Amintiri de la „Arlechino”

Pe Facebook sau pe  Twitter sunt postări gen „ Generația cu cheia la gât„,„Emisiunile copilăriei noastre de care ne este dor„…pe blogul meu sunt mulți care au căutat postările despre Arlechino iar refrenul „Arlechino unde ești/ vino să ne spui povești„ – cântecelul generic interpretat de grupul Allegretto condus pe atunci de Adriana Codreanu e rememorat adesea deși au trecut atâția ani.. Cum să nu-mi amintesc și eu? Era chiar în 1990 când mă străduiam să alcătuiesc o redacție pentru copiii competitivă la TVR când a apărut regizorul Radu Popovici, o persoană educată și inteligentă, și mi-a arătat înregistrarea unor miniaturi cu păpuși. Era fiul dramaturgului și omului de teatru Alecu Popovici, cu care colaborasem adesea la emisiunile concurs, ultima oară avea să fie după 1996 când după plecarea Abracadabra am inventat Trei pentru o mască, concurs de teatru ce avea loc chiar la „Ion Creangă„ unde Alecu fusese director și unde ne-a primit acum cu căldură Cornel Todea.  . Radu mi-a inspirat incredere …mai mult, în toamna acelui an l-am trimis in locul meu la Amsterdam, la o intâlnire profesională, un gest ca o investiție. Eram prins din scurt și n-am vrut să renunț la o plecare la Paris, orașul meu preferat…La început Radu a lucrat în echipa „Abracadabra”- la „Prinț și cerșetor”, dar stilul său mai elaborat deci mai lent nu a fuzionat cu dinamismul echipei. Împreună cu Radu am încercat să conturăm o emisiune pentru el. Mă tenta să fie un mijloc de apropiere a copiilor cu lumea teatrului – lume pe care Radu o cunoștea bine- de unde și alegerea personajului cheie- Arlechino! Până la urmă el, ca regizor, prefera să facă filme scurte așa că emisiunea s-a populat cu povești…deși scriam scenariile de la „Abracadabra” am căutat să scriu și pentru Radu , într-o altă tonalitate. Repet, chiar dacă ușor dublam „Abracadabra”, personajul Arlechino fiind tot un fel de Magician care se transforma în erou de poveste, uneori jucând mai multe roluri mi se părea că nevoia de ficțiune a publicului era mai bine servită..Mulți est-europeni aveau tradiție, în special cehii, am mers la vizionări în fosta Cehoslovacie și am rămas uimit de bogăția de producții pentru copiii – filme și seriale cu povești de calitate impecabil profesional- celebrul serial Arabella a fost realizat între anii 1979-1981!! La noi nici nu ne puteam gândi….Ca să faci desene animate pentru copiii era exclus, nu aveam dotarea nici știința iar timpul presa…am tratat cu cei de la Disney care, amabili, ne-au invitat la Paris unde am filmat cu Magicianul în Disneyland dar difuzarea programelor lor în România era condiționată – dublaj nu titrare! În anii 90 nu puteam, nu dispuneam de tehnica și know-how-ul necesare, o mai veche tentativă a colegilor de la Teleșcoală de a dubla Sesame Street a fost un eșec. Ca să le redăm copiilor lumea poveștilor nu exista altă soluție decât să producem filme și seriale pe măsura puterilor și dotărilor noastre umane și materiale, inclusiv financiare. Ceea ce se producea la Arlechino cu actori, decoruri, costume etc. necesita o pregătire mai mare și o elaborare îndelungată de aceea producția a fost, numeric, puțină, pentru a avea mai multe emisiuni și a consolida brandul ar fi trebuit poate și un alt format, alternativ, evident legat de teatru. Mai târziu am introdus Trei pentru o mască un concurs unde copiii talentați –aici s-a lansat Diana Cavaliotti- jucau scene celebre din Caragiale sau Moliere alături de actori consacrați