat să termine Liceul Pedagogic, pentru că voia inițial să se facă educatoare sau învățătoare dar viața în București era dificilă.

– Ce nu înțeleg eu e cât mai ai de gând să stai sub fustele Deei, mormăia Victor.

– Mai întâi ar trebui să-ți ordonezi ție viața și apoi să te ocupi de altcineva, i-a răspuns Alina.

– Altcineva, cine altcineva?

A adormit cu capul lângă genunchii ei și Alina l-a mângâiat ușor pe părul răvășit care nu se așeza niciodată. Asta a fost aventura lor la mare…

Între timp, enervată de așteptare, Andreea a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe Dan.

– Sper să nu te superi că te sun, i-a spus, dar sunt extrem de îngrijorată, Victor a luat-o pe Alina de acasă fără voia mea, a pretins că se duc la mare dar nici poliția nu-i găsește iar la telefon nu răspund. Tu știi ceva sau nu vrei să-mi spui?

– Ai reclamat la poliție? se miră el. Eu nu știu chiar nimic, crede-mă.

– Te previn că o să iasă scandal pentru că eu n-am chef, și nici soră-mea, să fim bătaia de joc a fraților Bratu! Clar?

– Bine, pa! a încheiat el brusc discuția și a închis. Deea luase foc dar lucrurile s-au lămurit repede pentru că poliția i-a găsit la hotel și Alina cu Victor s-au întors la București. Nu exista decât o singură posibilitate să-i separe și Andreea era hotărâtă să o facă, Alina trebuia internată într-un sanatoriu. Astfel va fi departe de Victor Bratu dar și de propriile ei amintiri. La decizia Deei au contribuit și alte evenimente. Mai întâi, Tudor a venit la ea disperat să-i ceară iertare, prilej cu care l-a umilit și l-a respins încă odată. Dar Lupescu era insistent.

– Plec, renunț…dar nu înainte de a-ți spune ce te așteaptă.

– Serios? l-a privit ea cu dispreț. Și ce ai să faci, mă șantajezi că mă dai pe mâna poliției ca să mă întorc în patul tău?

– Deea, te vei întoarce la mine, am să-i spun Alinei că tu ai comandat  violul căruia i-a căzut ea victimă, atât. Ar mai fi ceva…Ana și Dan nu cunosc toate dedesubturile și ar putea fi informați de un binevoitor…nu te temi? Te temi!

Ea s-a declarat neimpresionată de amenințare dar în sinea ei fierbea. O eventuală împăcare între Dan și Ana o speria mai puțin decât trezirea la realitate a Alinei care era tot mai mult înclinată să reia relația cu Victor. Și…să-și recapete memoria.

– În capul meu e o mare ceață, am momente…când îmi aduc aminte de niște nume, de niște fețe…a sărit brusc, în timp ce sora ea îi masa tâmplele, încercând să o ajute să se relaxeze: Mario! Sunt sigură că am auzit numele lui!

De aici s-a declanșat o nouă criză pentru că Alina i-a împărtășit lui Victor scurtele ei amintiri și acestuia numele de Mario îi era bine cunoscut. Așa că a încercat să-l găsească dar Mario dispăruse, nu mai lucra de mult la barul clubului iar șmecherii din gașca lui Terente care făceau pe bodyguarzii i-au spus că nu știu nimic despre fostul lor tovarăș. Dar Victor nu era omul să se dea bătut. Garajul despre care se știa că fusese cuibul lui Mario arsese și n-au mai găsit acolo decât cenușă, pereți înnegriți de funingine. Trebuia neapărat să dea de urma lui Mario și să-l predea poliției iar ideea cea mai la îndemână era să-l caute acolo de unde toată lumea știa că plecase, în subsolul clubului. L-a mobilizat pe amicul său Paul și, cu lanternele aprinse, au început să exploreze tunelurile unde zăceau tot felul de vechituri părăsite. Erau două galerii unde se depozitaseră cândva lemne și cărbuni, acum nu părea că mai trecuse picior de om prin mizeria și gunoaiele de aici.

– N-are rost să pierdem timpul, spuse Paul pe care-l apucase deja tusea, făcea alergie la praf.

Ar fi abandonat căutarea dacă n-ar fi dat de câteva cutii de conserve golite recent care dovedeau că se ascunde cineva în subteran. Mario se adăpostea aici ca un aurolac oarecare și întâmplarea a făcut să apară chiar atunci.

– Ce căutați aici bă?

– Dar tu? Aici te ascunzi de poliție?

– De ce m-ar căuta poliția?

– Pentru că ești un violator, nemernicule! Victor nu și-a putut stăvili fúria și s-a năpustit asupra lui Mario dar n-ar fi reușit să-i facă față fără ajutorul lui Paul. Împreună cei doi tineri au reușit să-l imobilizeze, după o încăierare  zdravănă. Au ajuns cu el, mai mult l-au târât, la secția de poliție de unde inspectorul a preluat ostilitățile față de un Mario care simțea că i se înmoaie picioarele:

– De mult  voiam să stau de vorbă cu tine, i-a spus, de ce te ascunzi…Lasă, știu că ți-a luat foc garajul unde-ți făceai culcușul, nu mai ai nici mașină…

– N-am avut niciodată mașină, șefu…

– Ei…nu conduceai tu un microbuz albastru când te-a oprit unul de la circulație nu departe de vila arhitectului Bratu? Protestele tipului erau inutile,  inspectorul Olteanu vedea că bănuielile i se confirmă și a ordonat ca Terente și ceilalți doi ciraci ai săi să fie aduși de urgență la secție, era momentul ca misterul violului să se lămurească. A sosit și Alina, însoțită de Andreea, constrânsă să tacă și să observe, dar tremurând de emoție când l-a văzut pe Mario așezat pe un scaun, cu fața tumefiată și ochii sticlind a frică. Cei patru suspecți au fost aliniați în fața Alinei care își adunase tot curajul pentru a-i privi iar Olteanu i s-a adresat cu blândețe:

– Domnișoară, vă simțiți bine? Îi cunoașteți pe tipii aceștia?

Alina s-a apropiat de ei, mai întâi l-a privit îndelung pe Mario și, fără să scoată o vorbă, a făcut câțiva pași înapoi ca un copil speriat. Era limpede că reacția ei fusese provocată de o amintire reală, palpabilă dar n-a avut curajul să vorbească. A fost momentul ales de Andreea să izbucnească.

– Domnule dar este incredibil, e un abuz de nedescris!

– Andreea, taci din gură! a strigat Alina dar sora ei nu mai putea fi oprită.

– Taci tu că nu știi nimic! Astea nu sunt metode! Cum e posibil să o puneți de față cu toți derbedeii ăștia  fără nici un fel de probe? Cât o să mai dureze mascarada, până când o să-i suciți mințile, să cadă iar în depresie? i-a spus pe un ton violent polițistului care răspundea prin tăcere. Însă Alina a oprit-o.

– Potolește-te puțin…vreau să-mi amintesc!

– Nu sunt ei? a întrebat inspectorul arătând spre Mario și spre ceilalți trei tineri iar Alina, după o clipă de tăcere a rostit un singur cuvânt:

– Nu.

– Nu sunt ei sau nu vă mai amintiți?

– Nu sunt ei…

– Vedeți, a intervenit Andreea triumfătoare. Izbucnirea ei anterioară reușise să clatine siguranța surorii mai mici pe care a luat-o de umeri îndreptându-se spre ușă…Hai, surioară, și-au bătut destul joc de tine….

Ana și Gelu fuseseră colegi de școală și așa cum se întâmplă des la copiii de aceiași vârstă fata era mai emancipată iar băiatul mai timid. Doar că timiditatea lui Gelu crescuse odată cu vârsta, firea lui așezată se asocia bine nu doar cu politețea ci și cu o anumită renunțare de a înfrunta greutățile vieții, o retragere în sine care i-a marcat existența. Gelu era un tânăr înalt, cu părul creț și privirea sinceră, fără defecte aparente și cu nimic deosebit de ceea ce se numește deobicei normalitate. Tatăl lui, un admirator înfocat al cuplului Năstase-Țiriac, ținuse să-și împingă fiul spre tenis și Gelu, ascultător, muncise mult, transpirase, se antrenase, ajunsese jucător profesionist dar fără pretenții deosebite. Să fi fost o lipsă de ambiție sau pur și simplu atât putea, nu era vorba de vreun talent senzațional ci de  disciplină și tenacitate. Pleca adesea în circuite obscure de turnee din care nu se alegea cu mare lucru,  relațiie lui cu femeile erau întâmplătoare și fără substanță, doar amintirea Anei îi popula gândurile și îi producea emoții dar nu știa dacă era cu adevărat îndrăgostit sau făcuse o obsesie. Doar că timpul trecea…

Când a apărut din nou în curtea lui Nechifor acesta s-a grăbit s-o strige pe fiica lui, nu fără oarecare ironie: Anișoară, uite c-au sosit florile…doar s-a schimbat curierul…

– O luăm de la capăt?a insistat bătrânul. Ai acceptat să te măriți cu Dan, ați depus actele și acum ce facem?

Ana și Gelu au stat de vorbă ca și cum nu trecuse atâta vreme dar insistența ei de a întreba despre puțin probabile succese pe terenul de ténis n-a funcționat. El i-a răsouns clar:

– N-am putut să mă concentrez la joc, am stat tot timpul cu gândul la tine..

– Doamne, ce încăpățnat ești, a oftat Ana…

-Când mi-ai spus că te măriți parcă a căzut cerul în capul meu…

– Tare ești copil, Gelu…mai bine nu te întorceai.

– Atât de nesuferit îți sunt?

– Cum să-mi fi tu nesuferit?

– Ana, tatăl tău crede că m-am întors într-un moment prost și înclin să-i dau dreptate

– Nu e deloc așa…Gelu, ai venit într-un moment în care chiar aveam nevoie de un prieten ..să ies Din cercul ăsta care mă terorizează. L-a privit în ochi și el a reînceput să creadă în șansa lui.

Victor, stupefiat de ezitările Alinei de a-l recunoaște pe Mario, Terente și ceilalți derbedei despre care era sigur că sunt autorii răpirii și violului s-a grăbit să meargă  spre seară la garsonieră.  Când a ajuns a avut parte de un spectacol neașteptat, Alina, leșinată, era scoasă pe brațe de Sebastian și dusă la o mașină iar Andreea îi însoțea înfuriindu-se la vederea lui. Oare ce se întâmplase?

Acasă Alina făcuse o criză, nu mai voia să se îndoape cu pastilele pe care i le îndesa în gură sora ei ca să o calmeze și când a apărut Sebastian, pe care Andreea îl convocase pentru a o ajuta în internarea pe care o plănuia, nu s-a mai putut împotrivi. Desigur Deea îl citise pe infirmier, un gigolo de cartier, un profitor fără scrupule care se angaja în slujba oricui îl plătea, nu le-a păsat că Alina îl strigă disperată în ajutor pe Victor, au amăgit-o că o duc la țară, să respire aer curat și au scos-o din casă. Apărut pe neașteptate în stradă Victor n-a putut interveni cu nimic, Alina a fost îmbarcată ca un pachet în mașina lui Sebastian și au pornit, dar nu spre satul de provincie, cum pretindea Deea ci spre spital. Au cărat-o în stare aproape de inconștiență printr-o intrare de serviciu și au dus-o într-o rezervă izolată din secția de psihiatrie unde Sebastian părea a face orice vrea.

Când s-a trezit dimineață l-a văzut iarăși pe Sebastian în uniforma lui verzuie aducându-i  micul dejun și s-a bucurat.

– Sebastian,  ce bine că te văd, zi-mi și mie unde mă aflu, te rog…

– Te-am adus înapoi la spital, îmi pare rău dar aseară ai avut o criză îngrozitoare ..

– Și de ce nu-mi amintesc nimic? Vreau să vorbesc cu doctorul Tomescu!

– Vezi, nu ești încă vindecată…doctorul o să vină mai târziu..

