UE în dificultate

Tocmai am citit ultima carte a lui Ken Follett din ciclul Knightsbridge, Column of Fire…e vorba despre războaiele din secolul XVI dintre catolici și protestanți și trecerea Angliei la protestantism sub domnia primei Elisabeta. Cu toată marea coaliție condusă de regii Spaniei, Franței sau papalitate Anglia a trecut cu bine de acel Brexit și așa se va întâmpla și acum, sub domnia celei de a doua Elisabeta – frumoasă coincidență. Am fost la Londra în zilele dinainte de referendum, am asistat la multe discuții televizate despre părăsirea sau nu a EU …Acolo, referendumul a fost o treabă serioasă, nu ca la noi când nu s-a aplicat, iar cel înfrânt a trebuit să plece, nu ca la noi când voința poporului a fost ignorată. Iar acum suferim pentru că avem un Parlament umflat și ineficient care nu lucrează pentru oameni ci împotriva lor. Exact așa s-a întâmplat cu multe decenii în urmă când, coincidență, eram în Lorena la prima mea ieșire afară ca ziarist iar De Gaulle pusese în joc ideea regiunilor încercând să scape de fărămițarea departamentală…la Nancy orgoliile locale determinau totul, ideea că orașul ar putea pierde titlul de capitală în favoarea celor de la Metz enervând și cum peste tot  în Franța existau asemenea interese locale și invidii referendumul a căzut iar De Gaulle a demisionat. E drept, mai târziu, Franța a adoptat regionalizarea care azi e pe placul EU….Referendumul nu e deci o joacă și ignorarea sau folosirea lui pe chestiuni minore periculoasă. Să nu uităm că tot  Cameron a acceptat un referendum în Scoția. Ce s-ar fi întâmplat dacă scoțienii votau în majoritate secesiunea? Sunt sigur că s-ar fi aplicat iar Cameron pleca…Ce s-ar fi întâmplat dacă Madridul ar fi acceptat referendumul din Catalonia? Sunt la fel de sigur că majoritatea ar fi preferat rămânerea provinciei în Spania. Dar Madridul a ales confuntarea, violența și acum va fi greu de ajuns la o împăcare. Mulți comentatori arată cu degetul spre Bruxelles, e drept că politica „progresistă„ a UE, susținerea regionalizării în defavoarea statelor naționale, desigur, cu excepția polului conducător Germania- Franța, duce la asemenea situații iar rezistența unor țări din est ca Polonia sau Ungaria care țin cu dinții de suveranitate e de admirat nu de condamnat. Marea Britanie s-a retras și bine a făcut din fața dictaturii Germaniei – unde cineva spune isteț că s-a asigurat viitorul prin cooptarea musulmanilor, viitoarea etnie conducătoare- iar Brexitul le va aduce beneficii conform zicalei nu mor caii când vor câinii…Dar un lucru mă miră, și în cadrul Brexit și în confruntarea catalană, aud doar invective, amenințări, interdicții,  prognoze catastrofice, nimeni nu vorbește de soarta oamenilor, a popoarelor respective…Pentru ce a fost înființată UE…ca să asigure piețe celor care le pot ocupa, libertatea de circulație la ce e bună, să plece în masă cei din est pentru a munci  în vest? Mai bine nu. După mine, în negocieri ar trebui să primeze căutarea de soluții pentru ca europenii, indiferent de țară, să o ducă mai bine, să aibă acces la bunuri și servicii nu interdicții…Marea Britanie a trecut și va trece peste aceste Brexituri cu bine pentru că are capacitatea economică și umană să o facă, cât despre Catalonia voi reveni…dar și aici pe primul plan va trebui să rămână oamenii.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s