dar nu era destul, poate am avut o obsesie pentru invitarea copiilor spre teatru, dovadă că și la Abracadabra aveam personajele Arlechino și Colombina – jucate de Ducu Ion și Andreea Caranda. Cert este că bogăția de producții pe care o visam, pentru care îi invidiam pe alții, cu apariția unor numeroși producători, scenariști, regizori care să se dedice copiilor nu s-a realizat și e păcat. În televiziunea publică producția pentru copiii a fost tratată dintotdeauna marginal, ca o „cenușăreasă„ și a rămas așa cu toate eforturile noastre de a schimba ceva…Ceea ce s-a făcut mai târziu cu „Abracadabra” – e drept la ProTv- și anume un show pe săptamână incluzând și filme, nu s-ar fi putut face cu „Arlechino”, de fapt în anii aceia singura soluție era diversitatea. Cristina Nistor, ulterior Popovici, de meserie arhitectă, i s-a alăturat ca producător și cuplul lor a dat rezultate excelente. Astăzi Cristina lucrează la Porsche –Romania iar fiica lor Dona e o domnișoară mare și frumoasă dar din păcate Radu s-a prăpădit. Eram plini de entuziasm atunci și am încercat să colaborăm pe multe planuri, cu Radu și Alecu am făcut o firmă Baby Star care avea un magazin pentru copiii chiar lângă Piața Rosetti, am editat scurt timp și o revistă dar eu m-am retras repede având nevoie de bani după plecarea  fiului meu în SUA iar firma n-a rezistat mult. Gruia Mihai Sandu a fost actorul potrivit care a contribuit la succesul programului. Să amintesc Hainele cele noi ale împăratului (1992) Yeti, omul zăpezilor(1992) Dănilă Prepeleac(1992) Făt-Frumos cu moț în frunte (1993) Tarzan al 2-lea (1994) Ali-Baba și cei 40 de hoți (1995) –cu un cântecel superb scris de Romeo Vanica. Membru fondator al trupei Mondial Romeo a decedat recent la numai 69 de ani…Scenariile mele porneau mai puțin de la adaptarea originalului, parafrazam și cream situații similare…de pildă Robin Hood jr era fiul leneș al celebrului erou, obligat să devină și el erou de prieteni, tradiție, împrejurări, deși nu prea voia iar de reușit reușea din întâmplare! Diferența față de Abracadabra era clară, Magicianul ajutat de copiii-asistenți duceau audiența în povești accesibile în special vârstelor mici,  Arlechino, jucat doar de actori adulți, reinterpreta teme clasice adăugând sensuri noi, moderne, accesibile și unor vârste mai mari. De pildă în finalul de la Ali Baba aflam că adevărata comoară descoperită e petrolul iar Ali și família puteau sta cu burta la soare înconjurați de sonde iar cântecelul ne spunea că în lumea lui Ali Baba nimic nu merge fără bacșiș. Asta nu înseamnă că la Abracadabra lipseau aluziile pe înțelesul adulților, vezi refrenul Vrăjitoarei „când ceva nu merge bine/dați vă rog vina pe mine” …Seria „Mașina timpului” /5 episoade/: Mașina timpului (1993) Mașina timpului se întoarce • Mașina timpului în pericol • Mașina timpului se răzbună • Mașina timpului în vacanță … a reprezentat contribuția noastră la lumea poveștilor originale, moderne…cu Gruia în rolul profesorului distrat Cicerone și Mihaela Teleoacă, de la Teatrul de Comedie în rolul soției. Copilul, Ticu, era Viorel Ionescu (născut 1984 apoi a făcut IATC secția păpuși marionete) pe care l-am revăzut abia la parastasul de 7 ani al lui Radu… La acest serial am reușit tentativa filmării unor secvențe la New York, integrate apoi într-un episod ”american”. Sigur,nu era vorba de cheltuieli, pur și simplu se profita de plecarea echipei la o gală organizată de Biblioteca Română de la New York. La filmele din Arlechino au