Jurnal de Las Vegas 1995-2016 /7/

Shopping …dar și sex

Shopurile sunt un alt pilon al vieții în Vegas, aici fiind prezente toate brandurile importante de vestminte, pantofi, bijuterii sau cosmetice din lume. Dacă te uiți la magazinele din Forum Shops de la Caesars vei găsi orice dorești, de la Armani, Burberry, D&G, Versace, Valentino, Victoria’s Secret, Dior, Gucci, Bulgari, Tiffany, Sony , Jimmy Choo și am dat câteva exemple doar din sutele de branduri. Vreți și de la The Grand Canal Shoppes de la Venetian unde am avut norocul să asistăm la inaugurare miercuri 16 iunie 99 la ora 12!!? Să caut altele..Davidoff, Tolstoys, Ann Taylor, bebe, dar să nu omit faimoasele măști de carnaval venețiene sau cristalurile de Murano care bat orice jucărie Swarowski…Înconjurând Planet Hollywood se găsește un paradis al cumpărăturilor numit Miracle Mile ..între Mandalay Bay și Luxor s-a făcut un culoar populat de magazine, Mandalay Place ,Via Bellagio sau Wynn Esplanade au shopuri de un lux incredibil…dar mallurile propriu zise sunt separate de cazinouri. Ce este de fapt un mall? Când formatul de shopping mall s-a dezvoltat prin anii 1959 era nevoie de o stabilitate financiară pe care o dădeau Department Stores/ magazine universale legate între ele cu coridoare pline de buticuri plus un food court, parcări și cîteva restaurante. Diferența față de sistemul de Shoppes …acolo nu există magazine universale. Nici la noi în malluri nu avem [ afară de Debenhams sau Peek and Cloppenburg dar la scară mică/. Diferența față de noi…mallurile lor nu se bazează pe supermarketuri și…lumea e mai mult prin magazine să cumpere decât se plimbă ca la muzeu. Fashion Show Mall are 7 department stores, ca Neiman Marcus, Saks Fifth Avenue, Macys, Dillards , Robinson-May, Bloomingdales și 250 magazine, Galleria Mall de lângă vechea locuință  are 140 magazine plus Dillards, Mervyns sau JC Penney.

Mallul a fost o inovație revoluționară, în 1956 shopping center, Southdale Center, s-a inaugurat în  Minnesota de atunci au apărut în America  peste 1200  iar shoppingul nu înseamnă doar tranzacții comerciale ci și atmosferă …nu doar fotografiile cu Moș Crăciun de care am vorbit dar o mulțime de evenimente se organizează cu tentă de socializare…Desigur e-commerce înflorește ceea ce a făcut ca multe malluri să se diversifice, să accepte centre de fitness, grocery stores, servicii medicale etc,  simpla idee că poți merge la masă sau la cinema în aceiași clădire a crescut valoarea proprietăților. Despre viitor se scrie mult …tehnologizare, robotizare, noi servicii,  evenimente și mai multe, mallurile fiind un fel de centru polarizator, un hub al comunității  și dezvoltării regionale.
Made in China e la ordinea zilei peste tot, cum inspirat scria Huffington Post , în curând apple pie făcut de bunica va rămâne singurul produs american observând că și mingile de baseball vin din afară, din Costa Rica. În primii ani parcă mă jenam să cumpăr mici cadouri pe care scria Made in China dar m-am lămurit repede că nu găseam altceva. Dacă aici e mai ușor să reții produsele japoneze, care vin cu denumirile firmelor lor restul e Made în China, echivalent cu Made in Vietnam, Bangladesh sau Honduras, oriunde mâna de lucru e ieftină. Gama produselor e imensă, de la iPhones, laptopuri la ace de cusut, mănuși de bucătărie sau suveniruri din Vegas, haine cu branduri importante – și eu am cumpărat un D&G original făcut în China. „Made in America” devine o etichetă de lux cu preț mărit…venitul mediu al unei familii era în 2011 de 50.000$ care-ți ajung să cumperi bunuri de import ieftine, în rest…Deci să reținem中国制造….Cineva calcula cât costă clasica ținută „born in USA” – blue jeans, T-shirt alb, cizme + 421$, toate ajung sub 100$ în bunuri importate! Deci, un Levi s 501 făcut în SUA face 178$ dar un Gap classic blue jeans e 60$…Măcar într-un magazin din Paris Luci și-a luat o superbă bluză cu dungi colorate care era Made in Romania…