Dar doctorul nu avea să vină iar Alina va înțelege treptat, cu stupoare, că e prizonieră. Ușa rezervei era încuiată. Singura persoană care venea să o vadă era Sebastian. Coșmarul revenise și căpăta proporții nebănuite… Alina trecea prin clipe extrem de dificile, făcuse chiar o criză de furie și Sebastian reușea cu greu s-o potolească, având grijă ca să nu atragă atenția asupra internării clandestine a fetei.  Spre norocul lui doctorul Tomescu era în concediu și medicul care-i ținea locul nu cunoștea prea bine situația din secție. Dar Alina era greu de stăpânit. Se trezea brusc din somn ca apoi să o cuprindă somnolența, avea coșmaruri frecvente, plângea, punea întrebări fără să primească răspunsuri. Doar Andreea avea acces la ea și atunci starea ei părea să se înrăutățească, pentru că îi șoptea, în pragul leșinului „Deea de ce-mi faci asta, de ce m-ai adus aici? …Mi-ai promis că mă duci la mama, de ce sunt aici…Nu mai pot, nu mai rezist”…Ce-i putea răspunde?

– Alina, nu mai plânge că mi se rupe sufletul…

– De ce, Deea spune-mi de ce?

– Tu ai încredere în mine? Îți jur că n-am să te abandonez niciodată, că am să te ajut să te vindeci…

– Nu te mai cred , Andreea…

Practic Alina a dispărut și Victor nu putea să o găsească. S-a dus la mama lui să-l ajute să dea de Sebastian, presupusese că fata a fost internată din nou dar în registre nu figura apoi a încetat să insiste, i se părea că e înlăturat din viața Alinei și nu voia să se impună cu forța. Mai ales că nici fratele său nu scăpase de probleme, dimpotrivă. Împăcarea dintre Dan și Ana n-a avut loc așa cum spera tânărul, mai ales pentru că a reapăruse de ceva timp  Gelu Nemțeanu, întors din țările cu o climă mai caldă și care o proteja pe Ana de insistențele lui. În plus apăruse Casandra.  N-a durat mult până ce Dan și-a dat seama că frumoasa femeie e gata să pună totul în joc, inclusiv trupul ei, pentru a obține contractul Vilamax și refuzul lui, pe motiv că nu lucra decât cu firme cu experiență, nu o putea ține deoparte. Casandra avea toate armele seducției și la un moment dat Dan era pe cale să cedeze …dar n-a reușit decât s-o jignească și s-o înverșuneze. Se lăsase prins într-un moment de intimitate, era greu să refuzi o femeie frumoasă care ți se oferea dar el a făcut-o, fugind ca un laș înainte ca relația lor să se concretizeze. Ciudat dar Casandra a părut că trece peste gestul lui și a insistat să primească aprobarea pe contract, Dan nu avea de unde ști că femeia reprezenta interesele lui Sică Ciomag. Dar Andreea putea mirosi capcana. I-a văzut într-o cafenea la o masă și nu a ezitat să se apropie de ei. Era cafeneaua din vecinătatea firmei de arhitectură unde chiar ea aruncase năvodul în care să se prindă arhitectul iar acum alta îi luase locul și o imita …

– Ce e, am întrerupt un amor pe cale să se înfiripe, am nimerit într-un moment prost? spuse, măsurând-o din priviri pe Casandra care îi zâmbea sfidător. Dan s-a ridicat și i-a răspuns:

– Nu, dar mulțumesc că m-ai lăsat să beau cafeaua, să mergem Casandra.

– Tu..ai de gând să pleci cu asta?

– Ea este fosta ta iubită? a râs Casandra luându-și geanta ca să-l urmeze spre ieșire.

– Nu, eu sunt viitoarea lui soție… Inutil să îi conducă strigând după ei replici tăioase, cei doi s-au îndepărtat lăsând-o ignorată, ceea ce îi displăcea profund. Terenul de luptă părea că se schimbă însă Andreea nu se temea de un nou război. Dar Casandra ducea un alt tip de război și unul din argumente a apărut imediat…într-o noapte cel mai important din terenurile viitorului Vilamax a fost inundat, se spărsese o conductă de petrol. Prilej să-i strecoare lui Dan că asemenea necazuri nu s-ar întâmpla dacă firma ei ar asigura șantierul. Ceea ce arhitectul refuza în continuare să accepte. Atunci Casandra a jucat cartea de rezervă, partenerul lui Dan de la firmă, Lucian. Lucian avea un călcâi al lui Ahile, îi plăcea să joace pe sume mari la cazinouri și pierdea, trecuse prin numeroase crize, ajunsese chiar să se drogheze, plătise din datorii, adesea cu ajutorul lui Dan dar se înfundase în altele așa că pentru Casandra a fost floare la ureche să-l cumpere, acesta e cuvântul, l-a cumpărat plătindu-i datoriile și ca să-și consolideze puterea l-a acceptat în patul ei.

Situația incertă și instabilă a relației lui Dan a împins-o pe Maria, mama lui, să-i facă o vizită Anei în speranța că va lămuri lucrurile.  A intrat în casa Dogaru fără să știe că Ana era în tovărășia lui Gelu și apariția unui alt bărbat în preajma ei a intrigat-o. S-au făcut prezentările iar Gelu, discret și politicos, s-a retras, bănuia care avea să fie subiectul discuției celor două femei. Iar Maria Bratu n-a ezitat să întrebe, tăios:

– Ce se întâmplă, Ana…sunt puțin îngrijorată. Ce e cu voi, v-ați certat, v-ați despărțit, nu vă mai căsătoriți? Ceremonia a fost întreruptă de o neînțelegere stupidă, acum, iartă-mă, văd un alt bărbat în casa ta…

– Vrei să știi ce se întâmplă? Ana afișa o limpezime și o siguranță de sine pe care nu le observase nimeni până acum. În mod clar reflectase îndelung și luase hotărâri care să-i determine viața viitoare. Gelu nu e mantaua de vreme rea, e omul care mi-a fost alături ori de câte ori am avut nevoie, când mi-a fost greu…Ceea ce n-aș putea spune despre Dan, din păcate.

– Tu vorbești serios? s-a mirat Maria.

– Dan nu are încredere în mine…de fapt sunt din ce în ce mai sigură că nu eu sunt femeia aceea de care  trebuia să se îndrăgostească.

Maria a încercat să o liniștească, punând totul pe seama firii fiului său, posesiv și foarte gelos la care Ana a răbufnit:

– Dar eu cum ar trebui să fiu, Maria? Ar trebui să fiu indiferentă dacă nu proastă, să nu văd nimic, să nu observ, să nu simt…ia gândește-te tu cum era când Dan îmi făcea mie declarații de dragoste și în același timp se plimba cu Andreea de mână, ieșeau împreună, se afișau..și evident se și culca cu ea?

– Draga mea…așa sunt bărbații, a încercat să zâmbească Maria, în locul unei replici mai potrivite.

– Și cu ce mă încălzește pe mine? Vrei să-ți spun ceva sincer? Îmi pare rău că am acceptat să fiu soția lui!

– Vrei să-ți spun și eu ceva sincer? Nu te cred, Ana…

Andreea, hotărâtă să intervină înainte ca o relație a noii venite cu Dan să se înfiripe a luat taurul de coarne și s-a decis să dea buzna peste Casandra la club. Nu înainte însă de a-i „bate obrazul” fostului ei iubit. S-a dus la vilă cu tupeul ei dintotdeauna, a trecut pe lângă servitoarea care nu i se putea împotrivi dar când Dan a văzut-o și-a stăpânit cu greu o reacție violentă. S-a răstit la ea :

– Ce cauți aici, ce vrei de la mine ?

– Am venit să-ți spun că-mi pare rău, a răspuns Deea cu tonul cel mai calm din lume, amâni nunta cu domnișoara Ana și ai început să te uiți după prima venită…Dan nu mai rezista confruntărilor verbale cu Andreea și pur și simplu i-a dat o palmă ceea ce părea să nu o clintească! L-a privit încruntată în timp ce el o apostrofa:

– Gata, m-am săturat de nesimțirile tale!

– Ai înțeles greșit, eu nu-ți vorbeam despre Ana ci despre Casandra. S-a întors spre el atingându-și fața cu palma ca și cum putea șterge de pe obraz amintirea palmei primite. Ai idee că javra asta de Casandra e fiica lui Lupescu? ..așa că mi-ai dat o palmă de pomană. Da, fiica lui Tudor Lupescu, avocatul Tudor Lupescu.

– Andreea ai cuvântul meu că nu mai știu ce să cred despre tine, ți-am explicat cu frumosul că nu te iubesc, că nu vreau să am o relație cu tine..tu vii, dai buzna în casa mea și-mi spui tot felul de tâmpenii, de aberații. Am ajuns să-ți dau palme și-mi pare rău…n-am făcut asta în viața vieților mele…

– Tu ce încerci să mă convingi pe mine, că ești fericit? Nu-ți dai seama că eu sunt singura femeie din viața ta care te-a iubit? Nu vezi că nimic nu-ți merge bine fără mine, că viața ta e un dezastru?

Dan lăsase capul în pământ, cuprins de gânduri când a intrat pe ușă Ana, într-o vizită neașteptată care cădea într-un moment cum nu se poate de nepotrivit, a zărit-o pe Andreea și a încercat să se retragă cu un „deranjez?” dar cealaltă a și sărit la atac…

– Bineînțeles că deranjezi…

– Ce repede s-a întors Andreea, constată Ana cu amărăciune dar Deea avea alte fire de tors.

– Fii atentă fetițo, se pare că arhitectul nostru s-a pricopsit cu a treia și s-ar putea să nu mai câștigăm nici eu nici tu…ce ar fi să ne aliem s-o scoatem din peisaj pe pipernicita aia după care vedem noi cum împărțim ce mai rămâne din domnul Dan Bratu?

– Nu-mi plac deloc glumele tale…s-a apărat Ana care venise dintr-un impus, motivată de inundația neașteptată cu petrol care amenința construcția visată de Dan.

– Dar să știi că eu nu glumeam deloc. Și  dacă nu vrei mă ocup singură.

N-a așteptat decât până seara când s-a dus glonț la club, a urcat scara spre camera privată unde îl vizitase de atâtea ori pe Tudor și a bătut insistent la ușa încuiată până când și-a făcut apariția Casandra, cu un prosop improvizat strâns la piept, mascând parțial trupul ei gol. Și-au zâmbit ca două fiare înaintea luptei dar Andreea, care își închipuise că o surprinde alături de Dan avu surpriza să-l găsească în patul femeii pe Lucian. Nu avea altceva de făcut decât să se întoarcă la războiul vechi…

Apăruse știrea că Mario a fost omorât într-o încăierare cu alți tineri, poate drogați și pericolul ca Alina să-l recunoască totuși trecuse așa că internarea ei clandestină, o improvizație de moment, putea lua sfârșit. De altfel lui Sebastian îi era greu să o mai țină ascunsă în spital, putea fi descoperit în orice moment, așa că a presat-o pe Andreea la telefon să găsească altă soluție. Au adus-o din nou în garsonieră, cu riscul ca Victor să-și facă din nou apariția în preajma Alinei ceea ce nu a întârziat să se întâmple. Dar mai întâi a intervenit Bianca, ea a sunat pe telefonul fix și Alina s-a bucurat să-i audă glasul.

– Să nu pleci niciunde, i-a spus fetița, vreau să-ți fac o vizită..

–  Aha, înțeleg, ești asistenta lui Victor..dar de ce nu mă sună  el?

– Nu cu Victor, cu alt băiat. A venit cu unul din colegii ei de clasă, cu Luca, a cărui mama avea o grădiniță particulară și era în căutare de angajate. Alinei nu i-a venit să creadă dar a acceptat să meargă la interviu. În curtea grădiniței l-a găsit și pe Victor, care se juca alături de copiii dar nu a deranjat-o micuța conspirație, în fond cu toții îi doreau binele. Era exact de ceea ce avea nevoie ca să se vindece cu adevărat…

– A venit Albă ca Zăpada, a spus Victor întâmpinând-o pe Alina care zâmbea curioasă.