contribuit câțiva actori din teatrele de păpuși, pe care Radu îi cunoștea și i-a scos din spatele cortinei, ca Liliana Gavrilescu de la Țăndărică sau Călin Mocanu, actorul Cristian Nicolae azi la Nottara…dar și colegii noștri actori Claudia Nicolau sau Bogdan Ghițulescu,  ba chiar și electricianul redacției Gabriel Florea sau operatorul programului Traian Popescu. Dorind o autonomie de lucru obținusem ca membri esențiali ai echipelor, operatorii de film și electricienii, cu scule cu tot, să fie în redacție și nu la grămadă. Cu sunetiștii n-am reușit dar oricum puteau fi repartizați pe preferințe. Gabi Florea, un băiat strașnic, a dovedit că are și talent fiind folosit cu succes în diferite roluri iar când s-a mutat la ProTv dincolo de asigurarea luminilor a mai prestat și ca actor prin telenovele, începând cu Lacrimi de iubire. Acum, noua strategie a ProTv de desființare a creației românești i-a obligat pe mulți profesioniști să plece iar Gabi, cu frumoasa lui familie, lucrează  prin Anglia. Traian Popescu, fiul scriitorului D.R.Popescu a „comis„ și el câteva apariții hazoase în Arlechino, cum ar fi intrarea lui Arhimede în baia apartamentului profesorului Cicerone…Cât despre Bogdan Ghițulescu, actor, fiul cunoscutului om de radio și cronicar sportiv Ion Ghițulescu, lucra în redacția lui Tatulici care mi l-a dat cu mențiunea că n-am să scot mare lucru de la el. Dar dincolo de actorie Bogdan s-a integrat bine, a învățat să facă emisiuni pentru copii  și e și astăzi în TVR, eu l-am ajutat scriindu-i cîteva scenarii pentru „Aventurile lui Ex„, un copil de extratereștri ajuns pe pământ pentru că nu era cuminte…un fel de Bebel. Odată cu „Ivan Turbincă” [al cărui adaptare-scenariu aparținea lui Alecu Popovici] colaborarea lui Gruia cu Radu s-a încheiat cu o ceartă ale cărei amănunte n-am reușit să le pricep dar era o ciocnire de orgolii. Mare păcat, atunci Arlechino așa cum fusese conceput s-a încheiat. Nici relația mea cu Radu n-a mai fost aceiași poate și pentru că, vizibil, preferința mea mergea spre „Abracadabra” care impusese un stil mai dinamic de lucru. Dar ca „Head of Department” n-am facut discriminări, îmi amintesc că am trimis la festivalurile internaționale și filmele lui Radu și ale Ruxandrei Ion și ale Oanei Ionescu. Ba chiar am fost împreună cu toții la Prix Jeunesse de la Munchen. Filme pentru copiii se puteau face atunci, din ce în ce mai elaborate, de oarecare anvergură. Și am făcut cu noul Arlechino – actorul Armand Calotă de la Național, Gâsca de aur și Privighetoarea fermecată.  alături de Mihaela Teleoacă, Cornel Vulpe, Eudjenia Brenda, Delia Nartea, Luminita Erga –cu care am colaborat peste ani la LDI, Tudorel Filimon, Marius Florea Vizante, Cristian Nicolae, Marinela Chelaru, Silvia Năstase, Tomi Cristin și  să nu-l uităm pe Valentin Uritescu care a făcut un rol de excepție… Prin 2013 aceste filme dar și altele din seria Arlechino au fost reluate de TVR sub genericul Ora Poveștilor. Frumos …dar trist când știi că asemenea preocupări au dispărut din preocupările colegilor de la TVR. Radu și Cristina au mai făcut câteva povești pentru „Arlechino” pe care eu nu le știu…am plecat la ProTv în 1998 unde am primit vestea dispariției tragice a unui om talentat care mai avea multe de spus. S-a stins nu mult timp după moartea tatălui sau, Alecu, decedat in 1997, lăsând în urmă o carieră prea scurtă și o fetiță superbă care a crescut venerându-i amintirea înscrisă și în casetele pe care s-au păstrat emisiunile „Arlechino”.