Multă lume deplânge mutarea multor producții în țările lumii a treia și ar trebui să înregistrăm o rată crescândă a șomajului în USA. Nici vorbă. Astăzi rata șomajului este de 4,9%, practic egală sau mai mică decât în alți ani, joburile aici fiind mai calificate, mai bine plătite, primând serviciile, finanțele, alimentația,  înalta tehnologie…După părerea mea a crescut calitatea muncii și să nu vă mire că un inginer român, de pildă, lucrează la delivery pizza sau la stația de benzină până reușește, fiindu-i mai greu decât unui doctor, de pildă. Am cunoscut cazul unui inginer care nu se putea angaja temporar nici cărător de roabă pe un șantier pentru că nu era acceptat de sindicate și n-avea altceva de făcut decât să trimită scrisori disperate unor potențiali angajatori care să-i promită plata pentru diferențele la echivalarea studiilor și fiind vorba de zeci de mii de dolari nu găsea, până la urmă s-a plictisit să lucreze la un centru xerox, a renunțat și s-a întors în România.
Outlets sunt multe dar nu foarte ieftine. Turiștii se înghesuie în autobuzele double-dekker care, înainte de capătul de sud al liniei te lasă la unul din acestea, Las Vegas Premium Outlets Mall unde sunt 140 de magazine diverse ca Adidas, Aeropostale, Brooks Brothers, Calvin Klein, DKNY, Guess, Nike, Polo Ralph Lauren, Reebok, Timberland, Tommy Hilfiger…fiecare vrea să ducă acasă cât mai multe obiecte cu ceva rabat la preț, americanii aleargă după ieftiniri și solduri și chilipiruri…Folosesc cupoane decupate de reduceri, vin în groceries cu liste comparative de prețuri și au dreptate, banul se câștigă greu.
O nouă inaugurare la care am avut noroc să participăm a fost Green Valley Ranch /pe 18 decembrie 2001/un „station casino” din suburbia unde locuiam pe atunci cu Christian, Henderson, cu un foc de artificii grandios, primul pe care l-am văzut pe viu pentru că, orice s-ar spune, la televizor nu au nici un impact emoțional. În 2004 a început aici să funcționeze The District – o surprinzător de plăcută zonă de shopping și agrement, diferită de stilul kitchos cu care mă obișnuisem. The District – ca și mai târziu Town Square sau amenajarea de la The Linq – este foarte european, străzi pietruite, iarbă, totul îmbiind la o plimbare liniștită printr-un orășel sau poți să circuli cu un tramvai sau să asiști la mini-concerte de seară oferite de trupe tinere…Town Square, la sud de Mandalay Bay are în plus arii de distracții pentru familie și copiii, cu un labirint, și – nu vreau să uit- restaurantul Texas do Brasil unde afli ce este churrascaria și cum se servește un grătar ca la Rio, cu picanha, acel vârf de mușchiuleț ce pare perfecțiunea…E spectaculos să stai la masă unde niște cartoane pe care le întorci pe verde semnalează băieților/gauchos care umblă cu țepușele de pe care descarcă bucățile de carne de vită, porc, miel, pui sau cârnați că mai vrei sau nu mai poți…La 3 persoane cu salad bar din care nu lipsea feijoada plus ½ Chianti Ruffino a fost 180$, scump dar face!
Sărăcia se vede mai ales în North Las Vegas –socotit oraș de sine stătător – zona de la Stratosphere spre nord e periculoasă, mai ales noaptea. Vegasul are – după criză- cam 14.000 homeless. Mulți trăiesc în tuneluri subterane. Stratosphere Tower are 109 etaje și cu liftul ajungi sus în câteva secunde fie pentru restaurant fie pentru priveliștea de pe terasă, seara e magnific…dacă nu vrei să te dai cu Montaigne-russe-ul din vârf care te zdruncină contra cost. Noi n-am avut curaj… De la Turn spre nord e mai bine să nu circuli pe jos, poți găsi moteluri ieftine și dubioase, localnici dubioși, mizerie. Criza și-a spus însă cuvântul peste tot . Pe Strip nu prea mai sunt oferte…micile magazine de suveniruri s-au rărit, lăsând loc marilor construcții..pe ici pe colo mai apar vânzători de apă rece care iau din magazine sticlele cu câțiva cenți și le vând cu 1 dolar, desigur speculanți mărunți pe care poliția îi gonește. Altfel, cerșetorii sau homeleșii sunt teoretic interziși în zona turistică…doar în North Las Vegas poți vedea – preferabil din mașină – ceva din lumea pestriță a celor învinși.
Criza a lovit puternic din 2008…am văzut multe afaceri mai mici închise / era un local familiar franciză Chili’s lângă noi care a dispărut, făceam câțiva pași să ne aprovizionăm cu barbecued ribs/…am văzut casele scoase la vânzare de bănci. For sale era anunțul pus pe vreo 2 case din 5 în vecini…Au fost bani de pensie pierduți, venituri reduse în unele domenii, /din fericire Christian lucra atunci la rent a car…închiria track-uri nu vindea/…rata șomajului a depășit 14% și foreclosures au crescut, se spunea că sunt 2 din 4 case în 2009 /e drept că vedeam listele din ziar unde mai bine de 90% din numele datornicilor erau hispanice sau asiatice……peste 70% din proprietarii de case cu mortgages datorau băncilor mai mult decât fac casele, intrarea în insolvență era frecventă, la fel scăderea veniturilor, mai puțin turiști, multe cazinouri goale – cum a creat o vreme frica după atentatele de la 11 septembrie că Orașul Păcatului va fi țintă a terorismului, atunci veniturile din gambling au scăzut brusc cu 1%, în 2008 cu 4%…bănci falimentate preluate de altele…proiectele stopate…cum ar fi Fontainebleau,, un proiect de 3,1 miliarde sau Ritz-Carlton…Acum își revin încetul cu încetul ..politica lui Bush jr dă roade deși a fost acuzat de socialism! …Programul TARP a însemnat ajutarea băncilor cu bani de la stat, ajutor care deja s-a cam rambursat dar colapsul financiar a fost evitat.… Turiștii se reîntorc, noi locații se deschid încetul cu încetul ..în timp ce Europa se clatină în continuare, în special zona euro care se îndreaptă spre colaps…Apropo de Bush filmul W al lui Oliver Stone a fost jenant…a creat impresia că acest președinte a fost un bețiv oarecare, un pierde vară, un looser cu mofturi încât te miri că a fost ales de atâția oameni guvernator sau șef al statului.