– Care-i treaba? l-a întrebat după ce Bianca a preluat distracția puștanilor.

– Simplu, mama lui Luca e profesoară de muzică, se ocupă de grădiniță și, dacă te pricepi, după o perioadă de probă, te angajează…I-a sărit de gât și l-a îmbrățișat fericită, s-au sărutat cu pasiune, ca în vremurile bune iar copiii i-au aplaudat, de la distanță. Cât de repede se schimbase totul, după chinurile și frământările suferite în spital. Da, ca să se refacă Alina avea nevoie de îngrijire, de veselie, de dragoste în primul rând nu de medicamente și regim de spital…

Când a aflat Andreea nu putea decât să o aprobe, orice era mai bun decât la manichiură. Singura ei temere era revenirea lui Victor în viața Alinei dar reacția surorii fu promptă și amară:

– De ce nu încerci să te bucuri și tu puțin pentru mine, e un lucru pe care mi-l doresc foarte mult…

– Da mă bucur măi, cum să nu…vrei să fac o piruetă? Și mai ales mă bucur pentru prietena mea Ana Dogaru, știi că s-a întors amicul ei din copilărie, poate din grădiniță, Gelu Milogelu, tenismenul ratat? I-am văzut împreună la shopping…Încă nu bănuia că e foarte aproape de un punct de răscruce în destinul tuturor…

Acum Lucian devenise susținătorul Casandrei și îl presa pe Dan să accepte contractul cu firma acesteia dar împotrivirea lui nu slăbise când un nou eveniment avea să-l bulverseze. Era incredibil, Ana acceptase să se căsătorească cu Gelu! Dan se dusese la ea acasă să o anunțe, ceea ce ea știa de altfel, că Poliția finalizase ancheta în care fusese acuzată pe nedrept, Lupescu declarase în scris că agresorul lui a fost chiar Mario care intrase pe furiș în garsonieră, găsise pe jos pistolul și trăsese ca să-l omoare. Ieșirea din scenă a lui Mario, deși neconfirmată, făcea cercetările inutile…Ana nu avea curaj să-i spună că luase hotărârea de a se despărți definitiv de el pentru a-l proteja, pe el și pe Bianca,  dar și pentru a se apăra pe sine de lanțul de necazuri  și obstacole care i se puneau în cale și în sfârșitul cărora nu credea..

– Gelu m-a cerut de nevastă și eu am acceptat, a rostit în cele din urmă adunându-și puterile să-i înfrunte privirea speriată, uimită, rănită. Abia după o îndelungată tăcere în care niciunul dintre ei n-a putut rosti o vorbă Dan a întrebat cu amărăciune:

– Ascultă, cu ce am greșit eu că mă pedepsești așa?

– Îți trebuie neapărat o explicație, Dan? Mă mărit cu Gelu și atât. ..Poate ne-am făcut iluzii amândoi, a fost un vis frumos  care s-a terminat acum…

– Nu pot să cred…

– Tu singur ai spus că fosta ta soție Ioana a fost unica, marea ta iubire…e clar că n-am reușit să o înlocuiesc…

L-a mângâiat pe păr și l-a lăsat să plece înghițindu-și lacrimile dar afară în mașina lui aștepta Bianca. Fetița trebuia să știe adevărul și au trebuit să-i spună iar Ana a fost obligată să confirme că a ales să se mărite cu Gelu. Reacția copilului a fost violentă:

– Ești o trădătoare și o mincinoasă, nu vreau să te mai văd niciodată!

Desigur, vestea pe care Alina o preluase de la Victor și o împărtășise Deei făcu adevărate ravagii, Andreea jubila. Mai întâi la propriu…a început să chiuie și să danseze ca un copil căruia i s-a făcut cadoul dorit. Avea o poftă de mâncare teribilă și toată ziua mesteca, fără să țină seama de riscul de a-și compromite silueta iar nunta anunțată a Anei cu Gelu devenea nou prilej de chef și sărbătoare…

– N-o plânge pe Ana, s-a scos singură din schemă…

– Și de ce crezi  că a făcut-o? Să nu-mi spui că a realizat că Gelu are mai mulți bani decât Dan?

– Chiar nu mă interesează, important pentru mine e că mi-a rămas Dan Bratu.

Dar nu s-a grăbit să asalteze reduta părăsită de adversară, a așteptat răbdătoare să vadă dacă nunta anunțată se face și apoi să acționeze.

Între timp, mai ales atenționat de bătrânul Nechifor, Gelu l-a chemat pe Dan la o întâlnire între bărbați, era normal ca ei doi să aibă o discuție față în față și Dan s-a grăbit să vină în casa Dogaru unde, în absența Anei plecată la interviuri pentru job, l-a așteptat rivalul său.

– Să stăm de vorbă, deci? a spus Dan cu calm, așezându-se pe un fotoliu. Mă speriasem, credeam că vrei să ne batem.

– Dacă vrei, la tenis am putea încerca, presupun că te-aș bate, a zâmbit Gelu.

– Sigur, îți dă mâna să glumești…

– Dane, adevărul e că n-am făcut nimic ca s-o câștig pe Ana…tu ai pierdut-o. Era adevărat și Dan nu vedea nici un motiv de protest, pur și simplu s-a mulțumit să asculte. Crede-mă, a continuat Gelu, o iubesc din toată inima și am să încerc să o apăr, să o protejez cum pot eu mai bine. Poate par caraghios dar eu m-am îndrăgostit de ea de când eram școlari dar n-am îndrăznit să-i spun niciodată.

– De fapt m-ai chemat să-mi spui cât de fericit o să fii tu cu Ana?a rostit Dan, la fel de liniștit.

– Crede-mă, aș vrea să fie așa…

A fost clipa când Ana a intrat pe ușă, cei doi s-au ridicat stânjeniți iar ea i-a privit mustrător:

– Ce faceți voi aici, îmi negociați soarta?

– Ana…rosti Dan în timp ce femeia și-a scos pardesiul și s-a apropiat de Gelu, într-un gest fără echivoc. Eu cred că ar trebui să mai aștepți. Cred că te pripești.

– Iar eu te rog să nu mai insiști, deja e penibil, i-a răspuns ea.

– Penibil?Tu de fapt ce faci, îți bați joc de cei care te iubesc? Dacă asta voiai, ești servită.

– Încetează te rog, a încercat Gelu să intervină dar deja nervozitatea lui Dan se apropia de explozie și l-a repezit:

– Tu taci mă din gură! i s-a adresat fără să-l privească, ochii lui erau ațintiți doar pe Ana care încasa loviturile în tăcere.  Ți-ai bătut joc de mine și acum îți bați joc de ăsta?

– Dacă așa vezi tu lucrurile…

– Da, așa văd eu lucrurile!

– Gelu, dă-l afară! a replicat Ana pe același ton trist iar Dan a înțeles că trebuie să renunțe definitiv și să plece…Nu înainte ca femeia să-i înapoieze inelul de logodnă pe care-l primise. O pagină frumoasă din viața lor se închidea lăsând în loc dureri și răni deschise…

Nunta Anei cu Gelu a avut loc în prezența unui grup de prieteni. Dan reușise cu greu în acele zile să facă față întrebărilor Biancăi, îi spusese deschis că totul se petrecuse din vina lui. Nu fusese capabil să-i aducă o a doua mamă, așa cum promisese dar se va strădui, va insista să caute „o fată frumoasă și bună„ pe care Bianca să o placă și să o accepte.

După  nuntă Andreea  și-a făcut apariția, așa cum plănuise, s-a apropiat de mașina lui când Dan se pregătea să plece abătut de la firmă și i-a șoptit cu un glas stins:

– Dane, nu mai suferi te rog…nu mai suferi că femeia asta nu merită…Intră în mașină, bagă în viteză și pleacă repede ..cât de departe vezi cu ochii…Mă auzi? Știa că el va accepta cu greu umilința, înfrângerea suferită pe neașteptate, după ce clădise planuri strălucite de viitor alături de cea pe care o considera aleasa lui pe vecie…

– Da, te aud…

– Vreau să știi că sunt alături de tine, să te ajut pe cât pot…Vrei să tac? spuse văzând figura lui impasibilă, privirea pierdută…

– Taci.

– OK, bine, tac…dar după câteva clipe reluă: Mai tac mult că uite, nu mai pot?…Ești sincer cu mine, uită-te în ochii mei…ce ți-ai dori cel mai mult să faci în momentul ăsta? Să pleci cu mașina către nicăieri, să te îneci într-un pahar de vin, ai dori să faci dragoste? Eu sunt cu tine, aici…El nu a răspuns, doar i-a făcut semn să urce în mașină. Erau clipele când vedea cu ochii minții ceea ce se întâmpla acum la casa Anei, cum soseau de la ceremonia de la casa de căsătorii, încărcați de flori, cum intra alături de Gelu în camera împodobită de sărbătoare, cum se desfăceau sticlele de șampanie…

– Dane, nu suport să te văd așa…A condus-o până la blocul cu garsoniere și ea a insistat să urce sus împreună dar el s-a așezat pur și simplu pe scara de piatră de la intrare, cu capul în mâini. Andreea începu să se smiorcăie, era o bună actriță…I-a spus că ea îl înțelege cel mai bine, pentru că știe ce înseamnă să te părăsească omul iubit,  i-a vorbit de Bianca, l-a convins să urce în garsonieră și l-a servit cu un whisky. Dan n-a refuzat băutura dar i-a spus:

– Aș vrea să nu mai mi se vorbească de trecut…se poate?

– Se poate…dar tu asta crezi, că eu fac parte din trecutul tău? Greșit, Dane, eu fac parte din prezentul tău și din viitorul tău, sunt femeia care te iubește cel mai mult și care a luptat cel mai mult…de fapt ne merităm unul pe altul…suntem perechea potrivită…

El băuse deja câteva pahare și ar fi vrut să plece dar se simți obligat să întrebe:

– Zi ce vrei?

– Vreau să mă iubești…să-ți dai seama că eu te iubesc și viitorul tău e cu mine…Tu ce-mi ceri? De parcă aburii alcoolului se risipiseră Dan s-a ridicat, smulgându-se brusc din starea de letargie și începu să gesticuleze nervos.

– Ce-ți cer? Să nu mai mă sufoci, să mă lași în pace pentru că mă agasezi și nu mai vreau să vorbesc cu tine! Și-ți spun asta de luni de zile! Mi-e că dacă deschid o cutie de conservă și de acolo sari! Era prea puțin să o destabilizezi pe Andreea care l-a lăsat să se descarce de furie dar el era hotărât să plece și s-a îndreptat spre ușă.

– Dane nu pleca, ai să regreți..

– Mersi pentru whisky!…A ieșit lăsând-o să-și descarce la rândul ei furia, singură  între patru pereți și s-a dus acasă. A încercat din nou să o liniștească pe fetiță promițându-i că va avea mai mult timp pentru ea, să se joace sau să se plimbe împreună și a încercat să-și scoată din minte decepția suferită. Dar era greu să nu-și închipuie noaptea nunții pe care Ana, Ana lui, și Gelu, Gelu soțul ei oficial, aveau să o petreacă împreună. Dan însă imagina inutil pentru că noaptea nunții celor doi nu avea să fie una obișnuită, Ana și Gelu s-au așezat în pat împreună, stingheri ca doi începători dar ea nu l-a lăsat să o atingă, nu putea să facă dragoste cu el, cel puțin deocamdată,  și Gelu a părut că înțelege și acceptă deși era frustrat. O iubise, o admirase pe Ana încă din copilărie și acum îi era interzis să-și împlinească dorința de a o avea lângă el, cu totul a lui…dar n-avea de gând să abandoneze speranța. Cât despre Ana, ea înfruntase cu greu reproșurile prietenei sale Delia, încercând să o convingă că va fi o soție bună pentru Gelu.

– Dar îl iubești? fusese întrebată iar Ana plecase ochii:

– Dragostea vine mai târziu…pe parcurs….poate…Dar acum nu putea să accepte îmbrățișarea lui Gelu care, la fel de timid ca întotdeauna, nu îndrăznise decât să schițeze o apropiere spre ea, soldată cu un brusc refuz al femeii care se ridicase din pat, preferând să se ghemuiască pe un fotoliu.

