Nevoia de povesti

„Diseară e mare bal/ La Palatul Princiar /Cine nu e scris pe listă/ Nu există!…” așa suna un cântecel din prima ”Cenușăreasă” interpretată de Mica Niculescu la Abracadabra-TVR, prin anii 90. Impactul televiziunii asupra publicului a devenit în timp covârșitor și a lăsat pe plan secund litera scrisă. Televiziunile decid cine și ce contează iar cuvântul „audiență” a devenit magic. „Așa cere publicul” este explicația pentru orice, aderența publicului fiind cea care ar decide nu numai popularitatea, celebritatea ci și valoarea. Adesea, valoarea și popularitatea nu se suprapun dar cui îi pasă cât timp criteriul de judecată e cel comercial. În toamna lui 2013 TVR își lansează cu tam-tam grila de programe recunoscând că e obositor să macini în gol, pentru o audiență zero. Dar după atâția ani petrecuți acolo știu sigur că acest –subliniez, acest TVR a pierdut partida. Să fie greu de concurat cu posturile care trăiesc din formate de mare succes, cumpărate și executate cât mai fidel? Să fie greu de făcut față ofensivei tabloidizării? Din păcate multe nonvalori se promovează pe micile ecrane, dramatic fiind mai ales că valorile adevărate se estompează, se ascund și dispar prin ignorare, practic nu există dacă nu apar pe posturile cu audiență reală… Orice fetișcană cu voce îndoielnică și fizic neterminat poate fi transformată de o mașinărie de PR în vedetă. În schimb descoperi într-un concurs de talente cum e „Vocea României” valori despre care te întrebi unde au stat ascunse până acum, de ce au fost ignorați? TV-ul a monopolizat practic informația dar și cultura, o anume cultură, care îi convine. Să fie internetul alternativa?
Magicianul a fost un personaj care avea ceva de spus copiilor….spun „a fost” pentru că după închiderea în 2001 a „Abracadabrei” , deși actorul Marian Rîlea, cu un talent excepțional, s-a străduit să-l păstreze pe scena Teatrului Național sau în alte ocazii s-a stins. Absența de pe micul ecran a fost fatală. Iar nimeni n-a mai pus nimic în loc. La ce se uită copiii în afară de desenele animate a arătat o recentă analiză – în top sunt serialele și telenovelele inclusiv cele românești apoi concursurile muzicale… Nevoia de povești care definește copilăria – și nu numai- nu s-a estompat doar că nu știm sau nu vrem să îi răspundem, lăsându-i să se hrănească mai ales cu mărfuri nepotrivite destinate altor vârste. Măcar emisiunile tabloide nu-i atrag…încă. . Succesul făcut de Next Star – care-mi amintește de Tip Top Minitop- mă îndeamnă să cred că tot de la copiii trebuie început. Doar o televiziune mare – cum este totuși TVR- în loc să risipească pe programe multe și mărunte care bifează niște închipuite necesități poate mobiliza forțe profesionale și financiare capabile să producă ficțiune – subliniez- originală. E singura direcție care merită. Am eu o nostalgie pentru ”Abracadabra” sau „Arlechino”? Poate. Mai ales dacă în locul lor nu s-a construit nimic.

Cine sa fie Abramburici?

Prin anii 90 – Paul Everac era directorul TVR- s-a nimerit să fiu scurt timp interimar la redacția Tineret și Adelina Șuvagău –despre care am aflat ulterior că o ducea bine mersi în Canada- mi-a cerut să aprob o emisiune ușor trăznită în care un tânăr student, puțin supraponderal, jovial și cu tupeu era pus să seducă diferite vedete pe plaja de la Costinești…Una din „victime ”era Marina Scupra, o cântăreață dispărută de mult din lumina rampei iar tupeistul era Horia Brenciu. Care mi-a atras atenția prin calități demne de un viitor entertainer…în special capacitatea de a focusa privirile asupra lui, prin prezență, voce, dinamism, promptitudinea reacției. Când Horia era la Jocuri și concursuri am încercat să-l atrag să colaboreze cu noi, era disponibil locul de moderator la Tip Top Minitop și am dus o bătălie a hârtiilor ca să-l scot de sub restricțiile impuse de șeful lui care era clar că nu înghite ascensiunea noului star poreclit și Mister Robingo. Acest șef cu veleități nu mai e azi pomenit de nimeni, Horia s-a impus deși era ușor instabil, nu se vedea clar pe ce fel de carieră mizează. A făcut și actorie într-un film al lui Radu Popovici la Arlechino, apoi a mai colaborat la Kiki Riki după plecarea mea spre Pro Tv. Astăzi e o vedetă în lumea showbizului, cu rădăcina în preocupările muzicale…asta a ales. Dar e incontestabil o vedetă întrun peisaj în care apar și sunt promovate tot mai puțin vedetele adevărate. Ce spun dicționarele despre termenul „vedetă”? Actor sau actriță care deține un rol principal într-un spectacol, mai ales într-un film (și se bucură de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent și popularitate; p. ext. persoană care vrea să iasă în evidență, să epateze…. Persoană care se impune în mod intenționat într-un domeniu de activitate. ..Bun. Folosirea termenului pentru orice persoană cu dicție care prezintă „Vremea” sau știrile sportive, pentru șirul de fete dezbrăcate care poluează muzica pe micile ecrane e total improprie…Fără îndoială Andreea Marin sau Mihaela Rădulescu sunt vedete ..dar nu dive! Singura divă româncă e Angela Gheorghiu. Dar când vezi pagini întregi de ziar și reportaje interminabile despre nunta anului /!?/ a unei tinere anorexice te întrebi cu disperare unde o să ajungem. Cine e și ce a făcut acea fata măcar pentru a beneficia de statutul de vedetă…veți spune că se bucură de popularitate, poate datorită relațiilor ei amoroase. Îmi închipui că dacă o actriță de real talent ca Adela Popescu n-ar mai fi atât de modestă și bine crescută și ar da iama în bărbații de pe scena mondenă ar beneficia de un tratament similar. Și eu vorbesc doar despre persoane pe care le cunosc și cu care am colaborat! Uitați-vă la Nicoleta Luciu ….dacă n-ar fi mamă a 4 copiii ce i-ar mai face presa…cât s-au bucurat unii să exagereze problemele ei de căsnicie… The Sun și toate celelalte media asemănătoare trăiesc din sângele și carnea celebrităților dar nu le crează, nu le inventează! Desigur că nu noi am inventat presa de bârfe și cancan dar avem prea multe emisiuni tabloid și prea puține piese de teatru, filme și seriale originale, programe pentru copiii. Sigur că am nostalgia propriei mele activități profesionale dar nu pot să nu regret că nici un canal TV românesc nu mai acordă o șansă copiilor, nu mai cultivă formate originale pentru ei. E măgulitor că, după mai bine de 15 ani TVR mai reia filmele vechi de la Arlechino dar de ce nu produc altele, la standardele și cu mijloacele actuale? Poate Magicianul, Abramburica, Abramburici sau Arlechino sau Măgărușul au trecut în istorie alături de Așchiuță sau Val Vârtej dar copiii de azi nu merită să li se creeze alți eroi? Îmi amintesc că mai de mult porecla de Abramburica se transferase d-nei ministru Ecaterina Andronescu…poate Abramburici să fie Ponta!? Atunci totul e pierdut…cel puțin pentru copiii.