Sexul

Ce se întâmplă în Vegas rămâne în Vegas e un slogan celebru care nu se întemeiază doar pe nebuniile amoroase pe care ți le poți permite aici dar se referă la discreția care trebuie să înconjoare orice activitate. Într-o vreme Stripul se colora -negativ zic eu- cu tot felul de hispanici întinzându-ți cartonașe cu ”gagici” care-și ofereau serviciile de ”masaj” sau ”dansuri în poală”…un nume scurt, un număr de telefon, un tarif- Rozy 29$, Jasmine 100$, Kelly 50$…Sigur, pentru tacâmul complet negociai în cameră.  Dar tarifele erau meschine, astăzi ofertele se fac pe internet incluzând și prețul, adesea detaliat, care oscilează între 500-800 pe oră.  De râsul lumii a fost un turist care a cerut restul pentru serviciile sexuale reclamând că fata nu a stat cu el tot timpul plătit, la poliție l-au acuzat că solicită prostituție ilegală! Mexicanii care împărțeau pliante cu oferte de fete disponibile au disparut, poate unii amatori de asemenea joburi de stradă așteaptă ridicarea vizelor dar nu știau că și fără viză trebuie să primești totuși acceptul de intrare. Mă rog, acum apar la noi pe la intersecții gen Obor fătuci amărâte cu invitații la saloane de masaj..dacă maseuzele seamănă cu ele businessul e destinat falimentului! … Statul Nevada e singurul stat american care admite prostituția dar în bordeluri cu licență situate de obicei în zone rurale – în 2008 erau doar 28 de bordeluri. În Vegas și Comitatul Clark prostituția e interzisă oficial pentru că toate cazinourile au încurajat turismul de familie, aici se joacă, clienții nu trebuie distrași de la gambling. Dar barurile sunt pline de fete care vânează clienții, sistemul de servicii Escort ocupă 140 de pagini „galbene” și în fiecare an poliția culege cam 400 de copiii care se vând pe străzi …Oricum, fetele cât de cât atractive lucrează pentru agenții și autobuzele acoperite cu reclame imense pentru ”babes” străbat orașul. Cele care fac strip tease în barurile specializate – stabilimente care arată ca în filmele americane sunt de genul ”afară e vopsit gardul”…clienții se amuză, beau bere cu prețuri piperate, aruncă hârtii de un dolar, le agață de jartelele fetelor sau pe unde găsesc un locșor ori plătesc un ”lap dance” care e un fel de partidă sexuală ”pe uscat”. Din nou vă trimit la filmul ”Showgirls” din 1995 unde Elisabeth Berkley întruchipează un destin tipic de fată care-și face iluzii despreVegas…