– Nu pot Gelu…nu acum…

Alina și Victor și-au regăsit pasiunea de odinioară de parcă nu s-ar fi întâmplat atâtea între timp. Felul lui de a fi, uneori exagerat, alteori ridicol dar întotdeauna deschis o atrăgea pe Alina și o ajuta să-i ierte toate excesele. Lui Victor până și minciunile nu-i reușeau așa că îi promise că de acum înainte nu-i va mai ascunde nimic. Au sărbătorit înțelegerea cu un sărut pătimaș apoi el a luat-o în brațe și a așezat-o pe patul din mansardă unde petrecuseră atâtea clipe frumoase. A mângâiat-o îndelung, cu blândețe, a sărutat-o iar și iar, pe frunte și pe buze și pe gât și pe sâni…ea s-a bucurat să-i simtă din nou atingerea și răsuflarea și mirosul pielii, au făcut dragoste de parcă atunci de descopereau prima dată iar Alina a simțit din nou că apropierea unui bărbat poate fi dătătoare de împliniri și bucurie…

Prima lecție de adevăr a încercat-o Victor într-o zi vorbindu-i despre monezile bizantine false pe care le achiziționase un Muzeu și, la început, Alina n-a înțeles care era vina pe care voia să o mărturisească. I-a explicat că el făcuse matrița acelor monede și atunci Alina s-a speriat.

– Aveam nevoie de bani, a încercat s-o liniștească dar ea intrase brusc în panică, îl și vedea la închisoare iar el a trebuit să termine ceea ce începuse, precizând că banii veneau de la Lupescu. Un nume care o speria și mai tare!

– Să nu mai aud de Lupescu, numele lui îmi face rău…

– Iartă-mă dar nu vreau să te mai mint, te iubesc prea mult puiule…m-am chinuit, m-am dat cu capul de toți pereții dar răul a fost făcut…A lăsat brațele în jos în semn de deznădejde văzând că ea se frământă, cu gândul să plece din nou:

– Ăsta sunt, Alina…ăsta sunt! Dar ea n-a plecat, s-a întors spre el și l-a îmbrățișat, l-a mângâiat ca pe un copil. S-au privit iarăși și iarăși iar el șoptea „nu vreau, nu vreau să te mai mint…niciodată….Nu-i așa că nu pleci?” Ea n-a plecat și el i-a luat fața în palme și a început să o sărute, cu sărutări mici și multe, până s-au topit toate în sărutul acela al dragostei pe care nimic nu poate să o desfacă…

Scandalul nu avea să întârzie, Victor a fost urgent chemat de Lupescu la o discuție la magazinul Claudiei, la Muzeu custodele Pricop făcuse imprudența să se laude în fața presei cu achizițiile făcute și unul din cei prezenți, un grec care se pretindea cunoscător, emisese dubii că monezile ar fi originale, ceea ce presa nu trecuse cu vederea.

– Și acum ce facem, mergem toți trei la pușcărie? întrebă Victor cu un aer zeflemitor. Sau mă duc eu singur înainte? Dacă amicul vostru a dat-o în bară eu ce vină am? De fapt chiar avea pentru că tocmai el, la sugestia Alinei, pusese la cale micul complot, prietenul său Paul fiind cel care jucase rolul colecționarului grec. O farsă menită să provoace panică dar urmarea putea fi, ca la ruleta rusească, imprevizibilă…

– Tu ai păpat o grămadă de bani de la mine și acum faci pe deșteptul, te mustră conștiința, ții cu statul ? îl repezi Lupescu. Avocatul avea ceva bănuieli că incidentul cu grecul fusese regizat dar și lăcomia și lăudăroșenia amicului său Pricop îl agasau. Să știi că dacă nu înțelegi mă ocup la modul cel mai serios de tine și de toanta aia de manechiuristă! Victor era gata să sară la bătaie dar Claudia a intervenit între cei doi oprind în fașă încăierarea. Incidentul de la muzeu putea trece neobservat dar nu erau excluse nici consecințele neplăcute, Victor însă își îndeplinise dorința de a se răcori băgând spaima în cei doi complici.

Altceva important era pe cale să se întâmple și criza a început să se simtă într-o dimineață de sâmbătă când Alina rămăsese în pat să citească iar Andreea a apărut din baie, în pijama, văitându-se…

– Aoleo..am să mor…îngrijește-te și tu de sor-ta …nu mai pot să mă țin pe picioare..

– Ce să fac eu dacă sora mea bea până nu mai poate? Era adevărat, Andreea petrecuse iar până noaptea târziu la bar, bând cot la cot cu impresarul ei Gino și punând la cale turnee fantasmagorice, dar nu era numai atât.

– Mi-e rău de la fiere, de la ceva, a continuat să se vaite Andreea în timp ce sora ei se apucase să-i facă un masaj..am vomitat și mațele din mine în baie…Nu i-a mai pomenit de excesul de băutură, i-a pus o compresă rece pe frunte și a vegheat-o  în timp ce Deea suspina și se văicărea.  Dar răul a revenit și ziua următoare și atunci Andreea a înțeles că e vorba de cu totul altceva. Când Alina a sosit acasă seara a găsit-o tot în pat dar cu totul altă înfățișare, părea deprimată, copleșită și în același timp confuză, ea care niciodată nu arăta că-și pierde cumpătul.

– Mare blestem pe capul meu..exact ce-mi lipsea, se văieta ea și Alina a rămas blocată văzând-o cu un test de sarcină în mână.

– Tu…ești însărcinată? Nu-i venea să creadă dar a examinat cu atenție testul și a zâmbit. Tu chiar ești însărcinată, să știi! Cum, când, cu cine?

– Nu te mai bucura așa, te rog eu frumos, important e că n-aveam nevoie de chestia asta acum..,și cât am sperat să fie altceva cu toate semnele pe care le-am avut, mi-a întârziat și am zis că e o dereglare, am avut grețuri, mi-a crescut pofta de mâncare că o să mă fac ca un balon de o să râdeți toți de mine…

– Lasă, e normal să ai grețuri, a început Alina să cânte..pentru că o să am un nepoțel!

– Te rog frumos încetează, n-am chef de glume! Nu știu ce dracu o să fac, o să mă duc să mă spânzur…uite, e prima oară când îți recunosc că eu, Deea, m-am purtat ca o servitoare proastă, punct! Am pus totul pe baza vieții stresante pe care o duc din cauza boului de Dan…

– Și în ce lună ești, măcar știi?

– Da, în luna fraierelor care n-au grijă să se păzească! Mi-e foame,avem ceva de înfulecat? a continuat, în timp ce Alina căuta prin frigider să-i pregătească de mâncare. Pot conta pe tine să nu spui absolut nimic nimănui?

– Andreea, al cui e copilul ăsta?

– Al cui să fie, al lui Dan Bratu…vrei amănunte, locul, ziua, ora, secunda când l-am conceput? Important e ce fac eu…de data asta e o chestie serioasă! S-ar putea ca plodul să fie o binecuvântare dar mă întreb, merită sacrificiul?

Dan încă nu știa ce-l așteaptă, avusese din nou o confruntare dură cu Casandra, susținută aprig de Lucian dar se menținuse pe poziții, nu îi va da contractul dorit. Ea trebuia să găsească un alt plan pentru că Sică o presa, începutul lucrărilor la Vilamax nu era departe. Avea o idee dar pentru a o pune în practică trebuia folosit Lucian și pătruns în calculatorul lui Dan de la firmă iar parola nu o cunoștea nimeni. Sigur că Lucian era vulnerabil dar în adâncul conștiinței nu era corupt și, la început, nici n-a vrut să audă de propunerile femeii care-și declara fățiș dorința de a-l distruge pe Dan. Opoziția lui a început să se clatine când ea i-a amintit de datoriile pe care i le plătise, Lucian se îndatorase serios și nu avea cum să returneze banii.

– Stai puțin, nu așa ne-am înțeles, a replicat el ușor speriat. Ai spus că mă păsuiești până fac rost de bani…doar nu e trecută nicio dată pe chitanțele alea… Dar Casandra schimbase brusc tonul:

– A, nu? Atunci o să trecem data de azi. Sunt oameni puternici care mă susțin, îi spuse ea, atât de puternici încât spargerea unei conducte de petrol într-un șantier e un fleac…

Lucian a rămas năuc, nu-și închipuise că s-a amestecat într-o conspirație atât de mare. Sigur, contractele pentru Vilamax promiteau să aducă bani buni celor care intrau în grațiile investitorilor străini și era clar că intransigența lui Dan nu convenea multora, dar se lăsa greu, ideea de a contribui la căderea prietenului și colegului său era dificil de digerat.  Încă o ședință de convingere în pat l-a făcut pe Lucian disponibil să se alieze cu ea împotriva șefului lui dar planul era greu de pus pe picioare, fără parolă. Ideea de a intra în computerul arhitectului pentru a modifica necesarul de materiale în așa fel încât Dan Bratu să fie făcut răspunzător și obligat să acopere paguba arăta o minte diabolică, greu de crezut că doar Casandra era autoarea. Ezita într-una, cum să facă rost de parolă ?

Desigur, atracția sexuală era un atu important dar poate insuficient pentru a-l întoarce pe Lucian împotriva celui care-i era coleg, șef și prieten dar Casandra a știut să găsească resortul cel mai de seamă, invidia. Conștient că nu are calitățile profesionale, talentul înăscut al lui Dan, Lucian suferea fără ca poate să-și dea seama de un complex de inferioritate care putea fi speculat dacă îi ofereai promisiunea de a deveni el numărul unu în firmă. De altfel la ultima înfruntare între ei Dan folosise argumentul de forță, Lucian era acționar minoritar și opinia lui nu se putea impune iar asta n-a făcut decât să-l îndârjească pe acesta, nu îi stătea în fire să declanșeze un război pe față dar era gata să participe la o conspirație secretă. Ceea ce Casandra era pe cale să facă, atrăgându-și cu măiestrie aliatul necesar. Dar timpul trecea și soluția nu fusese găsită.

A fost ideea Alinei să-l aducă pe Dan în garsonieră, sub pretextul că e ziua Andreei. De fapt se sărbătorea Sfânta Irina dar a pretins că e al doilea nume al surorii ei iar Victor a ajutat-o să-l convingă pe Dan să se poarte civilizat și să vină cu un buchet de flori. Deea i-a întâmpinat iarăși zâmbitoare și elegantă, cu cercei strălucitori și cizme albe noi, chiar dacă ușor confuză.

– Alina mi-a spus că te cheamă și Irina, s-a explicat el în timp ce Alina și Victor se retrăseseră în bucătărie. Victor, adăugă, vino și tu să o pupi pe Andreea, e ziua ei..

– Da, pe frunte, desigur…spuse Victor, apropiindu-se…E voie?

– Dacă nu te doare…replică Deea apoi îl privi pe Dan cu interes. Alina ți-a mai spus ceva?

– Mi-a zis că ai fost cam bolnavă în ultimul timp, așa e?

– De asta ai venit, să mă compătimești?

– Am venit pentru că …suntem prieteni, nu?

– Ai dreptate, între noi n-a fost nimic deosebit, iubire, pasiune, nopți fierbinți…mulțumesc pentru flori, prietene, ce pot să zic, spuse ea aruncând brusc pe jos buchetul de flori pe care-l ținuse în brațe. Atunci Alina s-a repezit să ridice florile iar Dan l-a chemat pe Victor să plece împreună.

– La mulți ani încă odată…Irina.

– Mulțumesc, prietene…

După ieșirea lor Deea și-a certat sora pentru inițiativă..„De ce  nu i-ai spus tu, mătușă ce ești, uite Dane dragă,  Andreea e însărcinată, să vezi că murea de râs”…Nu se obișnuise cu ideea că ar putea naște un copil, o tenta mult să-i spună adevărul lui Dan dar trebuia să o facă în felul ei, mai ales după ce îl păcălise odată că e gravidă. Poate era mai bine să avorteze, sacrificiul de a fi mamă i se părea prea mare, chiar dacă șansele de a fi soția lui Dan creșteau.