Reforme la TVR ?

La începutul lui 2001 când s-a pus capăt producției SuperAbracadabra la Protv echipa s-a destrămat, fiecare și-a căutat un alt job, în meserie sau aiurea…așa ceva e de neconceput la TVR. Contractul colectiv de muncă, sindicatele apără miile de angajați ai statului, ceea ce nu e rău în sine. Doar că schema de programe a instituției publice e făcută  ca să justifice personalul! Reforma în TVR nu înseamnă reducerea personalului / ce s-a făcut sub conducerea lui Săftoiu a fost un circ, evident că mulți își vor recâștiga posturile prin tribunale/ nici suplimentarea bugetelor / Ar fi nevoie de bani, de o mărire a taxei…credeți că atunci ar crește calitatea, s-ar îmbulzi publicul? O opinie de pe net a lui Mircea Radu= „ Din pacate, atata vreme cat TVR va functiona in baza unei legi de acum 20 de ani (societatea era alta, lumea era alta, noi eram altii, sau mai plastic, dumneavoastra va mai vine un costum pe care il imbracati acum 20 de ani?) televiziunea va fi condusa de oameni pusi politic fara nicio experienta si/sau performanta in domeniu. In concluzie, de unde viziune si performanta la ei si la TVR?„ . Vechea organizare pe redacții  nu mai există , avem o Casă de Producție, dar asta nu a desființat fărămițarea și compartimentarea . Să mă refer la sectorul unde am trudit atâția ani, programe pentru Copiii…După 1998 când am plecat la ProTv a apărut concurența…Colega care mi-a luat locul, Oana Ionescu Firică, a desființat emisiunile existente preferând un singur program..Kiki Riki Miki, care să se difuzeze săptămânal și să reziste succesului pe care Abracadabra îl avea la ProTV unde de asemenea se producea săptămânal.. Se trecuse la o etapă nouă, necesară, dar evoluția bună n-a durat mult. Puteți să-mi spuneți ce produce  azi TVR pentru copiii, cine a luat locul personajelor devenite idoli interpretate de Marian Râlea, Mihai Gruia Sandu, Eugen Cristea, Horia Brenciu? Emisiunile fără continuitate, aflate în schemă pentru a bifa anumite comandamente reale sau închipuite rezistă cu greu la impactul cu masa publicului. Cu timp în urmă Consiliul de programe  discuta, de fapt prezenta, cu ce se umpleau spațiile repartizate redacțiilor devenite un bun propriu, nu conta audiența –mai ales înainte de a apărea posturi private-  ci popularea acelor spații cu ceva care să justifice plata personalului prea numeros.  Dacă faci programe pentru a-ți asigura subzistența, dacă nu investești în conținut, n-ai nicio șansă. Iar reforma se poate realiza în primul rând la nivelul conținutului. Cineva se întreba dacă TVR nu are cumva obligația să producă  filme, seriale, teatru, ficțiune românească pentru că are mijloacele să o facă – nu și oamenii, se pare. TVR avea tradiții de care a  uitat complet și rău face…Teatrul a constituit ani de zile un pilon de program care a acumulat prestația unor mari actori și regizori, mulți dintre ei dispăruți. Acum așa zisul Teatru național de televiziune dă reluări, în ciuda faptului că teatrul, ca mod de tele-expresie  pare desuet, structura publicului și tradițiile noastre i-ar cere revigorarea. Un canal public de știri, reportaje, dezbateri este exact ceea ce mi me trebuie! Ceea ce nu exclude investigația, analiza realității. Săptămânal România te iubesc de la ProTv atracă probleme grave ale prezentului, oare tradiționalul Reflector nu s-ar putea întoarce, ca idee, aducându-ne zilnic câte o anchetă? În fine, dacă e să vorbim tot de tradiții pentru că la TVR există și e păcat să le îngropăm, divertismentul avea formate  gen Floarea din grădină, Steaua fără nume, Cine știe câștigă, concursurile interjudețene..aici importantă ar fi dimensiunea  națională, antrenarea /inclusiv prin studiourile teritoriale/ masivă a valorilor din toate regiunile țării. Nu cere nimeni  TVR să facă Cântarea R…nici măcar a Grădinii Carpaților….dar dacă un concurs de talente îmi promovează dansatoare la bară, bicicliști sau mentaliști – tot aia- de ce nu s-ar căuta și alte formule?

