Mai ales despre poluare

 

Luptând din răsputeri contra lui Trump o „anumită„ presă așa zis progresistă sau democratică încearcă să ne convingă că SUA e cel mai mare poluator al planetei. Hai să măsurăm poluarea aerului la București și la Washington, după care să vorbim.S-ar putea face și o măsurare la Beijing, dar nu e bine să aflăm că de fapt China e cel mai mare poluator al planetei. Se fac statistici comparându-se SUA cu Luxemburg sau cu Suedia – țara cea mai „curată„- dar se iau în considerare marimea teritoriului și numărul de locuitori? Cine a fost des în SUA, trecând prin diferite zone, știe că aerul e respirabil, chiar și înlocuri ca Detroit, Cleveland cu vechi industrii poluatoare iar asta e tot ce contează pentru că omul, ființa umană trebuie să fie în centrul bătăliei anti-poluare și nu interesul economic. În SUA nu se folosește motorina ci se preferă benzina – al cărei preț continuă să fie mult mai mic decât în Europa, de pildă. Cine mai ține minte șantajul pe care țările producătoare de petrol din OPEC l-au practicat cu mulți ani în urmă, încercând să țimă SUA la cheremul lor? Dezvoltând combustibilii de șist americanii au reușit să scadă prețul petrolului, să pună în dificultate marii producători din Rusia sau Orientul Apropiat, să devină independenți și imuni la șantaje … Tot SUA e cea care a descoperit frauda la care recurseseră recent producătorii germani de automobile ca să-și vândă mașinile poluatoare. Dar ce să mai vorbim când, vă amintiți, la noi efortul de a introduce un nivel mai pretențios de reducere  a poluării auto s-a lovit de opoziția celor care „apără„ industria locală, Dacia nefiind în stare să se înscrie în standardele cerute. Apropo, de ce credeți că la noi se menține obiceiul de a scuipa pe trotuare, sunt românii necivilizați și n-au maniere sau…?

China și India acaparează piața oțelului în timp ce SUA prin acorduri trebuie să o restrângă, Mittal, care are oțelării inclusiv în România, se extinde pe toate continentele în timp ce din faimoasele oțelării de la Pittsburgh a rămas mai mult faima echipei lor de fotbal, Pittsburgh Steelers. Deși „progresiștii„ îl acuză pe Trump că susține trecutul, reînvierea industriilor poluatoare el are dreptate în ce privește țara lui…Americanii vor continua să facă pași mari înainte în folosirea energiilor neconvenționale, aici se vor produce vehicule electrice, aici banii vor merge la cercetare și nu la forumuri de discuții care produc vorbe. Dacă s-a supărat Elon Musk nu e mare pagubă, el își vede businessul amenințat dar valul pornit de Trump nu înseamnă atât întoarcerea la trecut, cu industriile sale poluante cât o formă de rezistență la isteria globalizării. Un fenomen care nu poate fi oprit ci doar întârziat și asta se întâmplă.

Mai țineți minte anii când se putea fuma pe cursele aeriene?…face parte din istoria secolului XX. E adevărat că la noi s-au făcut pași uriași/?/ prin interzicerea fumatului în spații publice, cu suficient scandal și opoziție, dar abia acum după ce încă de la sfârșitul secolului trecut nu se mai putea fuma în public nici în SUA sau Australia. Singurul loc unde primează interesul economic este Las Vegas, dar în orice cazinou ai intra există o excelentă filtrare și aerisire încât efectele fumatului sunt reduse. Dar în rest…îmi amintesc că prin 1994 mergeam la o televiziune în South Carolina și cu toții fumau în pauze doar afară /și era ploaie/ în timp ce la TVR se putea fuma și în studiourile de emisie deși era teoretic interzis. Deci să o lăsăm mai moale cu poluarea și să nu mai fim atât de furioși pe America, poate dacă aplicăm vorbirea cu „bârna„ din ochii proprii e mai bine…

Să fie mai bine în iad?