– Mai degrabă avortez, i-a spus Alinei care s-a speriat.

– Ce să faci? Tu mai ții minte prin ce am trecut eu? Atunci Andreea a simțit din nou o amețeală neplăcută care o cuprindea și discuția lor s-a terminat brusc. Dar destinul nu era pregătit să dea înapoi. Alina trebuia să o însoțească pe Andreea la clinica unde își făcuse programarea la Ginecologie și a mers fără să încerce să provoace o altă discuție, își dădea seama că sora ei nu e pregătită să devină mamă. Inventase atâtea șiretlicuri ca să rămână alături de bărbatul dorit, nu ezitase să lupte cu orice mijloace împotriva rivalei și acum, când dispunea de un atu imbatabil dădea înapoi. Un copil inventat putea fi o armă de luptă, unul adevărat, o ființă zămislită în interiorul ei însemna răspunderi pe care nu avea curajul să și le asume. Totuși, când asistenta a poftit-o în cabinet, Andreea s-a refugiat în brațele surorii sale, părea că hotărârea cu care venise se clătina, totuși a  intrat să vorbească cu doctorul. Era un om între două vârste, cu evidentă experiență și, în vreme ce pacienta se pregătea de operație n-a uitat să întrebe:

– Vă rog să vă relaxați, e o nimica toată…sunteți la primul avort?

– Da, și sper să fie și ultimul.

– Să trecem la treabă sau…v-ați răzgândit?

– Nu, nu m-am răzgândit!

S-a întins pe masa ginecologică, l-a privit pe doctor punându-și mănușile albe, verificând instrumentele pregătite de asistentă și brusc, s-a smucit, a început să strige cuprinsă de o criză de nervi neașteptată: ” Să vină sora mea aici…să-l aducă pe nenorocitul de Dan să vadă cu ochii lui ce mi-a făcut! Să vină imediat sau nu mai răspund de mine!  Nu vă apropiați, vreau să-l văd la față pe Dan Bratu, aduceți-l aici în spital…”

Și Dan a venit, neînțelegând la început despre ce urgență e vorba, apoi privind înmărmurit micul ecran al ecografului pe care se distingeau mișcările haotice ale unei ființe umane pe cale să se configureze. Andreea a văzut emoția din ochii lui gata să se transforme în lacrimi și a șoptit:

– Dane, vezi cum îi bate inimioara? Copilul nostru…băiatul nostru pe care ți l-ai dorit…Părea transfigurată, schimbată, și în ochii ei sticlea emoția adevărată iar cuvintele erau pe măsură: Îți spun cinstit că venisem cu gândul să avortez…L-a văzut pe bărbat refuzând dintr-o mișcare a capului în timp ce șoptea ”nu se poate”…și a continuat: Mi-am dat seama că nu pot face asta fără ca tu să știi …m-am hotărât să țin copilul acesta indiferent de consecințe, fie că mă respingi sau nu …copilul e fructul dragostei noastre …

El nu a răspuns nimic, doar zâmbea…un zâmbet încă marcat de amărăciune dar încărcat de speranță…

Când au ieșit de la Ecograf Andreea își recăpătase stăpânirea de sine și aplombul dintotdeauna. Dan a îmbrățișat-o iar Alina care îi aștepta pe hol s-a înseninat, cuprinsă de bucurie ca o izbăvire. Surorile au plecat vesele spre garsonieră, Dan s-a întors la vila lui dar zarurile fuseseră aruncate, de a doua zi totul urma să se schimbe.

Deea țesea din nou planuri de viitor. „S-au schimbat lucrurile, spunea, noi două, adică surorile Damaschin, vom face  legea în casa Bratu dar tu să nu te grăbești cu Victor, l-ai prins foarte bine în hățuri, parcă e o marionetă trasă pe sfori…”  Dar când Victor a sosit a doua zi chemat de Alina să ajute la mutare a rămas uimit să afle că nu iubita lui ci Deea se mută! A început să se tăvălească pe jos strigând ”nu mai vreau”! până când Alina l-a lămurit:

– De data asta e serios, au fost la ecograf, au văzut copilul…

– Și dă din picioare progenitura? s-a enervat el.  I-am spus lui Dan de sute de ori ce poamă e soră-ta, i-am povestit de veveriță, i-am repetat că îl înșeală pe toate drumurile..

– Un copil îți poate schimba viața, încercă Alina să-l liniștească dar el era greu de convins.  L-a rugat, l-a implorat, a insistat să-l convingă că sora ei s-a schimbat  și totul s-a încheiat cu o îmbrățișare. El i-a promis că se va strădui să accepte noua realitate și chiar era decis s-o facă.  Mai greu era de presupus că vor înțelege ceilalți dar Deea avea gândurile ei, chiar de dimineață s-a dus să o aștepte pe Bianca la școală și a luat-o cu ea să mănânce o prăjitură.

– Înainte de masă? a replicat fetița, mirată iar Deea a zâmbit:

– Bine, o să ne sacrificăm și mai mâncăm una, după masă. Voia ca Bianca să afle situația din gura ei fără întârziere și fără ocolișuri.

– De ce vrei să vorbim ca între fete? a întrebat-o fetița, înainte de a se atinge de prăjitură  și Andreea n-a ezitat să-i spună:

– Uite, eu știu că noi două nu ne-am înțeles foarte bine la început…Bianca, vreau să fim prietene și am un cadou pentru tine ..

– Un cadou?

– De data asta nu e vorba nici de o păpușică nici de un ursuleț…e vorba de un frățior, sau o surioară. Vreau să-ți dăruiesc un frățior.

– Tu?

– Da, eu..și am mare nevoie ca tu să crezi lucrul acesta..am fost împreună cu Papi la doctor și i-am ascultat inimioara iar Papi era tare emoționat…Bianca, am foarte mare nevoie de ajutorul tău …

– Eu cu ce pot să te ajut?

– Poți să mă ajuți fiind prietenă cu mine …Am fost sinceră și am vrut să fii prima care să afli și vreau să fim o familie, Bianca…tu, Papi, eu și frățiorul sau surioara care o să vină…Dacă tu crezi că sunt o femeie rea și n-ai să mă poți accepta spune-mi-o și plec. Am să-mi cresc copilul singură și promit că n-o să mai auziți niciodată de mine. Tu ești cea care decizi…

Bianca a schițat un zâmbet și Deea a privit-o ușurată, își epuizase argumentele.

– Hai să mâncăm prăjitura!

Ceea ce fusese la început o tactică, un plan de a-și recăpăta poziția în familia Bratu se transforma încetul cu încetul într-o încercare disperată de a recâștiga încrederea copilei care o privea cu ochi neîncrezători. Oare avusese dreptate Alina? Un copil îți poate schimba viața? De ce simțea înăuntrul ei o nelămurită dorință de a fi acceptată și nu judecată, chiar avea nevoie de sinceritate? Era prima dată când își dădea seama că prietenia, înțelegerea, sprijinul celorlalți sunt extrem de importante și trebuie să fie sincere nu obținute prin înșelătorie, că nu mai trebuie să-i manipuleze, că trebuie să renunțe la a-i folosi ca pe niște obiecte pentru atingerea scopurilor ei?

După amiază, Alina și Victor au adus la vilă lucrurile Deei iar aceasta a intrat triumfătoare în casă, de mână cu Bianca și fetița părea fericită ceea ce l-a înmuiat repede pe Dan, încă nehotărât să accepte noua întorsătură a situației. Mai mult, copila n-a ezitat să-i spună pe un ton imperios tatălui ei:

– Papi, să ai grijă de Andreea!

– Fetița ta nu numai că e răpitor de frumoasă și extrem de inteligentă…a intervenit Deea atrăgând-o pe Bianca într-o îmbrățișare…tot drumul am discutat ca două domnișoare cum discuți cu un om mare, a înțeles că trebuie să fie alături de noi doi, că putem fi prietene …și eu îi mulțumesc mult și îi promit că n-am să o dezamăgesc…Mai rămânea să-și sărbătorească întoarcerea cu un pahar de șampanie și o partidă de sex iar Deea va avea grijă ca amândouă dorințele să se întâmple.  Îl dorea pe Dan înapoi dar nu cu bravada celei care a învins în lupta cu rivalele ci cu umilința femeii care se dorea iubită pentru ea însăși.  Avea nevoie de îmbrățișările lui, tânjea după un zâmbet, după un sărut, după o vorbă bună, după o mângâiere…Intrase cu bună știință într-o relație care să-i asigure viitorul și acum nu-i mai păsa decât de ziua de azi, își alunga din minte obișnuința de a țese planuri, strategii pentru ziua de mâine. ”Sunt pe cale să mă schimb? Se întâmplă ceva cu mine?”

Voia să fie sexy pentru el, să țină regim, să fie atrăgătoare, să urmeze sfaturile Mariei sau ale celorlalți binevoitori și toate astea le simțea ca esențiale pentru viața ei, fără să fie nevoie să se prefacă, să mimeze, să joace teatru. Un singur lucru nu voia Deea, să împărtășească bucuria cu părinții ei de la Vădeni. Oare cum se așezase înlăuntrul ei această adversitate pentru primii ei ani de viață?  Nu era un sentiment de respingere față de mama și tatăl ei, nicio clipă n-ar fi putut afirma că îi disprețuiește pentru că sunt doar niște țărani simpli, fără pretenții, era vorba de  un refuz de a-și însuși o copilărie modestă, fără perspective. Așa cum privea ea lucrurile să trăiești cu toaleta în curte, să te împotmolești prin noroaie în drumul spre școală, să alergi pe uliță în spatele unui cârd de rațe însemna să accepți o existență animalică, întoarsă în urmă dacă nu cu secole cu decenii. Și cum să te mulțumești cu asemenea viață atunci când ai în casă un televizor , o fereastră magică spre o lume cu totul diferită? Ceea ce o enervase și o înverșunase atunci era resemnarea cu care părinții ei, mai ales mama, își acceptau soarta, lăsând pe seama lui Dumnezeu și dreptatea și nedreptatea. Nici măcar Alina, sora mai mică și mai înclinată spre compromisuri, de care râdea adesea că se simte bine să stea de vorbă cu vacile pe pășune,  nu ajunsese până la sacrificiul de a rămâne în sat, se agățase de primul venit și plecase cu el, mai întâi la Galați, apoi la București, renunțase la școală crezând că-și face o familie dar fusese silită să avorteze și să-și caute de lucru. Fără să se gândească o clipă să se întoarcă acasă, la părinți, în satul natal. Îi era rușine Andreei de părinții ei pentru că erau doi oameni simpli, de la țară? Niciodată n-ar recunoaște așa ceva, îi era pur și simplu rușine de copilăria ei, evita să-i vadă, să-i viziteze, ca să nu-și amintească…Ar fi preferat o mamă ca Maria Bratu care, cu toată confuzia cu care adesea intervenea în viața fiilor ei, era croită dintr-o altă stofă. Când i-a spus că e însărcinată spera că va înlătura ca prin farmec opoziția Mariei care crezuse că Dan e orb și vrea să primească înapoi în viața lui o femeie dubioasă. Acum nu mai era vorba de vreo confuzie sau înșelătorie, avea argumente de necombătut.

– Am fost cu Dan la ecograf și chiar a plâns  când a auzit cum bate inima micuțului…

– E copilul lui Dan? a fost reacția mai întâi neîncrezătoare a celeilalte femei.

– Bravo Maria, jignește-mă în continuare…bineînțeles că e copilul lui Dan! Eu n-am umblat cu mai mulți bărbați, să știi! Crede-mă, m-aș bucura tare mult dacă am putea fi din nou prietene, și Biencuța m-a înțeles și a trecut de partea mea…Doctorița a ezitat și Deea a știu că a câștigat partida. Așa cum o câștigase cu Dan, pe care n-a încetat să-l răsfețe, să-l alinte, să nu-l lase să se gândească la nimic altceva decât la viitorul familiei în care Deea va juca rolul principal în calitate de mamă a copilului lor. El părea nemulțumit că ea nu-i spusese nimic despre sarcină dar n-avea de gând să-i împărtășească toate frământările ei până  la a accepta copilul ..

