Despre TVR numai de bine

Au trecut ceva ani din mai 1998 când am plecat din Televiziunea Română, de atunci mulţi din vechii mei colegi s-au pensionat, au plecat, s-au retras, unii, din nefericire, au trecut în nefiinţă. Generaţii noi sunt acum  pe coridoarele TVR, oameni şcoliţi în alte condiţii şi totuşi instituţia nu pare că poate ieşi din fundătură. S-au schimbat directori, unii fiind regizori, scriitori reputaţi, inutil…A  fost numită o persoană din anturajul lui Sârbu, degeaba. Condiţiile financiare s-au schimbat, guvernul a preluat datorii, fonduri, a reapărut profitul, cât de mic ar fi el, ei şi ce ? Arată programele TVR altfel, s-a revoluţionat organizarea internă pentru a deveni mai eficientă? Mă îndoiesc. Emisiuni religioase, programe în limba maghiară sau germană – care ar putea fi foarte bine găzduite de staţiile locale din Ardeal sau de TVR 3- emisiuni pentru militari, agricultori, apoi turism, gramatică, sănătate, finanţe, minorităţi, puţine şi insignifiante programe pentru copiii, câte o piesă de teatru, de obicei reluare, un amalgam care aduce aminte de epoca de aur, o fărămiţare pe interese mărunte care are la origini o concepţie sovietică, de presă pusă în slujba unor interese particulare sub masca interesului general. Interesul general, dragilor, este calitatea şi audienţa nu poate fi cucerită pe bucăţi, pe nişe, pe componente ci cu programe care să-i atragă pe toţi sau pe cât mai mulţi. Ce arată experienţa canalelor private care concentrează audienţa românilor? Dincolo de implicaţiile privind originalitatea sau numărul de formate cumpărate din afară–dar dacă mâncăm pere din Africa de sud sau pătrunjel din Iran de ce n-am vedea replici după showuri inventate de alţii? Programele cuprind showuri de talente –showuri cu accent tabloid, amestecând bârfa cu informaţia, sport, concursuri, ficţiune- de regulă un serial dramatic şi unul de comedie, plus filme , în general americane, reality-showuri…. Vedeţi diferenţa? Luaţi o zi de lucru, TVR oferă 23 de emisiuni – de la 6,00 la 0,00, Pro TV 11, Antena 1 doar 9….Un raport care se păstrează şi în zilele de week end. TVR are studiouri mari şi bine dotate dar în 20 de ani producţia de teatru a fost extrem de săracă, oare cum se descurcau înainte când se dăduse ordin de sus să existe o premieră pe săptămână…şi nu era vorba de încropeli cu secretari de partid ci de ecranizări după Caragiale, Shakespeare, Alecsandri, Goldoni, Muşatescu, Moliere – e drept autori cărora nu trebuia să li  se plătească nimic că bani nu erau nici atunci. Din ce motive s-a renunţat la una din principalele modalităţi de ficţiune prizată enorm de publicul nostru…nu mai sunt regizori de talent ca Letiţia Popa, Cernescu, Eugen Todoran, Motric, nu mai există actori buni, nu există ofertă de texte -nici nu va fi cu asemenea cerere scăzută, sau e vorba pur şi simplu de incompetenţă?  Atunci să le facem ca autostrăzile, în Parteneriat Public Privat…şi nu glumesc! Poate că teatrul de televiziune e desuet, trebuie aruncat la gunoi, e părerea unora, dar ce am pus în loc? Sunt prea multe filme americane, aşa e…dar de ce TVR plăteşte o grămadă de bani filmului românesc dar nu difuzează mai nimic? În 20 de ani nu s-au făcut destule filme pe care să le difuzezi sau e mai bine să dai de n.şpe ori BD a munte şi la mare? Avem actori prea slabi faţă de monştrii sacri de odinioară? Eu nu cred asta şi în plus actorilor, pentru a-şi dovedi talentul, trebuie să li se ofere să joace.

Una din căile pe care se poate ajunge la public la o televiziune…publică, e folclorul, concursul de folclor a fost prizat întotdeauna şi aici s-au făcut ceva paşi dar e loc de mai mult….Sau poate numai o reformă radicală ar putea îndrepta lucrurile…adică să o luăm de la zero? Continui să cred că e singura soluţie dar e o utopie să o aplici, pentru că ar însemna privatizarea TVR1 şi, după modelul francez, rămânerea la stat a canalelor 2 şi 3, regândite. Cel puţin deocamdată nu există nici interes nici interese în acest sens.