Au trecut mai bine de 20 de ani de la revoluția pe care ne-am dorit-o un moment de cotitură în viața noastră și a țării. Ce s-a întâmplat știe fiecare și e sau nu mulțumit în funcție de speranțele pe care și le-a făcut. La noi după Revoluție se spunea că avem nevoie de 20 de ani să învățăm democrația, au trecut de atunci mai mult de 20 dar….? Poate nouă democrația nu ne priește ceea ce e altă discuție…Înainte se considera că doar datorită regimului comunist s-a construit  atât în România postbelică de parcă țări care nu au cunoscut comunismul, ca Belgia, Austria, Olanda etc. au stat pe loc după război. Acum circulăm pe aceleași șosele și linii de metrou, tramvaiele, troleibuzele și autobuzele Bucureștiului sunt parcă piese de muzeu, problemele cu încălzirea și apa caldă persistă dar noi trebuie să fim fericiți că nivelul creșterii economice ne așează în față. Desigur nu contează faptul că la creștere predomină consumul, stimulat esențial de miliardele pe care cei plecați să muncească afară le trimit în țară. Sigur la promisiuni neîndeplinite suntem campioni. Scriind Jurnalul de Las Vegas trebuie să observ că  în 20 de ani de vizite frecvente acest oraș prin care trece anual dublul populației României nu doar s-a dezvoltat spectaculos, cu toată criza suferită, dar s-a și modernizat. La computere, la smartphone-uri există faimosul update, punerea la zi cu ceea ce e nou și ajută la funcționarea mai bună a serviciului, asta  pentru mine înseamnă modernitate și în viața unui oraș sau a unei țări… Vom vedea acum ce ne va aduce tuturor victoria lui Donald Trump pe care și eu am dorit-o și am așteptat-o, cum am crezut și în Brexit, cum mă bucur să asist la înfrângerea exageratei „corectitudini politice„ și la impunerea cu forța a unor atitudini pro-minoritare.  Nici un moment nu m-am lăsat păcălit de tsunamiul de ură și răstălmăciri cu care magnatul american a fost tratat și acasă și aiurea, e suficient să citești cartea lui – din noiembrie 2015- Great Again – How to Fix Our Crippled America, pentru a reuși cât de cât să-l înțelegi iar una din acuzele aduse de el elitei clasice de politicieni este „talk no action„, vorbărie dar nu acțiune. Asta aștept să văd pusă ideea în practică nu doar acolo. Citiți și veți descoperi, cum e cazul reformei învățământului, că unde nu se pricepe Trump recunoaște, stimulează pe cei în cauză să dea soluții dar accentuând pe ideile sale de bază, descentralizare, concurență…E adevărat că mereu ne prefacem că ne preocupă altceva, de la  încălzirea climei la căsătoriile LGBT dar nu facem nimic nici măcar pentru îmbunătățirea traficului. Pe bd Lacul Tei din București de mai bine de un an, poate doi,  s-au instalat panouri de semnalizare pentru o viitoare introducere de sensuri unice – idem pe strada Ramuri Tei – dar inițiativa s-a abandonat, ce contează o mică cheltuială? Dar e un fleac față de ce aud, din 2011 18 milioane s-au plătit  pentru studii de fezabilitate pe care nu le-a pus în practică nimeni!?  Se vorbește zilnic despre reforma în sănătate, se anunță proiecte mari, construcții de spitale dar în afară de defecțiunile frecvente ale folosirii cardului de sănătate nu se face nimic, absolut  nimic. Mai nou am citit despre o dispută caraghioasă pe tema „closete în curte sau tablete?„ -oricum nu vor fi nici unele nici altele…Oare e de ajuns ca unii prinși cu corupție să fie pedepsiți, stigmatizați, condamnați? Dar numeroasele cazuri flagrante de incompetență cum se rezolvă? Ne-am obișnuit cu situația când diferite controale sesizează dar nu se face nimic. Iar presupușii  incompetenți nu pățesc nimic..Dacă e vina legislației care ocrotește mediocritatea și incompetența schimbați-o! Să fie mai bine în iad unde în cazanul românilor nimeni nu scotea capul la suprafață pentru că se trăgeau la fund unul pe altul?