– Nu puteam să-și zic, Dane, tu uiți că altul era țelul tău… îi cerșeai dragostea Anei?

– Nu-i cerșeam dragostea, odată, și în al doilea rând nu vreau să vorbim despre Ana.

– Să știi că și eu am suferit mult, chiar dacă tu consideri că sunt de piatră…de fapt eram acolo la spital pentru că voiam să fac avort, a recunoscut ea pe neașteptate. Și m-am oprit când mi-am adus aminte că de fapt Ana s-a măritat cu Gelu. Mă rog…Ce-ar fi să mergem la club, să sărbătorim? Abia aștept să-mi pun rochia roșie …e nou nouță.

– Roșie?

– Da, ca să nu mă deochi tu și mai ales pentru că roșul îmi stă bine, sunt brunetă și am ochii verzi…Dan venise obosit de la muncă dar Andreea avea un stil de comportament care nu te lăsa să o refuzi. Ce-i drept, la club aveau să dea peste Alina și Victor iar fratele mai mic încă nu se acomodase cu ideea revenirii bruște a Deei „în peisaj”…De altfel nici Alinei nu-i dispăruseră îndoielile. Dimineață, când o ajutase să-și despacheteze lucrurile, Alina o privise cu suspiciune…„Te cunosc prea bine, Deea!” spusese.

– Eu iubesc copilul ăsta, chiar dacă tu nu crezi, replică Deea ușor arțăgoasă.

– Îmi doresc din tot sufletul să fie așa. Pe Andreea o deranjau ezitările Alinei.

– Nu am și eu dreptul la puțină fericire? E adevărat că n-am dus  cea mai…ordonată viață dar orice om se schimbă. Am de gând să-mi întemeiez o familie, serios, nu te uita așa la mine, gata cu viața pe care am dus-o, s-a terminat!

”Deea s-a schimbat, chiar s-a schimbat”, îi repeta Alina și lui Victor al cărui scepticism era greu de clintit.

– O artistă ca ea poate orice, replicase el dar Alina avea argumente:

– Nu-i chiar așa, când știi că vei da naștere unei ființe te modifici total, crede-mă…

Victor nu credea, iar seara la club chiar a reușit să-l scoată din sărite pe Dan care îi repeta ca un alibi ”Bianca a acceptat-o pe Andreea și e mândră că o să aibă un frățior sau o surioară”…Dar Victor prefera să plece decât să rămână în casa unde părea că o impostoare se instaurează ca stăpână..Și a plecat, în stilul său abrupt, imprevizibil care făcea ca gesturile lui să nu pară izvorâte dintr-o gândire matură ci sunt rodul unui impuls de moment. Alina l-a găsit în garsonieră unde își instalase șevaletul și lucra cu un aer firesc ca și cum acolo ar fi fost dintotdeauna atelierul lui. Prima reacție a ei a fost de uimire, nu reușea să-și explice felul în care reacționa Victor. Iar el părea nepăsător…

– Dar tu te-ai gândit că poate ți-e frică să dormi singură? a fost argumentul lui suprem. S-a apropiat și a luat-o în brațe, mângâindu-i ușor părul. Șoptea: știi, eu sunt obișnuit să duc totul până la capăt și asta înseamnă să nu mai plec de aici…mă rog, e adevărat, pot să-mi mut șevaletul în stradă. Ai tu inimă să mă lași? Nu mai bine mă ajuți și pe mine să câștig un ban cinstit, prima oară în viață?

– Te-ai purtat mizerabil cu Ana..

– Da, e adevărat…să vezi cum m-aș purta cu tine dacă mi-ai face chestia asta…să te măriți cu altul…

– Cu cine, cu Sebi?

– Alina, de ce pronunți numele jigodiei ăleia? Doar ca să mă enervezi? Mai bine hai să-mi pozezi, te fac Miss…. Și din nou furtuna s-a limpezit….

În casa Dogaru, proaspăt căsătoriții Ana și Gelu s-au întors de la Brașov unde el jucase la un turneu modest de tenis dar relația dintre ei nu intrase pe făgașul firesc. Gelu se dovedise răbdător dar speranța lui că Ana se va răzgândi nu se dovedi reală, dimpotrivă, apropierea dintre ei se arăta imposibilă, ea zâmbea și se comporta prietenos de câte ori era altcineva prezent dar când rămâneau singuri nori negri coborau pe fața femeii anunțând o explicabilă tristețe. Iar Gelu începuse să suporte cu greu situația, acceptase cu entuziasm căsătoria deși nu exista între ei nici o legătură solidă în afara prieteniei, își închipuise că îi va fi greu să se impună ca bărbat, să o mângâie, să o sărute, să o țină în brațe dar nu crezuse că va fi refuzat categoric. Poate chiar apropierea lui îi făcea rău Anei? Să fi fost iubirea ei pentru Dan Bratu atât de puternică încât să devină un obstacol de netrecut?

– Viața unui jucător de tenis nu e prea distractivă, îi spuse el. M-am gândit mai mult la tine și nu știu dacă putem continua așa…

– Așa cum?

– Dacă te-ai fi măritat cu Dan ai fi dus o altă viață, insistă Gelu în timp ce Ana  își făcea de lucru prin casă. Putea să-ți ofere viața pe care o meriți…

– De ce vorbești așa Gelu?

– Pentru că simt că nu contez deloc pentru tine. Știu, Ana, n-ai promis să mă iubești dar nu mă așteptam să fim chiar doi străini…Eu încă visez la femeia pe care s-o țin în brațe și s-o răsfăț…oricum știam că n-o să meargă!

– Da, Gelu…n-o să meargă!

Cu toată timiditatea sa funciară Gelu a încercat de mai multe ori să provoace o discuție serioasă dar n-a fost chip să obțină altceva decât răspunsuri și promisiuni vagi așa că într-o seară s-a enervat și a plecat să doarmă în vecinătate, la mama lui. Ana a încercat să ascundă ruptura pretinzând în fața tatălui ei că Gelu plecase dis de dimineață la un antrenament dar Nechifor începuse să simtă că se întâmplă ceva, că lucrurile nu merg așa cum s-ar cuveni într-o căsătorie. Presimțirile sale că fusese vorba de o hotărâre pripită se adevereau  dar Ana și Gelu păreau dispuși să aștepte…oare până când? Deja nu mai era un secret pentru cei apropiați că lucrurile nu mergeau în căsnicia lor, Nechifor nu știa cum să-și ascundă dezamăgirea, Delia îi reamintea, fără bucurie răutăcioasă, despre teoria „dragostei care vine pe parcurs„, dar nimeni nu bănuia cât de gravă e situația. Pentru Gelu era limpede că nu se va putea apropia niciodată fizic de Ana și a fost primul care a vorbit despre divorț, ea se zbuciuma la ideea că prin gestul ei egoist i-a marcat viața tânărului prieten, care desigur nu merita asemenea soartă.

Vestea întoarcerii Deei în viața lui Dan Bratu a adus-o într-un târziu Marga. Nimeni n-a reacționat pe față, fiecare și-a păstrat părerile pentru sine cu toate că Gelu ar fi dat orice să afle ce se petrece în sufletul Anei care se purta tot mai ciudat și mai rece cu el în ultimul timp. Și nu i-a fost greu să afle. Într-o seară, intrând timid în dormitor, a găsit-o prăbușită pe pat, supărată.

– Iartă-mă, nu trebuia să vin, prezența mea pune paie pe foc…

– Nu Gelu, a rostit ea cu un glas stins, tu chiar n-ai nici o vină. Ai să mă poți ierta pentru tot ce ți-am făcut? Mă ierți? Te rog eu mult să mă ierți…apoi s-a ridicat să-l conducă și brusc s-a îndoit de șale ca secerată de durere…în sfârșit Gelu i-a descoperit secretul cu toate că ea încerca să mintă, să-l convingă că starea ei e trecătoare…

Ana era însărcinată . Iar tatăl copilului nu putea fi decât Dan, Dan Bratu…Descoperirea sarcinii Anei a schimbat total traiectoria relației cu Gelu. Vorbiseră despre divorț, ba chiar și bătrânul Nechifor aflase despre intenția lor iar acum totul se reevalua. Pentru că Gelu nu mai avea forța să se desprindă de Ana iar ea ieșea cu greu din starea de confuzie și deznădejde care o cuprinsese.

– Gelu, te rog, nu mă părăsi acum..nu pleca, te rog, nu știu ce să fac …șoptea ea, cu un glas stins, ca un geamăt. El, care era pe cale să iasă pe ușă, s-a întors și a privit-o de parcă atunci o vedea pentru prima oară:

– De ce n-ai spus nimic, știai că te poți baza pe mine…dar măcar tatăl copilului va afla?

– Gelu ..Ana a gemut din nou iar el s-a apropiat, s-a întins alături de ea pe pat încercând s-o sprijine cu un zâmbet,cu o apropiere blândă dar lacrimile din ochii femeii nu mai conteneau.

– Hai, liniștește-te, un copil e un prilej de bucurie…

A rămas alături de ea  toată noaptea, ghemuit pe fotoliu iar a doua zi de dimineața Nechifor i-a întâmpinat cu micul dejun:

– Voi v-ați împăcat, ați dormit împreună, nu-i așa? Doar Gelu i-a întors zâmbetul:

– Te-am necăjit degeaba, eu și Ana sigur că ne-am împăcat…

– De ce să mai mă mir, voi tinerii de azi sunteți tare curioși, vă schimbați repede , a comentat bătrânul, încă nesigur că situația deteriorată se reparase atât de simplu și repede. Dar discuțiile între cei doi abia începeau. Ana primise de făcut niște traduceri și încerca să se izoleze în munca ei dar Gelu nu-și găsea astâmpărul, ba chiar avea de exprimat unele reproșuri pe care simțea că nu le mai poate reține înăuntrul lui:

– Ar trebui să-mi explic multe…cum ar fi atitudinea ta față de mine, răceala, încăpățânarea cu care m-ai ținut la distanță în timp ce în fața altora pozai în femeie fericită. Iar eu ți-am ținut isonul, m-ai purtat ca pe un cățeluș ascultător și nici măcar n-am mârâit…Ai fost cu mine la Brașov unde nici măcar nu mi-ai aruncat o privire iar de față cu tatăl tău trebuia să păstrez aparențele, așa e?

– Gelu, dacă tu crezi că eu am știut de sarcină și nu ți-am spus mai bine pleacă, ieși chiar acum! a replicat Ana sec.

– Aș putea să-mi închipui orice..n-am dreptate?

– Poate îți închipui că m-am măritat cu tine ca să am un paravan, să nu mă bârfească lumea?

– Știu de ce m-am însurat eu cu tine, asta știu…Gelu încercă să-și înfrâneze supărarea, ce rost mai avea să toarne gaz pe foc, să amărască și mai mult sufletul ființei pe care o adorase dintotdeauna și care se găsea deodată în fața unei întorsături neașteptate a destinului. Adevărat, un copil reprezintă de obicei un prilej de bucurie dar acum…?

– Acum trebuie să afle și tatăl copilului, nu? întrebă el simplu și fu uluit să vadă că ea îi aruncă o privire înghețată.

– Cum nu? Ana…

Ea a plâns pe umărul lui și deocamdată asta a fost tot. Apoi a apărut Manole, bunicul Biancăi legase o adevărată prietenie cu Nechifor Dogaru și îl vizita adesea pentru o partidă de table și un pahar de vin de buturugă. Fără să-și dea seama că vorbele lui provoacă răni dureroase Manole le-a spus ultimele noutăți aduse proaspăt din casa Bratu. La micul dejun Andreea coborâse de mână cu Dan să le dea vestea cea mare, s-au hotărât să se căsătorească!  Bianca și bunica ei Maria, aflată în vizită, s-au bucurat, i-au îmbrățișat pe cei doi, Andreea nereușind să-și ascundă triumful sub masca modestiei, Dan afișând un zâmbet de circumstanță. Nu mai încăpeau comentarii la asemenea veste…Dar ceea ce se fereau cu grijă cei care știau adevărul era să spună în fața Anei că Andreea nu se întorsese oricum în viața lui Dan ci purtând un copil în pântece…

Andreea era într-o vervă deosebită

– Maria, să știi că mă bazez foarte mult pe tine, s-a adresat ea viitoarei soacre, supusă, încercând să acrediteze ideea că se va lăsa tutelată  de experiența și priceperea acesteia.

