O carte..veche dar nouă..

 

Ploaia de vară

În vara lui 2002 am încercat un proiect de scenariu pentru o primă telenovelă românească, proiect finalizat printr-un roman purtând titlul „Ploaia de vară”. Era mai mult o confruntare cu propria mea forță de a crea personaje și situații credibile. Hotărârea celor de la Media Pro de a porni un serial românesc mi-a mobilizat capacitățile și s-a finalizat în 2004 cu „Numai iubirea”…Prima mea schiță de roman a rămas în sertar dar de acolo și-a trimis ambasadorii atât în ”Numai iubirea” cât mai ales în „Lacrimi de iubire”, iar în romanul scris după acest din urmă serial am apelat la multe pagini din primul proiect. Totuși „Ploaia de vară” avea originalitatea lui și, recitind, îmi pare că n-ar trebui să rămână în sertar. Iată deci această lucrare care ar fi prima mea încercare de proză în genul ”romance”….se găsește gratuit pe librariascriitorilor.ro

De asemenea am postat romanul și pe acest blog, în pagina Ploaia de vară.

Anunțuri

Ce facem cu jihadismul?

„Asta e pentru Allah!” strigă un terorist înjunghiindu-și victima, „ asta e pentru Siria!„ strigă altul detonând o bombă. Sunt aici cele două motivații principale ale terorismului islamic, credința după care islamul e mai presus de orice, fiind singura religie adevărată iar ceilalți sunt necredincioși meniți să dispară, urmași ai cruciaților, cât și răzbunarea „dinte pentru dinte„ față de puterile care le sunt adversare. Soluții de asemenea sunt două…toleranța și integrarea –care s-a văzut ce roade dau- sau războiul. Tot mai mulți, revoltați de escaladarea violenței teroriste dar și temători că noi valuri de emigranți vor invada lumea civilizată, socotesc că rezolvarea crizei din Siria manu militari și distrugerea ISIS vor aduce rezolvarea…Poate. Un lucru îmi e cert, civilizația arabă e total diferită de a noastră și integrarea lor nu va fi posibilă, așa cum nici integrarea țiganilor nu s-a putut face de secole, pe de altă parte nici implementarea pe teritoriile lor a democrației de tip occidental nu va da roade, cum s-a văzut în haosul lăsat de așa zisa „primăvară arabă” orhestrată din afară. Cum se vede și în Afganistan unde de zeci de ani conflictele continuă.  E posibil ca soluția militară să aducă o rezolvare pe moment – presupunând că Occidentul și Rusia vor cădea de acord să lucreze în aceiași direcție, ceea ce eu nu cred- dar ce se va întâmpla după? Acum și NATO a declarat oficial că se implică, hai să fim serioși, probabil cu informații  nu cu armată…Cine a fost prin Orient a putut vedea zone înfloritoare, Dubai, Abu Dhabi, Doha, Riad arată extraordinar, investițiile, infrastructura, transporturile sunt la cote înalte, e o altă civilizație care trebuie respectată. Așa întrevăd eu o altă soluție, să-i lăsăm în pace! Să excludem orice amestec militar, să ne retragem trupele, să nu mai vindem arme, să-i lăsăm pe localnici să trăiască și să moară după voia lor. Petrolul, care era principala lor sursă de venit, curge din țările „sacrosancte„ unde nu calcă nimeni, Saudi Erabia, Emirate, Oman, Kuweit etc….ca să nu mai spun că SUA a reușit să se apropie de independența energetică…să-i lăsăm în Siria, Irak, Libia, țările problemă, să se descurce cum pot dar să acceptăm ce iese. Poate terorismul de răzbunare se va mai reduce dar va rămâne motivația religioasă, deloc de neglijat. Dar dacă vorbim de religie ce să facem, să întoarcem și obrazul celălalt? Îmi pare rău dar papa Francisc în mărinimia lui nu știe să iasă din stereotipia „dragostei față de oameni„,oare el e urmașul unui papă polonez care a contribuit la lovirea mortală a comunismului și ce face? Vizitând Bolivia primește cadou o statuetă a lui Iisus răstignit pe un crucifix în formă de seceră și ciocan, blasfemie de neiertat care sugerează că biserica nu va ajuta cu nimic în disputa secolului…Pe dânsul nu-l deranjează că toate actele jihadiștilor numesc creștinii „cruciați„, că bisericile ca și comunitățile creștine de pe teritoriile de acolo sunt persecutate, noi trebuie să întoarcem obrazul..poate și să închidem ochii, nu?

