Live sau Playback

Observația adresată unei artiste invitată la „Vocea României” că a făcut playback și răspunsul că ea „a dovedit déjà până acum că are voce„ m-au pus pe gânduri…poate că da, vedeta are voce, dar e cel puțin lipsă de respect să apari mimând într-un show în care necunoscuți își dovedesc cu adevărat calitățile vocale …și ce voci au! Nu există o paralelă între a cânta live și playback, de fapt playback nu înseamnă a cânta ci e un fel de karaoke pe vocea proprie. În lumea cântecului adevărat nu există playback!

„Cats„ a  fost primul musical văzut de mine la Londra și imediat a urmat „Phantom of the Opera” pe care-l iubesc /am văzut și varianta de scenă americană și filmul, desigur/…stăteam în rândul 3 din stal și căutam să descoper unde erau lipite microfoanele în machiajul și perucile artiștilor, uimit de performanța laolaltă tehnică și artistică, cu admirație pentru oamenii din umbră, pentru  maeștrii care „amestecau” sunetele…Am văzut „Chicago„  pe scena de la București…Adrian Pintea m-a invitat cu puțin înainte de a trece în neființă la spectacolul pregătit cu studenții săi „Jesus Christ Superstar„….Cu câte repetiții și probe de sunet se pune la punct un asemenea show? În SUA 1 din 5 pot vota electronic dar noi, afirmă un oficial, nu avem experiența și oamenii …Așa e și cu sunetul, printre altele…

În muzica de operă nu există playback, nici nu poate fi vorba, în afara unor filmări speciale, altfel chiar și operele televizate sunt înregistrări ale unor spectacole de scenă. Dar…Ați văzut minunea  numită „Tosca live in Rome„ un unicat inegalabil…Zubin Mehta și orchestra aflați într-un depozit la 6 kilometri depărtare de locurile unde Placido Domingo, Raimondi și Amalfitano cântau opera puccininană? Dar noi nu transmitem de atâta vreme Festivalul Enescu? Problema captării și mixării sunetului, mai bine zis sunetelor, nu e doar o problema tehnică, de echipamente, ci mai ales una artistică, ai nevoie de veritabili maeștri de sunet ca vechii mei colegi din TVR,Alexandra Cepraga, Jolt Kerestely, Paul Enigărescu dar nu suntem pe terenul imposibilului. Dar e mai simplu și mai ieftin să păcălești, să furi! A merge într-un târg de provincie cu un solist cunoscut, a le lua oamenilor banii și a le oferi mimarea unor șlagăre e mai mult decât lipsă de respect…adăugați și minciuna de  a pune solistul să se prefacă în fața unui microfon fals. Măcar de s-ar cânta cu vocea live, peste negative instrumentale…Pe vremea când lucram în TVR am fost implicat în multe colaborări cu interpreți de toate vârstele…nu-mi amintesc să se fi pus problema unor transmisii live…de altfel pe atunci se fugea de live pe toate planurile, din motive mai mult neprofesionale, mai ales de frică, atunci chiar și folkiștii făceau uneori PB. Da, există multe  motive – inclusiv tehnice sau financiare-pentru a prefera playbackul nu doar la TV dar și pe scenă, cu toate că în contactul direct cu publicul nu ar trebui admis. Poți accepta să se cânte pe negativ dar vocea transmite o emoție irepetabilă…