Câtă vreme nu se va trece la producții ample, ambițioase, pe formate proprii sau cumpărate /dacă a mai rămas ceva important pe piață/ cu accent pe ficțiune, divertisment , concursuri naționale TVR nu se va reforma. Dacă pe un copac doar câteva ramuri sunt viguroase cele care se usucă trebuie îndepărtate fără milă. Luăm degeaba exemplul BBC, mai bine ne-am raporta la RAI …italienii ne sunt mai aproape ca mentalitate iar canalele RAI sunt și ele supuse de mult concurenței unor posturi private puternice. Reforma TVR e o temă la care merită să medităm…

Arlechino asa cum a fost

Descopar un interviu mai vechi al lui Mihai Gruia Sandu:”Un domn care era genial, Radu Popovici, a inventat foarte multe emisiuni. A inventat „Abracadabra”, „Ba da, ba nu”, „Măgăruşul” şi „Arlechino”. El inventa şi alţii i le furau. Pe asta n-a furat-o nimeni. Sau aproape.” /???/
Bietul Gruia, chiar credea ce spune? Radu a fost o persoana educata si inteligenta, a venit in 1990 sa-si ofere serviciile la TVR si mi-a aratat inregistrarea unor miniaturi cu papusi. Era fiul dramaturgului si omului de teatru Alecu Popovici, cu care colaborasem. Mi-a inspirat incredere …mai mult, imi amintesc ca in toamna acelui an l-am trimis in locul meu la Amsterdam, la o intalnire profesionala, un gest ca o investitie. La inceput Radu a lucrat in echipa „Abracadabra”-cred ca la „Print si cersetor”, la care filmari am asistat mai ales ca se faceau in vecinatatea casei mele, la Palatul Ghica si pe malul Lacului Tei dar stilul sau mai elaborat deci mai lent nu a fuzionat cu dinamismul echipei. Cat despre „inventiile” de care pomenea Gruia, nici vorba. Impreuna cu Radu am inceput sa conturam o emisiune pentru el. Ma tenta, si era firesc, sa fie un mijloc de apropiere a copiilor cu lumea teatrului – lume pe care Radu o cunostea bine- de unde si alegerea personajului- Arlechino! Pana la urma el, ca regizor, prefera sa faca filme scurte asa ca emisiunea s-a populat cu povesti…desi scriam scenariile povestilor de la „Abracadabra”am cautat sa scriu si pentru Radu ,intr-o alta tonalitate. Repet, chiar daca usor dublam „Abracadabra”, personajul Arlechino fiind tot un fel de Magician care se transforma in erou de poveste,uneori jucand mai multe roluri. Cristina Nistor, ulterior Popovici, de meserie arhitecta, i s-a alaturat ca producator si cuplul lor a dat rezultate excelente.