Există o opinie răspândită după care soluția constă în 1/separarea imigrației politice de cea economică 2/oprirea emigrației ilegale prin stoparea crizei din Siria. Cum se pot rezolva dincolo de interminabile discuții, acuzații reciproce, declarații de bune intenții sau propuneri de sancțiuni și alte ineficiențe nu știu dar e cert că unele forumuri inutile gen ONU sau Consiliul de securitate nu pot și nu vor face nimic la fel ca alte tocătoare de vorbe și bani ca Amnesty International etc. Sigur, soluțiile depind de interesele fiecăruia. Americanii și aliații lor din zonă au băgat miliarde în tot felul de grupări rebele dubioase, bani din care majoritatea au ajuns în mâinile jihadiștilor. Stoparea finanțării, încă neagreată de toți, e o rezolvare parțială dar va fi posibilă în fața pragmatismului unora? Debarcarea lui Assad văzută de unii ca soluție e ca o frecție la un picior de lemn, norocul lui Assad că Putin îi asigură cârja necesară. E clar că soluția militară nu e decât o fază care odată încheiată ar lăsa loc unui proces complicat pentru că nu se știe dacă prăbușirea dictaturii va aduce în față societatea civilă, că se vor depăși divizările impuse de sectarism religios – care e adesea mai monstruos decât extremismul  , că jihadismul se va auto-dizolva …ceea ce nu cred . Uite acum când americanii „progresiști„ sunt ocupați să-l bombardeze pe Trump cu insulte nu s-ar putea crea un moment de pauză ca să-i lăsăm pe arabi în plata Domnului…pardon, a lui Allah? Pentru mine e un test ce se va întâmpla cu Qatarul după ce a fost lăsat din brațe de puternicii lui vecini, cine îi va ajuta în afară de Iran, care va fi soarta bazei de la Doha …cu adevărat se va da o lovitură jihadismului?

Mai ales despre poluare

 

Luptând din răsputeri contra lui Trump o „anumită„ presă așa zis progresistă sau democratică încearcă să ne convingă că SUA e cel mai mare poluator al planetei. Hai să măsurăm poluarea aerului la București și la Washington, după care să vorbim.S-ar putea face și o măsurare la Beijing, dar nu e bine să aflăm că de fapt China e cel mai mare poluator al planetei. Se fac statistici comparându-se SUA cu Luxemburg sau cu Suedia – țara cea mai „curată„- dar se iau în considerare marimea teritoriului și numărul de locuitori? Cine a fost des în SUA, trecând prin diferite zone, știe că aerul e respirabil, chiar și înlocuri ca Detroit, Cleveland cu vechi industrii poluatoare iar asta e tot ce contează pentru că omul, ființa umană trebuie să fie în centrul bătăliei anti-poluare și nu interesul economic. În SUA nu se folosește motorina ci se preferă benzina – al cărei preț continuă să fie mult mai mic decât în Europa, de pildă. Cine mai ține minte șantajul pe care țările producătoare de petrol din OPEC l-au practicat cu mulți ani în urmă, încercând să țimă SUA la cheremul lor? Dezvoltând combustibilii de șist americanii au reușit să scadă prețul petrolului, să pună în dificultate marii producători din Rusia sau Orientul Apropiat, să devină independenți și imuni la șantaje … Tot SUA e cea care a descoperit frauda la care recurseseră recent producătorii germani de automobile ca să-și vândă mașinile poluatoare. Dar ce să mai vorbim când, vă amintiți, la noi efortul de a introduce un nivel mai pretențios de reducere  a poluării auto s-a lovit de opoziția celor care „apără„ industria locală, Dacia nefiind în stare să se înscrie în standardele cerute. Apropo, de ce credeți că la noi se menține obiceiul de a scuipa pe trotuare, sunt românii necivilizați și n-au maniere sau…?

