Televiziune publică fără public ?

Acum că „Spotlight„ a câștigat Oscarul poate ne gândim că „Spotlight„ înseamnă „Reflector„ și pe vremuri TVR avea un asemenea program de anchete menit să investigheze ceea ce nu merge în societate. A fi o televiziune publică nu înseamnă a fi în serviciul statului – guvern, parlament, partide- ci a îndeplini cerințele publicului care de fapt  te plătește, dacă o faci ai putea eventual să pretinzi mărirea taxei. Nu exemplul altor țări unde taxele plătite pentru televiziunea publică sunt mai mari contează ci felul în care-ți faci datoria. TVR –serviciul public autonom de interes național, cum se autodefinește, privește publicul ca o sumă de indivizi pentru care are redacții și, desigur, emisiuni separate, există programe pentru agricultori, militari, unguri, preșcolari, olteni, ortodocși, rockeri, handbaliști, polițiști, businessmani, dansatori, tătari, penticostali, automobiliști ….Toți ar trebui să fie mulțumiți dar practic nimeni nu e mulțumit, se pare că doar 5 persoane din 100 se uită la TVR. Desigur sunt mari probleme financiare, ca în toate instituțiile statului, există dezbateri, sindicatele se luptă să păstreze intact numărul de lucrători /ceea ce nu se va putea/, ni se spune că mari profesioniști se află  încă acolo. Păi dacă ar fi așa de ce nu se vede? De mult timp de când TVR își plânge de milă n-am înregistrat nici un efort de a promova vreun program notabil, de mare audiență, care să te oblige să spui iată ce păcat ar fi ca asemenea valori să dispară! O televiziune publică se poate defini doar prin asumarea interesului publicului și care ar fi acesta? Ce-și doresc oamenii? Pe primul loc, vă spun sigur, e să fie sănătoși. Să aibă locuri de muncă, salarii decente, să-și crească bine copiii…Oriunde te uiți ai să vezi multe farmacii și apoi destule bănci, supermarketuri, case de amanet, săli de joc.  Asta nu spune nimic? Se rezolvă problemele prin abundența de reclame la medicamente sau suplimente alimentare? /care devin grețoase prin apelarea la tot felul de imagini și animații care mai mult te îmbolnăvesc/ Am vorbit la început de „Reflector„ pentru că mi se pare că televiziunea publică ar putea să facă din investigarea „bubelor„realității noastre principala sa sursă de audiență. Tot așa cum marile concursuri interjudețene care țineau cândva interesul local și național la cote înalte ar fi benefice, mai ales în pragul regionalizării. Sigur, TVR nu are bani să cumpere formate faimoase gen ”Vocea României” dar are propriile branduri verificate în timp ale unor concursuri de talente ca „Steaua fără nume”„Floarea din grădină” „Tip Top Minitop”. Într-o vreme în TVR se primise ordin să se lucreze câte o premieră de teatru pe săptămână, acum nu se mai produce deloc. Poate teatrul tv e prăfuit ca gen/deși eu mă îndoiesc/, filmul de televiziune i-a luat locul, dar nici acesta nu se produce. Câtă vreme nu se va umbla la conținutul programelor, eliminând balastul și concentrând producția pe câteva linii de mare interes potențial aducătoare de audiență TVR va rămâne o gaură neagră, similară cu