Libertatea de a fi penibil

`’ Esti intelectual insa uite care-i treaba/Faci audienta cat facea Abracadabra/Esti apreciat cam cum era Victor Slav/De catre Dragusanca , cand era mic si bolnav’ …iată textul chipurile cenzurat al unui umorist care se crede genial, Mihai Bendec. Aluzia nedreaptă la o emisiune care mi-a rămas în suflet dar și declarația pompoasă „In tarile civilizate cultura satirei e un lucru sfant” m-a stârnit să scriu despre personaje care, ca și Bolnavul închipuit al lui Moliere se închipuie mari meșteri în ale artei.
La noi cine vrea să înjure pretinde că face pamflet, ca să scape de rigorile legii. Dar nu asta e problema ci calitatea umorului. Dl Bendeac, un tânăr ambițios, părea a performa când era la Mondenii, devenit independent- actor, scenarist, regizor și ce o mai fi- a apelat la vulgaritate, adesea parodiile lui fiind atât de penibile încât eu personal am renunțat să-l urmăresc. Încercarea lui de a ținti în alți doi corifei ai umorului grosolan, Badea și Banciu, a produs capodopere de genul celei din care am citat. Iată că nu libertatea de expresie e problema ci libertatea de a fi penibil. Banciu și Badea practică programe de atitudine, primul e un ziarist care a ales să câștige audiență șocând, dar are o coerență anume, celălalt practică un teatru ieftin, o bădărănie de cârciumă. În contrast aparent Bendeac se pretinde un artist dar bâjbâielile lui la marginea de jos a culturii nu produc ceea ce s-ar presupune, adică valoare. Dar așa cum există un public pentru tabloide, cancanuri și bârfe există și pentru așa ceva, n-ar fi mai simplu să nu pretindă că sunt altceva decât sunt? Desigur, marele maestru al așa zisului pamflet care acoperă injurii incalificabile este Vadim, dar măcar omul are talent, dincolo de stăruința lui de a acoperi cu noroi pe oricine nu-i mai e prieten sau îl contrazice, există o sămânță de umor adevărat., din ce în ce mai rar, mă rog… Tot așa cum există o deosebire serioasă între genul practicat de Toni Grecu sau chiar de Cârcotași, cu tot amatorismul multor momente, și sub-arta practicată de umoristii gen Bendeac . Desigur, românul are ceea ce merită, și manele și cancanuri și șușe fără perdea ..de ce să nu aibă și umor de mahala? Nu spun clovnerie pentru că a fi clovn e o meserie onorabilă și grea.
Parodia – când o fac alții nu ne convine, provoacă proteste publice și reacții oficiale, vezi incidentul cu „s il vous plait, monsieur”, deși e suficient să mergi mai des la Paris ca să vezi adevărul. Apropo, pe la intersecțiile importante ale Parisului găsești mai nou bărbați în toată firea trântiți pe caldarâm alături de un câine – uneori un câine și o pisică- cerșind. Bietele animale par a dormi, demne de milă – de fapt sunt drogate…iar țigănia asta fotografiată a devenit exemplu de solidaritate umano-canină pentru iubitorii de animale pe Facebook…penibil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s