Mai întâi informația crudă. Multe hoteluri, în special cele care atrag oamenii de afaceri, dispun de baruri sau cluburi unde pot fi găsite escorts care beau singure, în special cafea ori ceai nu alcol…. Fete de lux își fac veacul mai ales la MGM Grand,VenetianCaesars PalaceNY NYCosmopolitanMirageBellagio,  Bally’sTreasure IslandRioWynn și Encore. Unele lucrează la cluburile de noapte sau la partyurile de la piscine și dacă sunt super te costă chiar și un grand…1000$

Pliantele cu oferte de „ dansuri exotice” n-au dispărut, poți găsi și diferite companii în cărțile de telefon la rubricile „Entertainers” sau ”Modeling Services” , sunt tot fetele de prin cazinouri dar care acum așteaptă telefoane pentru un serviciu de vreo 30 de minute destul de scump pentru că banii se împart cu alții…În fine, există Cluburi de strip-tease unde s-ar putea să cheltuiești o grămadă de bani fără a obține nimic, cele mai cunoscute sunt Cheetah, Olympic Gardens, Crazy Horse 2 și Paradise. Există și cluburi de swingeri, cel mai mare fiind The Red Rooster și să nu neglijăm localurile de Masaj, multe așezate pe Strip. Și aici orice supliment sexual trebuie negociat cu maseuza, cele mai „cooperative” fiind coreencele….
Cât despre Tv… Acolo programele Tv se supun unor reguli reglementate azi mai mult de bun simț și tradiție decât de legi și interdicții…Totuși, Codul Hays a lăsat urme. Am mai scris despre asta în postarea pe blog ”Despre sex și coduri etice 2” și mențin concluzia: .Codul Hays și Codul bunelor practici pentru Tv au avut rolul lor în formarea unor atitudini atât ale autorilor cât și ale audienței..chiar dacă au fost depășite ele au dat roade,au instituit bariere și standarde pe care atât autorii cât și publicul și le asumă. Urmăriți nu doar filmele și serialele americane dar și emisiunile lor cotidiene și veți vedea că rezultatul unei cenzuri depășite formal de societate este atât decența cât și folosirea sexului sau nudității în special sub forme artistice. Despre emisiunile tabloid de la noi și obiceiul de a plimba în fața camerelor tot felul de trupuri de fete dezbrăcate americanii ar crede că sunt pe altă planetă.Și ar avea dreptate.

În rest, ceea ce se petrece în Vegas rămâne în Vegas…Așa cum spre Hollywood se îndreaptă sute, mii de tinere atrase de mirajul filmului există un exod și spre Vegas. Păcat că la noi nu există un Hollywood sau măcar un Bollywood unde să-și găsească vocația puzderia de fete de la pagina 3 sau 5 a tabloidelor care doar la cinematografie visează chipurile…În realitate Las Vegas are una din cele mai mari probleme de trafic de persoane, de trei ori mai multe arestări de tineri decât la New York, unul din cele 17 locuri de top pentru traficul de femei din lume!. În fiecare zi sute de fete nu mai mari de 13,14 ani sunt exploatate de „pești„… deși mulți turiști au impresia că aici prostituția e legală ceea ce contribuie la sporirea pieței de trafic.  Banii sunt motorul și infractorii au descoperit că faci mai mulți bani vânzând cu repetiție o femeie decât un drog interzis.  Abia în vara lui 2013 guvernatorul Brian Sandoval a semnat legea care definește traficul sexual drept crimă…

Anunțuri