Înainte de revoluție când lucram la TVR ni se comunica o listă cu anumite cuvinte interzise – de pildă „meleag„ care era de origine maghiară, -azi e interzis cuvântul „țigan„, el fiind înlocuit oficial cu rom, inițiativă ce ne-a creat destule belele afară. Se vede că apărarea țiganilor de discriminare verbală e mai importantă decât a face ceva pentru ei, mai ales când proprii lor șefi ajung prin tribunale, hoția e dincolo de rase. Mi-ar fi plăcut să se numească telenovela noastră de succes „Inimă de rom„, tot era mai bine decât la americani unde negrii sunt alintați cu denumirea de afro-americani iar indienii autohtoni sunt denumiți native-americans. Propun și eu să îi denumim pe țigani indiano-europeni dar nu numele contează cât despre integrarea altor tipuri de cultură în cultura noastră specifică se poate discuta serios. Dar să nu fim farisei, să nu ne ascundem după niște lideri de carton și partidulețe sau mișcări care pretind că ne apără identitatea, poate nu ne convine să primim refugiați sau imigranți cum ni se cere dar să nu uităm că e plin la noi de arabi, sirieni, turci, libanezi, iordanieni, palestinieni care au venit ca investitori și nu doar au deschis șaormerii ci sunt la conducerea unor afaceri importante din domenii diferite – imobiliar, turism, alimentație, comerț. Cum scria cineva „veniți la studii înainte de Revoluție și stabiliți aici, arabii au găsit în România de tranziție un adevărat el dorado, în care și-au putut acumula, peste noapte, averi impresionante. Unii prin muncă cinstită, alții la limita legii și dincolo de aceasta. Unii și-au câștigat respectul, alții disprețul„ Nici legăturile unora cu vechea și noua Securitate nu sunt de neglijat când vorbim de arabii care s-au grăbit să ocupe piața înaintea altora făcând să fie împărțiți în diferite categorii, corecți și serioși, controversați, infractori dovediți…Trebuie să așteptăm ca și imigranții de azi să se integreze aidoma? Sau va fi ca în Germania unde deja a apărut „poliția Sharia„ ca să ne impună regulile lor?

Nu pot uita cuvintele adresate imigranților de Julia Gilliard, fost prim ministru al Australiei – singura țară de altfel unde mi s-a făcut un control total al bagajelor…„ Cei mai mulți australieni cred în Dumnezeu. Nu este vorba despre «dreapta creștină» sau «presiuni politice», este o realitate faptul că această națiune a fost fondată de bărbați creștini și femei cu principii creștine. Dumnezeu vă deranjează? Dacă DA, vă sugerez să luați în considerare o altă parte a lumii pentru a trăi acolo, pentru că Dumnezeu este parte a culturii noastre. Acceptăm convingerile voastre, fără întrebări. Tot ce vă cerem este să respectați convingerile noastre, să trăiți în pace și în armonie cu noi. Aceasta este țara noastră, pământul nostru și stilul nostru de viață, de care vă oferim posibilitatea de a vă bucura. Dar, din momentul în care începeți să vă plângeți, să gemeți și să bombăniți despre steagul nostru, angajamentul nostru, convingerile noastre creștine sau stilul nostru de viață, vă încurajez să profitați de o altă mare libertate australiană: «DREPTUL DE A PLECA» . Dacă nu sunteți fericiți aici, ei bine, plecați! Noi nu v-am forțat să veniți! Ați venit de bună voie, atunci acceptați țara care v-a acceptat așa cum sunteți!„  Nu am nimic de adăugat. Doar atât, nu cumva e mai bine în iad?

..