Reclame

Stop și de la capăt

Vorbind despre decăderea gimnasticii românești Nadia Comăneci a spus„„În primul rând, nu trebuie să pierdem vremea căutând vinovaţi… Avem nevoie să o luăm de la zero…” Este ceea ce ar trebui să se facă și în cazul Televiziunii Române. Acolo, stop și de la capăt nu se poate face decât prin două metode – fie închiderea temporară fie privatizarea canalului TVR 1 că despre o nouă revoluție nu poate fi vorba, încă… Insolvența propusă și disputată nu duce decât la o  eventuală îmbunătățire a situației financiare, o restructurare și reorganizare de asemenea nu duc automat la ridicarea calității programelor deci a audienței. În urma insolvenței o firmă, de pildă Hidroelectrica, tot curent vinde nu legume, așa și cu televiziunea, ce ne pasă nouă publicului dacă după insolvență vom primi aceleași programe, poate ușor coafate? Închiderea temporară e tot o gogoriță menită să arunce praf în ochii nemulțumiților, s-ar obține eventual tot o reorganizare sau restructurare dar cui îi pasă? Publicul vrea programe de calitate, de fapt ALTE programe, aici e miezul problemei. Stop și de la capăt poate fi făcut , după mine,doar prin privatizarea grabnică a TVR 1. După decembrie 89 când am preluat conducerea Redacției pentru Copiii TVR am plecat de la zero. Când intrasem în televiziunea publică, prin anii 70, emisiunile pentru copiii deveniseră o cenușăreasă, trăind în umbra imitației celor mari care aduceau osanale partidului unic, totuși  subzista – ca și la public- nostalgia pentru programele „de altădată„ cu Val Vârtej, Daniela și Așchiuță, Iura și Mihaela deși autoare ca Tatiana Sireteanu sau Erika Petrușa erau tot în redacție. După ce revoluția a făcut tabula rasa de tot amalgamul de obligații dar mai ales de supunerea politică am plecat de la nevoia, singura obligație reală, de a oferi publicului anume programe pe care, cu experiența în domeniu, simțeam, știam că le așteaptă și , lucru esențial, mi-am asumat  responsabilitatea. Apoi am format echipa alegând câțiva profesioniști din vechea redacție dar și din alte redacții și compartimente ale TVR care ar fi corespuns cerințelor la care am adăugat realizatori și regizori veniți din afară, de la alte instituții. Așa s-au născut „Abracadabra”, ”Arlechino”, ”Tip Top Minitop”, ”Feriți-vă de măgăruș” și celelalte. La toate garanția calității pleca de la responsabilitate pentru că degeaba te bucuri la succese dar te speli pe mâini la eșecuri. Privatizarea TVR1 – după modelul francez despre care am mai vorbit- și transformarea TVR 2 și 3 în Televiziune publică ar avea acest efect de a porni de la zero măcar un canal…Îmi imaginez-exemplu total nevinovat- cum ar arăta TVR 1 dacă ar beneficia  de expertiza celor de la Digi care oferă azi 9 canale, unul de știri, unul de film, 3 de documentare, 4 de sport…Dar după ce mă trezesc din vis știu că nu se va întâmpla nimic la TVR care să permită pornirea de la zero, noroc că vremurile s-au schimbat în domeniu, tot mai mult avem sistemul „la cerere„, intrarea în piața live a Facebook, Google, smart tv,  televiziunile online, tot ce se numește media alternativă, amenințând televiziunea „clasică„ să nu mai reziste concurenței decât datorită inerției advertiserilor. Dar îmi amintesc că acum peste 40 de ani când debutam în meserie se lucra pe un car TV instalat în caroseria unei dube Citroen – „franțuzoaica” – că am trăit vremurile când se filma pe peliculă și se monta sincron cu sunetul separat înregistrat pe bandă magnetică prin lipituri cu scotch, că de la carele de reportaj, la început niște tiruri poloneze alb-negru se făceau transmisii prin relee la care se adăugau o mașină de lumină, o dubă cu aparate de înregistrare – UMI-, antrenând zeci de oameni, că montajul electronic se făcea pe niște aparate mai mari decât mașinile de spălat iar sistemul beta a apărut de abia după revoluție …așa că nu știu câte schimbări voi  mai apuca dar mi se pare că meseriașii de azi nu știu ce să facă într-o epocă a digitalizării – desigur, în afară de a-și apăra locurile de muncă. Televiziunea clasică e în continuă schimbare, poate pe cale de dispariție cum cred cei ce o consideră deja un domeniu al trecutului. Presa scrisă a trecut și trece încă prin asemenea procese, credeți că televiziunea e imuabilă? E adevărat, întârzierea /eu așa îi spun, înapoiere sună neplăcut/ de civilizație dintre noi și alții ne apără o vreme de asemenea schimbări, dar putem dormi, moțăi, vegeta, aștepta liniștiți ca în multe alte domenii?  Dați click pe un site dedicat tehnologiei, gen Playtech și veți intra într-o altă lume în care puțini se simt comod și sunt acceptați dar trebuie! Cine își asumă responsabilitatea are șanse să câștige, cine nu…Iar cine afirmă că în TVR nu se poate face calitate fie din cauza managementului prost fie din cauza obediențelor politice fie din orice alte cauze decât bârna din ochiul propriu eu, cu tot ce știu și am trăit, afirm că nu cred. O să spuneți că la emisiunile pentru copiii era ușor să produci calitate și audiență /nu cred în calitatea fără audiență/ fiindcă e un domeniu izolat, ferit de ingerințe dar dacă e așa acum de ce nu sunt emisiuni pentru copiii măcar la același nivel cu ”Abracadabra”, ”Arlechino” și celelalte? Acum, disperat, TVR a ajuns să cerșească bani guvernului – și nu puțini- pentru a-și plăti datoria la EBU care, chipurile, amenință cu excluderea noastră de la Eurovision..mare scofală!