– Copilul o să semene cu Papi?  a întrebat, inocentă, Bianca.

– În mod sigur, a răspuns Andreea. Băiatul…am eu siguranța că va fi băiețel, va fi la fel de frumos de deștept și de bun ca Papi al nostru…abia aștept să-l simt lovind cu picioarele în burtă…

– Mai ai răbdare, a intervenit Maria, prin luna a patra, a cincea…

– Păi se cam apropie, Maria…a zâmbit Deea care avea socotelile ei .

– Dar n-o să te doară?

– Ba da, o să doară, dar tu Bianca, și Papi, meritați orice sacrificiu din partea mea. Deja Andreea domesticise întreaga familie, ideea căsătoriei ei cu Dan Bratu nu mai avea adversari serioși…dar uitase de unul singur, poate cel mai important. Mai întâi, Deea și Bianca plecate la cumpărături într-un Mall s-au întâlnit cu totul din întâmplare cu Tudor Lupescu. Un schimb de amabilități dar scurtat repede de Andreea care i-a răspuns, rece, invitației lui de a se vedea pe seară:

– Domnule avocat, îmi pare rău, eu m-am mutat la viitorul meu soț …care se întâmplă să fie chiar tatăl acestei frumoase domnișoare…

Refuzul ei, ca și vestea primită, l-au descumpănit o clipă pe Tudor care n-a ezitat să o sune pe seară, exact în mijlocul unei reuniuni de familie pentru că și Claudia cu Manole veniseră în casa viitorilor soți. Deea s-a scuzat, explicând că  e vorba de niște afaceri și a răspuns la telefon suportând cu stoicism potopul de vorbe al unui Tudor furios:

– Bellissima să vii diseară la garsonieră, nu admit refuz…Lasă fițele Andreea și bagă-ți mințile în cap măcar de data asta! O să fie vorba despre copil, copilul pe care îl faci! Desigur, de față cu familia, Deea s-a prefăcut că primise niște banale felicitări dar n-a riscat să lipsească de la întâlnire, o confruntare cu Tudor nu putea fi evitată. S-a dus pe seară la garsonieră iar Lupescu a întâmpinat-o la început cu ironii:

– Ți-a fost greu să te desprinzi din brațele arhitectului, nu?

– Tudor, ce mai vrei…ai aflat că sunt însărcinată, știi că mă căsătoresc cu Dan Bratu – chiar dacă n-am fixat încă data- așa că lasă miștourile…spune de ce ai venit că m-am plictisit de tine, s-ar putea să apară soră-mea cu pictorașul ei și n-am chef să le văd moaca…

– Deea, aș începe mai întâi cu felicitări…deși nu mă așteptam să renunți așa ușor la cariera ta, un copil îți va termina ambițiile, cel puțin în show-biz.

– Știi ce, mai bine dispari, ți-am spus că n-am chef de tine…de ce ai venit? Ce vrei? Presupun că n-ai vreun mesaj de la Sică Ciomag, nu mai mă interesează nenorocitul acela, gata, s-a terminat! Și dacă umblați cu amenințări am să deschid și eu pliscul și am să ciripesc, vă dau în gât pe toți!

– De ce am venit? a rostit Tudor cu o voce stinsă. Am venit ca să aflu adevărul.

– Care adevăr?

– Vreau să știu dacă nu cumva copilul tău este și copilul meu…atât vreau să știu! Deea l-a privit îndelung și i-a zâmbit cu milă.

– Bietul de tine, ești obsedat …chiar ți-ar surâde ideea să fie copilul tău, nu? Te-ai vedea tătic, ți-ar plăcea să ai un copil cu mine…hai, recunoaște…

– Să știi că, deși ne-am ciondănit de atâtea ori, aș fi extrem de fericit.

– Măi dobitocule, tu nu mă cunoști pe mine deloc, crezi că aș fi tâmpită și idioată și cretină dacă aș fi știut o secundă că e copilul tău să nu-l dau afară? Să nu scap de asemenea pramatie de plod făcut cu tine?

– Cum poți fi așa, cum poți aduna atâta ură în tine? Andreea, m-am purtat întotdeauna frumos, te-am protejat și te protejez, pe tine și cariera ta..ce mai vrei?

– N-am nevoie de tine, ai înțeles?

– Atunci nici eu n-am nevoie de tine, a răbufnit Tudor, ridicându-se în picioare, amenințător. Și pot să-ți fac mult rău dacă mă provoci! Aș putea de pildă să-i spun surorii tale tot adevărul, să afle și Alina cine a comandat violul…să afle și victima…N-a mai putut continua, izbucnirea furioasă i s-a oprit în gât pentru că pe ușa deschisă tocmai intra Alina urmată de Victor.

Indiferent de cât și ce auzise sau înțelesese Alina a avut un șoc, pur și simplu s-a clătinat pe picioare, amețită și Victor, intrat mai târziu, s-a repezit să o susțină, confuz, în vreme ce Deea, cuprinsă de isterie, se năpusti asupra lui Tudor Lupescu gata să-l sfâșie, să-l sfârtece cu unghiile, urlând:

– Vezi ce-ai făcut?! Ieși afară mă, ieși afară că n-ai ce să-i spui! Dar Victor a fost mai rapid, s-a repezit să se așeze în fața ușii ca să o blocheze și a strigat:

– Ajunge! Nu mai iese nimeni din clipa asta până spuneți tot ce știți!

– N-are ce să spună, nu știe nimic, a insistat Deea nervoasă iar Tudor a încercat să se stăpânească adăugând, mai calm:

– Nu vezi că ați intervenit într-o discuție privată, măi artistule?

– Ce știți despre viol?

– Nu știe nimic despre viol, ieși afară nemernicule, încerca Deea să-i acopere pe toți în timp ce Alina părea încă în stare de șoc, încovoiată sub puterea unei bănuieli cumplite…Iar Tudor a sesizat momentul oportun, lovind în Andreea.

– Poate că sora ta e interesată…acum sau niciodată, adevărul! Întâmplarea asta absurdă căreia i-ai căzut victimă, domnișoară, violul acesta nenorocit pe care eu cel puțin îl regret sincer era sortit Anei Dogaru, a continuat avocatul în timp ce Alina, sprijinită de Victor, părea că-și revine la viață, fără să observe însă privirile speriată ale Deei, redusă la tăcere ca o fiară încolțită. O cunoști pe Ana Dogaru, nu?

– De unde știi tu toate astea? a întrebat Victor iar Deea a sărit imediat:

– Nu știe nimic, inventează!

– De la Mario știu, a părut Tudor dornic să dezvăluie totul Vi-l amintiți pe Mario…eu l-am făcut să mărturisească…și m-a răsplătit cu un glonte în burtă…

Victor l-a întrerupt:

– Dar Mario e mort, nu mai poate să contrazică pe nimeni…important e cine l-a plătit pe el să facă asta!?

– Nu știu cine l-a plătit și nu cred că știe cineva de aici cine l-a plătit, a replicat avocatul și Deea părea să răsufle ușurată când sora ei și-a recăpătat parcă întreaga luciditate și a șoptit, stăpânită de groaznica bănuială:

– Deea, tu ai vreun amestec?

– Eu? Ce amestec să am eu? Mario era omul lui Sică Ciomag, eu n-am nici un amestec! strigă Deea care luase foc din nou. Sfâșiată de incertitudini, la capătul puterilor, Alina părea că leșină în brațele lui Victor în timp ce Deea urla iarăși: Tudor, doar tu ești de vină, ieși afară dracului de aici!

– Andreea…mai bine ai grijă de copilul tău …a rostit calm avocatul și s-a ridicat să plece, nu înainte de a i se adresa lui Victor.

– Cât despre Sică Ciomag…nu te-aș sfătui să-l deranjezi cu întrebări, nu are răbdarea  mea…

Rămași singuri Alina și Victor n-au reușit să se înțeleagă, el insista că e momentul să descurce ghemul minciunilor și să afle adevărul, ea își apăra mica ei liniște refuzând cu încăpățânare și țipete isterice să mai vorbească despre o întâmplare care o marcase profund.  El s-a enervat, lovind neputincios cu pumnii aerul, ea a plâns și totul a rămas ca înainte. „Dacă m-au luat în locul Anei, care e problema, cu ce mă ajută?” se chinuia Alina să-i explice. „Ai impresia că nu mai simt mâinile lor pe corpul meu, pe pielea mea ..cu ce mă ajută? ” Nu mai rezista, era epuizată de îndoieli, de temeri și nici măcar mângâierile și sărutările lui nu-și mai făceau efectul terapeutic …

Se terminau pregătirile pentru sărbătorile Paștelui în casa Bratu.  Andreea, nepăsătoare, cu o foame mereu nepotolită își reluase obiceiurile fără să neglijeze să-l mai prelucreze pe Victor care uita mai greu scena în care totul se jucase pe muchie de cuțit. „Poate chiar Tudor a pus la cale violul, știi cât e de nenorocit și de pervers, încerca ea să încurce lucrurile cu o nouă ipoteză. Se străduia cumplit să facă pace cu Victor care îi spusese clar că nu are de gând să se lase până nu află adevărul și ea se declară gata să-și asume greșelile trecutului dar îl avertiză limpede: Nu încerca să bagi otravă în familie, să mă desparți de Dan…n-ai să reușești!”

– Ai dreptate, păru Victor că dă înapoi, vine Paștele și trebuie să iertăm greșiților noștri…

– Vezi că ești băiat deștept?

– Dar dacă am să aflu vreodată ce e vina ta…ai să zbori departe de aici, cu copil cu tot…a continuat el, cu un surâs înghețat și discuția s-a încheiat pentru că și-a făcut apariția Dan. Iar Andreea îl aștepta cu un motiv bine întemeiat, găsise prin sertarele dormitorului cutiuța cu inelul de nuntă cumpărat pentru Ana. Îl lăsă să se întindă pe pat, obosit după o zi de muncă extenuantă, se strecură lângă el zâmbitoare și cu un gest banal îi arătă cutiuța găsită.

– Eu zic că asta nu mai are ce căuta în noptiera noastră, nu-i mai văd rostul…

L-a privit atent când el a luat inelul între degete și l-a examinat gânditor, apoi i l-a întins și pur și simplu a aruncat cutiuța goală pe jos.

– Ia-l și aruncă-l, topește-l…fă ce vrei cu el…

Chiar în seara aceea, în casa Dogaru se așeza masa pentru cină și Gelu nu se putuse abține să nu atace subiectul.

– Ana, ești soția mea, căsnicia noastră există, de vrem sau nu și dacă asta te ajută eu am să recunosc copilul, îl vom socoti al meu și gata! Dar ea nici nu concepea asemenea variantă, voia să se gândească, să hotărască singură ce are de făcut dar nu reușea să întrevadă nici o soluție.. Cât timp Dan era cu Andreea nu putea să-i spună despre sarcina ei, ar fi părut un fel de șantaj și cum nu găsea nici o ieșire i–a zâmbit:

– Știi, am de gând să profit de tine în continuare, poate mergem împreună la circuitul tău de turnee prin Europa și…cine știe…poate că într-o zi…Gelu a făcut ochii mari, ca un copil în fața prăjiturii:

– Serios? Chiar vrei să încercăm? Eu sunt în stare să fac orice pentru tine…Dar deja zâmbetul de pe obrazul Anei se topise…

Mergem la mare! Victor, cu Alina de mână, dăduse năvală după amiază în dormitorul lui Dan vesel, împăciuitor de parcă strângerea legăturilor de familie era  principala sa preocupare. „La mare e romantic, e aer curat, te simți eliberat de stres și de poluare și de nervii pe care ți-i fac ceilalți” „La mare e frig, plajele sunt pustii, clima e mohorâtă și lumea n-are pic de chef!” l-a contrat Dan dar Deea găsi ideea grozavă și o susținu. „Mașina mea are plinul făcut, vă invit în fotolii!” „Acum?” „Acum!”. Escapada părea o bună soluție pentru relaxare și erau chiar gata să plece, după ce fu inspectată Bianca, rămasă cu Ildiko în dormitorul ei dar, cum se  întâmpla adeseori, Dan primi un telefon și se scuză că trebuie să treacă pe la șantier. „Luați-o înainte, vă ajung eu din urmă” a decis el și s-au separat. Deea și Alina s-au așezat pe bancheta din spate a mașinii și Victor s-a grăbit spre ieșirea din București.