China și India acaparează piața oțelului în timp ce SUA prin acorduri trebuie să o restrângă, Mittal, care are oțelării inclusiv în România, se extinde pe toate continentele în timp ce din faimoasele oțelării de la Pittsburgh a rămas mai mult faima echipei lor de fotbal, Pittsburgh Steelers. Deși „progresiștii„ îl acuză pe Trump că susține trecutul, reînvierea industriilor poluatoare el are dreptate în ce privește țara lui…Americanii vor continua să facă pași mari înainte în folosirea energiilor neconvenționale, aici se vor produce vehicule electrice, aici banii vor merge la cercetare și nu la forumuri de discuții care produc vorbe. Dacă s-a supărat Elon Musk nu e mare pagubă, el își vede businessul amenințat dar valul pornit de Trump nu înseamnă atât întoarcerea la trecut, cu industriile sale poluante cât o formă de rezistență la isteria globalizării. Un fenomen care nu poate fi oprit ci doar întârziat și asta se întâmplă.

Mai țineți minte anii când se putea fuma pe cursele aeriene?…face parte din istoria secolului XX. E adevărat că la noi s-au făcut pași uriași/?/ prin interzicerea fumatului în spații publice, cu suficient scandal și opoziție, dar abia acum după ce încă de la sfârșitul secolului trecut nu se mai putea fuma în public nici în SUA sau Australia. Singurul loc unde primează interesul economic este Las Vegas, dar în orice cazinou ai intra există o excelentă filtrare și aerisire încât efectele fumatului sunt reduse. Dar în rest…îmi amintesc că prin 1994 mergeam la o televiziune în South Carolina și cu toții fumau în pauze doar afară /și era ploaie/ în timp ce la TVR se putea fuma și în studiourile de emisie deși era teoretic interzis. Deci să o lăsăm mai moale cu poluarea și să nu mai fim atât de furioși pe America, poate dacă aplicăm vorbirea cu „bârna„ din ochii proprii e mai bine…

Oare ce mănâncă mai marii zilei?

Campania est- vest privind diferența de calitate dintre produsele vândute sub aceiași denumire dar la o compoziție diferită nu mă încântă, fie pentru că prețul sau puterea de cumpărare a popoarelor diferă, fie pentru că multe sunt manufacturate din marfă locală.

Dar ce găsesc în magazine sau în piețe mă interesează.

În afară de partenerii tradiționali, Grecia, Turcia, mai nou Bulgaria, în afară de Italia sau Spania găsești o diversitate incredibilă de importuri. Olanda, campioană, nu doar cu flori dar și cu ceapă, morcovi, praz, ardei, castraveți etc ..este pe locul 2 în lume la export legume-fructe , produce ca și Spania sute de tone pe hectar…Cartofi din Egipt, struguri din Peru, pere din Argentina sau Africa de sud, fripturi din Uruguay sau Noua Zeelandă…a mai rămas vreun colț al lumii de unde nu importăm? Cu mulți mulți ani în urmă cumpăram din magazine scandinave roșii și castraveți românești…astăzi roșiile românești care au un gust aparte se găsesc doar pe la micile magazine, ca și căpșunile locale, mult mai bune decât cele de import. Nici măcar cireșe ca în poveștile lui Ion Creangă nu mai găsești, acum sunt trufandale aduse din Grecia sau Spania. Credea cineva că o legislație protecționistă va aduce în rafturi munca producătorului român? Ce naivitate! Nu de legi e nevoie ci de bani, de investiții, de irigații, de stimularea înființării de ferme și cooperative mari. Știți că faimoasele mere italienești cu brandul Melinda din Alto Adige sunt rodul asocierii a o mie de mici producători? Desigur la noi s-au distrus și s-au jefuit simbolurile comuniste – CAP-urile, SMT-urile, sistemul de irigații ca și coloșii industrializării dar în aproape 30 de ani ce s-a pus în loc? În loc de fabrici au apărut parcuri industriale /?/ cu sedii de firme sau servicii.  Ce exportă România? În primul rând țigări, grâu, porumb sau animale vii /chestia cu vasul plin cu oi care a scufundat o navă de război rusească e super!/ La importuri pe primele locuri sunt produsele de brutărie, carnea de porc, preparate alimentare., furaje /paradoxal vindem porumb și orz în loc să le facem furaje/ , fructe, lactate. Ce credeți că exportăm noi în SUA? Mărfuri pentru care și alți occidentali au făcut obsesie = pufuleți, eugenii, biscuiți, brânză de burduf…E perfect, nu? Căutați pe siturile unor distribuitori de produse gen amazon, fabko…ca să comparați slaba ofertă românească și cea a unor vecini gen Ungaria, Bulgaria, Serbia, Rusia…de altfel în Piața Centrală din Budapesta vizitată recent doar citricele erau de import, restul de legume și fructe proveneau local…ca și în Grecia unde bineînțeles și citricele sunt locale.

