Mă întorc…

Mă întorc la blogul meu pentru că văzând statisticile observ că frecvența intrărilor a crescut, poate din cauză că stau acasă oamenii au mai mult timp să citească. Mă bucur că sunt căutate în special romanele mele și sunt sigur că cititori vor mai fi chiar dacă am renunțat pe postarea e-book-urilor pe Librariascriitorilor sau aparițiile difuzate de editura americană Texarom sunt vechi. Dar ce e vechi și ce e nou? Stăm acasă și ne uităm pe Netflix unde se găsesc vreo 30, 40 de filme romanesti, poate mai multe, care au trecut fără mare efect prin cinematografe dar sunt total ignorate de televiziuni care preferă in continuare seria BD…Ar fi fost bine…La Pro 2 și ProGold se reiau a nu știu câta oară Numai iubirea și Lacrimi de iubire, producții 2004, 2006. Desigur sunt mândru că noi generații pot vedea aceste seriale care poate conțin valori perene dar mă întristează că nimic altceva nu mai iese in față afară de unele pastișe sau furăciuni de la turci. Filme deci avem, seriale nu prea…să ne mulțumim cu Netflix unde găsim seriale destul de bune din Norvegia, Indonezia, Islanda…dar românești deloc.

Astăzi filmul nu există fără TV…mai mult, Televiziunea Română contribuie la fondul cinematografic naţional cu 15% din veniturile încasate din publicitate, deja au fost finanţate peste 100 de filme, din toate genurile cinematografice, producţii semnate de regizori debutanţi sau consacraţi. Totuși, pe micile ecrane de stat sau private nu se difuzează altceva decât producțiile vechi, ce-i drept cu mari actori, majoritatea trecuți în Pantheon, filme mai vechi , unele având la bază o ideologie dubioasă. .  Americanii, deși au o producție de film abundentă, nu se jenează să reia filme vechi și străvechi dar difuzează – în anumite condiții financiare – și noile producții. …Filmele românești noi, atât câte există, bune rele, nu sunt agreate de televiziuni și sunt actori de prima mână pe care publicul larg nu-i va vedea niciodată  sau e suficient Netflix?. …O să spuneți că filmele românești n-au audiență dar asta merită o investigație serioasă, de ce producții ca ”BD„ sau ”Nea Marin miliardar„ ar face audiență iar filmele actuale, adesea cu premii atașate, nu sunt băgate în seamă, e vorba de gen, scenariu, actori?  Sunt câteva puncte ce ar trebui analizate, dacă avem actori și poate regizori, dacă avem sau n-avem scenariști, ne-am învățat să copiem, să executăm adaptări de formate  străine iar fără ofertă cererea scade vertiginos. Exista cândva o speranță că legislația Uniunii Europene va impune un procent de ficțiune originală autohtonă televiziunilor dar ideea a murit sau e ocolită de unii.

Fără îndoială aberez. Noi n-avem autostrăzi și ne trebuie filme sau seriale?

Deci mă întorc pe blog cu speranța de mai bine. După pandemie…oare? Am citit recent un interviu cu Ada Solomon, aflați în pragul falimentului cei din cinematografie n-au renunțat să lucreze la proiecte dar cer disperați ajutor…desigur nu îi va băga nimeni în seamă. O să  se spună ziceți mersi că trăiți mai vreți și filme?