Se înserase dar Deea a observat repede că nu intraseră pe autostradă, a înțeles ușor micul  complot care se pregătise și a început să strige, nervoasă:

– Oprește mașina! Nu vreau să merg la Vădeni, credeți că sunt proastă și n-am băgat de seamă ce plan de doi bani ați făcut? Alina, tu ai înnebunit, ce ai făcut, zi și mie ai dat telefon la mama?

– Nu, n-am sunat, voiam să le facem o surpriză, s-ar bucura și Dan să-i vadă…poate îi aducem la București..

– Deci Dan nu știe de porcăria asta, credeam că ați complotat împreună…

– Ascultă, interveni Victor, nervos, dacă nu vrei să-ți vezi părinții și să le spui că le faci un nepot și te măriți cu alesul visurilor tale atunci coboară! Rămâi în mediul tău natural pe stradă și noi mergem mai departe!

– Deea, căută Alina să liniștească apele, de ce nu vrei să mergem la ai noștri, ți-au făcut ceva?

– Am spus nu și rămâne nu! a mai strigat sora cea mare, a deschis portiera și a coborât pe trotuar. E clar? Dar Alina nu s-a lăsat, a coborât după ea:

– Dar de ce, îmi explici și mie de ce?

– Măi, ai noștri o să fie fericiți când o să vreau eu! Bine, recunosc că-mi vrei binele, ești o soră grijulie ..dar pe viermele ăsta împuțit de pictoraș n-am să-l accept niciodată! E un parazit!

Deodată Alina a schimbat tonul, avea puterea să dea înapoi în fața unei crize de isterie care n-avea cum să facă bine cuiva. „Bine, recunosc, a fost o glumă, o glumă proastă…Victor o să-și ceară scuze…urcă în mașină și ne întoarcem înapoi! Gata, am greșit…” „Victor o să-și ceară scuze? Să aud”! a strigat Deea triumfătoare iar Victor care ieșise și el din mașină asistând tăcut la ceartă schiță un gest de îngăduință:

– Îmi pare rău…hai în mașină…

Deea era concentrată pe ținte de la care nu voia să se abată cu nici un chip. Făcea tot felul de exerciții destinate gravidelor, se răsfăța ca o pisică pe lângă un Dan tot mai confuz, cerea bani pentru noua sa garderobă fără să uite să-i strecoare din când în când bărbatului: „ nu te mai gândești la ea, așa e?” .„Tu o mai iubești pe Ana…? Deloc?” Dan răspundea de obicei cu mormăieli din care nu puteai înțelege nimic. Prefera să petreacă mai mult timp cu Bianca, să se joace împreună cu fetița. De partea cealaltă Gelu era  tentat să dezvăluie adevărul, i se părea nefiresc ce se întâmplă, cu tot devotamentul său față de Ana și până la urmă aceasta părea gata să cedeze. Dar s-a răzgândit în ultima clipă. Cât despre Tudor Lupescu, nu dură mult până își făcu din nou apariția…Aștepta în stradă, zgribulit de frigul încă persistent deși se apropia Paștele. Deea a ieșit din casă furioasă, apostrofându-l:

– M-am săturat de moaca ta, nu vreau să te mai văd!

– Ascultă, vreau să te previn și o fac pentru că țin la tine Bellissima…Sică pune ceva la cale..Casandra îi dă târcoale tipului acela, partenerul lui Dan…cum îi spune…?

– Lucian.

– Da, Lucian.

– Nu mă interesează Casandra, Dan deja a ales, are gusturi mai bune, m-a ales pe mine…

– Tu chiar nu înțelegi că în spatele poveștii ăsteia așa zise de amor se ascunde eternul și fascinantul Vasile Vasile ?

– Adică Sile Ciomag?! Iar bați câmpii Tudor, Sică nu știe cum să se ascundă ca să nu pună mâna pe el mascații, ceea ce îi și doresc…și tu îmi vii mie cu povești de grădiniță?

– Faci mare greșeală că-l subestimezi, Sică are multe trucuri în mânecă…

– Să nu-mi spui c-o fi vreun „telectual”…

Deea nu avea de gând să ia în serios avertizarea care avea să se dovedească peste puțină vreme reală și periculoasă iar avocatul insista să-i ia apărarea, să o protejeze în ciuda faptului că îl trata ca pe o otreapă. Om mândru și orgolios Tudor Lupescu încasa fără replică jignirile și invectivele pe care i le arunca Deea, suporta aerul ei disprețuitor fără să crâcnească pentru că, într-adevăr, femeia îi intrase în sânge. Deea era meșteră în a-i manipula pe ceilalți pentru a-și servi interesele, o făcuse cu toți, cu proprii ei părinți, cu sora mai mică, chiar și pe Sică Ciomag. Niciodată ea nu-și pusese problema dacă iubește cu adevărat pe cineva în afară de propria persoană. Nici măcar nu se mai gândea la soarta Anei și fu oarecum surprinsă când Dan o întrebă:

– Ce zici dacă aș invita-o pe Ana să vină împreună cu Gelu la noi la masă, de Paște. E un gest de prietenie care mă simt dator să-l fac…Inițial Deea fu gata să respingă ideea dar imediat și-a dat seama că situația s-ar putea întoarce în favoarea ei:

– Să vină, neapărat să vină… să vadă cu ochii ei cât mă iubești și cât ești de fericit cu mine!

Atunci a sunat și Ana s-a mirat că aude vocea lui Dan la telefon dar a refuzat inițial invitația deși Gelu o trăgea de mânecă să intervină. Lui i se părea firesc ca tatăl copilului să afle adevărul. Cât se mai putea ascunde Ana sub paravanul unei căsnicii de fațadă cu care totuși el era de acord, în generozitatea lui exagerată.

– Dan, trebuie să vorbesc cu tine…și-a luat ea inima în dinți.

– Presupun că ai aflat de Andreea…

– Trebuie să vorbim, între patru ochi, a continuat Ana și a închis telefonul…

Ana a venit chiar în după amiaza zilei de Paște. A intrat singură și i-a găsit încă în jurul mesei, cu Bianca, Maria, Alina și Victor discutând relaxați iar Deea s-a grăbit să-i deschidă, poftind-o înăuntru cu falsă bucurie. Ana s-a apropiat, i-a zâmbit Biancăi, a rostit un convențional „ce mai faceți?”  și a încercat să-l convingă pe Dan să discute între patru ochi, în biroul lui.

– Ai ceva să-mi spui..e urgent? a întrebat Dan dar Andreea s-a grăbit să intervină:

– Nu, nu, nu…te rog frumos să stai jos, Ana, e OK…Dane, fii și tu o gazdă bună, oferă-i Anei ceva de băut, un pahar de vin… Dar..să știi că ești schimbată. Ești mult mai frumoasă, poate pentru că ești o femeie măritată și statutul ăsta îți priește, a continuat Deea în timp ce ceilalți o priveau în tăcere. Unde e Gelu, de ce nu e și Gelu aici, cred că Dan v-a invitat pe amândoi.

– Gelu e în mașină, mă așteaptă, a trebuit să răspundă Ana…nu stau prea mult…putem vorbi altădată…

– Dar de ce..stai, insistă Deea…trebuie să afli și tu că în această familie se vor petrece în curând două lucruri extrem de importante…puțin mai înainte am stabilit că ne vom căsători, eu și Dan…dar mult mai important este că am să-i fac un copilaș frumos domnului arhitect…și aruncă o privire către Dan care zâmbea în timp ce ceilalți păreau reduși la tăcere. Biencuța, i-ai zis Anei că o să ai un frățior?

– Da, papi și Andreea l-au văzut la televizor, continuă fetița iar Dan se văzu obligat să explice:

– Am fost la ecograf.

– Nu e minunat? plusă Deea, jovială dar Ana nu putu suporta mai mult, era lividă, fiecare cuvânt  al celeilalte era ca un pumnal ce i se înfige în suflet. Îți închipuise că poate face față situației dar nu era așa, insistențele lui Gelu de a se hotărî să spună adevărul față de Dan nu se împlineau, parada de bucurie fățișă a Andreei îi tăia răsuflarea. S-a ridicat să plece, fără vreo explicație iar Dan s-a grăbit în urma ei, curios, în timp ce Deea părea nedumerită și încerca să-i convingă pe ceilalți că ea doar a încercat să fie o gazdă bună.

– Ana, stai puțin, a spus Dan, reușind  să o prindă din urmă în curte, ce se întâmplă?

– Nimic, am venit doar să-ți urez Paște fericit și să-mi iau rămas bun pentru că plec cu Gelu departe și nu știu exact cât voi lipsi…

– Dar …voiai să vorbim ceva înainte…

– N-am nimic să-ți spun. Decât…felicitări pentru copilul pe care ți-l face Andreea…S-au privit în tăcere, apoi Ana a urcat alături de Gelu în mașină și a plecat. Nechifor, care primise între timp vizita Margăi, a suferit și el o lovitură pentru că, speriată de o confruntare posibilă Marga i-a spus adevărul, Andreea e însărcinată cu copilul lui Dan! Înainte de a se întoarce acasă Ana și Gelu au rătăcit printr-un parc, insistențele lui de a smulge o hotărâre din partea ei lovindu-se de reacții dure, nervoase…

– De ce nu plecăm împreună, începe un turneu la Viena..?!

– N-ai înțeles, tu pleci, eu rămân.

– Și ce ai de gând să faci?

– O să nasc un copil, asta fac! i-a replicat parcă furioasă.

– Deci continuăm cu teatrul? Ana a oftat, cu obidă:

– Nu trebuia să merg acolo. știam că e o greșeală…

Gelu a încercat să o facă să gândească mai lucid asupra situației create, lui i se părea că Dan se purtase cel puțin iresponsabil, nu te joci cu sentimentele altei ființe.

– Așa e, o situație neobișnuită, două femei însărcinate în același timp..dar nu s-a jenat să aibă două iubite în același timp…acum să suporte consecințele, nu? Ce e asta, cine spune prima de copil câștigă cursa, bărbatul și restul?

Pe Ana o preocupau alte lucruri așa că i-a șoptit:

– Chiar nu înțelegi nimic…Dar el se ambalase deja, gata să explodeze deși firea lui blajină nu-l îndemna spre gesturi spectaculoase:

– Ce nu înțeleg în afara faptului că te-ai căsătorit cu mine dintr-o ambiție prostească? Sau ca să-l pedepsești pe el? Tot nu pricep de ce nu i-ai spus?

– Pentru că nu merită, de aia! Adică..noi am trăit împreună niște zile superbe, până spre primăvară, iar el era în același timp iubitul Andreei, i-a făcut și un copil, de ce Gelu, de ce…mintea mea refuză să înțeleagă! De ce fel de om sunt eu îndrăgostită? S-au privit dar Ana nu avea de gând să dea înapoi, trebuia să privească în față tot ce înfrunta…E adevărat, oricât aș încerca să-l scot din minte, din suflet ..n-am reușit…pentru că îl iubesc! Da, el nu merită copilul acesta dar eu am să-l păstrez, orice ar fi…iar Dan n-o să afle niciodată..asta e hotărârea mea și gata!

 

.