Democrația ni se potrivește?

Fostul meu șef de la TVR, academicianul Răzvan Theodorescu oferă un interviu remarcabil din care rețin afirmația că „structura latină ne duce la individualism..structura orientală la spiritul de turmă„ și atenționa despre nevoia de autoritarism concluzionând că „românii iubesc dictatura nu au antene pentru democrație…„ În contextul năpustirii multor intelectuali asupra „indiferenților și indolenților„ care n-au fost la vot lăsându-ne pe mâna celor manipulați sau scurți la minte părerea e de luat în seamă. Iată, profesorii, oameni cu studii, sunt una din cele mai năpăstuite categorii atunci când e vorba de creșterea salariilor, de decenii liderii lor sindicali se mulțumesc cu promisiuni…dar de votat votează PSD. Și nu doar ei… Deci dânsul cade în păcat socotind că oamenii fără studii n-ar trebui să aibă drept de vot…Istoria ne arată, e adevărat, că  democrația n-a făcut casă bună la noi. Un alt intelectual pe care-l prețuiesc, scriitorul Frederic Forsyth amintea că există vreo 10 sisteme care pornesc de la grecescul „crație„, adică moduri de a conduce…autocrație, conducerea unui singur dictator, teocrație, conducerea de către casta preoților, ca în Iran, stratocrație, conducere de către armată, ca în Egipt sau plutocrație, conducere de către cei foarte bogați. A existat o gerontocrație ca în ultimele zile ale politbiroului sovietic, am avut o aristocrație, de mult dispărută, conducerea de către cei nobili. Dacă birocrația- guvernare prin funcționari, persistă cu democrația, conducerea de către popor, este vorba românului, greu la deal cu boii mici. Tot Forsyth reamintește situația de după al doilea Război când grupul format în jurul lui Jean Monnet a socotit că eliminarea unor confruntări menite să distrugă Europa poate fi făcută unind națiunile de la vestul Cortinei de Fier într-o singură guvernare. Așa a apărut Comunitatea Europeană, cu bune cu rele, la ea au aderat pe rând aproape toate statele europene speranța fiind că democrația se va extinde. Doar că puterea reală trebuia să fie exercitată doar de câteva minți luminate, de unde pretenția Bruxellesului de a decide totul. De ce? Era greu de uitat că în 1933 Hitler a fost ales democratic pe un val de naționalism ceea ce putea însemna că poporul e peste tot prea obtuz, mărginit, nu-i poți conferi puterea de a-și alege propria guvernare în mod „just„. Aici e cheia a tot ce se întâmplă azi și consecințele unei asemenea atitudini reverberează în mai toate țările Europei, inclusiv în Marea Britanie al cărei sistem democrat e de departe cel mai consolidat. Cu un lucru sunt de acord, suntem pe dealul care desparte orientul de occident, cei care pleacă depopulând rapid țara se duc spre occident, cei care rămân tot mai mult se apleacă spre orient unde democrația nu are ce căuta. Democrația nu face casă bună cu Islamul și iată că nici cu Ortodoxia…iar exemple sunt destule în jurul nostru.

Anunțuri