Am văzut showul de la Caesars Palace al lui Cher, la o vârstă când mulți sunt la pensie, cântând admirabil în condiții de performanțe fizice speciale, aidoma am admirat-o pe Madonna –pe care de altfel nu o suport!- într-un mini-show de excepție în pauza unui SuperBowl, avem și noi artiști, ca Loredana sau Bănică pentru care live-ul e sfânt. De altfel în Las Vegas – unde există un cult pentru Elvis sau pentru magnificii din Rat Pack-  se perindă absolut toate vedetele cântecului, trecute, prezente și viitoare…a vorbi despre playback ar fi o blasfemie. Iar la „Vocea României„ unde domnișoara vedetă a noastră a venit cu playback există condiții tehnice și echipamente de excepție. Pur și simplu în asemenea locuri karaokiștii n-ar trebui admiși! Totuși ceva oameni și experiență avem iar televiziunile importante ar trebui să blocheze accesul celor care nu sunt în stare să cânte pe bune! Să vedem atunci cum și-ar asigura popularitatea… Sunt prea mulți soliști, dar mai ales soliste, pe care dacă îi scoți din înregistrarea bine prelucrată în studio își arată puțintica voce, e ca și cum ai ignora Photoshopul, ți s-ar vedea imperfecțiunile!…iar numărul așaziselor vedete inventate și susținute în media e îngrijorător. Pentru mine playbackul cu public – în platoul Tv sau în sală- este anti-muzică.

Nevoia de povesti

„Diseară e mare bal/ La Palatul Princiar /Cine nu e scris pe listă/ Nu există!…” așa suna un cântecel din prima ”Cenușăreasă” interpretată de Mica Niculescu la Abracadabra-TVR, prin anii 90. Impactul televiziunii asupra publicului a devenit în timp covârșitor și a lăsat pe plan secund litera scrisă. Televiziunile decid cine și ce contează iar cuvântul „audiență” a devenit magic. „Așa cere publicul” este explicația pentru orice, aderența publicului fiind cea care ar decide nu numai popularitatea, celebritatea ci și valoarea. Adesea, valoarea și popularitatea nu se suprapun dar cui îi pasă cât timp criteriul de judecată e cel comercial. În toamna lui 2013 TVR își lansează cu tam-tam grila de programe recunoscând că e obositor să macini în gol, pentru o audiență zero. Dar după atâția ani petrecuți acolo știu sigur că acest –subliniez, acest TVR a pierdut partida. Să fie greu de concurat cu posturile care trăiesc din formate de mare succes, cumpărate și executate cât mai fidel? Să fie greu de făcut față ofensivei tabloidizării? Din păcate multe nonvalori se promovează pe micile ecrane, dramatic fiind mai ales că valorile adevărate se estompează, se ascund și dispar prin ignorare, practic nu există dacă nu apar pe posturile cu audiență reală… Orice fetișcană cu voce îndoielnică și fizic neterminat poate fi transformată de o mașinărie de PR în vedetă. În schimb descoperi într-un concurs de talente cum e „Vocea României” valori despre care te întrebi unde au stat ascunse până acum, de ce au fost ignorați? TV-ul a monopolizat practic informația dar și cultura, o anume cultură, care îi convine. Să fie internetul alternativa?
Magicianul a fost un personaj care avea ceva de spus copiilor….spun „a fost” pentru că după închiderea în 2001 a „Abracadabrei” , deși actorul Marian Rîlea, cu un talent excepțional, s-a străduit să-l păstreze pe scena Teatrului Național sau în alte ocazii s-a stins. Absența de pe micul ecran a fost fatală. Iar nimeni n-a mai pus nimic în loc. La ce se uită copiii în afară de desenele animate a arătat o recentă analiză – în top sunt serialele și telenovelele inclusiv cele românești apoi concursurile muzicale… Nevoia de povești care definește copilăria – și nu numai- nu s-a estompat doar că nu știm sau nu vrem să îi răspundem, lăsându-i să se hrănească mai ales cu mărfuri nepotrivite destinate altor vârste. Măcar emisiunile tabloide nu-i atrag…încă. . Succesul făcut de Next Star – care-mi amintește de Tip Top Minitop- mă îndeamnă să cred că tot de la copiii trebuie început. Doar o televiziune mare – cum este totuși TVR- în loc să risipească pe programe multe și mărunte care bifează niște închipuite necesități poate mobiliza forțe profesionale și financiare capabile să producă ficțiune – subliniez- originală. E singura direcție care merită. Am eu o nostalgie pentru ”Abracadabra” sau „Arlechino”? Poate. Mai ales dacă în locul lor nu s-a construit nimic.