atâtea mari întreprinderi de stat care trăiesc din datorii și din umilirea în fața diverșilor politicieni la putere. A spune că misiunea publică poate fi îndeplinită indiferent de audiență, ba chiar împotriva ei, e o gugumănie care costă. Mai nou aflu că se vor face emisiuni care să dezbată starea precară a televiziunii în loc să se facă emisiuni care să o scoată din fundătură, citesc că „Liviu Mihaiu se întoarce la TVR pentru a realiza de luni până joi o serie de ediții speciale ale emisiunii Între bine și rău despre soarta Televiziunii Române”…Asta e reacția mult așteptată a TVR ca să-și justifice existența, o dezbatere despre criza prin care trec? Nu mai bine ar fi să facă măcar un program de mare succes, o emisiune care să adune audiență și aprecieri, măcar una? Cu atâția profesioniști cu care se laudă nu sunt capabili să facă măcar un program de top, orice are fi el, piesă de teatru, film, concurs…Să fie liniștiți, bani au să primească, statul nu-și lasă de izbeliște copiii chiar dacă nu-s buni de nimic…dar măcar să arate că pot! De ani de zile doar vaiete și șantaj dar la realizări n-am reținut nimic. Auzi colo, Liviu Mihaiu se întoarce…de parcă ar fi „Abracadabra se întoarce”! Măcar s-ar bucura copiii…Eu personal am lucrat acolo ani buni, vreo 26, poate am opiniile mele despre responsabilitățile și cauzele căderii dar mi se pare mai important să se facă acum, imediat și nu mâine, acele programe care să atragă iarăși publicul iar acest lucru nu se poate ignorând interesele primordiale ale publicului. Sau nefiind în stare să pătrundă în esența problemelor. Nu e datoria unor posturi private care totuși o fac și atrag audiență…ProTv are „România te iubesc„, Digi 24 are campanii extrem de interesante plus emisiunile lui Moise Guran în timp ce TVR ne delectează cu bucătăria lui Dinescu care e gustoasă dar parcă așteptăm mai mult. Jurnaliștii din „Spotlight„, filmul de Oscar, s-au luptat cu pedofilia din Biserica Catolică și au câștigat. Nu au cu ce se lupta jurnaliștii în societatea noastră pentru a obține rezultate de răsunet? Veți spune că am nostalgii din anii când lucram acolo…nici vorbă. Știu că peste 50 la sută din populație oftează după vremurile trecute dar nu e vorba de vreo pasiune pentru comunism ci pur și simplu o reacție la felul în care s-a distrus țara asta și vinovații se cunosc. Iar noi dacă acceptăm starea de fapt suntem la fel de vinovați. Cât despre trecut…nu știu câți l-ar mai vota azi pe Ceaușescu dar Vlad Țepeș cu siguranță ar câștiga alegerile. La una din emisiunile de la Digi 24 despre care aminteam, „Kilometrul 0„ se vorbea cândva că sondajele făcute nu sunt despre România lui Ceaușescu ci despre România de azi „  când oamenii se simt frustrați, se simt mai săraci, mai singuri. Ei se uită înainte de 1989 pentru a arăta un cartonaș galben guvernanților. Aceasta este explicația” Poate și TVR ar trebui să intre în bătălia asta…Când „reflectorul„ va ajunge la fel de temut ca DNA înseamnă că și-au făcut misiunea și, implicit, au scăpat de criză. Televiziune publică fără public e un non sens.

Reforme la TVR ?