Obsesia mea de a apropia copiii de teatru s-a implinit mai tarziu cand am inventat un format – 3 pentru o masca- de concurs in care 3 copiii talentati urcau pe scena Teatrului din Piata Amzei,oferita cu generozitate de Cornel Todea, si jucau! Intruna din probe interpretau scene celebre din piese clasice avand ca partener un monstru sacru, si se descurcau! [sigur, dupa ce fusesera bine pregatiti de Alexandrina Halic] Castigatoarea primului concurs a confirmat devennd actrita, Diana Cavaliotti.
Ce a jucat Gruia – Arlechino?
Hainele cele noi ale împăratului (1992) – Povestitorul, Împaratul, Prezentatorul de știri Yeti, omul zăpezilor(1992) – Cabanierul cel bun, Yeti Dănilă Prepeleac(1992) – Dănilă Prepeleac Făt-Frumos cu moț în frunte (1993) – Povestitorul, Făt-Frumos Robin Hood Jr. (1993) – Robin Hood Jr. • Seria Mașina timpului : Mașina timpului (1993) – Profesorul Cicerone Mașina timpului se întoarce • Mașina timpului în pericol • Mașina timpului se răzbună • Mașina timpului în vacanță … Tarzan al 2lea (1994) – Tarzan Ali-Baba și cei 40 de hoți (1995) – Ali-Baba
Sa nu uitam aici si pe Mihaela Teleoaca, pe alti actori cu care Radu colabora, multi adusi din lumea papusarilor,ca Liliana Gavrilescu, Cristian Nicolae etc.Mai spune Gruia: „Era o perioadă destul de tulbure, fără bani, improvizam, lucram în regim de lungmetraj artistic, dar cu bani de televiziune. La un moment dat am improvizat o curte imperială din trei actori, împreună cu maşiniştii şi cu electricienii. Toată lumea punea umărul. Dădeam cu bidineaua şi vopseam decorul până dimineaţa, nu ne-a deranjat niciodată asta. Am rămas cu toţii prieteni. Una dintre regulile asupra cărora am picat cu toţii de acord era să facem o treabă care să ne placă şi nouă. …. Emisiunea era realizată pentru copii, dar publicul ţintă a devenit toată lumea care era în casă. Cele mai superbe cronici le-au făcut adulţii. Părinţii se uitau la Arlechino cu o îndârjire mai mare decât copiii. Categoria de vârstă n-a mai putut să fie precizată. „ Corect si interesant!
Odata cu Ivan Turbinca [al carui adaptare-scenariu apartinea lui Alecu Popovici] colaborarea lui Gruia cu Radu s-a incheiat cu o cearta. Mare pacat. Nici relatia noastra n-a mai fost aceiasi poate si pentru ca, vizibil, preferinta mea mergea spre „Abracadabra”. Dar ca „Head of Department” n-am facut discriminari, imi amintesc ca am trimis la festivalurile internationale si programele lui Radu si ale Ruxandrei Ion si ale Oanei Ionescu. Ba chiar am fost impreuna cu totii odata la Prix Jeunesse de la Munchen. Ceea ce s-a facut cu „Abracadabra” – e drept la ProTv- si anume un show pe saptamana incluzand si filme, nu s-ar fi putut face cu „Arlechino”. Dar filme se puteau face, mai indelung elaborate, de oarecare anvergura. Si am facut cu noul Arlechino – actorul Armand Calota, alaturi de Eugenia Brenda, Delia Nartea,Luminita Erga, Tudorel Filimon si sa nu-l uitam pe Valentin Uritescu care a facut un rol de exceptie…Gâsca de aur și Privighetoarea fermecată.
Radu si Cristina au mai facut cateva povesti pentru „Arlechino” pe care eu nu le stiu…am plecat la ProTv in 1998 unde am primit vestea disparitiei tragice a unui om talentat care mai avea multe de spus. S-a stins nu mult timp dupa moartea tatalui sau, Alecu, decedat in 1997, lasand in urma o fetita superba care sunt sigur ca a crescut venerandu-i amintirea inscrisa si in casetele pe care s-au pastrat emisiunile „Arlechino”.