Am filmat odată la Popești Leordeni unde se fabricau mezeluri „ca pe vremuri„, parizer cu slănină în el și alte bunătăți destinate mai marilor epocii comuniste. Mezelurile făcute din zgârciuri și zeamă de oase erau pentru restul populației, azi li s-au mai adăugat tot felul de chimicale numite E-uri …Sunt curios, oare mai marii zilei de la noi ce mănâncă?

 

Globalizarea noul comunism?

 

Am ajuns la o vârstă când pot să-mi dau cu părerea chiar dacă nu contează. Pentru mine, oamenii nu sunt egali între ei și nu vor fi niciodată iar motivul este unul economic. Aspectele genetice sau de rasă, etnie, religie, educație se adaugă peste principala cauză care diferențiază oamenii și derivă din conjugarea verbului a avea…a avea sau a nu avea…De la Revoluția franceză care a lansat sloganul „libertate, egalitate, fraternitate„ – un slogan imposibil de altfel- cei care nu aveau le-au luat locul celor care aveau. O vreme. Marxismul a fost și este singura filozofie care a pus punctul pe i, formulând un ghid de acțiune prin care cei „de jos„ au luat locul celor „de sus„. Comunismul instaurat ca regim politic ce altceva a fost decât prigoana boierilor, burghejilor, chiaburilor și înlocuirea lor cu clasa săracă, bineînțeles după ce li s-au confiscat averile? Globalizarea de astăzi amenință din nou cu schimbări la scară planetară, săracii vor migra spre țările cu nivel de trai ridicat  și asta se va întâmpla în viitor în ciuda oricăror obstacole locale, naționaliste sau nu. Doar că bogații nu vor fi înlocuiți cu noii veniți, dimpotrivă, vor deveni și mai bogați. Transnaționalele și lărgirea pieței la nivelul planetei vor asigura pe deoparte dezvoltarea punctuală, locală, a unor zone de pe diferite continente oferind de lucru multor executanți în timp ce creatorii, oamenii dotați vor fi și mai mult recrutați pentru a se alătura centrelor. Mai mult, văd în viitor și o migrație inversă, pe modelul celei la care asistăm astăzi când cei cu stare părăsesc downtownurile, zonele urbane aglomerate, lăsând acolo locul „plebei„ și aleg vile confortabile la periferie, departe de agitația orașelor. Potenții se vor muta în oaze super amenajate prin Caraibe, insulele din Pacific, jungla Amazonului sau Africii și de acolo vor conduce beneficiind de tehnologia modernă în continuă dezvoltare.

Revoluțiile, revoltele ca și războaiele au pornit de la un substrat economic…în 1989 doar n-o să spuneți că s-a revoltat clasa muncitoare împotriva ei însăși, doar era chipurile la putere… Ceaușescu a greșit când s-a pus pe stors țara ca să plătească datoriile. Uitați-vă la greci, care trecând la euro s-au gândit că e cazul să trăiască și ei ca occidentalii, au împrumutat cu nesăbuință, au furat dar au și investit în infrastructură iar acum trăiesc oricum mai bine ca noi care doar am furat. Dacă acum vom cheltui mai mult decât ne permitem ne va da cineva afară din Uniunea Europeană? Să fim serioși, UE nu e decât spațiul vital al Germaniei.  Lăsați deoparte la ultima împărțire a lumii nemții au pornit și au pierdut două războaie mondiale pentru „lebensraum„, Acum câștigă fără luptă…Cât despre povestea cu sacrificarea viitoarelor generații ca s-o ducem noi mai bine am auzit-o de mult și regret, dar nu funcționează.