La începutul lui 2001 când s-a pus capăt producției SuperAbracadabra la Protv echipa s-a destrămat, fiecare și-a căutat un alt job, în meserie sau aiurea…așa ceva e de neconceput la TVR. Contractul colectiv de muncă, sindicatele apără miile de angajați ai statului, ceea ce nu e rău în sine. Doar că schema de programe a instituției publice e făcută  ca să justifice personalul! Reforma în TVR nu înseamnă reducerea personalului / ce s-a făcut sub conducerea lui Săftoiu a fost un circ, evident că mulți își vor recâștiga posturile prin tribunale/ nici suplimentarea bugetelor / Ar fi nevoie de bani, de o mărire a taxei…credeți că atunci ar crește calitatea, s-ar îmbulzi publicul? O opinie de pe net a lui Mircea Radu= „ Din pacate, atata vreme cat TVR va functiona in baza unei legi de acum 20 de ani (societatea era alta, lumea era alta, noi eram altii, sau mai plastic, dumneavoastra va mai vine un costum pe care il imbracati acum 20 de ani?) televiziunea va fi condusa de oameni pusi politic fara nicio experienta si/sau performanta in domeniu. In concluzie, de unde viziune si performanta la ei si la TVR?„ . Vechea organizare pe redacții  nu mai există , avem o Casă de Producție, dar asta nu a desființat fărămițarea și compartimentarea . Să mă refer la sectorul unde am trudit atâția ani, programe pentru Copiii…După 1998 când am plecat la ProTv a apărut concurența…Colega care mi-a luat locul, Oana Ionescu Firică, a desființat emisiunile existente preferând un singur program..Kiki Riki Miki, care să se difuzeze săptămânal și să reziste succesului pe care Abracadabra îl avea la ProTV unde de asemenea se producea săptămânal.. Se trecuse la o etapă nouă, necesară, dar evoluția bună n-a durat mult. Puteți să-mi spuneți ce produce  azi TVR pentru copiii, cine a luat locul personajelor devenite idoli interpretate de Marian Râlea, Mihai Gruia Sandu, Eugen Cristea, Horia Brenciu? Emisiunile fără continuitate, aflate în schemă pentru a bifa anumite comandamente reale sau închipuite rezistă cu greu la impactul cu masa publicului. Cu timp în urmă Consiliul de programe  discuta, de fapt prezenta, cu ce se umpleau spațiile repartizate redacțiilor devenite un bun propriu, nu conta audiența –mai ales înainte de a apărea posturi private-  ci popularea acelor spații cu ceva care să justifice plata personalului prea numeros.  Dacă faci programe pentru a-ți asigura subzistența, dacă nu investești în conținut, n-ai nicio șansă. Iar reforma se poate realiza în primul rând la nivelul conținutului. Cineva se întreba dacă TVR nu are cumva obligația să producă  filme, seriale, teatru, ficțiune românească pentru că are mijloacele să o facă – nu și oamenii, se pare. TVR avea tradiții de care a  uitat complet și rău face…Teatrul a constituit ani de zile un pilon de program care a acumulat prestația unor mari actori și regizori, mulți dintre ei dispăruți. Acum așa zisul Teatru național de televiziune dă reluări, în ciuda faptului că teatrul, ca mod de tele-expresie  pare desuet, structura publicului și tradițiile noastre i-ar cere revigorarea. Un canal public de știri, reportaje, dezbateri este exact ceea ce mi me trebuie! Ceea ce nu exclude investigația, analiza realității. Săptămânal România te iubesc de la ProTv atracă probleme grave ale prezentului, oare tradiționalul Reflector nu s-ar putea întoarce, ca idee, aducându-ne zilnic câte o anchetă? În fine, dacă e să vorbim tot de tradiții pentru că la TVR există și e păcat să le îngropăm, divertismentul avea formate  gen Floarea din grădină, Steaua fără nume, Cine știe câștigă, concursurile interjudețene..aici importantă ar fi dimensiunea  națională, antrenarea /inclusiv prin studiourile teritoriale/ masivă a valorilor din toate regiunile țării. Nu cere nimeni  TVR să facă Cântarea R…nici măcar a Grădinii Carpaților….dar dacă un concurs de talente îmi promovează dansatoare la bară, bicicliști sau mentaliști – tot aia- de ce nu s-ar căuta și alte formule?

Câtă vreme nu se va trece la producții ample, ambițioase, pe formate proprii sau cumpărate /dacă a mai rămas ceva important pe piață/ cu accent pe ficțiune, divertisment , concursuri naționale TVR nu se va reforma. Dacă pe un copac doar câteva ramuri sunt viguroase cele care se usucă trebuie îndepărtate fără milă. Luăm degeaba exemplul BBC, mai bine ne-am raporta la RAI …italienii ne sunt mai aproape ca mentalitate iar canalele RAI sunt și ele supuse de mult concurenței unor posturi private puternice. Reforma TVR e o temă la care merită să medităm…