Globalizarea va învinge pe planeta Terra că vrem sau nu vrem, încercările unora de a se opune – vezi Trump, Brexitul, mișcările naționaliste- vor avea ca rezultat amânarea deznodământului, încetinirea procesului dar el este ireversibil. Când africanii și asiaticii săraci se vor muta în Europa, când latinii vor stăpâni din nou teritoriile Americii nu înseamnă că vor dispărea bogații lumii, dimpotrivă, ei vor fi și mai bogați, vor opera pe baza tehnologiei moderne din paradisurile pe care și le vor amenaja unde poftesc, oamenii vor fi egali așa cum își doresc dar unii vor continua să fie și mai egali decât alții…

A murit serialul românesc?

Am citit comentarii care critică preocuparea Ruxandrei Ion de a produce premiere, prima telenovelă românească, prima telenovelă de epocă etc. Ei și, ce e rău în asta? Cineva trebuie să fie primul când alții nu fac nimic. Legenda spune că Paganini era capabil să cânte cu virtuozitate pe o singură coardă a viorii…la noi serialul de comedie a rămas unica preocupare, nu e rău dar nu ajunge. Odată cu decizia noii conduceri a ProTv de a renunța la producția de seriale – cu excepția comediei- și decizia identică a Antenei 1 – obișnuită să imite mișcările principalului concurent s-a făcut loc larg pe piață serialelor de pe toate continentele fie ele turcești, sud-americane, coreene, poloneze etc. Nu există interes în a investi aici în schimb există o foame crescută a audienței care consumă seriale, multe televiziuni generaliste, ca să nu mai vorbim de canalele de nișă, aducându-le în grilă. Iată că mini-serialul pentru tineret al Ruxandrei Ion adună mult public ceea ce dovedește adevărul afirmațiilor de mai sus. Îmi amintesc că la Caravanele iubirii care au însoțit primele seriale la care am lucrat, „Numai iubirea„ și „Lacrimi de iubire„ mulțimea de fani adunați să-i aplaude pe actori era dominată de adolescenți, de tineri, la periplul prin țară prilejuit de lansarea romanului „Lacrimi de iubire„ am întâlnit de la Iași la Cluj, Sibiu sau Timișoara predominant  teen-ageri dornici de ficțiune românească, tineri cărora televiziunile nu le ofereau nimic potrivit …și nu o fac nici astăzi. De aceea mi se pare salutară perseverența cu care Ruxandra Ion, cu care am colaborat de la primii ei pași în televiziune luptă să salveze serialul românesc…pentru că frecventele reluări ale producțiilor de acum un deceniu nu fac decât să se adreseze nostalgicilor sau unor noi generații, cât despre cota de producție românească în grile nici să nu vorbim. E drept, serialele nu sunt ca legumele dar nici să ignorăm publicul vreme îndelungată nu e productiv.

Nu am văzut iSerialul Ruxandrei decât parțial  pe telefon, nu știu ce impact are pe ecranul televizoarelor, nu fac parte din publicul țintă  deci nu fac aprecieri de conținut. Dar e de înțeles că în lipsa investitorilor, în fața interesului scăzut sau nul al Televiziunilor față de asemenea producții s-a apelat la o variantă ieftină, filmarea pe telefoane mobile. Desigur există precedente, experimente asemănătoare s-au făcut destule, inclusiv cu montaj, mixaje  sau sincronizări de sunet iar viitorul va decide în ce fel asemenea experimente vor evolua sau vor conta. Înțeleg dorința autorilor de a arăta că există audiență potențială în speranța de a trece la producții profesionale și le doresc succes dar nu pot să nu punctez o realitate: filmele făcute pe telefon, fie de ficțiune sau documentare, nu se vor impune dacă încearcă să imite limbajul cinematografic, ele trebuie să-și elaboreze un limbaj propriu. Deocamdată eu cred că această producție a apărut de nevoie și nu din bravadă, ca o ultimă soluție în fața dezinteresului marilor producători iar autorii merită felicitări pentru perseverență și încurajări de viitor!